Eleonora Lisnic Iunie 2026 Schimbările climatice și inegalitățile sociale în Republica Moldova O perspectivă de justiție climatică Imprint Editor Friedrich-Ebert-Stiftung e. V. sucursala Chișinău(Moldova) Strada Bucuresti 111, Chisinau, MD-2012, Republica Moldova Responsabil: Felix Hett E-mail: fes.moldova@fes.de Tel.+373 855830 moldova.fes.de Grafică Angela Ivanesi Grafică copertă Dragoș Popa Autor fotografie copertă: Lilian Iațco Opiniile exprimate în această publicație nu reflectă neapărat punctul de vedere al Friedrich-Ebert-Stiftung e.V.(FES). Utilizarea comercială a materialelor publicate de FES nu este permisă fără acordul scris al FES. Publicațiile FES nu pot fi folosite în scopuri de campanie electorală. Iunie 2026 © Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Mai multe publicații ale fundației Friedrich-Ebert pot fi găsite aici: ↗ www.fes.de/publikationen Eleonora Lisnic Iunie 2026 Schimbările climatice și inegalitățile sociale în Republica Moldova O perspectivă de justiție climatică Conținut Rezumat executiv....................................................... 6 Introducere ............................................................ Capitolul 1. Justiția climatică: cadru conceptual și relevanță pentru Republica Moldova ............................................................ 1.1. Ce înseamnă justiția climatică? ...................................... 1.2. Schimbările climatice ca factor de amplificare a sărăciei și inegalităților .... 1.3. Justiția climatică și sărăcia energetică ................................ 1.4. Adaptarea conceptului de justiție climatică la realitățile din Republica Moldova ........................................................... 10 Concluzii și recomandări ale capitolului 1 ................................ 10 Capitolul 2. Impactul diferențiat al schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile în Republica Moldova ...................................... 12 2.1. Vulnerabilitățile sociale prin prisma schimbărilor climatice .............. 12 Concluzii și recomandări ale capitolului 2 ................................ Capitolul 3. Inegalități teritoriale și acces diferențiat la resurse și servicii ........ 16 3.1. Disparități rural–urban în accesul la apă, energie, infrastructură și servicii publice............................................................ 16 3.2. Capacitatea redusă de adaptare a comunităților rurale ................. 3.3. Sărăcia energetică – între necesitate, inegalitate și justiție climatică ...... Concluzii și recomandări ale capitolului 3 ................................ Capitolul 4. Politici publice și justiția climatică: lacune și oportunități ........... 20 4.1. Integrarea(sau neintegrarea) justiției climatice în politicile climatice, ener getice și sociale ..................................................... 20 4.2. Coerența și coordonarea intersectorială a politicilor publice ............. 21 4.3. Adaptare urbană echitabilă pentru muncă și mobilitate ................ 22 4.4. Participarea publică și implicarea comunităților vulnerabile ............. 22 4.5. Dimensiunea de gen în politicile climatice ........................... 23 Concluzii și recomandări ale capitolului 4 ................................ 23 4 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale...................... 25 5.1 Rolul instituțiilor publice centrale în promovarea justiției climatice........ 25 5.2 Responsabilitățile autorităților publice locale și constrângerile existente... 26 Concluzii și recomandări ale capitolului 5................................ 27 Capitolul 6. Exemple de bune practici și lecții învățate....................... 28 6.1. Inițiative locale și proiecte relevante din Republica Moldova............. 28 6.2. Elemente de succes, limite și lecții pentru extindere.................... 29 Concluzii și recomandări ale capitolului 6................................ 29 Capitolul 7. Provocări sistemice și riscuri în absența unei abordări de justiție climatică........................................................... 30 7.1. Riscul accentuării inegalităților sociale și teritoriale.................... 30 7.2. Vulnerabilitatea politicilor climatice fără dimensiune socială. Implicații pe termen mediu și lung pentru coeziunea socială și dezvoltarea durabilă....... Concluzii și recomandări ale capitolului 7................................ Anexa 1. Dimensiunile justiției climatice și cum se aplică în practică............ Anexa 2. Manifestări actuale ale schimbărilor climatice în Republica Moldova.... Anexa 3. Cum se pot adapta satele și orașele din Republica Moldova la schimbările climatice........................................................... Conținut 5 Rezumat executiv Prezenta analiză examinează modul în care conceptul de justiție climatică este reflectat în politicile publice din Re publica Moldova, cu accent pe dimensiunea socială a adaptării la schimbările climatice. Lucrarea pornește de la premisa că schimbările climatice amplifică inegalitățile existente, afectând disproporționat grupurile sociale și co munitățile vulnerabile. În contextul creșterii frecvenței fenomenelor extreme – secete, valuri de căldură, furtuni sau inundații – impactul climatic asupra economiei, sănătății și resurselor naturale devine tot mai pronunțat. În același timp, vulnerabilitățile sociale preexistente, precum sărăcia energetică, in frastructura deficitară și depopularea rurală, limitează ca pacitatea unor grupuri de a răspunde eficient acestor ris curi. Persoanele în vârstă, femeile din mediul rural, per soanele cu dizabilități, îngrijitorii informali, copiii, gospodăriile cu venituri reduse sunt printre cele mai expu se categorii. Analiza cadrului normativ și strategic evidențiază progre se importante, în special prin adoptarea Legii privind acți unile climatice, a Planului Național de Adaptare la Schim bările Climatice și a Planului Național Integrat pentru Energie și Climă. Aceste instrumente aliniază Republica Moldova la tendințele europene și creează o bază solidă pentru acțiunea climatică. Cu toate acestea, integrarea justiției climatice rămâne parțială: criteriile de vulnerabili tate nu sunt suficient definite, iar dimensiunea socială este tratată neuniform între sectoare. Totodată, analiza relevă o serie de lacune structurale: lip sa unor mecanisme clare de direcționare a sprijinului că tre grupurile vulnerabile, riscul ca tranziția energetică să devină regresivă, capacitatea administrativă și financiară limitată a autorităților publice locale în elaborarea și im plementarea măsurilor de adaptare climatică. Participarea publică rămâne adesea formală, iar dimensiunea de gen este insuficient operaționalizată. În același timp, lucrarea evidențiază existența unor inițiative promițătoare la nivel local, precum comunitățile de energie regenerabilă, proiectele de colectare a apei de ploaie, moder nizarea infrastructurii energetice a instituțiilor publice, mo dernizarea și eficientizarea energetică a caselor, programele de sprijin pentru femeile din agricultură. Aceste exemple de monstrează că integrarea dimensiunii sociale în acțiunea cli matică este posibilă și eficientă, dar extinderea unor aseme nea proiecte este limitată de dependența de finanțarea exter nă și de capacitatea instituțională redusă. Analiza subliniază că, în absența unei abordări integrate de justiție climatică, există riscuri semnificative de accentuare a inegalităților sociale și teritoriale, de reducere a eficienței po liticilor publice și de erodare a încrederii în instituții. În plus, evoluțiile recente din jurisprudența internațională, inclusiv deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omu lui(CEDO) și Curtea Internațională de Justiție, indică faptul că inacțiunea climatică poate genera responsabilitate juridică pentru state. Riscurile climatice sunt tot mai mult recunoscute ca riscuri sistemice, inclusiv la nivelul sectorului financiar. Implicarea instituțiilor precum Banca Națională a Moldovei(BNM) în analiza impactului schimbărilor climatice asupra domeniului asigurărilor indică o schimbare importantă de paradigmă: schimbările climatice nu mai sunt tratate exclusiv ca o pro blemă de mediu, ci ca un factor de risc economic și financiar, cu implicații directe asupra stabilității și rezilienței sistemului. Mesajul central al lucrării este că politicile climatice eficien te nu pot fi separate de dimensiunea socială. Integrarea principiilor justiției climatice este esențială pentru protejarea grupurilor vulnerabile și pentru asigurarea unei tranziții dura bile. Prin această abordare, prezenta lucrare le oferă factori lor de decizie un cadru analitic și operațional pentru integra rea justiției climatice în politicile publice și pentru construirea unei societăți mai reziliente și mai echitabile în fața schimbă rilor climatice. 6 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Introducere Justiția climatică este o expresie pe care o vom auzi tot mai frecvent în Republica Moldova, în contextul alinierii la stan dardele Uniunii Europene. Conceptul tratează adaptarea la schimbările climatice ca o problemă de echitate și justiție so cială, cerând respectarea simultană a mai multor drepturi fundamentale, în special dreptul la o viață sănătoasă și dem nă și dreptul la un mediu curat. Justiția climatică recunoaște că persoanele cele mai vul nerabile – care sunt și cele care au contribuit cel mai puțin la emisiile de gaze cu efect de seră – suportă consecințele cele mai grave. Conceptul cere o distribuție echitabilă a po verilor și responsabilităților, precum și implicarea reală a co munităților afectate de schimbările climei în procesul decizio nal. Se referă la modul în care legile, politicile și programele publice protejează oamenii, asigură acces egal la energie și apă, sprijină tranziția energetică și dezvoltarea infrastructurii reziliente. În același timp, are în vizor și responsabilitatea au torităților publice centrale și locale de a integra dimensiunea socială în toate strategiile climatice, astfel încât măsurile de adaptare să fie eficiente, echitabile și durabile . Schimbările climatice nu înseamnă doar temperaturi mai ridi cate. Ele implică modele meteorologice tot mai imprevizibi le și instabile: ploi torențiale, furtuni violente, secete prelun gite, incapacitatea solului compactat de a reține umezeala, aridizare accelerată, incendii de vegetație, modificări vizibile ale ciclurilor sezoniere(tendința de creștere a temperaturilor medii anuale nu exclude apariția episoadelor de frig extrem). Efectele schimbărilor climatice lovesc dureros economia Re publicii Moldova, sănătatea populației, resursele de apă, agri cultura și infrastructura, complică planificarea economică și socială. Infrastructura și locuințele vulnerabile sunt afectate, culturile agricole pierd din fertilitate, iar ecosistemele natura le și biodiversitatea sunt perturbate. Accesul inegal al oamenilor la resurse, servicii publice și in frastructură adaptată accentuează inechitățile sociale. Suferă în special gospodăriile cu venituri mici și localitățile din me diul rural, îndeosebi cele izolate sau depopulate. Femeile din mediul rural, copiii, vârstnicii (îndeosebi din satele depopu late) , persoanele cu dizabilități și îngrijitorii informali (asis tenții sociali personali) se confruntă cu riscuri mai mari. Sără cia energetică face ca mulți cetățeni să nu poată răspunde temperaturilor caniculare sau gerurilor aspre prin soluții efici ente de răcire sau încălzire a caselor. Într-un asemenea con text, justiția climatică înseamnă protecție reală pentru cei care nu-și pot permite să facă față acestor fenomene. În ultimii ani, Republica Moldova a făcut pași importanți în consolidarea cadrului normativ și strategic în domeniul schimbărilor climatice. A adoptat Legea privind acțiunile cli matice, Planul Național de Adaptare la Schimbările Climati ce(PNASC 2030), Planul Național Integrat pentru Energie și Climă(PNIEC 2025–2030). Aceste documente stabilesc res ponsabilități clare pentru instituțiile centrale și locale, iden tifică sectoarele critice – agricultură, apă, sănătate, trans port, energie, păduri/biodiversitate – și prevăd măsuri con crete de adaptare: de la tehnologii agricole inteligente și infrastructură rezilientă, până la consolidarea capacității sistemului medical și sprijinirea eficienței energetice. La ni vel local, primăriile și consiliile locale coordonează planurile de adaptare, în colaborare cu serviciile publice și societatea civilă. Totuși, analiza documentelor relevă că dimensiunea vulnera bilității sociale și identificarea explicită a grupurilor afectate disproporționat nu sunt încă integrate sistematic și operațio nal în arhitectura politicilor climatice. În acest context, prezenta lucrare analizează cadrul legal și de politici actual privind adaptarea la schimbările climatice în Republica Moldova, examinează măsurile concrete existente la nivel sectorial și comunitar și formulează recomandări practice pentru decidenți, autorități locale, ONG-uri și parte neri de dezvoltare. Analiza oferă o abordare aplicată, orienta tă spre soluții concrete și replicabile, cu accent pe integrarea perspectivei justiției climatice, echității sociale și combaterii sărăciei energetice în procesele de planificare și implementare. Nu în ultimul rând, această analiză urmărește să răspundă la următoarele întrebări–cheie: cine suportă costurile schimbă rilor climatice, cine beneficiază de politicile de adaptare și cine rămâne neprotejat în fața riscurilor sociale și teritori ale? Aceste răspunsuri vor oferi un instrument util factorilor de decizie și comunităților, sprijinind o tranziție climatică echitabilă, incluzivă și durabilă în Republica Moldova. Introducere 7 Capitolul 1. Justiția climatică: cadru conceptual și relevanță pentru Republica Moldova 1.1. Ce înseamnă justiția climatică? Justiția climatică este un concept emergent care recunoaște faptul că schimbările climatice nu sunt doar o problemă de mediu, ci și una profund socială, economică și politică . Ea urmărește distribuția echitabilă a costurilor și beneficiilor asociate schimbărilor climatice și politicilor climatice, prote jând în special grupurile vulnerabile. Astfel, justiția climatică reprezintă evoluția paradigmei de mediu către o abordare ba zată pe drepturi și echitate socială: 1 cei mai vulnerabili să fie protejați, iar cei mai responsabili de poluare să contri buie mai mult la soluții. 1.2. Schimbările climatice ca factor de amplificare a sărăciei și inegalităților În Republica Moldova, schimbările climatice acționează ca un amplificator al vulnerabilităților. Fenomenele extreme afectează disproporționat gospodăriile cu venituri mici, de pendente de agricultură, cu locuințe slab izolate termic și acces limitat la servicii publice. Realitatea zilnică arată că impactul schimbărilor climatice se manifestă prin: pierderi de venituri agricole cauzate de secete, grindină sau inunda ții; riscuri sporite pentru sănătate în perioadele de caniculă sau frig extrem; creșterea cheltuielilor pentru energie, apă și reparații. Principiile-cheie ale justiției climatice includ: Echitate – recunoașterea responsabilităților diferite ale actorilor sociali și teritoriali, distribuirea corectă a costurilor și beneficiilor; Incluziune – participarea efectivă a comunităților afectate în elaborarea și implementarea politicilor; Responsabilitate – statul și actorii economici trebuie să prevină și să reducă impactul negativ al schimbărilor climatice; Drepturile omului – statul trebuie să asigure acces la un mediu sănătos, apă, energie și servicii de bază. De exemplu, temperaturile record din vara anului 2024 au cauzat avarii semnificative drumurilor naționale, precum deformări, văluriri și fisurări. Fenomenul a fost explicat de Administrația de Stat a Drumurilor(ASD) prin limitele teh nice ale materialelor folosite: la temperaturi ale aerului de peste 40°C la umbră, suprafața asfaltului poate depăși 6070°C, lucru care duce la înmuierea bitumului, provocând făgașe(șanțuri în asfalt) sub greutatea camioanelor de mare tonaj. Pe drumul M5 – un drum important care asi gură conexiunea cu nordul țării – canicula a provocat feno menul de dilatare extremă a dalelor de beton pe anumite porțiuni, ducând la ridicarea sau fisurarea acestora, ceea ce a creat pericole imediate pentru trafic. Ca măsură de pro tecție în zilele cu temperaturi extreme, 2 autoritățile au im pus restricții de circulație pentru vehiculele de peste 20 de tone între orele 10:00 și 20:00. 3 Firește, această măsură a afectat negativ lanțurile logistice și costurile de transport, însemnând pierderi și pentru sectoarele menționate. Aplicarea acestor principii presupune ca politicile climatice să nu accentueze inegalitățile existente, ci să contribuie activ la reducerea lor. Prezenta lucrare utilizează conceptul de „adaptare climatică cu justiție socială” pentru analiza mo dului în care riscurile climatice se intersectează cu sărăcia, accesul la resurse și inegalitățile teritoriale. Impactul asupra agriculturii a fost deosebit de sever în anul 2024, în condițiile unor episoade prelungite de tempe raturi extreme(peste 40°C) și secetă prelungită în toate re giunile din Republica Moldova. Agricultura, pilonul econo mic al țării, a suferit pierderi directe estimate la 2 miliarde de lei. Iar culturile de porumb și floarea-soarelui au fost cele mai afectate. În regiunile de sud și centru, randamen tul porumbului a scăzut cu peste 60-80% în unele raioane, deoarece temperaturile de peste 35°C în perioada poleniză rii au dus la sterilitatea plantelor. În unele localități, 1 Mary Robinson,„Climate Justice: Hope, Resilience, and the Fight for a Sustainable Future”, 2018. 