FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG LEGIFERAREA DREPTULUI LA DECONECTARE 1 CONTEXT Pe scurt, dreptul la deconectare se referă la dreptul lucrătorilor de a se deconecta de activitatea lor şi de a nu mai primi sau răspunde, în afara programului normal de lucru, la niciun email, apel sau mesaj legate de muncă. Acest drept este menit să creeze graniţe în jurul utilizării comunicării electronice şi să ofere lucrătorilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi echilibrul muncă-viaţă, astfel ca ei să se bucure de suficient timp pentru odihnă şi familie. De asemenea, el îi protejează pe lucrători de orice repercusiuni negative pentru deconectare. Dreptul la deconectare a apărut ca drept legal în Franţa, în 2016, şi s-a răspândit rapid în alte ţări din Europa. Chile a fost prima ţară din afara Europei care a legiferat, în 2020, dreptul la deconectare, în relaţie cu noua lui lege referitoare la munca la distanţă în timpul pandemiei de Covid-19, iar câteva luni mai târziu a fost urmat de Argentina. În România, ca şi în majoritatea ţărilor europene, dreptul la deconectare nu este prevăzut de legislaţia în vigoare. Cu toate acestea, trebuie subliniat că legislaţia muncii din România reglementează într-un mod foarte restrictiv durata timpului de lucru şi, respectiv, a timpului de odihnă şi a limitelor lor, ca şi organizarea şi păstrarea evidenţei timpului de lucru. Prin urmare, într-un astfel de context legislativ, angajaţilor nu li se poate solicita în mod legal să presteze muncă în afara limitelor timpului de lucru. Pe de altă parte, legislaţia conexă referitoare la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă prevede transpunerea cerinţelor legale europene, inclusiv obligaţia ca angajatorii să asigure sănătatea şi siguranţa lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. De asemenea, se consideră în mod unanim că respectarea limitelor timpului de lucru ţine de asigurarea sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor. Într-un astfel de context, nu a avut loc nicio dezbatere pe tema dreptului la deconectare al angajaţilor, guvernul sau partenerii 1 Publicat în Monitorul Oficial nr. 296 din 2 aprilie 2018. 2 Art. 33 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020. 3 Starea de urgenţă a fost prelungită prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 396 din 15 mai 2020. 5 Art. 17 al Legii nr. 55/2020. 6 https://www.zf.ro/zf-news/revolutie-piata-muncii-munca-acasa-devine­normalitate-companii-dupa-19538313. sociali nu au propus niciun proiect de lege specific în scopul reglementării sau asigurării specifice şi exprese a dreptului la deconectare al angajaţilor. În general, recunoaşterea legislativă a dreptului la deconectare nu a fost considerată necesară, iar absenţa unui astfel de drept specific nu a fost considerată o problemă. În 2018, după lungi discuţii între guvern şi partenerii sociali asupra unor aspecte diverse referitoare la conţinutul proiectului de lege despre telemuncă, Parlamentul a adoptat Legea nr. 81/2018 referitoare la activitatea de telemuncă(Legea telemuncii) ¹. Înaintea datei intrării în vigoare a acestei legi, telemunca era folosită în practică în funcţie de politicile interne ale companiilor şi de disponibilitatea lor de a permite lucrătorilor, ca beneficiu, să muncească de acasă mai multe zile pe lună. După intrarea în vigoare a Legii nr. 81/2018, telemunca nu a cunoscut o creştere semnificativă. La apariţia actualei crize a pandemiei de Covid-19, telemunca a fost considerată un mecanism foarte util de diminuare a riscurilor sanitare şi protejare a sănătăţii şi siguranţei unui mare număr de angajaţi. Cu această ocazie, chiar dacă potrivit Legii nr. 81/2018 telemunca se baza pe un acord de voinţe al părţilor, Decretul 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă declara, prin derogare, că pe perioada stării de urgenţă angajatorii publici şi privaţi pot să introducă prin decizie unilaterală munca de acasă sau telemunca, acolo unde este posibil ². Astfel, consimţământul angajatului nu mai era necesar pentru luarea acestei decizii. Drept rezultat, în această perioadă angajatorului i s-a permis să ceară angajatului să îşi îndeplinească activitatea online, de acasă, în timpului programului de lucru. Ulterior, starea de urgenţă a fost înlocuită de starea de alertă, prin intermediul altor acte normative succesive întemeiate pe Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de Covid-19 ⁴. Conform acestei legi, angajatorul poate să decidă, cu consimţământul angajatului, ca acesta să îşi îndeplinească activitatea cu ajutorul telemuncii sau de la domiciliu ⁵. În acest context al pandemiei de Covid-19, numărul angajaţilor care îşi îndeplinesc activitatea de la distanţă a crescut şi continuă să crească. Potrivit unui raport al Eurofound(Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă), aproximativ 18,4% din angajaţii din România au început să lucreze de acasă drept rezultat al pandemiei de Covid-19 ⁶. Spre comparaţie, 2