NOTĂ ANALITICĂ MECANISME DE TRANSPUNERE A DIRECTIVEI 2010/41/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI DIN 7 IULIE 2010 PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII DE TRATAMENT ÎNTRE BĂRBAȚII ȘI FEMEILE CARE DESFĂȘOARĂ O ACTIVITATE INDEPENDENTĂ (și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului în vederea respectării principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente sau care contribuie la exercitarea acestor activități) Potrivit Raportului de țară în domeniul egalității de gen pentru 2021, doar o treime dintre antreprenorii din Republica Moldova sunt femei, chiar dacă antreprenoriatul feminin a fost în creștere în ultimii ani. Pentru a aplica principiul egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, în vederea înlăturării diferențelor de gen în domeniul antreprenorial și îmbunătățirii concilierii vieții private cu viața profesională, Comisia Europeană a adoptat în 2010 Directiva 2010/41/CE. Obținerea de către Republica Moldova a statutului de țară candidată presupune armonizarea legislației naționale la acquis-ul comunitar în domeniile social, economic și juridic, inclusiv transpunerea în legislația națională a Directivelor CE în domeniul egalității de gen.

MECANISME DE TRANSPUNERE A DIRECTIVEI 2010/41/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI DIN 7 IULIE 2010 PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII DE TRATAMENT ÎNTRE BĂRBAȚII ȘI FEMEILE CARE DESFĂȘOARĂ O ACTIVITATE INDEPENDENTĂ Autoare: Dumitrița Bologan septembrie 2023 Acest produs a fost elaborat în cadrul proiectului„Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de către Fundația„Friedrich Ebert” Moldova și AO„Institutum Virtutes Civilis”, cu susținerea financiară a Uniunii Europene și Fundației„Friedrich Ebert”

Conținut Acronime 4 Introducere 5 Analiza prevederilor Directivei 2010/41 UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului 6 Analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul aplicării prevederilor Directivei 2010/41 8 Exemple de bune practici și lecții învățate de transpunere a Directivei UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului 10 Mecanisme de implementare, monitorizare și evaluare a Directivei 14 Analiza actelor normative/articolelor din legi și actelor subordonate legilor care trebuie modificate în conformitate cu prevederile Directivei 2010/41. Recomandări de transpunere a prevederilor Directivei în legislația națională și de îmbunătățire a cadrului de politici național în domeniile abordate în Directiva 2010/41 15 Recomandări 15 Anexe 17

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 1 Acronime CE MMPS INJ CNAJGS MS CNAS CNAM MDED ODA ANOFM MIDR TFUE Consiliul pentru Egalitate Ministerul Muncii și Protecției Sociale Institutul Național al Justiției Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat Ministerul Sănătății Casa Națională de Asigurări Sociale Compania Naţională de Asigurări în Medicină Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene 4

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 2 Introducere Conform prevederilor Tratatului privind Uniunea Europeană„egalitatea este o valoare fundamen tală a Uniunii și este comună statelor membre într-o societate în care prevalează egalitatea între femei și bărbați.” În același timp, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conferă Parlamentului European și Consiliului compe tența de a adopta măsuri menite să asigure pu nerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă. De asemenea, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice orice formă de discri minare pe criterii de sex și prevede că egalitatea între bărbați și femei trebuie să fie asigurată în toate domeniile. După cum se specifică și în preambul Direc tivei 1 în domeniul activităților independente, aplicarea principiului egalității de tratament presupune că nu trebuie să existe nicio dis criminare pe motive de sex, de exemplu cu privire la constituirea, echiparea sau extin derea unei întreprinderi, sau la lansarea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă. Într-un raport din 2015 privind implementarea acestei Directive, Comisia Europeană a expli cat și câteva diferențe de aplicabilitate între Directiva 2004/113, care reglementează dis criminarea în procesul de prestare servicii de către prestator în raport cu clientul și Directiva 2010/41, care se referă la situații în care un or gan/asociație profesională impune restricții lucrătorilor independenți în accederea în pro fesie. Cea din urmă Directivă