2 Administrația de Stat a Drumurilor(ASD), note informative privind restricțiile de circulație în perioadele caniculare, 2024–2025: https://www.andsa.md/comunicate-de-pre sa/atentie-soferi-drumurile-nationale-pot-fi-afectate-de-canicula/ 3 Agenția Națională Transport Auto(ANTA), notă informativă privind restricțiile de circulație în perioada caniculară, iulie 2024: https://anta.gov.md/content/restric%C8% 9Bii-de-circula%C8%9Bie-pe-parcursul-perioadei-caniculare 8 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. culturile de porumb au fost afectate pe 75-98% din supra fețe, iar culturile de floarea-soarelui au fost compromise pe aproape 94% din terenurile cultivate. De asemenea, stresul termic din vara anului 2024 a afectat viticultura și pomicultura. Deși vița-de-vie este rezistentă la secetă, temperaturile de 40°C au cauzat„arsuri solare” pe boabe și au blocat acumularea de zaharuri, afectând calita tea recoltei. În multe livezi de măr din regiunea de nord s-au înregistrat căderi premature ale fructelor. În sectorul zootehnic, canicula a redus producția de lapte cu aproxi mativ 15-20% din cauza stresului termic suferit de animale și a degradării pășunilor. Fermierii au fost nevoiți să achizi ționeze furaje suplimentare 4 , suportând costuri neprevăzute. 5 Referitor la resursele de apă, 6 impactul temperaturilor ridi cate din perioada 2024–2025 asupra acestora a fost unul sever, ducând la o criză hidrologică prelungită care a afec tat direct securitatea alimentară și accesul la apă potabilă în satele din Republica Moldova. Debitele râurilor mari, Nistru și Prut, au scăzut periodic sub 40–50% din media multianuală. 7 Scăderea nivelului Nistrului a pus sub presiu ne sistemul de pompare pentru Chișinău, iar pe râul Prut nivelul a fost atât de scăzut în sud, încât navigația 8 și cap tarea apei pentru irigații au fost restricționate în unele perioade. 9 Chiar dacă în vara anului 2025 nu s-au atins 40°C, deficitul de precipitații a fost acut. În aproximativ 15% din teritoriul Republicii Moldova, cantitatea de apă căzută în vară a fost de doar 20–25% din normă(30–50 mm), ceea ce a prelun git starea de secetă pedologică începută în anul anterior. În verile din 2024 și 2025, porțiuni ale râurilor mici, precum Răut, Bâc, Cogâlnic, Căinari, Cubolta, Botna, Ichel, au secat complet, iar lacurile de acumulare locale au pierdut între 30% și 60% din volumul lor de apă, fenomen care a dus la creșterea concentrației de poluanți și la moartea peștilor din cauza lipsei de oxigen. 10 Pentru locuitorii din zonele rurale, care depind în proporție de peste 60% de surse locale de apă, situația a devenit critică. Regiunea de sud a fost cea mai afectată, urmată de regiunea de centru – unele localități au rămas complet fără apă în fântâni, iar bazinele de acumulare au secat în pro porție de până la 80%. Oamenii au fost nevoiți să transpor te apă de la distanțe mari sau să depindă de cisternele aduse de autorități. Acestea din urmă au răspuns prin re glementări: primăriile au emis dispoziții prin care se interzi cea utilizarea apei potabile din rețeaua centralizată pentru udatul grădinilor sau umplerea piscinelor, în scopul de a păstra rezervele minime necesare consumului uman și igie nei. 11 Lipsa apei pentru irigații la nivel de gospodărie a dus la uscarea culturilor din grădini, fapt care a adâncit vulne rabilitatea economică a familiilor rurale, forțându-le să cumpere produse pe care anterior le produceau singure. Deținătorii de animale domestice au întâmpinat dificultăți majore în asigurarea apei, fiind nevoiți uneori să reducă nu mărul de capete din cauza costurilor ridicate și a lipsei de hrană pe pășunile arse de soare. Deși regiunea de nord a fost mai puțin afectată, scăderea debitului râului Prut 12 a limitat opțiunile de irigare pentru marile asociații agricole. 13 Aceste fenomene arată că schimbările climatice nu repre zintă doar o problemă de mediu, ci un factor care generea ză o cascadă de disfuncționalități, influențând stabilitatea economică și bunăstarea socială. Prin urmare, fără inte grarea dimensiunii sociale, politicile climatice riscă să transfere costurile adaptării către cei mai vulnerabili , amplificând inegalitățile existente. 1.3. Justiția climatică și sărăcia energetică În contextul schimbărilor climatice, sărăcia energetică devi ne o problemă centrală de justiție climatică. Creșterea frec venței temperaturilor extreme – valuri de caniculă vara și perioade reci iarna – determină un necesar sporit de răcire și încălzire. Accesul la soluții eficiente energetic sau la sur se regenerabile este limitat, în special în mediul rural, unde investițiile inițiale sunt greu de suportat. În Republica Moldova, această vulnerabilitate este accen tuată de structura consumului energetic al gospodăriilor. Aproximativ 65% dintre locuințe(circa 605.000 gospodării) 4 Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării(MDED),„Raport privind situația macroeconomică a Republicii Moldova în anul 2024”, 2025, https://mded.gov.md/wp-con tent/uploads/2025/04/Raport-sit-macro-2024-1.pdf 5 Biroul Național de Statistică(BNS),„Activitatea agricolă în anul 2024”, https://statistica.gov.md/ro/activitatea-agricola-in-anul-2024-9515_61675.html 6 Serviciul Hidrometeorologic de Stat(SHS), Buletine hidrometeorologice privind deficitul de precipitații și temperaturile extreme, 2024–2025: https://www.meteo.md/index. php/hidrologie/caracteristica-i-informaia-hidrologic 7 Serviciul Hidrometeorologic de Stat(SHS),„Caracteristica și informația hidrologică”: https://www.meteo.md/images/uploads/Hydro/inform_hidro/iarna_2025-2026.pdf 8 Serviciul Hidrometeorologic de Stat(SHS),„Caracteristica climatică a iernii 2025–2026”: https://www.meteo.md/images/uploads/clima/2025/iarna2025_2026_ro.pdf; 9 Radio Moldova,„Secetă hidrologică în R. Moldova. Mai multe râuri mici au secat”, 8 iulie 2025, https://radiomoldova.md/p/54888/seceta-hidrologica-in-r-moldo va-mai-multe-rauri-mici-au-secat 10 Ziar.md,„Scurgere redusă a apei în râurile din țară! Moldovenii sunt îndemnați să consume rațional apa!”, 8 iunie 2024, https://ziar.md/scurgere-redusa-a-apei-in-rauriledin-tara-moldovenii-sunt-indemnati-sa-consume-rational-apa/ 11 Agromedia,„Cod roșu de secetă pe Nistru, Prut și alte râuri din Moldova”, 18 iulie 2025, https://agromedia.md/anunturi/cod-rosu-de-seceta-pe-nistru-prut-si-alte-rauri-dinmoldova 12 Serviciul Hidrometeorologic de Stat(SHS),„Caracterizarea condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice din vara anului 2024”, https://www.meteo.md/images/uploads/ clima/2024/vara_2024_ro.pdf; 13 Serviciul Hidrometeorologic de Stat(SHS),„Caracterizarea condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice din vara anului 2025”, https://www.meteo.md/images/uploads/ clima/2025/vara2025_ro.pdf Capitolul 1. Justiția climatică: cadru conceptual și relevanță pentru Republica Moldova 9 utilizau în 2025 sobe tradiționale pe lemne sau cărbune pentru încălzire, ceea ce evidențiază o dependență majoră de combustibili solizi, în special în mediul rural. Această dependență reflectă atât accesul limitat la alternative mo derne de energie, cât și constrângerile financiare care îm piedică investițiile în soluții eficiente energetic. 14 Fără inter venții sociale, este dificilă adaptarea climatică a gospodări ilor cu venituri reduse, care nu au capacitatea financiară de a investi în izolarea termică a locuințelor, instalarea pom pelor de căldură sau a panourilor fotovoltaice. În mediul ru ral, problema este amplificată și de lipsa informației, de di ficultăți în accesarea granturilor sau creditelor. În consecin ță, gospodăriile vulnerabile rămân dependente de sursele tradiționale de energie, care sunt mai costisitoare pe ter men lung și prejudiciază mai mult mediul. Din perspectiva justiției climatice, politicile de adaptare și tranziția energetică trebuie concepute astfel încât beneficii le – confort, reducerea costurilor, securitate energetică – să ajungă și la grupurile vulnerabile. 1.4. Adaptarea conceptului de justiție climatică la realitățile din Republica Moldova În cazul Republicii Moldova, abordarea„ adaptare climati că cu justiție socială” este deosebit de relevantă, deoarece vulnerabilitățile socio-economice existente amplifică im pactul schimbărilor climatice asupra unor grupuri și terito rii. Această perspectivă analitică presupune ca politicile de adaptare să prioritizeze comunitățile și grupurile cele mai vulnerabile – gospodăriile cu venituri reduse, populația ru rală, persoanele în etate, copiii, persoanele cu dizabilități, îngrijitorii informali – asigurând acces echitabil la resurse, infrastructură și mecanisme de protecție. Prin urmare, adaptarea climatică cu justiție socială implică integrarea sistematică a dimensiunii sociale în politicile climatice, ast fel încât beneficiile adaptării – securitate energetică, acces la apă, infrastructură rezilientă, servicii publice adaptate – să fie distribuite echitabil, iar costurile tranziției climatice să nu fie suportate disproporționat de grupurile vulnerabile. În prezent, Republica Moldova se află într‑o fază incipientă în ceea ce privește integrarea explicită a justiției climatice în ca drul politicilor publice: deși există angajamente strategice și documente de planificare în domeniul energiei și climei, di mensiunea socială a adaptării climatice rămâne adesea frag mentată și nu este corelată pe deplin cu politici de protecție socială sau dezvoltare rurală. Un exemplu elocvent este Programul EcoVoucher, implementat de Centrul Național pentru Energie Durabilă (CNED), care sprijină gospodăriile din Republica Moldova să achiziționeze electrocasnice eficiente energetic, contri buind astfel la reducerea consumului de energie și a costu rilor gospodăriilor. În 2025, programul a generat economii semnificative pentru beneficiari, reducând consumul de energie și facturile casnice, ceea ce reprezintă o măsură concretă de reducere a poverii energetice asupra grupurilor vulnerabile. Mai mult, în 2026 au fost introduse criterii de prioritizare socială mai specifice pentru acordarea eco‑voucherelor: acestea vor fi acordate prioritar familiilor numeroase și per soanelor cu vârsta de peste 63 de ani, iar 10% din totalul voucherelor vor fi rezervate persoanelor cu dizabilități se vere, în funcție de necesitățile specifice ale gospodăriei. 15 Această modificare reflectă o orientare mai explicită spre justiție socială și teritorială în alocarea resurselor publice, aducând programul mai aproape de principiile„tranziției juste”. Cu toate acestea, pentru ca justiția climatică să devină un element central al politicilor publice, este nevoie de o abor dare și mai integrată. Direcțiile prioritare pot fi: → includerea criteriilor de echitate socială și a indicatorilor de vulnerabilitate în strategiile naționale de adaptare cli matică și politici energetice, → extinderea mecanismelor de sprijin și finanțare dedicate comunităților vulnerabile, inclusiv accesul facilitat la granturi și credite pentru modernizarea locuințelor, → dezvoltarea unor sisteme de consultare participativă și monitorizare care să includă direct reprezentanții grupu rilor vulnerabile în procesul de elaborare a politicilor. Astfel, politica de adaptare climatică trebuie să fie nu doar un cadru tehnic de planificare, ci un instrument care să asi gure tranziția justă spre sustenabilitate pentru toți cetățe nii, cu o atenție deosebită pentru cei mai expuși riscurilor și cu resurse limitate. În capitolele 2 și 3, acest concept este utilizat ca instru ment analitic pentru a examina modul în care schimbările climatice afectează diferite grupuri sociale și teritorii din Republica Moldova. Concluzii și recomandări ale capitolului 1 Schimbările climatice amplifică vulnerabilitățile socio-eco nomice existente în Republica Moldova, afectând în mod disproporționat gospodăriile cu venituri reduse, comunități le rurale și alte grupuri vulnerabile. Fenomenele climatice 14 Moldpres,„Mai mult de jumătate din locuințele din țară sunt încălzite cu sobe pe lemne și cărbune. Autoritățile propun soluții pentru tranziția către un sistem energetic mai eficient”, august 2025: https://www.moldpres.md/rom/economie/mai-mult-de-jumatate-din-locuintele-din-tara-sunt-incalzite-cu-sobe-pe-lemne-si-carbune-autoritatile-isipropun-renuntarea-treptata-la-combustibilii-fosili-si-reducerea-emisiilor-de-co 15 Centrul Național pentru Energie Durabilă(CNED),„EcoVoucher: Uniunea Europeană susține alte 3.000 de familii din Moldova să procure electrocasnice eficiente energetic”, comunicat de presă, 30 martie 2026, https://cned.gov.md/ro/content/ecovoucher-uniunea-europeana-sustine-alte-3000-de-familii-din-moldova-sa-procure 10 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. extreme generează efecte în cascadă asupra agriculturii, in frastructurii și resurselor de apă, cu implicații directe asupra bunăstării populației și dezvoltării economice. În acest con text, justiția climatică reprezintă un cadru esențial pentru integrarea dimensiunii sociale în politicile climatice și pen tru evitarea unor efecte inechitabile ale tranziției verzi. Se recomandă integrarea explicită a principiilor justiției cli matice în politicile climatice, energetice și sociale, corelarea măsurilor de adaptare climatică cu politicile de reducere a sărăciei, inclusiv a sărăciei energetice, precum și prioritiza rea investițiilor în comunitățile și grupurile cele mai vulne rabile, în special în mediul rural. Capitolul 1. Justiția climatică: cadru conceptual și relevanță pentru Republica Moldova 11 Capitolul 2. Impactul diferențiat al schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile în Republica Moldova 2.1. Vulnerabilitățile sociale prin prisma schimbărilor climatice Așa cum a arătat capitolul 1, schimbările climatice se supra pun peste inegalitățile structurale existente în Republica Mol dova – sărăcie, migrație, infrastructură insuficientă și acces inegal la servicii publice – amplificând vulnerabilitatea anu mitor categorii sociale și comunități. Secetele prelungite, va lurile de căldură, ploile torențiale sau iernile instabile afec tează disproporționat gospodăriile cu venituri mici și persoa nele dependente de resursele naturale sau de infrastructura publică de bază. Adaptarea la schimbările climatice devine astfel o problemă socială: cine suportă costurile și cine bene ficiază de măsurile de protecție? Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice enumeră în mod expres printre categoriile cele mai vulnerabile la schim bările climatice„femeile, copiii, persoanele în etate și persoa nele cu dizabilități”. 16 În cadrul prezentei lucrări, analiza ex tinde această listă, identificând următoarele grupuri deosebit de vulnerabile în fața schimbărilor climatice: femeile din me diul rural, copiii, persoanele în etate(vârstnicii), persoanele cu dizabilități și îngrijitorii informali sau asistenții personali care îngrijesc rude cu probleme de sănătate. Aceste categorii au fost evidențiate prin coroborarea mai multor surse: discuții cu reprezentanți ai comunităților, con tribuții ale activiștilor din organizații neguvernamentale, opi nii ale jurnaliștilor specializați în domeniul mediului și al pro blemelor socio-economice, precum și analiza studiilor exis tente 17 și a datelor statistice oficiale. Femeile din mediul rural La începutul anului 2026, populația feminină a consti tuit 1,26 milioane de persoane, reprezentând 53,4% din populația țării. Dintre acestea, 654,8 mii de femei locu iau în mediul rural, din totalul de 1 250,9 mii de per soane din mediul rural. Comparativ cu anul 2024, nu mărul femeilor din mediul rural s-a redus cu 17,5 mii de persoane. 18 Femeile participă la producția agricolă, gestionarea resurselor de apă, prelucrarea alimentelor, îngrijirea copiilor, a vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități, precum și la activități casnice esențiale. 19 Femeile din mediul rural alocă în medie 5,9 ore pe zi muncii neremunerate – cu 2 ore mai mult decât bărbații din mediul rural și cu 1,5 ore mai mult decât femeile din mediul urban. În cadrul unui studiu sociologic efectuat în 2013, experții au estimat că valoarea muncilor neremunerate efectuate anual de moldoveni echivala cu valoarea Produsului Intern Brut(PIB) al țării, iar contribuția femeilor – preponderent a celor din mediul rural – constituia 64%. 20 Lipsa apei potabile și temperaturile extreme afectează direct activitățile zilnice ale femeilor: gătitul, igiena, spălatul, munca agricolă. De asemenea, absența soluțiilor eficiente de încălzire sau răcire în gospodărie transferă o povară suplimentară asupra lor. 21 Astfel, femeile devin adevărate mecanisme informale de protecție socială, compensând prin muncă invizibilă lipsa serviciilor publice și a infrastructurii reziliente. Prin urmare, ele se află în prima linie a crizei climatice. 