se aplică statu lui sau altor organe care dețin autoritate de stat, cum ar fi organe de calificare sau asociații care autorizează/licențiază o persoană pentru a practica o activitate. Directiva nu se va aplică clienților privați care se vor angaja într-o relație contractuală de scurtă durată cu un lucrător independent. În Republica Moldova, conform Raportului de țară în domeniul egalității de gen pentru 2021 2 , doar o treime dintre antreprenori sunt femei (34%), chiar dacă antreprenoriatul feminin a fost în creștere în ultima vreme. Acest procen taj se datorează: accesului limitat la resurse și capital financiar pentru a începe o afacere, barierelor în accesarea resurselor de investiții (cum ar fi credite și împrumuturi), practicilor de discriminare și stereotipurilor de gen, pre cum și a încrederii scăzute în forțele proprii. Potrivit aceluiași raport, pentru a începe o afacere, femeile au nevoie de mai mult sprijin și încurajare decât bărbații – femeile sunt mai reticente în a iniția o întreprindere privată în comparație cu bărbații. Întrucât femeile posedă mai puține active, resurse financiare și sprijin informal, femeile antreprenoare trebuie să se bazeze pe scheme financiare formale, astfel fiind mai dispuse să acceseze oportunități de finan țare prin diferite programe de sprijin și proiecte de dezvoltare. Insuficiența de timp, din cauza responsabili tăților de îngrijire, limitează grav femeile an treprenoare – în medie, o săptămână de lucru pentru femeile antreprenoare este cu 8 ore mai scurtă în comparație cu cea a bărbaților antre prenori. Femeile sunt mai puțin disponibile să lu creze seara. Insuficiența de timp restricționează opțiunile și flexibilitatea femeilor antreprenoare și astfel, le face mai reticente să-și lanseze sau să-și extindă întreprinderea. Datele studiului Băncii Mondiale din 2016„Spri jinirea antreprenoriatului femeilor în Republica Moldova” relevă că 51% dintre femeile antre prenoare consideră că mediul de afaceri este unul nefavorabil, comparativ cu 30% din bărbații antreprenori care declară acest lucru. Doar 3% dintre femei consideră că mediul de afaceri este favorabil, comparativ cu 13% din rândul bărbați lor antreprenori. În 2023, Republica Moldova a coborât trei poziții față de anul precedent în Raportul Forumului Economic Mondial cu privire la inegalitatea de gen 3 , de pe locul 16 pe 19 din 146 de state. Ra portul„Global Gender Gap 2023” arată că pari tatea de gen la nivel global a revenit la nivelul de dinaintea pandemiei COVID-19, însă ritmul schimbărilor a stagnat pe motiv că crizele 1 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32010L0041&from=EN 2 https://progen.md/wp-content/uploads/2022/06/ENG-RO-Raportul-de-tara-in-domeniul-egalitatii-de-gen.pdf 3 WEF_GGGR_2023.pdf(weforum.org) 5

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă convergente au încetinit progresul, iar decala jul de gen s-a redus cu 0,3 puncte procentuale față de ediția de anul precedent. 4 Republica Moldova a coborât trei poziții în raport cu anul 2022 și două poziții în raport cu 2006. Față de anul trecut, Republica Moldova a coborât mai multe poziții, în aproape toate domeniile. Deși au existat semne încurajatoare de revenire la nivelul de dinaintea pandemiei, femeile con tinuă să fie cel mai afectate de actuala criză a costului vieții și de perturbările de pe piața muncii. Pandemia Covid-19 a avut un impact și asupra ocupării femeilor 5 . Astfel, în 2020, numărul feme ilor ocupate a scăzut cu 10% față de 2019. 3. Analiza prevederilor Directivei 2010/41 UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului 3.1. Cui se aplică Directiva Prezenta directivă se aplică: lucrătorilor indepen denți și soțiilor/soților acestora, partenerelor/par tenerilor de viață ale/ai acestora atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, în situația în care aceștia par ticipă în mod curent la activitățile întreprinderii. bunuri și servicii. Între altele, articolul 5 din Directiva 2004/113/CE privind contractele de asigurare și serviciile financiare conexe se apli că în continuare. ▶ ▶ drepturilor și obligațiilor care derivă din statu tul marital sau familial, astfel cum sunt definite în dreptul intern. Pentru a îmbunătăți situația acestor soți și, atunci când și în măsura în care sunt recunos cuți de dreptul intern, situația partenerelor/par tenerilor de viață ale/ai lucrătorilor independenți, activitatea acestora ar trebui recunoscută. Pentru a preveni discriminarea bazată pe sex, Directivă se aplică atât în cazuri de discriminare directă, cât și indirectă. Hărțuirea și hărțuirea sexuală trebuie consideră discriminare și, prin urmare, interzise. Prezenta directivă nu se aplică: ▶ ▶ domeniilor reglementate de alte directive de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei, în principal Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 de cembrie 2004 de aplicare a principiului egali tății de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de Principiul egalității de tratament ar trebui să reglementeze relația dintre lucrătorul indepen dent și părți terțe în limita domeniului de aplica re al directivei, dar nu și relațiile dintre lucrătorul independent și soția/soțul sau partenera/parte nerul de viață a/al acestuia/acesteia. În domeniul activităților independente, aplicarea principiului egalității de tratament presupune că nu trebuie să existe nicio discriminare pe moti ve de sex, de exemplu cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi sau la lansarea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă. Statele membre pot menține sau adopta măsuri care prevăd avantaje specifice, pentru a facilita exercitarea unei activități independente de către sexul mai slab reprezentat sau pentru a preveni sau compensa dezavantaje în cariera profesiona lă. În principiu, măsuri cum ar fi acțiunile pozitive 4 R. Moldova a coborât câteva poziții în topul privind egalitatea de gen(europalibera.org) 5 Impactul Covid-19 asupra indicatorilor forței de muncă în anul 2020(gov.md) 6

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă menite să realizeze egalitatea de gen în practică nu ar trebui considerate ca o încălcare a principiu lui juridic al egalității de tratament între bărbați și femei. Este necesar să se asigure că condițiile de con stituire a unei societăți între soți sau, atunci când și în măsura în care aceștia sunt recunos cuți de dreptul intern, între parteneri de viață, nu sunt mai restrictive decât condițiile de con stituire a unei societăți între alte persoane. 3.2. Aspectele cheie ale Directivei Protecția socială Având în vedere participarea lor la activitățile întreprinderii familiale, soțiile/soții sau, atunci când și în măsura în care acestea/aceștia sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, par tenerele/partenerii de viață ale/ai lucrătorilor independenți care au acces la un sistem de protecție socială ar trebui să aibă la rândul lor dreptul de a beneficia de protecție socială. Sta tele membre ar trebui să fie invitate să ia măsu rile necesare pentru a organiza această protec ție socială în conformitate cu dreptul intern. În special, este de competența statelor membre să decidă dacă această protecție socială ar trebui pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. Statele membre pot prevedea ca această protecție socială să fie proporțională cu participarea la activitățile lucrătorului indepen dent și/sau cu nivelul contribuției. Sarcina și maternitatea Având în vedere vulnerabilitatea economică și fizică a lucrătoarelor independente însărcinate și a soțiilor însărcinate și, atunci când și în măsu ra în care sunt recunoscute de dreptul intern, a partenerelor de viață însărcinate ale lucrătorilor independenți, este necesar să li se acorde aces tora dreptul la prestații de maternitate. Statele membre au în continuare competența de a organiza astfel de prestații, inclusiv stabilirea nivelului contribuțiilor și a tuturor dispozițiilor referitoare la prestații și la plăți, cu condiția ca cerințele minime ale prezentei directive să fie respectate. În special, acestea pot determina în ce perioadă înainte și/sau după naștere este acordat dreptul la prestații de maternitate. Durata de acordare a prestațiilor de maternitate lucrătoarelor independente, soțiilor și – în cazul și în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern – partenerelor de viață ale lucrătorilor independenți este similară duratei concediului de maternitate acordat în prezent lucrătoarelor la nivelul Uniunii. Pentru a ține seama de specificul activităților independente, lucrătoarele independente și soțiile sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, partenerele de viață ale lucrătorilor independenți ar trebui să aibă acces la orice servicii existente care asigură înlocuirea temporară, permițând întreruperea activității lor profesionale din motive de sarcină sau lăuzie, sau la orice servicii sociale naționa le existente. Accesul la aceste servicii poate fi considerat ca o alternativă la sau ca o parte din indemnizația de maternitate. Protecția juridică Persoanele care au făcut obiectul unei