16 Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, art 33 alineatul(3) 17 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare(PNUD) Moldova,„Raportul Climate change and vulnerable groups in Moldova: Impacts, risks and adaptation measures”,14 aprilie 2025, disponibil online: https://www.undp.org/moldova/publications/climate-change-and-vulnerable-groups-moldova-impacts-risks-and-adaptation-measures 18 Biroul Național de Statistică(BNS), Numărul populației cu reședință obișnuită pe sexe, grupe de vârstă și în profil teritorial la 1 ianuarie 2026, 5 iunie 2026, disponibil la: https://statistica.gov.md/ro/numarul-populatiei-cu-resedinta-obisnuita-pe-sexe-grupe-de-9578_62481.html 19 Raport„Analiza social-economică a implicării femeilor în dezvoltarea rurală în cadrul abordării LEADER”, 2025, https://www.reteauarurala.md/wp-content/up loads/2025/11/Analiza-social-economica-a-implicarii-femeilor-in-dezvoltarea-rurala-in-cadrul-abordarii-LEADER.pdf 20 Biroul Național de Statistică(BNS),„Utilizarea timpului în Republica Moldova”, ediția 2013, https://statistica.gov.md/files/files/publicatii_electronice/Utilizarea_timpului_ RM/Infografice/Timp_munca_neremune.pdf 21 Raport„Analiza social-economică a implicării femeilor în dezvoltarea rurală în cadrul abordării LEADER”, 2025, https://www.reteauarurala.md/wp-content/up loads/2025/11/Analiza-social-economica-a-implicarii-femeilor-in-dezvoltarea-rurala-in-cadrul-abordarii-LEADER.pdf 12 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Copiii Copiii reprezintă o categorie deosebit de vulnerabilă la schimbările climatice, însă din motive diferite față de celelalte grupuri analizate. Organismul lor aflat în dezvoltare îi face mai sensibili la temperaturile extreme, iar dependența de adulți pentru protecție, hrană și acces la servicii le limitează capacitatea de adaptare în situații de criză. Calitatea scăzută a apei, igiena precară și condițiile de trai insalubre afectează în mod direct sănătatea copiilor, iar aceste probleme se agravează în perioadele de caniculă, secetă sau inundații. În astfel de contexte, resursele de apă potabilă și menajeră devin limitate, ceea ce determină utilizarea unor surse nesigure, adesea contaminate. Consecințele sunt multiple: de la lipsa unei hidratări adecvate până la creșterea riscului de boli cauzate de igiena deficitară. În același timp, fenomenele climatice extreme sporesc riscul de afecțiuni respiratorii și digestive. În perioadele de caniculă și secetă, crește nivelul poluării aerului și al prafului, ceea ce poate provoca sau agrava infecțiile respiratorii și alte probleme de sănătate, în special în rândul copiilor. Copiii din mediul rural sunt expuși unui risc mai mare de sărăcie decât cei din mediul urban, din mai multe motive interconectate, iar acest fapt înseamnă și o capacitate mai redusă de adaptare la schimbările climatice. În primul rând, familiile din mediul rural depind în mare măsură de agricultură și de resurse naturale, iar seceta, inundațiile sau furtunile afectează direct hrana și veniturile acestora. Rata sărăciei absolute în rândul copiilor din mediul rural a fost de 46,6% în 2024, comparativ cu 18,6% în cazul copiilor din mediul urban, indicând că cei de la sate sunt de peste două ori mai predispuși să trăiască în sărăcie decât cei din orașe. 22 Problemele economice se reflectă și în accesul la educație și oportunități: în mediul rural, ratele de înscriere în instituțiile de educație timpurie sunt mai scăzute, iar dificultățile financiare cresc riscul de abandon școlar sau neparticipare la educația post‑gimnazială, evidențiind diferențe semnificative de tranziție între ciclurile de învățământ. Datele disponibile pentru 2024 23 indică și copiii aflați în situații de risc social: aproximativ 7,9 mii, dintre care 80% provin din mediul rural. Categoriile principale includ copiii neglijați, cei supuși violenței sau lipsiți de supraveghere adecvată din partea părinților. În același an, 547 de copii erau în instituții rezidențiale, iar 107 au fost adoptați, aceste date reflectând forme de separare de familie sau nevoi de protecție suplimentară. 24 La începutul anului 2025, numărul copiilor cu vârste între 0 și 17 ani a constituit 494,1 mii, reprezentând 20,7% din populația totală cu reședință obișnuită. În aceeași perioadă, 11,4 mii copii cu dizabilități au beneficiat lunar de alocaţii sociale de stat, dintre care 48,6% erau copii cu dizabilități severe. Este important de menționat că numărul copiilor a scăzut constant în ultimii ani: peste 531,7 mii în 2023, circa 508,7 mii în 2024 și 494,1 mii la începutul anului 2025. Vârstnicii Persoanele în etate reprezintă o altă categorie deosebit de vulnerabilă față de impactul schimbărilor climatice, din cauza combinației dintre factori biologici, sociali și economici. Cu alte cuvinte, ele sunt expuse la riscuri de sănătate asociate valurilor de căldură sau frig extrem, mai ales în locuințe slab izolate termic, neadaptate la condițiile meteo, și fără servicii medicale adecvate. Au o sensibilitate fizică crescută, suportând mai greu temperaturile extreme și fiind mai afectate de boli cronice. Pe de altă parte, au o capacitate redusă de adaptare, din cauza mobilității scăzute, veniturilor limitate și accesului mai dificil la informații sau resurse. În plus, izolarea socială și dificultățile de reacție în situații de urgență(valuri de căldură, inundații) le cresc riscurile. Ponderea persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste în totalul populației este în continuă creştere – de la 22,4% la începutul anului 2021, până la 25,9% la începutul anului 2025 – ceea ce indică„un nivel înalt de îmbătrânire demografică”. La 1 ianuarie 2025, în Republica Moldova locuiau 616,5 mii persoane în vârstă de 60 de ani şi peste(25,9% din totalul populației cu reședință obișnuită). Din numărul total al vârstnicilor, 371,4 mii persoane erau femei(sau 60,2%). Raportul dintre bărbați și femei în vârstă de 60 ani și peste a constituit 66 de bărbați la 100 de femei, 25 indicând o disproporție de gen semnificativă în rândul vârstnicilor. 22 Biroul Național de Statistică(BNS), Copiii din Moldova, ediția 2025, disponibil online: https://statistica.gov.md/files/files/publicatii_electronice/Copiii_Moldovei/Copii_ Moldovei_2025.pdf 23 Ibidem 24 Ibidem 25 Biroul Național de Statistică(BNS), Date statistice privind populația și structura demografică, 2025 Capitolul 2. Impactul diferențiat al schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile în Republica Moldova 13 În ceea ce privește structura gospodăriilor, majoritatea celor formate exclusiv din persoane în etate se aflau în mediul rural(aproximativ 64%), în timp ce 36% erau prezente în mediul urban, ceea ce sugerează expuneri diferite la riscurile climatice și acces variabil la servicii, infrastructură și suport social. Din totalul vârstnicilor, peste 96 mii persoane erau încă active pe piața muncii, reprezentând aproximativ 11,3% din populația totală ocupată, iar un sfert dintre aceștia lucrau în agricultură, ceea ce indică că o parte importantă combină pensia cu muncă activă, adesea în condiții vulnerabile. 26 Subcategoriile critice includ bătrânii singuri, care suportă integral cheltuielile casnice și riscurile asociate valurilor de căldură sau frig extrem, precum și bătrânii care locuiesc la azil, care depind de resurse și servicii instituționale. Această structură demografică și economică arată că persoanele în etate, în special cele cu venituri reduse sau cu mobilitate limitată, sunt expuse în mod disproporționat efectelor schimbărilor climatice, necesitând măsuri de protecție socială și adaptare climatică dedicate. Persoanele cu dizabilități Persoanele cu dizabilități sunt afectate direct(sănătate, mobilitate, siguranță) și indirect(acces la servicii, izolare socială) de schimbările climatice. Pentru această categorie, provocările și barierele sunt multiple: infrastructură inaccesibilă, lipsa informațiilor de avertizare timpurie, dificultăți de deplasare și de reacționare în situații de urgență. Aceste obstacole fac evident faptul că dizabilitatea nu este doar o caracteristică individuală, ci rezultă din interacțiunea dintre o afecțiune fizică, mentală, intelectuală sau senzorială și barierele existente în societate, îngreunând participarea deplină și efectivă a unei persoane în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți. Dizabilitatea poate fi temporară sau permanentă și necesită adesea sprijin pentru incluziune socială, profesională și acces la drepturile fundamentale. Vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilități se manifestă prin diverse aspecte importante, dar care deseori sunt trecute cu vederea. De exemplu, persoanele cu dizabilități sunt mai sensibile la stresul termic, boli respiratorii sau infecții, mai ales în cazul pacienților cu dizabilități fizice, neurologice sau cronice. Totodată, acestea pot fi mai expuse riscurilor generate de valuri de căldură, inundații, furtuni sau incendii, mai ales dacă mobilitatea le este redusă sau dacă depind de echipamente speciale – scaune rulante, aparate medicale –, ceea ce face dificilă evacuarea în caz de urgență. Persoanele recunoscute cu dizabilități – beneficiari de pensii de dizabilitate și alocații sociale de stat de dizabilitate – reprezintă circa 7% din populaţia cu reședință obișnuită a Republicii Moldova. 27 La 1 ianuarie 2025, numărul beneficiarilor de pensii de dizabilitate și alocații sociale de stat a constituit 160 de mii de persoane, inclusiv 11,4 mii copii cu vârsta de 0–17 ani. 28 Prevalența dizabilității conform limitărilor funcționale în populația în vârstă de 5 ani și peste era mai mare în populația feminină – 14,5%, comparativ cu 10,9% în cazul populației masculine, și în mediul rural – 15,2%, comparativ cu 10,0% în mediul urban. 29 Statisticile arată că dificultățile funcționale cresc brusc după 60 de ani: 68,1% din persoanele cu dizabilități au peste 60 de ani; dintre cei cu vârste peste 90 de ani, aproape 78% întâmpină dificultăți mari în activitățile zilnice. 30 Îngrijitorii informali și asistenții personali Prezenta lucrare evidențiază ca grup distinct, deosebit de vulnerabil la schimbările climatice, persoanele care oferă îngrijire continuă rudelor bolnave, cu dizabilități sau imobilizate la pat. Vulnerabilitățile acestui grup sunt multiple: povara fizică și emoțional-psihologică a îngrijirii și responsabilităților zilnice, amplificată în condiții de temperaturi extreme; resurse financiare limitate și remunerație modestă în cazul asistenților personali; expunere directă la riscuri climatice în deplasările zilnice sau în gestionarea condițiilor improprii din locuințe; izolare socială și stres psihologic accentuat. 26 Biroul Național de Statistică(BNS), Rezultatele finale ale Recensământului Populației și Locuințelor 2024: Distribuția populației pe localități și mediu de rezidență: https:// statistica.gov.md/ro/rezultatele-finale-ale-recensamantului-populatiei-si-locuintelor-2024-distributi-10121_61877.html 27 Casa Națională de Asigurări Sociale(CNAS), date statistice privind alocațiile sociale, 2025, https://cnas.gov.md/ro/transparenta/statistica 28 Biroul Național de Statistică(BNS), Persoanele cu dizabilități în Republica Moldova în anul 2024, https://statistica.gov.md/ro/persoanele-cu-dizabilitati-in-republica-moldova-in-anul-2024-9460_62109.html 29 Biroul Național de Statistică(BNS), Rezultatele finale ale Recensământului Populației și Locuințelor 2024: Dificultățile populației în realizarea activităților zilnice, https:// statistica.gov.md/ro/rezultatele-finale-ale-recensamantului-populatiei-si-locuintelor-2024-dificultat-10121_62063.html 30 Ibidem 14 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Totodată, schimbările climatice pot amplifica vulnerabilitatea beneficiarului de îngrijire, iar îngrijitorul trebuie să gestioneze dificultățile accentuate ale acestuia, dar și ale sale proprii. Cu toate acestea, strategiile climatice naționale acordă puțină atenție acestui grup, ceea ce evidențiază o lacună în integrarea dimensiunii sociale a adaptării. Nu există o statistică oficială centralizată care să indice exact câți dintre asistenții personali sunt rude cu persoanele cu dizabilități. Totuși, se estimează că majoritatea celor aproximativ 7.000 de asistenți personali care erau angajați oficial în Republica Moldova la sfârșitul anului 2025 erau rude apropiate ale beneficiarilor. 31 În același timp, câteva mii de persoane îngrijesc de rude neoficial, deoarece autoritățile locale nu sunt în măsură să le asigure salarii. 32 Numărul de aproximativ 7.000 de asistenți personali reprezintă doar o treime din totalul necesar asigurat persoanelor cu dizabilități severe din țară. 33 Această situație se explică prin faptul că angajarea și salarizarea asistenților personali depind de direcțiile sociale ale primăriilor, care sunt limitate de bugetele locale. În multe localități, resursele financiare insuficiente determină întârzieri sau imposibilitatea de a angaja personalul necesar. 34 În practică, situația devine dramatică: uneori se așteaptă decesul unui beneficiar pentru ca postul de asistent personal să poată fi atribuit următoarei persoane cu grad sever de dizabilitate aflate pe listă, ceea ce subliniază deficitul acut de suport social și nevoia de alocare mai eficientă a resurselor. De reținut că necesitatea unui asistent personal poate fi resimțită acut nu doar de persoanele cu grad sever de dizabilitate, ci și de unele persoane încadrate în grade de dizabilitate mai puțin accentuate, ceea ce sugerează o posibilă subestimare a nevoii reale de suport în prevederile cadrului legal. Concluzii și recomandări ale capitolului 2 Schimbările climatice amplifică inegalitățile sociale existente și afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, in clusiv femeile din mediul rural, îngrijitorii informali, persoane le vârstnice, copiii și persoanele cu dizabilități. Expunerea acestora la fenomene climatice extreme este accentuată de accesul limitat la servicii, infrastructură și resurse de adapta re. În lipsa unor intervenții sociale dedicate și a integrării di mensiunii sociale în politicile climatice, măsurile de adaptare riscă să rămână insuficient de eficiente și inechitabile. Se recomandă integrarea dimensiunii de gen și a criteriilor sociale în politicile climatice și de adaptare, direcționarea re surselor către comunitățile și grupurile cele mai afectate, dezvoltarea infrastructurii locale de bază(apă, locuințe și ser vicii sociale), precum și consolidarea măsurilor de sprijin pen tru îngrijitori și asistenți personali, inclusiv prin extinderea nu mărului de funcții și adaptarea criteriilor de eligibilitate în funcție de nivelul de dependență. Totodată, este necesară colectarea și monitorizarea sistematică a datelor privind im pactul schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile. 31 Asociația„Motivație”,„Serviciul de asistență personală— un pilon fundamental pentru traiul independent în comunitate al persoanelor cu dizabilități severe”, decembrie 2025, https://motivatie.md/ro/serviciul-de-asistenta-personala-un-pilon-fundamental-pentru-traiul-independent-in-comunitate-al-persoanelor-cu-dizabilitati-severe/341 32 Noi.md,„Drept pe hîrtie, realitate în așteptare: mii de persoane cu dizabilități nu au asistent personal”, martie 2026, https://noi.md/md/societate/drept-pe-hirtie-realitate-inasteptare-mii-de-persoane-cu-dizabilitati-nu-au-asistent-personal. 33 Asociația„Motivație”,„Serviciul de asistență personală— un pilon fundamental pentru traiul independent în comunitate al persoanelor cu dizabilități severe”, decembrie 2025, https://motivatie.md/ro/serviciul-de-asistenta-personala-un-pilon-fundamental-pentru-traiul-independent-in-comunitate-al-persoanelor-cu-dizabilitati-severe/341 34 Radio Europa Liberă,„Mii de persoane cu dizabilități așteaptă ani de zile pentru a primi un asistent personal”, august 2024, https://moldova.europalibera.org/a/mii-de-per soane-cu-dizabilitati-asteapta-ani-de-zile-pentru-a-primi-un-asistent-personal/33085775.html Capitolul 2. Impactul diferențiat al schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile în Republica Moldova 15 Capitolul 3. Inegalități teritoriale și acces diferențiat la resurse și servicii 3.1. Disparități rural–urban în accesul la apă, energie, infrastructură și servicii publice Dacă în capitolul anterior au fost analizate vulnerabilitățile la nivel individual și de grup, prezentul capitol examinează con dițiile structurale și teritoriale care determină și amplifică aceste vulnerabilități. Întrucât Republica Moldova este o țară preponderent rurală, aspectele teritoriale au implicații impor tante pentru planificarea adaptării climatice și distribuția resurselor. mari sau incapacitate totală în cel puțin unul dintre domenii le funcționale: vedere, auz, mobilitate, memorare/concentra re) este mai mare la femei(14,5%), comparativ cu bărbații (10,9%). 37 Astfel, pe baza informațiilor de mai sus, reiese că peste 12% din populația Republicii Moldova prezintă limitări funcționale care pot afecta capacitatea de reacție autonomă și evacuare în situații de urgență. În cele ce urmează, vom descrie succint situația pe regiuni. La începutul anului 2026, populația cu reședință obișnuită a Republicii Moldova a constituit 2 365,6 mii persoane. Dintre acestea, 52,9% locuiau în mediul rural, iar 47,1% în mediul urban. Populația feminină însuma 1 262,8 mii persoane (53,4% din totalul populației), în timp ce populația masculină a reprezentat 1 102,8 mii persoane, respectiv 46,6% din po pulația țării. 35 Accesul la apă, energie sigură, infrastructură rezilientă, servicii medicale și servicii publice adaptate, este semnificativ mai redus în mediul rural, deși a crescut con stant în ultimii ani. În 2024, doar 65,6% dintre localităţile ţării aveau acces la sisteme publice de alimentare cu apă potabi lă, procentul fiind mai mare în regiunile de centru(71,6%) și sud(76,6%), dar scăzut în nord(51%). 