discri minări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace corespunzătoare de protecție juridică. Pentru a asigura o protecție mai eficace, asocia țiile, organizațiile și alte entități juridice ar trebui să fie abilitate să inițieze o procedură, conform modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a adu ce atingere normelor de procedură naționale privind reprezentarea și apărarea în instanță. Protecția lucrătorilor independenți și a soții lor/soților lucrătorilor independenți și, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/ recunoscuți de dreptul intern, a partenerelor/ partenerilor de viață ale/ai lucrătorilor inde pendenți împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existența unuia sau a mai multor organisme în fiecare stat mem bru, care să aibă competența de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluțiile posibile și de a acorda victimelor o asistență practică. Organismul sau organismele pot fi aceleași cu cele responsabile la nivel național de punerea în aplicare a principiului egalității de tratament. 3.3. Termeni cheie în Directivă „discriminare directă” – situația în care o per soană este tratată mai puțin favorabil din mo tive legate de sex în comparație cu o altă per soană care este, a fost sau ar fi într-o situație comparabilă; „discriminare indirectă” – situația în care o dis poziție, un criteriu sau o practică aparent neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anu mit sex, în raport cu persoane de celălalt sex, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică este justificată în mod obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele pentru a atinge acest scop sunt corespunzătoare și necesare; 7

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă „hărțuire” – situația în care se manifestă un comportament indezirabil legat de sexul unei persoane, având ca scop sau ca efect lezarea demnității persoanei respective și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator; „hărțuire sexuală” – situația în care se manifestă un comportament indezirabil cu conotație sexu ală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoa ne și, în special, crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. 4. Analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul aplicării prevederilor Directivei 2010/41 Aspecte cu privire la aplicarea Directivei au fost analizate și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu emiterea Hotărârii Curții din 19 septembrie 2019 privind trimiterea pre liminară în Cauza C544/18 Regatul Unit împo triva Henrika Dakneviciute 6 Cererea de decizie preliminară privește inter pretarea articolului 49 TFUE. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Her Majesty’s Revenue and Customs(adminis trația fiscală și vamală, Regatul Unit), pe de o parte, și doamna Henrika Dakneviciute, pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestei admi nistrații de ai acorda o alocație săptămânală pentru creșterea copilului aflat în întreținere. Doamna Dakneviciute este o resortisantă litu aniană care efectua muncă pe timp de noapte, în calitate de salariată, în Regatul Unit, din anul 2011. După ce a aflat că era însărcinată în luna decembrie a anului 2013, aceasta a decis să exercite, începând cu 25 decembrie 2013, o activitate independentă, în calitate de es teticiană. Din 11 mai 2014 ea a beneficiat de o alocație de maternitate. Copilul său sa născut la 8 august 2014. După ce a cunoscut o perioa dă de inactivitate între 22 iulie 2014 și sfârșitul lunii octombrie a anului 2014, doamna Dakne viciute a menținut o activitate marginală de esteticiană independentă, înainte de a înceta această activitate, întrucât veniturile din aceas ta deveniseră insuficiente. Așadar, ea a depus, la 10 februarie 2015, o cerere de acordare a unei alocații pentru persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, înainte de a relua o activi tate salariată în luna aprilie a anului 2015. Între timp, la 27 august 2014, doamna Daknevicute a depus o cerere de alocație săptămânală pen tru creșterea copilului aflat în întreținere. Prin decizia din 1 februarie 2015, acea cerere a fost respinsă pe motiv că, având în vedere regle mentarea națională aplicabilă, ea nu dispunea de un drept de ședere suficient de demonstrat pentru a îndeplini condițiile necesare pentru a putea beneficia de acea prestație socială. Instanța a considerat astfel că, de la 22 iulie 2014 până la 9 februarie 2015, activitatea eco nomică exercitată de doamna Dakneviciute era marginală, astfel încât aceasta