36 În numeroase locali tăți rurale, populația depinde în continuare de fântâni sau sisteme parțial funcționale, vulnerabile în perioadele de sece tă. Cu sprijinul partenerilor externi, autoritățile inițiază pro iecte de extindere a rețelelor de apă și canalizare în sate sau de modernizare a capacităților de irigare. De asemenea, locu ințele din sate sunt mai slab izolate termic, ceea ce amplifică impactul valurilor de căldură și al episoadelor de frig extrem. Vulnerabilitățile menționate cresc pe măsură ce ne îndepăr tăm de municipiul Chișinău spre extremitățile țării. Nu în ultimul rând, datele statistice oficiale arată diferențe semnificative între mediile urban și rural în privința limitărilor funcționale: prevalența dizabilității în populația de 5 ani și peste este de 15,2% în mediul rural, comparativ cu 10% în mediul urban. Totodată, prevalența dizabilității(dificultăți Regiunea Nord Nordul țării prezintă o vulnerabilitate ridicată, fiind istoric una dintre zonele cele mai afectate de sărăcia energetică, din cauza infrastructurii învechite și a ponderii mari a populației vârstnice. Rata sărăciei absolute(incapacitatea persoanelor de a-și acoperi un nivel minim decent de consum) constituie 32,7% în nord, 38 în timp ce în localitățile rurale tinde chiar să depășească media națională(care a fost de 33,6% în 2024). Costurile de distribuție a energiei electrice și eficiența scăzută a locuințelor vechi mențin presiunea pe bugetele gospodăriilor. În ceea ce privește sursele de încălzire a locuințelor, există o dependență masivă de biomasă(lemn de foc), ceea ce face ca plățile monetare acordate de guvern să fie esențiale aici. 39 Doar 51% dintre localităţile din regiunea de nord aveau în 2024 acces la sisteme publice de alimentare cu apă potabilă – cea mai mică rată dintre regiuni (media pe țară în 2024: 65,6%). De asemenea, regiunea nord avea în 2024 și cea mai mică rată de acces la sistemele publice de canalizare – doar 5,1%. 40 Infrastructura de aprovizionare cu apă din nord este veche(rețele din beton și ciment) și înregistrează pierderi mari de apă, iar stațiile de tratare locale lipsesc. Apa subterană este poluată din cauza deficitului de 35 Biroul Național de Statistică(BNS), Numărul populației cu reședință obișnuită pe sexe, grupe de vârstă și în profil teritorial la 1 ianuarie 2026, 5 iunie 2026, disponibil la: https://statistica.gov.md/ro/numarul-populatiei-cu-resedinta-obisnuita-pe-sexe-grupe-de-varsta-si-in-profil-t-9578_62481.html 36 Biroul Național de Statistică(BNS), Activitatea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în anul 2024, https://statistica.gov.md/ro/activitatea-sisteme lor-publice-de-alimentare-cu-apa-si-de-9780_61786.html 37 Biroul Național de Statistică(BNS), Recensământul populației și al locuințelor 2024: Dificultățile populației în realizarea activităților zilnice, https://statistica.gov.md/ro/re zultatele-finale-ale-recensamantului-populatiei-si-locuintelor-2024-dificultat-10121_62063.html 38 Biroul Național de Statistică(BNS), Rata sărăciei absolute pe regiuni statistice și ani. https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20 Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV070__NIV0710/NIV070300reg.px/ 39 Guvernul Republicii Moldova. Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030(PNIEC) 40 Biroul Național de Statistică(BNS), Activitatea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în anul 2024. 16 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. epurare și scurgerilor agricole, iar multe fântâni din sate sunt contaminate cu bacterii sau nitrați, monitorizarea calității apei fiind redusă. Totodată, în regiunea de nord sunt frecvente secetele sezoniere și deversările mici ale râurilor, ceea ce limitează captările de suprafață. Funcționarea sistemelor de irigații este extrem de limitată, agricultura fiind dependentă de precipitații. 41 Regiunea Centru(fără Chișinău) Regiunea Centru este eterogenă, dar înregistrează adesea cele mai mari rate ale sărăciei absolute în afara capitalei, depășind pragul de 35-38% în anumite raioane. 42 La capitolul eficienței energetice, aici se observă cele mai mari pierderi de căldură în locuințele individuale, ceea ce accentuează sărăcia energetică multidimensională. 43 Față de regiunea de nord, are un acces la sisteme publice de alimentare cu apă potabilă mult mai bun, care constituia 71,6% în 2024. De asemenea, este mai înalt și accesul la sistemele publice de canalizare – 11,5%(în municipiul Chișinău: 65,7%). 44 Infrastructura de aprovizionare cu apă(rețele, rezervoare) este precară în anumite localități, iar creșterea cererii, ca urmare a urbanizării zonelor periferice, pune presiune pe sursele de alimentare. În centrul țării, calitatea apei poate fi afectată de contaminări agricole. Rețeaua de irigare există doar teoretic(bazine mici și canale secundare), iar exploatarea este marginală. Seceta din 2020-2022 a demonstrat vulnerabilitatea la deficit de apă pentru irigații în această zonă. 45 semnificativ mai mare decât în zonele urbane(10%). 46 În ceea ce privește accesul la resurse energetice, regiunea de sud are o pondere ridicată a gospodăriilor care utilizează cărbunele și lemnul. 47 Accesul la sisteme publice de alimentare cu apă potabilă constituia 76,6% în 2024 – cel mai înalt nivel dintre regiuni. În același timp, Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia(UTAG) deține al doilea cel mai înalt nivel de conectare la sistemele publice de alimentare cu apă(84,4%) din Republica Moldova, pe primul loc situându-se municipiul Chișinău(91,4%). Circa 28,1% din localitățile din U.T.A. Găgăuzia dispun de sistemele publice de canalizare. 48 În localitățile din sud, unde temperaturile sunt mai înalte, predomină două riscuri: seceta accentuată și salinizarea solurilor(un fenomen prin care concentrația de săruri solubile din sol crește excesiv). De asemenea, scăderea precipitaţiilor din ultimii ani accentuează necesitatea irigaţiilor. Deficitul de apă este agravat de calitatea scăzută a apelor subterane, caracterizate printr-un grad ridicat de mineralizare, precum și de funcționarea ineficientă a stațiilor de epurare a apelor uzate, multe dintre acestea necesitând reabilitare capitală. Rețeaua de canalizare lipsește aproape în totalitate în sate, fapt ce duce la poluarea surselor de apă. 49 Astfel, adaptarea climatică cu justiție socială devine o problemă de dezvoltare teritorială echitabilă, nu doar de politici de mediu. Deși există un cadru normativ și strategic orientat spre îmbunătățirea alimentării cu apă și a infrastructurii de epurare, implementarea rămâne deficitară, din lipsă de resurse financiare. Regiunea Sud Zona de sud prezintă o situație complexă, fiind afectată suplimentar de factori climatici și de o densitate mai mică a rețelelor de gaze naturale în unele zone. În localitățile rurale din sud, sărăcia multidimensională (lipsurile simultane ale unei persoane sau gospodării în domenii precum educația, sănătatea, condițiile de trai și nivelul de trai) este de aproximativ 37,6%, 3.2. Capacitatea redusă de adaptare a comunităților rurale Sărăcia accentuează inegalitățile teritoriale. Mediul rural, mai ales gospodăriile cu venituri reduse, este cel mai expus riscu rilor climatice. În 2024, sărăcia absolută(incapacitatea unei persoane de a-și asigura resursele minime necesare pentru supraviețuire – hrană, apă, adăpost, igienă) constituia 21,6% în mediul urban și 42,9% în mediul rural. În plus, rata 41 Ministerul Mediului al Republicii Moldova, Planul Național de Adaptare la Schimbările Climatice până în anul 2030(PNASC 2030). Raport privind starea mediului și resursele de apă în Republica Moldova(ediția 2024) 42 Biroul Național de Statistică(BNS), Sărăcia și inegalitatea(2024). https://statistica.gov.md/ro/statistic_indicator_details/58 43 Guvernul Republicii Moldova. Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030(PNIEC). 44 Biroul Național de Statistică(BNS), Activitatea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în anul 2024. 45 Ministerul Mediului, Raport privind starea mediului și resursele de apă în Republica Moldova(ediția 2024). 46 Biroul Național de Statistică(BNS),”Sărăcia și inegalitatea”, https://statistica.gov.md/ro/statistic_indicator_details/58 47 Guvernul Republicii Moldova. Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030(PNIEC). 48 Biroul Național de Statistică(BNS), Activitatea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în anul 2024. 49 Ministerul Mediului, Raport privind starea mediului și resursele de apă în Republica Moldova(ediția 2024). Capitolul 3. Inegalități teritoriale și acces diferențiat la resurse și servicii 17 șomajului era mai ridicată în mediul rural(13,3%) decât în cel urban(5,9%). 50 Aceste date indică faptul că o parte conside rabilă a populației rurale nu dispune de resursele necesare pentru a-și moderniza locuințele și a le adapta la temperaturi extreme; a investi în soluții eficiente energetic; a adapta prac ticile agricole la condițiile climatice tot mai instabile; a asigu ra rezerve financiare pentru situații de urgență; a accesa ser vicii medicale și sociale în timp util. În această ordine de idei, comunitățile izolate și cu puțini locuitori se află într-o situație extrem de dificilă, fiind dependente de sprijin extern în fața secetelor, inundațiilor sau valurilor de căldură. Soluțiile de micro-generare(precum panourile fotovoltaice) rămân adesea inaccesibile sau nejustificate economic pen tru gospodăriile cu consum redus. Prioritatea absolută pen tru reducerea vulnerabilității în mediul rural rămâne eficien tizarea consumului și securizarea resurselor accesibile pen tru încălzire(să fie predictibile, accesibile ca preț, produse local, inclusiv prin valorificarea biomasei din reziduurile agricole și gestionarea regenerativă a vegetației forestiere locale). 3.3. Sărăcia energetică – între necesitate, inegalitate și justiție climatică Sărăcia energetică nu este doar o problemă economică, ci una profund legată de justiția climatică: ea reflectă cine poate beneficia de tranziția verde și cine rămâne expus ris curilor. În practică, sărăcia energetică înseamnă că o parte semnificativă a populației alocă o proporție disproporționa tă din venituri pentru consumul de energie – pentru încălzi re iarna, răcire vara, apă caldă și funcționarea electrocasni celor de bază. Aceasta presupune de fapt trei componente interconectate: 1. Accesul fizic la energie – conectarea la rețele de electrici tate, gaz natural sau alte surse moderne; 2. Accesul economic la energie – capacitatea efectivă de a plăti consumul fără a afecta bugetul familial; 3. Eficiența energetică a echipamentelor – aparatele folosite în gospodărie și cât consumă acestea din punct de vedere energetic. În Republica Moldova, sărăcia energetică rămâne o provocare majoră. Structurile de consum energetice sunt diverse, dar polarizate: → Energia electrică acoperă necesarul de bază în majorita tea gospodăriilor urbane; → Gazul natural este prezent în orașe, dar mult mai puțin accesibil sau inexistent la sate; → Energia termică pentru încălzire în comunitățile rurale depinde în mare măsură de combustibili solizi tradițio nali(lemne, cărbune), care sunt adesea ineficienți, polu anți și costisitori ca timp și bani; → În zonele rurale, lipsa investițiilor în rețele de gaze și în sisteme centralizate face ca dependența de lemne sau cărbuni să nu fie doar o alegere, ci o condiție structurală a sărăciei energetice. 51 Datele pentru perioada anilor 2024–2025 arată o ușoară ameliorare a sărăciei energetice, în special datorită inter vențiilor guvernamentale și fondurilor internaționale meni te să susțină consumatorii vulnerabili. În anii 2021–2022, înainte de implementarea măsurilor de compensare a tari felor la energie(electrică, termică, gaze, cărbuni, lemne) pentru consumatorii casnici, rata sărăciei energetice – mă surată prin procentul gospodăriilor care alocau peste 10% din venituri pentru facturile de energie – era extrem de ridi cată, constituind 97,4%. Ulterior, plata compensațiilor la energie în sezoanele reci din 2023–2024 a redus această rată cu 10,6 puncte procentuale, până la 86,8% la nivel na țional. 52 Impactul mecanismului de compensare a costurilor la energie a fost mai evident în municipiile Chișinău și Bălți, unde predomină încălzirea pe gaz și termoficarea centralizată: nivelul sărăciei energetice s-a redus cu 21,2%. 53 În primele luni ale sezonului rece 2024–2025, s‑a observat o scădere a ratei sărăciei energetice spre 65% în mediul urban, însă în mediul rural prevalența a rămas criti că – peste 92%(mai mult de 10% din venit sunt cheltuite pe energie). 54 Astfel, sărăcia energetică afectează mai acut satele, inclusiv din cauza caselor slab izolate termic și a metodei preponderente de încălzire(de la sobe pe cărbuni și lemne). Creșterea frecvenței temperaturilor extreme accentuează aceste inegalități: necesitățile de încălzire și răcire devin mai intense, iar prețurile ridicate la energie afectează disproporți onat gospodăriile cu venituri mici. În plus, tipologia aparate lor electrocasnice utilizate în case influențează direct povara energetică: → Electrocasnicele vechi(frigider, reșou electric, mașină de spălat din generații inferioare de eficiență) consumă 50 Biroul Național de Statistică(BNS), Sărăcia și inegalitatea: https://statistica.gov.md/ro/statistic_indicator_details/58 51 Guvernul Republicii Moldova. Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030(PNIEC). 52 Ministerul Muncii și Protecției Sociale(MMPS), comunicat de presă 12.12.2025, https://social.gov.md/comunicare/comunicate/start-plati-pentru-compensatii-la-caldu ra-peste-jumatate-din-gospodariile-care-se-califica-vor-primi-compensatia-maxima/ 53 PNUD Moldova, comunicat de presă, noiembrie 2025, https://www.undp.org/ro/moldova/press-releases/analiza-pnud-programul-de-compensatii-pentru-incalzire-con tribuit-la-reducerea-saraciei-energetice. 54 PNUD Moldova, Report on the welfare impact of energy compensations in Moldova in 2021–2025, https://www.undp.org/moldova/publications/report-welfare-impact-ener gy-compensations-moldova-2021-2025 18 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. mult mai mult curent față de echipamentele moderne, ceea ce înseamnă facturi mai mari anume pentru familii le sărace; → Lipsa unor investiții în tehnologie eficientă face ca gos podăriile cu venituri reduse – în special cele din mediul rural – să fie prinse într‑un cerc vicios al consumului ridi cat și al incapacității de modernizare. Un fenomen social interesant observat în vara anului 2024 ilustrează această realitate: temperaturile insuportabile, cu nopți în care mercurul nu cobora sub 30°C, au determinat o cerere explozivă de ventilatoare în magazine. Stocurile au fost epuizate în mai puțin de două săptămâni, iar disponibile mai erau doar modele mici, semn că majoritatea familiilor nu dispuneau de aparate moderne de răcire – un indicator indi rect al sărăciei energetice. 55 Un răspuns important la aceste vulnerabilități este Programul de Vouchere pentru Electrocasnice (EcoVoucher), lansat în 2024 de Centrul Național pentru Energie Durabilă(CNED) și Ministerul Energiei. Programul le oferă gospodăriilor vulnerabile vouchere de până la 7.000 lei, care acoperă până la 70% din costul unor echipamente eficiente energetic. De la lansare și până în martie 2026, au fost înlocuite 40.033 de electrocasnice mari, iar economiile de energie generate au depășit 6,5 milioane kWh(echivalentul a peste 24 milioane lei), estimându-se economii anuale de aproximativ 8,15 milioane kWh(circa 30,1 milioane lei). 56 Deși impactul este semnificativ, există încă gospodării care nu își permit nici măcar 30% din costul unor aparate mo derne, iar programul nu acoperă, până în prezent, aparatele de aer condiționat – o limitare în contextul valurilor de căl dură tot mai dese. În aceeași ordine de idei, multor locui tori din mediul rural le este dificil să suporte chiar și inves tiții parțiale în soluții eficiente energetic pentru casă(izola rea termică, modernizarea sistemului de încălzire, instalarea pompelor de căldură, a sistemelor de ventilare cu recuperare, instalarea panourilor fotovoltaice și altor surse de energie verde). Teoretic, aceștia au posibilitatea să beneficieze de programul„Casa Verde”, destinat proprieta rilor de case la sol, dar, în realitate, nu dispun de resurse fi nanciare pentru a contribui cu cel puțin 50% din valoarea investiției eligibile, precum o cer condițiile proiectului. 57 Peste barierele financiare ale mediului rural se suprapune o criză acută de specialiști. Deficitul de auditori energetici și in stalatori calificați 58 face ca aceste servicii să fie nu doar costi sitoare – adesea de ordinul miilor de euro pentru expertize complexe – dar și greu accesibile fizic. Pentru locuitorii din satele îndepărtate de centrele urbane, găsirea unei echipe dispuse să se deplaseze pe distanțe lungi este o provocare majoră, costurile suplimentare pentru transport și cazare fi ind transferate direct pe umerii beneficiarului. Astfel, chiar și atunci când există dorința de modernizare, absența unei in frastructuri de mentenanță și a specialiștilor„la firul ierbii” condamnă multe gospodării rurale la stagnare tehnologică și facturi ridicate. În aceste condiții, tranziția energetică nu poate fi considerată echitabilă dacă nu include măsuri specifice pentru gospodări ile vulnerabile. Fără intervenții sociale și mecanisme de spri jin dedicate, adaptarea climatică rămâne inaccesibilă pentru o parte semnificativă a populației. Concluzii și recomandări ale capitolului 3 Disparitățile dintre mediul rural și urban în accesul la apă, energie și servicii publice amplifică impactul schimbărilor cli matice și reduc capacitatea de adaptare a comunităților vul nerabile. Comunitățile rurale izolate sau depopulate sunt afectate în mod disproporționat de sărăcie, infrastructură de ficitară și acces limitat la servicii esențiale, ceea ce transfor mă riscurile climatice în riscuri sociale sistemice. În acest context, sărăcia energetică reprezintă o formă concretă de inechitate climatică, afectând în special gospodăriile cu veni turi reduse și persoanele vulnerabile. Se recomandă integrarea sistematică a indicatorilor de sără cie și vulnerabilitate socială în strategiile și planurile de adap tare climatică, prioritizarea investițiilor în infrastructura rurală esențială, inclusiv în domeniul apei, canalizării și eficienței energetice a locuințelor, precum și consolidarea capacităților administrative și tehnice ale autorităților publice locale în do meniul adaptării climatice. Totodată, este necesară institui rea unui sistem permanent de monitorizare a disparităților teritoriale și asigurarea participării comunităților rurale și a grupurilor vulnerabile la elaborarea politicilor climatice, pen tru ca tranziția verde să fie atât eficientă, cât și echitabilă din punct de vedere social. 55 TV8,„Soluții pentru a depăși canicula. Aparatele de aer condiționat sunt acum la mare căutare”, iulie 2024, https://tv8.md/2024/07/01/video-solutii-pentru-a-depasi-canic ula-aparatele-de-aer-conditionat-sunt-acum-la-mare-cautare/260387 56 Centrul Național pentru Energie Durabilă(CNED), comunicat de presă, martie 2026: https://cned.gov.md/ro/content/ecovoucher-uniunea-europeana-sus tine-alte-3000-de-familii-din-moldova-sa-procure 57 Centrul Național pentru Energie Durabilă(CNED):„Produsul de finanțare Casa Verde” https://cned.gov.md/ro/content/casa-verde 58 Eleonora Lisnic/ Ecopresa,„Deficit de specialiști în energetică în Republica Moldova – toți cei interesați sunt așteptați la UTM și la cursuri”, 29 aprilie 2024: https://ecopre sa.md/deficit-specialisti-energetica/ Capitolul 3. Inegalități teritoriale și acces diferențiat la resurse și servicii 19 Capitolul 4. Politici publice și justiția climatică: lacune și oportunități 4.1. Integrarea(sau neintegrarea) justiției climatice în politicile climatice, energetice și sociale În ultimii ani, Republica Moldova și-a consolidat cadrul nor mativ și strategic în domeniul climatic. Trei instrumente ma jore configurează actuala arhitectură a politicii climatice, fie care abordând dimensiunea justiției climatice în mod diferit: Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, Planul Național de Adaptare la Schimbările Climatice până în anul 2030 (PNASC) și Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030(PNIEC). Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice 59 transformă țintele climatice în norme juridice obligatorii, marcând trecerea de la un cadru bazat preponderent pe strategii și planuri de acțiuni la unul cu forță juridică directă. Legea asigură armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene(inclusiv Directiva 2003/87/CE) și alinierea la Acordul Climatic de la Paris, care prevede limitarea încălzirii globale la 1,5°C, preluând totodată obiectivul UE de atingere a neutralității climatice până în 2050. 60 Legea instituie adaptarea la schimbările climatice ca un proces continuu și obligatoriu , stabilind că„adaptarea la schimbările climatice este un proces continuu”, iar planificarea măsurilor necesare se va efectua repetat, pentru o perioadă de 4 ani. 61 Deși nu utilizează explicit termenul de„justiție climatică”, legea statuează principiile„poluatorul plătește”, tranziție justă și echitabilă, 62 obligă autoritățile să protejeze cu prioritate 63 cetățenii cei mai expuși riscurilor climatice, inclusiv „femei, copii, persoane în etate, persoane cu dizabilități” . 64 Legea dispune ca autoritățile publice locale să elaboreze și să implementeze planuri de acțiuni pentru energie și climă adaptate comunităților. 65 Controlul de stat în domeniul acțiuni lor climatice este exercitat de către Inspectoratul Național pentru Protecția Mediului (INPM). 66 De asemenea, această lege re-instituie și consolidează cadrul legal pentru activitatea Comisiei Naționale pri vind Schimbările Climatice , 67 condusă de prim-ministru(organ interinstituțional de coordonare). Legea prevede monitorizarea, raportarea, verificarea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în aviație, la instalații staționare și în domeniul transportului maritim. Formulează sarcini și obiective pentru toate instituțiile statului, de la ministere până la autoritățile publice locale, precum și colaborarea dintre ele. 68 Totuși, mecanismele de sancționare, compensare sau sprijin prioritar pentru grupurile afectate – dimensiunea corectivă a justiției climatice – sunt insuficient detaliate, lăsând un spațiu normativ care urmează a fi clarificat prin acte subsecvente. Planul Național de Adaptare la Schimbările Clima tice(PNASC) recunoaște explicit că impactul climatic este diferențiat și identifică sectoare critice precum agricultura, resursele de apă și sănătatea. 69 Documentul include acțiuni specifice pentru grupurile de risc (copii, vârstnici, persoane cu boli cronice), cum ar fi dotarea instituțiilor sociale cu sisteme de climatizare și crearea punctelor de hidratare/răcorire urbană. Dacă Legea nr. 74/2024 reprezintă angajamentul juridic al Republicii Moldova față de cetățenii săi, PNASC este 59 Legea a fost publicată în Monitorul Oficial pe 16 mai 2024, dar a intrat în vigoare peste 18 luni, la 16 noiembrie 2025, Guvernul fiind obligat ca, în termen de 6 luni ulterio are(până la 16 mai 2026) să-și aducă actele normative în concordanță cu aceasta. 60 Parlamentul European,„Ce înseamnă neutralitatea climatică și cum poate fi atinsă până în 2050?”, https://www.europarl.europa.eu/topics/ro/article/20190926STO62270/ neutralitatea-climatica-ce-inseamna-si-cum-o-putem-atinge-pana-in-2050 61 Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, art. 29 alin.(1). 62 Legea nr. 74/2024, art.5. 63 Legea nr. 74/2024, art. 6. 64 Legea nr. 74/2024, art. 33 alin.(3). 65 Legea nr. 74/2024, art. 35 alin.(1). 66 Legea nr. 74/2024, art. 59. 67 Legea nr. 74/2024, art. 7. 68 Legea nr. 74/2024, art. 60. 69 Ministerul Mediului, Raportul de progres privind implementarea în anul 2025 a Programului Național de Adaptarea la Schimbări Climatice, https://mediu.gov.md/sites/de fault/files/Raport%202025.pdf 20 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. instrumentul de management care garantează că acest angajament devine realitate(unde construim diguri, sisteme de irigații moderne, unde plantăm fâșii forestiere, ce culturi subvenționăm). Justiția climatică este abordată în PNASC prin prisma rezilienței, însă corelarea dintre măsurile tehnice(de exemplu, modernizarea sistemelor de irigații) și accesibilitatea acestora pentru micii producători agricoli, gospodăriile conduse de femei sau comunitățile cu resurse limitate rămâne insuficient explicită. Planul Național Integrat pentru Energie și Climă (PNIEC 2030) tratează dimensiunea socială în principal prin problema sărăciei energetice. Documentul asigură că tranziția energetică nu lasă în urmă gospodăriile care suferă de sărăcie energetică . În acest sens, PNIEC oferă un potențial real pentru justiție distributivă: modul în care subvențiile pentru energie regenerabilă și eficiență energetică sunt direcționate ar putea reduce sau, dimpotrivă, accentua decalajele existente. Planul nu stabilește o țintă procentuală explicită de reducere a sărăciei energetice până în 2030, însă prevede dezvoltarea unor mecanisme de sprijin țintite și extinderea programelor de eficiență energetică pentru gospodăriile vulnerabile, cu scopul diminuării acestui fenomen. PNIEC 2030 prevede atingerea unei ponderi de cel puțin 27% a energiei din surse regenerabile în consumul final brut și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 70% până în 2030(față de 1990). Aceste obiective ambițioase implică transformări structurale ale sectorului energetic, care pot genera atât beneficii sociale, cât și riscuri de inegalitate, în funcție de modul în care costurile și beneficiile tranziției sunt distribuite. legislația din domeniul protecției sociale, eficienței energetice și dezvoltării regionale, precum Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Legea nr. 139/2018 cu privire la eficiența energetică, Legea nr. 438/2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldo va și Legea nr. 547/2003 privind asistența socială. Totuși, in tegrarea dintre aceste domenii rămâne fragmentată. Din perspectiva alinierii la acquis-ul Uniunii Europene, Repu blica Moldova a realizat progrese semnificative 70 în transpunerea și implementarea instrumentelor europene de guver nanță energetică 71 și climatică. Totuși, în comparație cu evo luțiile recente la nivel european – în special în contextul Pactului Verde European și al mecanismelor asociate unei „tranziții juste” – cadrul național rămâne mai puțin dezvoltat în ceea ce privește dimensiunea socială. 4.2. Coerența și coordonarea intersectorială a politicilor publice Adaptarea climatică cu perspectivă de justiție socială în seamnă să recunoaștem că același fenomen extrem, cum este un val de căldură, afectează în mod diferit oamenii: spre exemplu, un tânăr activ și un vârstnic singur. Analiza compa rativă a instrumentelor strategice arată existența unor„zone oarbe” în ceea ce privește justiția climatică, determinate în principal de lipsa unei coerențe intersectoriale și de o articu lare insuficientă între politicile publice. În cele ce urmează, facem o scurtă enumerare a celor mai importante unghiuri moarte conținute în legislația de sector. Per ansamblu, cadrul legal este modern și aliniat tendințe lor europene, însă integrarea explicită și transversală a principiilor justiției climatice este încă în evoluție. Un punct vulnerabil al cadrului legal existent este că, deocamdată, po liticile de asistență socială nu prevăd acordarea automată de ajutoare sociale în cazul unor șocuri climatice(precum seceta prelungită sau valurile de căldură). Definirea vulnerabilității în Legea 74/2024 privind acțiunile climatice. Legea oferă un cadru general de principii, însă nu stabilește criterii clare pentru definirea„vulnerabilității climatice”. Lipsa unei delimitări juridice precise – de exemplu, o categorie operațională pentru persoanele afectate disproporționat de riscurile climatice – poate îngreuna acordarea unui sprijin prioritar și direcționat în cadrul politicilor sociale și energetice. Deși aceste trei documente – Legea nr. 74/2024 privind acți unile climatice, Planul Național de Adaptare la Schimbările Climatice până în 2030 și Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030 – constituie pilonii principali ai cadrului de politici climatice, ele nu sunt suficiente pentru a asigura o integrare deplină a justiției climatice. Acestea sunt completate de o serie de acte normative adiacente, inclusiv Finanțarea și riscul regresivității în PNIEC. Tranziția energetică comportă riscul de a deveni regresivă, dacă mecanismele de sprijin nu sunt calibrate riguros, în funcție de venituri și compoziția gospodăriei. În absența unor criterii sociale clare(de exemplu, situația îngrijitorilor de persoane cu dizabilități sau a gospodăriilor monoparentale), există riscul ca beneficiile subvențiilor 70 Ministerul Energiei,„Pentru al doilea an la rând, Moldova este în topul țărilor Comunității Energetice la implementarea acquisului comunitar”, 10 decembrie 2025, https:// www.energie.gov.md/ro/content/pentru-al-doilea-la-rand-moldova-este-topul-tarilor-comunitatii-energetice-la-implementarea 71 Moldpres,„Progrese semnificative în domeniul energetic: Republica Moldova a înregistrat cele mai înalte scoruri la transpunerea legislației europene”, 11 decembrie 2025, https://www.moldpres.md/rom/economie/progrese-semnificative-in-domeniul-energetic-republica-moldova-a-inregistrat-cele-mai-inalte-scoruri-la-transpunerea-legislat iei-europene Capitolul 4. Politici publice și justiția climatică: lacune și oportunități 21 pentru regenerabile și eficiență energetică să poată fi accesate preponderent de gospodării urbane cu capacitate financiară mai mare, accentuând decalajele rural–urban. Indicatorii de monitorizare în PNASC. Planul de Adaptare la Schimbările Climatice include indicatori tehnici de rezultat(hectare împădurite, kilometri de diguri construiți, infrastructură modernizată), însă include mai puțin indicatori de impact social dezagregați. De exemplu, măsurarea reducerii morbidității asociate caniculei în rândul vârstnicilor din mediul rural sau a diminuării pierderilor de venit în rândul micilor fermieri ar permite o evaluare mai clară a efectelor sociale ale adaptării și o mai bună coordonare cu politicile de sănătate și protecție socială. transport neclimatizate, stații de așteptare neprotejate de soare și absența facilităților de răcorire pentru pasageri. Adaptarea climatică urbană nu se poate limita la eficiența energetică a clădirilor sau la extinderea spațiilor verzi, ci presupune politici orientate spre reducerea expunerii directe la căldură. Acestea includ flexibilizarea programului de muncă, extinderea telemuncii acolo unde este posibil și măsuri specifice pentru protecția navetiștilor. Persoanele cu venituri reduse, dependente de transportul public, sunt deosebit de vulnerabile în zilele de arșiță, când condițiile de transport pot deveni un risc real pentru sănătate, în special pentru vârstnici, copii și persoane cu afecțiuni cardiovasculare. Aceste aspecte indică necesitatea unei consolidări metodolo gice și instituționale pentru a asigura coerența între dimensi unea climatică, energetică și socială. Politicile climatice ar trebui să fie interconectate cu Codul Muncii și cu reglementările de sănătate și securitate în mun că. Arșița extremă ar trebui considerată un risc biologic/cli matic echivalent cu o stare de urgență, iar munca sau călăto ria în transportul public la peste 35-40°C – o încălcare a dreptului la integritate fizică. În plus, este necesară stabilirea unor protocoale clare pentru angajatori și autorități privind adaptarea programului de lucru, reducerea expunerii la soare și asigurarea apei și a spațiilor de odihnă pentru anga jați. De asemenea, instruirea și informarea angajaților și a ce tățenilor cu privire la riscurile climatice ar trebui să fie obliga torie, pentru a întări capacitatea de reziliență a comunităților și a reduce efectele directe asupra sănătății. 4.3. Adaptare urbană echitabilă pentru muncă și mobilitate Dimensiunea socială a adaptării urbane la schimbările clima tice este insuficient abordată în politicile publice, în special în ceea ce privește protecția lucrătorilor și accesul echitabil la infrastructură. Lucrătorii din construcții, salubritate sau între ținere urbană, precum și alte categorii de angajați care își desfășoară activitatea în aer liber, sunt expuși direct canicu lei, însă beneficiază de puține măsuri specifice de protecție în perioadele de stres termic. Această neadaptare se manifestă concret prin lipsa unor standarde minime de protecție: absența spațiilor umbrite la locul de muncă, acces limitat la apă potabilă sau puncte de hidratare, echipamente neadecvate pentru temperaturi extre me, precum și lipsa unor reglementări clare privind pauzele obligatorii în condiții de caniculă. În mod similar, infrastruc tura de transport public nu este adaptată suficient la riscurile climatice, fiind frecvent caracterizată prin mijloace de În același timp, politicile de mobilitate urbană reflectă ade sea o abordare ambiguă: deși documentele strategice pro movează transportul public și mobilitatea durabilă, în prac tică persistă tendințe de favorizare indirectă a transportului privat, prin investiții insuficiente în modernizarea transpor tului public sau prin lipsa unor măsuri ferme de descurajare a utilizării autoturismelor personale. Această discrepanță reduce eficiența măsurilor de adaptare și amplifică inegali tățile între diferite categorii de utilizatori. Un alt aspect insuficient reglementat ține de tipologia con strucțiilor urbane contemporane, în special utilizarea exten sivă a suprafețelor vitrate. Clădirile acoperite predominant cu sticlă pot contribui la intensificarea disconfortului termic și vizual în spațiile urbane, prin reflexia și acumularea radi ației solare. În lipsa unor standarde stricte privind designul climatic al clădirilor(precum utilizarea materialelor reflec torizante adecvate, umbrirea sau ventilarea), astfel de dez voltări pot amplifica efectul de insulă de căldură urbană și pot afecta negativ calitatea vieții locuitorilor. În absența unor intervenții integrate – care să vizeze simul tan condițiile de muncă, infrastructura de transport și re glementarea dezvoltării urbane – politicile de adaptare ris că să genereze noi forme de inechitate socială, transfor mând mobilitatea zilnică și activitatea profesională în factori de vulnerabilitate climatică. 