încetase să fie activă din punct de vedere economic în perioada respectivă. Potrivit instanței, nu se contestă, pe de o parte, că încetarea oricărei activități de către doamna Dakneviciute era cauzată de constrângerile fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulteri oară nașterii și, pe de altă parte, că revenirea sa la o activitate economică, mai întâi în calitate de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, apoi prin desfășurarea unei activități salariate, a intervenit întro perioadă rezonabilă după nașterea copilului său. În aceste condiții, Tribunalul Superior(Camera pentru apeluri în materie administrativă) a ho tărât să suspende judecarea cauzei și să adre seze Curții următoarea întrebare preliminară: „Atunci când o cetățeană a Uniunii, resortisantă a unui stat membru: 6 https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=217904& pageIndex=0&doclang=RO&mode= lst&dir=&occ=first&part=1&cid=325843 8

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 1. a desfășurat o activitate în statul membru gazdă în calitate de lucrătoare indepen dentă, în sensul articolului 49 TFUE; 2. a beneficiat de o alocație de maternitate începând cu luna mai 2014(la un moment la care persoana în cauză se considera mai puțin aptă de muncă ca urmare a stării sale de graviditate); 3. pentru care sa constatat că a încetat efec tiv și în mod real să desfășoare o activita te independentă începând din luna iulie 2014; 4. a născut în luna august 2014 și 5. nu a reluat o activitate independentă efec tivă și reală în perioada următoare nașterii și anterioară cererii sale de acordare a alo cației pentru persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în luna februarie 2015, în calitate de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă; Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că această persoană, care a încetat să des fășoare o activitate independentă ca urmare a constrângerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii, își păstrează statutul de lucrător care desfășoară activități independente în sensul acestui articol, cu condiția să reia activita tea economică sau să caute un loc de mun că întro perioadă rezonabilă după nașterea copilului?” Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că o femeie care încetează să desfășoare o activitate independentă din cauza constrân gerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii își păs trează calitatea de persoană care desfășoară o activitate independentă, cu condiția să reia această activitate sau să își găsească o activi tate independentă sau un loc de muncă întro perioadă rezonabilă după nașterea copilului. Astfel, o cetățeană a Uniunii ar fi descurajată să își exercite dreptul la liberă circulație dacă, în ipoteza în care ar fi însărcinată în statul gazdă și din acest motiv șiar întrerupe activitatea, fie și pentru o scurtă perioadă, ar risca să își piar dă statutul de lucrător independent în acest stat(a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2014, Saint Prix, C507/12, EU:C:2014:2007, punctul 44). Rezultă că o femeie însărcinată trebuie, în aceleași condiții, să își poată păstra calitatea de persoană care desfășoară o acti vitate independentă în sensul articolului 49 TFUE. Or, femeile care rămân însărcinate se află întro situație de vulnerabilitate compa rabilă, indiferent dacă desfășoară o activitate salariată sau independentă. În această pri vință, legiuitorul Uniunii a recunoscut în mod expres, în Directiva 2010/41, starea de vulnera bilitate economică și fizică în timpul sarcinii a lucrătoarelor independente. Astfel, articolul 8 alineatul(1) din această directivă impune sta telor membre să ia măsurile necesare pentru ca femeile care exercită o activitate indepen dentă să poată avea dreptul la o alocație de maternitate suficientă care să le permită să își întrerupă activitatea profesională din motive de sarcină sau de lăuzie, în condiții similare cu cele prevăzute pentru lucrătoarele salariate. Nu poate conduce la o concluzie diferită argu mentul invocat în fața instanței de trimitere de administrația fiscală și vamală și repetat în șe dința în fața Curții de către guvernul Regatului Unit, potrivit căruia, în esență, o femeie care nu poate desfășura în mod personal o activi tate independentă din cauza constrângerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii ar putea să își asigure înlocuirea temporară de către o altă persoană în exercitarea acestei activități. Astfel, nu se poate prezuma că o astfel de înlocuire va fi întotdeauna posibilă, în special atunci când activitatea în cauză implică o relație personală sau o legătură de încredere cu un client. Curtea a decis că Articolul 49 TFUE trebuie in terpretat în sensul că o femeie care încetează să desfășoare o activitate independentă din cauza constrângerilor fizice care apar în ultima peri oadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii își păstrează calitatea de persoană care desfă șoară o activitate independentă, cu condiția să reia această activitate sau să își găsească o acti vitate independentă sau un loc de muncă întro perioadă rezonabilă după nașterea copilului. 9