4.4. Participarea publică și implicarea comunităților vulnerabile Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice prevede orga nizarea consultărilor în procesul de elaborare a politicilor climatice, ca expresie a principiilor transparenței deciziona le. Art. 55(1) prevede că Ministerul Mediului discută și or ganizează consultări cu autoritățile publice locale, societa tea civilă, mediul academic și de afaceri, investitorii și pu blicul larg la stabilirea scenariilor de adaptare climatică și 22 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. la evaluarea progreselor înregistrate. Cu toate acestea, în lipsa unor mecanisme clar definite și suficient de constrân gătoare de organizare a dialogului, precum și a unor garan ții privind valorificarea contribuțiilor primite, participarea publicului riscă să rămână formală sau limitată la actori in stituționali și experți tehnici. În procesul de elaborare a PNIEC, consultările au avut un caracter preponderent tehnic și au fost concentrate în capi tală, ceea ce a limitat participarea comunităților din zonele rurale sau a celor afectate direct de fenomene precum se ceta, sărăcia energetică sau infrastructura deficitară. Din perspectiva justiției procedurale, ar fi necesară o extindere a dialogului către aceste grupuri, utilizând un limbaj accesi bil și instrumente adaptate realităților locale. Participarea redusă a comunităților vulnerabile este deter minată și de o serie de bariere practice și sociale, precum accesul limitat la informație, bariere lingvistice, lipsa tim pului sau a resurselor pentru implicare, precum și constrân geri specifice unor categorii(de exemplu, persoanele care oferă îngrijire sau cele cu mobilitate redusă). În lipsa unor mecanisme proactive de includere, aceste grupuri rămân subreprezentate în procesele decizionale care le afectează în mod direct. Trecerea de la o consultare formală la un model de coparti cipare în definirea priorităților ar putea consolida eficiența măsurilor adoptate, în special în raport cu nevoile grupuri lor vulnerabile identificate în capitolele anterioare. 4.5. Dimensiunea de gen în politicile climatice Dimensiunea de gen este prezentă, la nivel declarativ, în documentele strategice analizate. Totuși, această integrare rămâne limitată în plan operațional, în lipsa unor instru mente concrete precum analize de impact de gen, indica tori dezagregați sau mecanisme de monitorizare dedicate. Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice include referințe explicite la femei 72 ca grup vulnerabil și prevede in tegrarea dimensiunii de gen 73 în evaluarea impactului acti vităților de adaptare climatică, inclusiv a investițiilor și pro iectelor. Totuși, această abordare nu este transpusă într-o obligație metodologică explicită privind efectuarea analize lor de gen sau utilizarea unor instrumente standardizate de evaluare. PNASC integrează parțial această dimensiune, recunos când rolul femeilor în gestionarea resurselor la nivel de gospodărie și identificând femeile din mediul rural ca grup vulnerabil. În anumite intervenții conexe, sunt vizate expli cit femeile din agricultură, în special cele implicate în acti vități de subzistență sau agricultură de scară mică, unde expunerea la riscuri climatice este accentuată. Cu toate acestea, analiza diferențiată a rolurilor economice și socia le rămâne limitată, în special în raport cu accesul la resur se, finanțare și tehnologii de adaptare. În politicile energetice(PNIEC) , dimensiunea de gen este în mare parte„invizibilă”, fiind abordată indirect prin con ceptul general de„consumatori vulnerabili”. Deși gospodă riile conduse de femei, inclusiv mame singure sau persoane vârstnice singure, prezintă un risc mai ridicat de sărăcie energetică, aceste diferențieri nu sunt reflectate explicit în prioritizarea măsurilor de sprijin sau în designul programe lor de eficiență energetică și tranziție verde. În ultimii ani, au fost dezvoltate mai multe inițiative care abordează intersecția dintre schimbările climatice și egali tatea de gen, în special în mediul rural. O parte dintre aceste proiecte vizează direct femeile din agricultură, prin con solidarea competențelor în agricultură inteligentă climatic, acces la finanțare și sprijin pentru diversificarea veniturilor. Aceste intervenții sunt implementate preponderent cu spri jinul partenerilor externi de dezvoltare și reflectă o tendință de integrare a agendei gen–climă, dar și o dependență semnificativă de finanțare externă. Integrarea dimensiunii de gen în acțiunea climatică este susținută în mod substanțial prin proiecte finanțate de par teneri externi de dezvoltare și implementate cu sprijinul acestora, iar în politicile climatice din Republica Moldova rămâne predominant declarativă și fragmentată. Această situație indică necesitatea consolidării mecanismelor națio nale de instituționalizare, astfel încât perspectiva de gen să fie transformată dintr-un principiu general într-un criteriu operațional efectiv în procesul decizional climatic. Concluzii și recomandări ale capitolului 4 Republica Moldova dispune de un cadru normativ și strate gic în domeniul climatic tot mai consolidat și aliniat la standardele europene, însă integrarea principiilor justiției climatice rămâne parțială și neuniformă. Deși dimensiunea socială, participarea publică și egalitatea de gen sunt re flectate la nivel formal în documentele de politici, aplicarea acestora în practică este încă limitată. Totodată, vulnerabi litatea climatică și impactul social al măsurilor de adaptare și tranziție energetică nu sunt evaluate prin criterii operați onale și indicatori suficient de clari. În mediul urban, lipsa unor măsuri adecvate de protecție pentru lucrătorii expuși și accesul inegal la transport public adaptat condițiilor de caniculă pot amplifica excluziunea socială și riscurile pen tru sănătate. Se recomandă definirea clară a vulnerabilității climatice și prioritizarea grupurilor vulnerabile în politicile publice, 72 Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, art. 33 alin.(3). 73 Legea nr. 74/2024, art. 42(e). Capitolul 4. Politici publice și justiția climatică: lacune și oportunități 23 direcționarea sprijinului financiar către gospodăriile cu ve nituri reduse pentru a evita efectele regresive ale tranziției energetice, precum și integrarea indicatorilor de impact so cial în procesul de monitorizare a adaptării la schimbările climatice. De asemenea, sunt necesare măsuri de adaptare urbană echitabilă, inclusiv protecția lucrătorilor expuși și modernizarea transportului public pentru asigurarea sigu ranței și confortului climatic, extinderea participării publice reale și instituționalizarea analizei de gen în politicile cli matice și energetice. 24 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale 5.1 Rolul instituțiilor publice centrale în promovarea justiției climatice Analiza capitolului anterior a evidențiat o serie de lacune în integrarea justiției climatice în politicile publice. Aceste lacu ne evidențiază limitele actuale ale cadrului instituțional în ceea ce privește distribuirea și exercitarea responsabilităților în guvernanța climatică. Justiția climatică poate fi analizată prin trei dimensiuni prin cipale – distributivă, procedurală și de recunoaștere – utili zate în literatura de specialitate din domeniul justiției sociale pentru evaluarea echității politicilor publice. Acestea permit evaluarea modului în care politicile climatice distribuie costu rile și beneficiile, implică cetățenii în procesul decizional și re cunosc diversitatea socială și teritorială. Astfel, instituțiile centrale nu doar stabilesc direcția politicilor climatice, ci in fluențează și modul în care costurile și beneficiile tranziției sunt distribuite în societate. în gestionarea resurselor locale. Întrebarea centrală devine astfel: cine este vizibil și cine este ignorat în politicile climatice? În acest context, tabloul guvernanței climatice în Republica Moldova este edificat de următoarele instituții responsabi le, fiecare având atribuții distincte, dar complementare: Ministerul Mediului – fără îndoială, un rol central îi revine acestei instituții, care coordonează elaborarea și implemen tarea politicilor naționale privind schimbările climatice, dezvoltă strategiile de adaptare și atenuare și asigură ra portarea progreselor către organismele internaționale în conformitate cu angajamentele asumate de stat. Totodată, ministerul contribuie la integrarea principiilor echității soci ale și a considerentelor privind vulnerabilitatea diferitelor categorii de populație în documentele de politici climatice și coordonează procesele de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare strategică de mediu. Dimensiunea distributivă. Ministerele și agențiile de reglementare trebuie să aloce resursele, subvențiile și programele verzi într-un mod echitabil, prioritizând gospodăriile vulnerabile și comunitățile rurale izolate. Mecanismele prevăzute în Legea 74/2024 și în Planul Național Integrat Energie și Climă(PNIEC) pot contribui la asigurarea faptului că beneficiile tranziției energetice și ale măsurilor de adaptare nu accentuează decalajele socio-economice existente. Întrebarea centrală este: cine suportă costurile și cine beneficiază de pe urma politicilor climatice? Dimensiunea procedurală. Instituțiile centrale trebuie să promoveze consultări transparente și participative în procesul de elaborare a politicilor climatice și energetice. Acest lucru presupune nu doar consultări tehnice în capitală, ci și mecanisme care să permită participarea comunităților afectate direct de schimbările climatice. Întrebarea centrală este: cine participă la luarea deciziilor? Dimensiunea de recunoaștere. Planificarea și implementarea politicilor trebuie să țină cont de diferențele sociale, de gen și teritoriale. Aceasta include identificarea grupurilor marginalizate, integrarea cunoștințelor tradiționale și valorizarea rolului femeilor Ministerul Energiei – deține un rol esențial în gestionarea tranziției energetice și în implementarea obiectivelor prevă zute de Planul Național Integrat Energie și Climă. Prin ela borarea politicilor privind eficiența energetică și promova rea surselor regenerabile de energie, instituția contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la consolida rea securității energetice. În același timp, ministerul are res ponsabilitatea de a se asigura că procesul de decarbonizare nu generează efecte sociale disproporționate și că măsurile adoptate rămân accesibile pentru gospodăriile cu venituri reduse, contribuind astfel la prevenirea și reducerea sărăci ei energetice. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare – în con textul vulnerabilității ridicate a sectorului agricol la feno menele climatice extreme, instituția are responsabilitatea de a dezvolta măsuri de adaptare destinate agricultorilor afectați de secetă, temperaturi extreme și alte riscuri clima tice. Astfel, ministerul joacă un rol important în asigurarea securității alimentare și în reducerea vulnerabilității so cio-economice a comunităților rurale, prin promovarea unor practici agricole adaptate condițiilor climatice și prin spriji nirea agricultorilor expuși riscurilor climatice. Ministerul Muncii și Protecției Sociale susține în mod di rect dimensiunea socială a justiției climatice, care identifică grupurile vulnerabile expuse riscurilor asociate schimbărilor Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale 25 climatice și costurilor tranziției verzi. Prin administrarea mecanismelor de protecție socială și a programelor de compensare, ministerul urmărește reducerea impactului ne gativ al transformărilor economice asupra populației. De exemplu, prin programul guvernamental„Ajutor la contor”, gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, sunt compensate facturile la energie(gaze naturale, energie ter mică, electricitate) și costurile pentru combustibili solizi în perioada rece a anului. Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale integrează obiectivele de adaptare climatică în procesele de planificare și dezvoltare a infrastructurii publice. Rolul insti tuției constă în integrarea obiectivelor de adaptare climati că în politicile de infrastructură și dezvoltare regională, cu efecte asupra reducerii vulnerabilităților teritoriale și creș terii rezilienței comunităților locale. La nivel operațional, Centrul Național pentru Energie Du rabilă joacă un rol important în implementarea politicilor de eficiență energetică și energie regenerabilă. Prin admi nistrarea unor programe precum EcoVoucher și a altor me canisme de finanțare, instituția facilitează accesul gospo dăriilor la tehnologii mai eficiente energetic, oferind suport financiar parțial pentru achiziția de electrocasnice eficiente energetic și dând prioritate gospodăriilor cu venituri reduse, inclusiv familii cu copii și persoane vârstnice. În paralel, Fondul pentru Eficiență Energetică în sectorul rezidențial (FEERM) finanțează reabilitarea energetică a locuințelor, reducând pierderile de energie și sporind confortul termic. Asemenea inițiative demonstrează că direcționarea resur selor către grupurile vulnerabile poate constitui un instru ment eficient de justiție climatică. Gestionarea riscurilor climatice și a situațiilor de urgență asociate acestora revine în principal Inspectoratului Gene ral pentru Situații de Urgență , care coordonează măsurile de prevenire, pregătire și intervenție în cazul fenomenelor meteorologice extreme și contribuie la protecția comunită ților expuse la inundații, secete, incendii de vegetație sau valuri de căldură. Prin activitățile sale, Inspectoratul repre zintă o componentă esențială a eforturilor de consolidare a rezilienței climatice la nivel național. Cu toate acestea, eficiența guvernanței climatice depinde nu doar de activitatea fiecărei instituții în parte, ci și de ca pacitatea acestora de a coopera și de a coordona acțiunile într-un mod coerent. În prezent, responsabilitățile relevante pentru politicile climatice sunt distribuite între numeroase ministere și agenții, ceea ce poate genera suprapuneri de competențe, fragmentarea intervențiilor și dificultăți în mo nitorizarea rezultatelor. Deși au fost realizate progrese în consolidarea cadrului normativ și strategic, mecanismele de coordonare interinstituțională rămân insuficient dezvol tate. În plus, criteriile specifice justiției climatice nu sunt încă integrate sistematic în toate politicile sectoriale, iar evaluarea impactului social al măsurilor climatice și ener getice este realizată doar într-o măsură limitată. Aceste provocări evidențiază necesitatea unei abordări mai coordonate și mai incluzive, care să permită integrarea di mensiunilor sociale, economice și teritoriale ale justiției cli matice în procesul de elaborare și implementare a politici lor publice. 5.2 Responsabilitățile autorităților publice locale și constrângerile existente Autoritățile publice locale au un rol esențial în implementa rea politicilor climatice și în adaptarea acestora la nevoile specifice ale comunităților. Fiind cel mai apropiat nivel de guvernare de cetățeni, acestea sunt responsabile pentru in tegrarea riscurilor climatice în strategiile și planurile de dezvoltare locală, identificarea comunităților și infrastruc turilor vulnerabile și promovarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Totodată, administrațiile locale gestionează o serie de domenii cu impact direct asu pra rezilienței climatice, inclusiv infrastructura publică, ser viciile comunale și dezvoltarea locală. Modernizarea ener getică a clădirilor publice, dezvoltarea infrastructurii verzi, gestionarea serviciilor de apă și canalizare, managementul deșeurilor și promovarea unor soluții de mobilitate cu emi sii reduse reprezintă intervenții importante prin care autori tățile locale pot contribui atât la reducerea emisiilor, cât și la creșterea capacității comunităților de a face față efecte lor schimbărilor climatice. Un alt domeniu relevant îl constituie gestionarea riscurilor și protecția populației. Autoritățile locale au responsabilita tea de a informa cetățenii cu privire la riscurile climatice, de a elabora măsuri de prevenire și răspuns la situații de urgență și de a acorda o atenție sporită grupurilor vulnera bile expuse fenomenelor meteorologice extreme. De ase menea, acestea joacă un rol important în asigurarea parti cipării publice la procesele decizionale, contribuind astfel la consolidarea dimensiunii procedurale a justiției climatice. În practică, exercitarea acestor responsabilități este limitată de constrângeri financiare, administrative și instituționale. Multe autorități locale dispun de resurse bugetare reduse, au o capacitate limitată de atragere a finanțărilor externe și întâmpină dificultăți în asigurarea cofinanțării proiectelor climatice. În același timp, deficitul de specialiști în domenii precum mediul, energia sau managementul proiectelor afectează capacitatea administrațiilor locale de a planifica și implementa măsuri complexe de adaptare și atenuare. Aceste dificultăți sunt amplificate de diferențele semnifica tive dintre localități în ceea ce privește resursele disponibi le, nivelul de dezvoltare și expunerea la riscuri climatice. Comunitățile rurale, în special cele dependente de agricul tură, sunt adesea mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, dar dispun de capacități instituționale și financi are mai reduse pentru a răspunde acestor provocări. În acest context, consolidarea capacităților administrației pu blice locale reprezintă o condiție esențială pentru promova rea unei tranziții climatice echitabile și pentru reducerea in egalităților teritoriale. 