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 5. Exemple de bune practici și lecții învățate de transpunere a Directivei UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/ CEE a Consiliului Directiva stabilește un cadru pentru punerea în aplicare a principiului egalității de tratament în tre bărbați și femei care desfășoară o activitate independentă sau care contribuie la desfășura rea unei astfel de activități, în ceea ce privește acele aspecte care nu sunt reglementate de Di rectivele 2006/2006/ 54/CE și 79/7/CEE. Imple mentarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul și furnizarea de bunuri și servicii rămâne regle mentată de Directivele 2004/113/CE. Unele țări au copiat pur și simplu prevederile directivei 2010/41. Malta 7 este un bun exemplu în acest sens:„lucrători care desfășoară activi tăți independente... înseamnă toate persoanele care desfășoară o activitate lucrativă pe cont propriu”, iar apoi se asimilează celor de mai sus „soți ai lucrătorilor independenți care nu sunt angajați sau parteneri de afaceri, în cazul în care aceștia participă în mod obișnuit la activi tățile lucrătorului independent și îndeplinește aceleași sarcini sau sarcini auxiliare”. Acest lucru s-a făcut și în Grecia. În Portugalia 8 , munca independentă este un concept larg care include toate formele de an gajare care nu se încadrează în definiția unui loc de muncă fie în sectorul privat, fie în sec torul public. Principalul criteriu de identificare a unui raport de muncă este funcția de subor donare a salariatului, în sensul că acesta este obligat să presteze munca conform instrucțiu nilor angajatorului și, de asemenea, este supus regulilor disciplinare și sancțiunilor aplicate de angajator. Dacă nu există subordonare a lucrătorului, acesta este calificat ca lucrător pe cont propriu, iar relațiile profesionale pe care acesta le stabilește în calitate de antreprenor independent sunt guvernate de prevederile civile sau comerciale respective. De asemenea, Letonia 9 urmează acest model și recunoaște doar două categorii de persoane, fie„angajați”, fie„profesioniști independenți”. Într-un număr limitat de țări există limitări evi dente. De exemplu, în Belgia 10 , o persoană care este membru al consiliului de administrație sau director executiv într-o companie care nu o angajează în baza unui contract de muncă este un lucrător independent. Cu toate aces tea, soțul/soția sau partenerul său înregistrat nu este considerat ca asistent. În Turcia, un soț „asistent” care oferă un serviciu/muncă neplătit/ neplătită nu este un lucrător atât timp cât acest ajutor nu depășește„sprijinul din motive legate de familie”. În majoritatea țărilor, nu au fost raportate pro bleme în legătură cu înființarea unei companii de către soții sau parteneri de viață. Cu toate acestea, rapoartele depuse de către state, au re marcat o serie de restricții directe sau indirecte cu privire la înființarea de companii între soți și parteneri de viață. De exemplu, în Portugalia, sunt impuse restricții asupra tipului de compa nie și a gradului de răspundere a acționarilor căsătoriți pentru a proteja bunurile familiei și creditorii. În Macedonia de Nord, există unele restricții legate de protecția competitivității în Legea privind societățile comerciale: soții„nu pot fi aleși ca membri ai consiliului de supra veghere, adică cenzori”. Chiar și atunci când nu există bariere formale în calea creării unei 7 Catherine Barnard, Alysia Blackham, Self-Employed – The implementation of Directive 2010/41 on the application of the principle of equal treatment between men and women engaged in an activity in a self-employed capacity, 2015, Self-Employed – The implementation of Directive 2010/41 on the application of the principle of equal treatment between men and women engaged in an activity in a self-employed capacity(PDF 3,73 MB) – European Equality Law Network 8 Ibid. 9 Ibid. 10 Ibid. 10