26 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Concluzii și recomandări ale capitolului 5 Republica Moldova dispune de instituții angajate în politica climatică, însă aplicarea principiilor justiției climatice rămâne incompletă și inegală la nivel teritorial. În special în mediul rural, capacitatea instituțională limitată afectează implementarea politicilor și accesul echitabil la resurse. Participarea cetățenilor la procesul decizional este încă insuficient structurată, iar integrarea dimensiunilor sociale și de gen în politicile climatice rămâne parțială. Deși proiectele cu finanțare externă demonstrează potențialul unor intervenții mai echitabile și sensibile la vulnerabilități, acestea depind în continuare de sprijin extern, fără o sustenabilitate deplină la nivel național. În acest context, la nivel central este necesară consolidarea coordonării interinstituționale și integrarea sistematică a cri teriilor de justiție climatică în politicile sectoriale, inclusiv prin mecanisme mai clare de monitorizare a impactului social. La nivel local, prioritare sunt consolidarea capacității administra tive și tehnice, precum și facilitarea accesului la finanțare pentru intervenții climatice. Se recomandă definirea mai rigu roasă a criteriilor de vulnerabilitate și direcționarea prioritară a resurselor către comunitățile cele mai expuse riscurilor cli matice. De asemenea, este necesară dezvoltarea unor meca nisme locale de participare incluzivă, integrarea sistematică a dimensiunii de gen și a cunoștințelor locale în politicile de adaptare și tranziție energetică, precum și instituționalizarea bunelor practici pentru a asigura continuitatea și sustenabili tatea acestora dincolo de proiectele finanțate extern. Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale 27 Capitolul 6. Exemple de bune practici și lecții învățate 6.1. Inițiative locale și proiecte relevante din Republica Moldova Un număr tot mai mare de autorități publice locale elaborează și implementează planuri de adaptare climatică, 74 în care stabilesc măsuri concrete pentru reducerea vulnerabilității comuni tăților în sectoare precum sănătatea, resursele de apă, agricul tura, infrastructura și creșterea rezilienței în fața fenomenelor extreme. Aceste planuri 75 integrează gestionarea durabilă a re surselor naturale, protecția pădurilor și pășunilor, infrastructura verde și eficiența energetică. În ultimii ani au apărut diverse inițiative și practici prin care ac torii locali identifică soluții la provocările generate de schimbă rile climatice: Comunitate de energie regenerabilă. Un exemplu relevant de inițiativă locală inovatoare este crearea primei comunități de energie din surse regenerabile din Republica Moldova, în satul Cociulia, raionul Cantemir. 76 Înregistrată oficial în 2026, comu nitatea reunește gospodării, instituții publice, întreprinderi mici și consumatori vulnerabili, care produc și utilizează în comun energie electrică din surse regenerabile. Proiectul prevede insta larea unei centrale fotovoltaice adaptate nevoilor locale și per mite producerea, consumul, stocarea și partajarea energiei între membri. Modelul contribuie la reducerea costurilor pentru ener gie și la consolidarea rezilienței energetice a comunității. Iniția tiva a fost dezvoltată cu sprijinul Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și al organizațiilor societății civile, demon strând potențialul cooperării dintre comunități și partenerii de dezvoltare în promovarea tranziției energetice. Sat inteligent și infrastructură integrată. Alt exemplu relevant de bună practică este transformarea localității Lozova(ra ionul Strășeni) într-un„sat inteligent”, în cadrul proiectului„EU 4Moldova Rezilientă: Stat sigur, comunități puternice”. Inițiati va face parte dintr-un efort mai amplu, prin care și alte patru sate – Larga(Briceni), Coșnița(Dubăsari), Sipoteni(Călărași) și Mereni(Anenii Noi) – au fost transformate în„comunități inteli gente”, în urma unei investiții de circa 20 de milioane de lei. 77 Lozova se remarcă drept unul dintre cele mai vizibile exemple de transformare. Un parc fotovoltaic de 150 kW asigură ener gie verde pentru instituțiile publice, sistemele de apă și canali zare, școli și iluminatul stradal, contribuind la reducerea costu rilor și la creșterea sustenabilității energetice. Investițiile au schimbat semnificativ modul de funcționare al comunității, prin integrarea unor soluții eficiente, adaptate nevoilor locale. Inter vențiile realizate includ implementarea tehnologiilor digitale pentru agricultură, bazate pe date meteorologice, utilizate de fermieri pentru monitorizarea culturilor și prevenirea bolilor, in troducerea contoarelor inteligente de apă cu citire la distanță în peste 200 de gospodării, dezvoltarea stațiilor moderne de aș teptare a transportului public – dotate cu panouri solare, ilumi nare autonomă și porturi USB –, precum și modernizarea insti tuțiilor educaționale prin sisteme de ventilare cu recuperare de căldură. În același timp, comunicarea dintre administrația loca lă și cetățeni este facilitată prin sisteme video moderne de in formare, consolidând transparența și participarea comunitară. Colectarea apei de ploaie. Proiectul de gestionare sustenabilă a resurselor de apă și adaptare la secetă realizat în trei localități din raionul Telenești – Suhuluceni, Ghermănești și Coropceni – este un alt exemplu de acțiune climatică la nivel local. 78 Aici, cu sprijinul donatorilor externi, au fost instalate rezervoare pentru colectarea apei de ploaie în gospodării și instituții publice, inclu siv în școli. Apa colectată este utilizată pentru irigarea grădini lor, întreținerea spațiilor verzi și alte activități cotidiene, redu când presiunea asupra resurselor de apă subterană. Inițiativa face parte dintr-un proiect mai amplu de consolidare a rezilien ței comunităților prin soluții bazate pe natură și are un rol edu cativ, promovând utilizarea responsabilă a resurselor naturale. Sisteme fotovoltaice și capacități de stocare pentru spitale. Integrarea energiei regenerabile în infrastructura publică repre zintă o altă direcție importantă de acțiune climatică. Cu spriji nul Guvernului Italiei și al Programului Națiunilor Unite pentru 74 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare(PNUD),„Republica Moldova a avansat în procesul de adaptare la schimbările climatice”, aprilie 2025: https://www.undp.org/ ro/moldova/press-releases/moldova-avansat-procesul-de-adaptare-la-schimbarile-climatice 75 „Planul de adaptare la schimbările climatice și gestionarea riscurilor de dezastre al mun. Bălți pentru anii 2024-2030”: https://balti.md/wp-content/uploads/2024/03/pk154-planul-de-adaptare-la-schimb%C4%83rile-climatice-28.02.2024-upd2.pdf 76 Ministerul Energiei,„Prima comunitate de energie regenerabilă, înregistrată oficial în Moldova”, februarie 2026: https://energie.gov.md/ro/content/prima-comunitate-de-en ergie-regenerabila-inregistrata-oficial-moldova 77 Eu4Moldova.eu,„Cinci localități din Moldova devin Sate Inteligente datorită investițiilor din partea UE”, august 2025, https://eu4moldova.eu/cinci-localitati-din-moldo va-devin-sate-inteligente-datorita-investitiilor-din-partea-ue/ 78 Ludmila Hițuc, Ecopresa,„Fântâni care seacă și precipitații tot mai rare: sate din raionul Telenești testează colectarea apei de ploaie ca soluție de adaptare la criza apei”, 17 decembrie 2025: https://ecopresa.md/fantani-care-seaca-si-precipitatii-tot-mai-rare-sate-din-raionul-telenesti-testeaza-colectarea-apei-de-ploaie-ca-solutie-de-adaptare-lacriza-apei/ 28 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Dezvoltare, în 2025 au fost instalate sisteme fotovoltaice și ba terii de stocare în spitalele raionale din Strășeni, Cimișlia și Anenii Noi. 79 Astfel sporește reziliența instituțiilor medicale, fi indu-le asigurată continuitatea serviciilor în cazul întreruperilor de energie și obținându-se economii importante la costurile pentru electricitate. Sprijin pentru femeile antreprenoare din agricultură . Un alt exemplu relevant îl constituie proiectele destinate sprijinirii fe meilor implicate în activități agricole și forestiere, care contribu ie la consolidarea rezilienței comunităților rurale. 80 Realizate cu sprijinul partenerilor externi, acestea facilitează accesul femei lor din mediul rural la instruiri, finanțare și oportunități econo mice în domenii precum agricultura inteligentă climatic, gestio narea durabilă a pădurilor și dezvoltarea afacerilor rurale. Aces te inițiative demonstrează că participarea comunităților locale și consolidarea liderismului feminin pot contribui semnificativ la dezvoltarea unor soluții sustenabile de adaptare la schimbă rile climatice. Exemplele prezentate contribuie la justiția climatică prin redu cerea inegalităților de acces la resurse, creșterea protecției gru purilor vulnerabile și distribuirea mai echitabilă a beneficiilor adaptării climatice. Per ansamblu, acestea evidențiază comple mentaritatea diferitelor tipuri de intervenții: proiectele din do meniul energiei regenerabile contribuie în mod direct la reduce rea vulnerabilității energetice și a costurilor pentru populație, inițiativele privind gestionarea apei răspund riscurilor crescute de secetă, iar soluțiile digitale și infrastructura inteligentă îmbu nătățesc capacitatea de planificare și reacție a comunităților. În același timp, proiectele orientate spre incluziune socială, pre cum sprijinirea femeilor antreprenoare, consolidează dimensiu nea socială a adaptării climatice. Această diversitate de abor dări demonstrează că reziliența climatică eficientă necesită in tervenții integrate, care să combine soluții tehnice, economice și sociale. Totodată, ele indică faptul că adaptarea climatică la nivel local este cea mai eficientă atunci când combină soluții tehnice cu implicarea comunităților și sprijinul partenerilor de dezvoltare. În multe cazuri, organizațiile societății civile au avut un rol im portant în mobilizarea comunităților, facilitarea dialogului din tre cetățeni și autorități, identificarea necesităților locale și atra gerea resurselor externe pentru proiecte de adaptare climatică. De asemenea, acestea au contribuit la informarea și instruirea populației privind riscurile climatice, promovarea soluțiilor sus tenabile și implicarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a femeilor și a gospodăriilor rurale cu venituri reduse, în procesele de pla nificare și implementare a măsurilor de adaptare. Prin activități de advocacy, educație și dezvoltare comunitară, organizațiile societății civile contribuie la consolidarea capacității locale de răspuns la efectele schimbărilor climatice și la promovarea unei abordări participative a tranziției verzi. 6.2. Elemente de succes, limite și lecții pentru extindere Analiza inițiativelor prezentate evidențiază câteva elemente care contribuie la succesul proiectelor de adaptare climatică în Republica Moldova. În primul rând, cooperarea dintre autorită țile publice, partenerii internaționali și comunitățile locale per mite mobilizarea resurselor financiare și transferul de expertiză necesar pentru implementarea soluțiilor de adaptare. În al doilea rând, proiectele care combină obiectivele de pro tecție a mediului cu dezvoltarea economică locală, precum sprijinirea antreprenorialului rural sau investițiile în energie regenerabilă, generează beneficii multiple pentru comunități și contribuie la creșterea acceptării sociale a politicilor climatice. Totuși, aceste inițiative evidențiază și anumite limite. Multe proiecte sunt implementate la scară redusă și depind într-o mare măsură de finanțarea externă, ceea ce limitează extin derea rapidă a soluțiilor eficiente la nivel național. În plus, capacitatea administrativă și tehnică a unor autorități publice locale rămâne insuficientă pentru implementarea unor pro grame complexe de adaptare climatică. Deficiențele privind planificarea strategică, accesul la date, expertiza tehnică și coordonarea interinstituțională pot încetini implementarea politicilor climatice și pot reduce eficiența intervențiilor. Prin urmare, succesul pe termen lung al adaptării climatice în Re publica Moldova depinde de consolidarea instituțiilor locale, diversificarea surselor de finanțare, extinderea proiectelor efi ciente și integrarea mai profundă a obiectivelor climatice în strategiile naționale și locale de dezvoltare. Concluzii și recomandări ale capitolului 6 Adaptarea climatică este mai eficientă atunci când combină soluții tehnice, economice și sociale și implică autoritățile publi ce, comunitățile locale, organizațiile societății civile și partenerii de dezvoltare. Inițiativele privind energia regenerabilă, gestio narea apei, infrastructura inteligentă și sprijinirea antreprenoria tului rural contribuie la creșterea rezilienței comunităților și la reducerea vulnerabilităților climatice și sociale. Totodată, multe proiecte rămân dependente de finanțarea externă, iar capacita tea administrativă și tehnică limitată a unor autorități locale în greunează extinderea măsurilor de adaptare climatică. Se recomandă consolidarea capacităților instituționale locale, extinderea proiectelor eficiente de adaptare climatică și dezvol tarea unor mecanisme financiare interne pentru susținerea bu nelor practici. De asemenea, este necesară promovarea partici pării comunităților locale și a femeilor în procesele decizionale și în implementarea proiectelor de adaptare climatică. 79 Ministerul Energiei al Republicii Moldova,„Trei spitale raionale din Moldova utilizează și stochează energie solară fotovoltaică, datorită sprijinului Guvernului Italiei și PNUD”, https://energie.gov.md/ro/content/trei-spitale-raionale-din-moldova-utilizeaza-si-stocheaza-energie-solara-fotovoltaica 80 Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare:„Program de finanțare de până la 1 milion de lei pentru femeile antreprenoare din mediul rural”, https://maia.gov.md/ro/con tent/6431 Capitolul 6. Exemple de bune practici și lecții învățate 29 Capitolul 7. Provocări sistemice și riscuri în absența unei abordări de justiție climatică 7.1. Riscul accentuării inegalităților sociale și teritoriale În lipsa unor măsuri deliberate de justiție climatică, riscurile climatice se pot transforma în dezechilibre sociale și terito riale. Vulnerabilitatea climatică se manifestă diferențiat în funcție de contextul socio–teritorial: mediul rural este ade sea mai afectat de infrastructura insuficient dezvoltată și de accesul limitat la servicii esențiale, în timp ce mediul ur ban este mai expus riscurilor generate de poluarea aerului, valurile de căldură și densitatea ridicată a populației. Accesul inegal la infrastructura de apă, energie și sisteme de adaptare tehnologică poate adânci aceste decalaje între mediul urban și cel rural. În acest context, grupurile vulne rabile – femeile din mediul rural, vârstnicii(îndeosebi din satele depopulate), copiii, persoanele cu dizabilități și îngri jitorii informali(asistenții sociali personali) –, precum și gospodăriile monoparentale sau cele cu venituri reduse pot fi afectate disproporționat. Lipsa unor mecanisme de sprijin specific ar conduce la accentuarea sărăciei energetice și a vulnerabilității economice. spațiile de locuit. Această tendință este justificată în con textul alertelor frecvente privind poluarea aerului, emise de Agenția de Mediu, generate de factori multipli, precum condițiile meteorologice, inclusiv fenomene amplificate de schimbările climatice(de exemplu, transportul de particule de praf saharian sau de particule de sol rezultate în urma eroziunii eoliene), traficul rutier intens, activitățile industri ale și poluarea transfrontalieră. De exemplu, în zilele cu ceață 82 persistentă din lunile ianu arie–februarie 2025, în municipiile Chișinău și Bălți, unde traficul rutier și activitatea industrială sunt mai intense, au fost înregistrate depășiri ale concentrațiilor admisibile pen tru diverși poluanți atmosferici, inclusiv dioxid de azot și alte substanțe cu impact asupra sănătății. 83 Aceste depășiri au fost mai accentuate în zonele cu trafic aglomerat și în proximitatea unor surse industriale. În acele perioade, au fost semnalate frecvent dificultăți respiratorii, oboseală și tulburări de somn, în special în rândul populației urbane expuse, iar efectele poluării aerului afectează în mod dis proporționat copiii și vârstnicii, categorii cu o vulnerabilita te fiziologică crescută. De exemplu, în timpul perioadelor de caniculă, aparatele de aer condiționat au devenit esențiale pentru protejarea sănătății persoanelor vulnerabile la temperaturi extreme. Cu toate acestea, până în prezent, Centrul Național pentru Energie Durabilă(CNED) n-a inclus astfel de echipamente în programele de ecovouchere. Din perspectiva justiției climatice, accesul la tehnologii de adaptare la fenomenele extreme nu ar trebui să depindă exclusiv de intervențiile punctuale ale unei singure instituții, ci să fie integrat într-un cadru mai larg de politici sociale și de protecție a populației, prin mecanisme coordonate de sprijin. În mod similar, în Republica Moldova nu este susținută prin ecovouchere nici achiziționarea purificatoarelor de aer, deși interesul pentru aceste dispozitive este în creștere, 81 pe fon dul conștientizării tot mai accentuate a calității aerului din Din perspectiva de sănătate publică, aerul poluat reprezin tă unul dintre factorii majori de risc pentru bolile netrans misibile. În Republica Moldova, acesta este al doilea factor de risc, după consumul de tutun, fiind asociat cu aproxima tiv 12% din totalul deceselor anuale(circa 4.700 de cazuri). Particulele fine din aer pot pătrunde adânc în sistemul res pirator și în fluxul sanguin, fiind corelate cu o proporție semnificativă a cazurilor de accident vascular cerebral, boli respiratorii cronice, cancer pulmonar și infarct miocardic. De asemenea, ozonul format la nivelul solului, rezultat al reacțiilor fotochimice dintre poluanți, contribuie la agrava rea astmului și a altor afecțiuni respiratorii cronice. 84 Schimbările climatice nu mai reprezintă doar o problemă de mediu, ci una de drepturi fundamentale, afectând direct accesul la sănătate și un nivel de trai adecvat. 85 Inclusiv 81 Eleonora Lisnic/ Ecopresa,„Alertă de aer poluat: când autoritățile strâng din umeri, ne protejăm sănătatea pe cont propriu. Purificatorul de aer – o soluție modernă”, 6 feb ruarie 2025, disponibil la: https://ecopresa.md/aer-poluat-purificatorul/ 82 Agenția de Mediu,„De unde vine poluarea?”, https://www.am.gov.md/ro/content/de-unde-vine-poluarea 83 Agenția de Mediu, Buletine și hărți zilnice privind calitatea aerului atmosferic: https://am.gov.md/ro/node/216 84 Agenția Națională pentru Sănătate Publică(ANSP),„7 septembrie- Ziua internațională a aerului curat pentru un cer albastru”, disponibil la: https://ansp.md/7-septembrie-2021-ziua-internationala-aerului-curat-pentru-un-cer-albastru-cu-genericul-aer-sanatos-planeta-sanatoasa/ 85 Amnesty International Moldova,„Global: Sunt necesare măsuri urgente, deoarece criza climatică provoacă noi prejudicii devastatoare pentru drepturile omului”, iunie 2025, https://amnesty.md/recente/global-sunt-necesare-masuri-urgente-deoarece-criza-climatica-provoaca-noi-prejudicii-devastatoare-pentru-drepturile-omului/ 30 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. deciziile pronunțate în 2024-2025 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului 86 și Curtea Internațională de Justiție confirmă că inacțiunea climatică nu mai este doar o proble mă de politici publice, ci și una de responsabilitate juridică. 87 7.2. Vulnerabilitatea politicilor climatice fără dimensiune socială. Implicații pe termen mediu și lung pentru coeziunea socială și dezvoltarea durabilă Politicile climatice și energetice care nu integrează explicit dimensiunea socială și de gen pot genera efecte regresive. De exemplu, dacă subvențiile pentru energie regenerabilă sau programele de eficiență energetică nu sunt orientate către grupurile prioritare, atunci ele pot fi accesate în prin cipal de gospodăriile urbane mai prospere, ceea ce ar duce la accentuarea decalajelor sociale și economice. Moldova, acest precedent juridic înseamnă că politicile cli matice insuficiente sau inechitabile pot deveni nu doar o problemă de eficiență, ci și una de legalitate și responsabi litate juridică. În paralel, evoluțiile din dreptul internațional consolidează ideea responsabilității statelor. Avizul consultativ din 23 iu lie 2025 emis de Curtea Internațională de Justiție 90 confir mă că statele pot fi considerate responsabile pentru inacți unea climatică, inclusiv pentru efectele transfrontaliere ale emisiilor. Pentru Republica Moldova, acest cadru emergent implică nu doar obligații politice, ci și riscuri juridice și re putaționale, în cazul în care politicile climatice nu sunt aliniate la standardele internaționale și nu protejează în mod adecvat populația vulnerabilă. Fără integrarea sistematică a principiilor justiției climatice, Republica Moldova se poate confrunta cu mai multe riscuri pe termen mediu și lung: În același timp, proiectele de adaptare tehnică pot rămâne inaccesibile pentru micii producători agricoli și comunitățile rurale izolate. Acest fapt nu doar reduce eficiența acțiunilor climatice, dar poate crea și percepția că politicile climatice favorizează grupurile privilegiate, subminând încrederea publică. Această vulnerabilitate devine și mai relevantă în contextul evoluțiilor recente din jurisprudența europeană. Prin hotă rârea din 9 aprilie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Verein KlimaSeniorinnen Schweiz and Others v. Switzerland, 88 că inacțiunea clima tică poate constitui o încălcare a drepturilor fundamen tale . În acest caz, un grup constând din peste 2.500 de fe mei elvețiene în vârstă a susținut că eșecul guvernului lor de a atenua în mod adecvat consecințele încălzirii globale le-a încălcat drepturile la sănătate și la viață și le expune la riscul de a muri în timpul valurilor de căldură. Astfel, deci zia CEDO marchează o schimbare de paradigmă: politicile climatice nu mai sunt opționale, dar sunt parte a obligații lor statului față de cetățeni. Experții de la Amnesty International Moldova subliniază că hotărârea pronunțată de CEDO este„un mesaj puternic pentru factorii de decizie politică din țările europene că sta tele trebuie să își intensifice eforturile pentru a combate schimbările climatice”, iar„litigiile strategice pot contribui la asigurarea justiției climatice și la protejarea drepturilor a miliarde de oameni împotriva încălzirii globale, în special a celor mai marginalizați”. 89 Așadar, pentru Republica → fragmentarea socială , accentuată de accesul inegal la resurse și servicii climatice; → creșterea migrației interne și externe din comunitățile vulnerabile; → ineficiența în implementarea politicilor publice și pier derea oportunităților de finanțare; → limitarea potențialului de dezvoltare durabilă prin excluderea grupurilor vulnerabile din procesele decizionale; → erodarea încrederii publice în instituțiile statului. Concluzii și recomandări ale capitolului 7 Analiza evidențiază că lipsa unei abordări integrate a justi ției climatice poate amplifica inegalitățile sociale și teritori ale și poate reduce eficiența politicilor climatice. În același timp, politicile climatice care nu integrează dimensiunea socială și de gen riscă să genereze efecte regresive și vulne rabilități suplimentare pentru grupurile deja expuse. Toto dată, evoluțiile recente din dreptul european și internațio nal arată că integrarea criteriilor de echitate, participare și responsabilitate devine tot mai importantă pentru legitimi tatea și sustenabilitatea acțiunilor climatice. Se recomandă integrarea explicită a criteriilor de vulnerabi litate socială și teritorială în politicile climatice și 86 Amnesty International Moldova,„Europa: Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilește un precedent esențial prin hotărârea pronunțată într-un caz istoric privind cli ma”, aprilie 2024, https://amnesty.md/recente/europa-curtea-europeana-a-drepturilor-omului-stabileste-un-precedent-esential-prin-hotararea-pronuntata-intr-un-caz-istor ic-privind-clima/ 87 Moldova 1,„ONU: Statele sunt obligate să protejeze clima în baza dreptului internațional”, iulie 2025, https://moldova1.md/p/53627 88 CEDO, Verein KlimaSeniorinnen Schweiz and Others v. Switzerland, hotărârea din 9 aprilie 2024, HUDOC: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-233206 89 Amnesty International Moldova,„Europa: Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilește un precedent esențial prin hotărârea pronunțată într-un caz istoric privind cli ma”, aprilie 2024, https://amnesty.md/recente/europa-curtea-europeana-a-drepturilor-omului-stabileste-un-precedent-esential-prin-hotararea-pronuntata-intr-un-caz-istor ic-privind-clima/ 90 Curtea Internațională de Justiție, Obligațiile statelor în raport cu schimbările climatice(Advisory Opinion, dosar 187), https://www.icj-cij.org/case/187 Capitolul 7. Provocări sistemice și riscuri în absența unei abordări de justiție climatică 31 energetice, direcționarea resurselor către comunitățile și gospodăriile vulnerabile și consolidarea capacității autori tăților locale de a implementa măsuri sensibile la dimensi unea socială și de gen. De asemenea, este necesară dezvol tarea unor mecanisme de monitorizare a impactului social al politicilor climatice, extinderea participării comunităților vulnerabile în procesele decizionale și alinierea politicilor naționale la standardele emergente din dreptul european și internațional privind responsabilitatea climatică. 32 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Anexa 1. Dimensiunile justiției climatice și cum se aplică în practică Justiția climatică are trei dimensiuni – distributivă, pro cedurală , de recunoaștere . Aceste principii provin din te oria justiției sociale și sunt aplicate și politicilor climatice. Formula este simplă și ușor de reținut: → Distributivă = bani și riscuri → Procedurală = voce și participare → Recunoaștere = vizibilitate și diferențe sociale 1. Justiția climatică distributivă Întrebarea centrală: Cine suportă costurile și cine bene ficiază de pe urma politicilor climatice? Această dimensiune se referă la distribuirea echitabilă a poverilor și beneficiilor tranziției climatice. În practică, ea analizează: → cine plătește pentru tranziția energetică(taxe, tarife, investiții); → cine beneficiază de subvenții pentru energie regenerabilă; → cine suportă mai intens efectele secetei, caniculei, inundațiilor; → dacă gospodăriile vulnerabile sunt protejate sau, dim potrivă, împinse mai adânc în sărăcie. Aplicat la Republica Moldova, principiul arată așa: → Dacă doar gospodăriile cu venituri medii și mari pot in stala panouri solare, iar cele sărace nu – apare un defi cit de justiție distributivă. → Dacă fermierii mici nu au acces la sisteme moderne de irigații – distribuția este inegală. Pe scurt: Justiția distributivă înseamnă echitate în îm părțirea costurilor și beneficiilor. 2. Justiția climatică procedurală Întrebarea centrală: Cine participă la luarea deciziilor? Această dimensiune se referă la corectitudinea procesului decizional . Nu este suficient ca rezultatul să fie echitabil, ci trebuie ca grupurile afectate să fie consultate în mod real, in formația consultată să fie accesibilă, procesele să fie transpa rente iar comunitățile vulnerabile să aibă voce. Aplicat la Republica Moldova, principiul arată așa: → Dacă consultările au loc doar la Chișinău, comunitățile rurale nu participă în mod real. → Dacă politicile sunt elaborate fără implicarea fermierilor afectați de secetă, există un deficit procedural. Pe scurt: Justiția procedurală înseamnă participare reală și procese decizionale echitabile. 3. Justiția climatică de recunoaștere Întrebarea centrală: Cine este vizibil și cine este ignorat? Această dimensiune se referă la recunoașterea diferențelor sociale și a vulnerabilităților specifice . Ea cere recunoaște rea inegalităților structurale(gen, rural–urban, vârstă, dizabi litate); a rolurilor sociale(de exemplu, femeile în gestionarea resurselor la nivel de gospodărie); și a cunoștințelor locale și tradiționale. Aplicat la Republica Moldova, principiul arată așa: → Dacă politicile tratează„gospodăria” ca unitate neutră, fără a vedea diferențele de gen, apare un deficit de recunoaștere. → Dacă nu se ține cont de vulnerabilitatea vârstnicilor la caniculă, aceasta este o problemă de recunoaștere. Pe scurt: Justiția de recunoaștere înseamnă vizibilitate, demnitate și considerarea diferențelor reale dintre grupuri. Dimensiunile distributivă, procedurală și de recunoaștere sunt profund interdependente și trebuie înțelese ca părți com plementare ale unui cadru analitic unitar, iar un sistem matur de politici climatice ar trebui să le integreze pe toate trei. Anexa 1. Dimensiunile justiției climatice și cum se aplică în practică 33 Anexa 2. Manifestări actuale ale schimbărilor climatice în Republica Moldova Schimbările climatice nu mai reprezintă o tendință viitoare, ci o realitate deja observabilă în Republica Moldova, manifesta tă prin încălzire accelerată, aridizare, instabilitate climatică și intensificarea fenomenelor extreme, cu efecte directe asupra apei, agriculturii, ecosistemelor și bunăstării populației. Aces te evoluții sunt în concordanță cu tendințele observate în Eu ropa de Est și în regiunea Mării Negre. În cele ce urmează, este oferită o descriere succintă a acestor manifestări în Republica Moldova: 1. Încălzirea accelerată( creșterea temperaturilor medii și a extremelor termice): → Temperaturi medii anuale care cresc constant, cu abateri frecvente de +1,5–2,5°C față de normă. → Valuri de căldură care devin mai frecvente și mai intense (peste 35–40°C ). → Luni de iarnă și toamnă tot mai calde, cu episoade anor male de temperaturi ridicate. 3. Instabilitate climatică(precipitații neregulate și extreme) → Se manifestă fenomenul de alternanță între perioade se cetoase prelungite și episoade scurte de ploi torențiale (până la 200–300% din norma lunară) → Frecvența episoadelor de grindină și furtunilor violente crește anual. → Fenomene precum ploi torențiale, vijelii, polei, ninsori in tense se manifestă pe intervale scurte, dar foarte puter nice și agresive. 4. Modificări ale regimului hidric(criza resurselor de apă) → În perioadele secetoase, se atestă scăderea debitelor râurilor mari(Nistru, Prut) sub 40–50% din medie. → Râurile mici(Răut, Bâc, Cogâlnic) și fântânile locale seacă complet, iar lacurile de acumulare își reduc volu mul cu 30–60%. → Episoade de frig care sunt prezente în continuare în se zonul rece, dar sunt mai scurte și mai puțin persistente. 5. Degradarea progresivă a biodiversității 2. Aridizarea și intensificarea secetelor → Uscarea arborilor și diminuarea rezistenței biologice a pădurilor. → Episoade de secetă care devin mai frecvente, mai lungi și mai severe(ex. 2007, 2012, 2015, 2019, 2020, 2024–2025). → Creșterea frecvenței atacurilor provocate de dăunători și de incendiile forestiere. → Precipitații care scad până la 20–25% din normă, în unele perioade din an. → Apariția și răspândirea a peste 25 de specii noi de insecte invazive în ultimele 25 de ani. → Deocamdată, tendința de aridizare și stresul hidric afect ează gradual regiunile de sud și centru, însă și regiunea de nord începe să fie afectată. → Schimbarea distribuției speciilor de plante și animale și a habitatelor. 34 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Anexa 3. Cum se pot adapta satele și orașele din Republica Moldova la schimbările climatice Adaptarea la schimbările climatice înseamnă pregătirea comunităților pentru a face față secetelor, inundațiilor, valurilor de căldură, furtunilor sau altor fenomene extreme. Iată exemple concrete, care se pot aplica la nivel local: Protecția apelor și prevenirea inundațiilor → Plantarea fâșiilor de protecție pe malurile râurilor și lacurilor – copaci și arbuști care opresc eroziunea soluri lor și încetinesc scurgerea apei în timpul viiturilor. → Reabilitarea rețelelor de apă și canalizare , pentru a evita pierderile și contaminarea apei potabile. → Construirea de rezervoare locale de apă ca rezerve strategice pentru perioadele de secetă. → Reabilitarea digurilor și acumulărilor de apă , pentru a preveni inundațiile și a stoca apă necesară în perioadele de secetă. → Crearea de bazine de retenție a apei pluviale în sate și orașe, pentru a evita inundarea străzilor și grădinilor. Agricultură ecologică Protecția comunităților și sănătate publică → Înființarea sistemelor locale de avertizare pentru vijelii, inundații sau valuri de căldură. → Crearea de spații publice cu adăpost și răcire în orașe și sate pentru populația vulnerabilă(vârstnici, copii, fe mei însărcinate, persoane sensibile etc.). → Selectarea culturilor rezistente la secetă sau schimbarea tipului de cultură în zone mai afectate de lipsa apei. → Plantarea de perdele forestiere între parcele agricole , pentru a reduce impactul vânturilor puternice și a proteja solul. → Sisteme de ventilare inteligentă cu recuperare în spita le , pentru a le asigura pacienților un mediu de vindecare sigur, cu aer proaspăt și filtrat. → Campanii de informare pentru locuitori despre cum să reducă riscurile climatice și cum să-și protejeze gospodăriile. Eficiență energetică și energie verde → Izolarea termică a clădirilor pentru a reduce consumul de energie și costurile la încălzire sau răcire. → Instalarea panourilor solare pe acoperișuri pentru generarea de energie electrică. → Instalarea de microcentrale eoliene sau hidroelectrice mici , pentru a produce energie local și a reduce depen dența de rețeaua națională. → Trecerea la sisteme de iluminat stradal cu LED și pa nouri solare , care economisesc energia și reduc costurile de iluminare în localitate. Managementul resurselor de apă Mobilitate și infrastructură rezilientă → Construirea de străzi și drumuri publice rezistente la inundații sau temperaturi extreme. → Amenajarea trotuarelor și pistelor pentru biciclete , pentru a reduce traficul și poluarea. → Implementarea infrastructurii de tip„sponge city”: pavaje permeabile, spații verzi de retenție, acoperișuri verzi și sisteme de drenaj durabil pentru a absorbi, stoca și gestiona eficient apa pluvială, reducând riscul de inun dații și supraîncărcarea rețelelor urbane. → Înființarea punctelor de încărcare pentru vehicule elec tric e, pentru a încuraja transportul verde. → Instalarea sistemelor de colectare a apei de ploaie pentru udarea grădinilor sau irigarea culturilor. Anexa 3. Cum se pot adapta satele și orașele din Republica Moldova la schimbările climatice 35 Comunități verzi și participare locală → Grupuri locale pentru mediu și climă – cetățeni implicați în monitorizarea calității aerului, a apei sau a solului. → Proiecte pilot în școli și instituții preșcolare pentru a educa generațiile viitoare despre importanța adaptării. → Parteneriate cu ONG-uri și firme private pentru implementarea proiectelor verzi și soluțiilor inovatoare. 36 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. Schimbările climatice și inegalitățile sociale în Republica Moldova. Această lucrare analizează relația dintre schimbările climatice, vulnerabilitățile sociale și politicile publice din Republica Moldova, evidențiind modul în care efectele climatice sunt resimțite diferit de diverse categorii ale populației și comunități. Prin examinarea cadrului normativ și instituțional, a vulnerabilităților socio-economice și teritoriale, precum și a măsurilor de adaptare și reziliență, publicația explorează legăturile dintre schimbările climatice, echitatea socială și dezvoltarea durabilă. Bazată pe date statistice, documente de politici publice și exemple practice, analiza oferă o perspectivă integrată asupra provocărilor și oportunităților asociate tranziției climatice și formulează recomandări pentru dezvoltarea unor politici mai echitabile, incluzive și orientate spre protejarea grupurilor vulnerabile.