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă companii între soți, pot rămâne restricții indi recte. De exemplu, în Germania, reglementările privind securitatea socială, impozitele, răspun derea și întreținerea post-maritală influențează decizia soților împotriva antreprenoriatului în comun. În mod similar, în Spania, este mai pu țin probabil ca cuplurile să înființeze companii familiale pentru a evita sau a reduce contribu țiile la asigurările sociale. Astfel, lipsa barierelor formale în dreptul societăților comerciale poate să nu fie suficientă pentru a promova înființa rea de companii între soți. Soții pot întâmpina și alte bariere în practică. În Lituania , familiile acționarilor majori sau oamenilor de afaceri (inclusiv, dar fără a se limita la, lucrătorii inde pendenți) au fost supuse unei presiuni sporite din partea băncilor pentru a oferi garanții supli mentare pentru a asigura plata împrumuturilor. Deși există o serie de restricții în practică, soților li se acordă și un tratament mai favorabil în înfi ințarea unei companii în unele țări. De exemplu, în Letonia există o formă de corporație specifică pentru ca membrii familiei să înființeze o com panie, deși aceasta nu este accesibilă cupluri lor necăsătorite. În practică, această formă de antreprenoriat nu este utilizată pe scară largă: există doar 11 întreprinderi familiale active(102 au fost înregistrate din 1991, 91 s-au lichidat în tre timp). În comparație, există 55.002 societăți cu răspundere limitată. În Țările de Jos, există reglementări fiscale speciale pentru a facilita înființarea unei companii de către un cuplu (inclusiv atât soții, cât și partenerii de viață). În Spania, lucrătorii care desfășoară activități in dependente își declară propriile venituri pentru a-și stabili contribuția lunară. Marea majoritate (85,7%) a lucrătorilor independenți declară sa lariul minim, reducându-și contribuția lunară și beneficiile viitoare. Astfel, persoanele care desfășoară activități independente pot benefi cia de o protecție socială semnificativ mai mică decât cei care lucrează. În România, datele arată că bărbații sunt pre dominanți în rândul lucrătorilor independenți, în timp ce femeile sunt predominante în rândul soțiilor lucrătorilor independenți. Până în aprilie 2013, Guvernul a extins Legea egalității de gen pentru a acoperi și lucrătorii independenți și soții acestora. Mai mult, abia în ianuarie 2014 legea a introdus efectiv conceptul de soți ai lu crătorilor independenți și a extins posibilitatea încheierii de asigurări de protecție socială în cazul soților înregistrați. Legea egalității de gen a transpus Directiva 2010/41 în România. Legea a fost modificată în acest scop prin Ordonanța de urgență a Gu vernului nr. 83/2012.628 aprobată cu modificări prin Legea nr.115/2013. În special, modificarea sus-menționată a extins domeniul de aplicare a Legii egalității de gen la înființarea, echipa rea sau extinderea unei afaceri sau la lansarea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă, pentru a acoperi și lucrătorii in dependenți și soții acestora care lucrează cu ei dar nu sunt plătiți. În plus, Legea 4/2014 a transpus articolul 2 din Directiva 2010/41 prin stabilirea unor drepturi pentru soțul/soția persoanei care desfășoară activități independente care lucrează cu acea persoană fără a fi angajat. Transpunerea Directivelor 2006/54631 și 2010/41 a fost realizată într-o singură lege, Legea ega lității de gen. Prin urmare, toate definițiile și dispozițiile aplicabile domeniului reglemen tat de Directiva 2006/54 se aplică domeniu lui reglementat de Directiva 2010/41. De altfel, singurele modificări aduse Legii egalității de gen introduse pentru transpunerea Directivei 2010/41 au fost extinderea domeniului de apli care a acestei legi. Celelalte definiții și prevederi au rămas neschimbate. Nu există o definiție a„lucrătorului pe cont pro priu” în Legea egalității de gen sau în alte acte legislative din România. Articolul 7(2) din Legea egalității de gen înscrie pur și simplu lucrătorii independenți printre subiecții reglementați de lege, fără a oferi alte detalii. Cu toate acestea,„munca pe cont propriu” este definită numai în Codul Fiscal ca orice activitate care nu este o activitate dependentă(raport de muncă) și este desfășurată în mod regulat de către o persoană. Codul enumeră categorii de venituri care sunt supuse impozitului ca venit din munca independentă: activități comerciale, in clusiv prestarea de servicii și exercitarea unei pro fesii, activități independente(cum ar fi profesii medicale, avocați, notari, auditori financiari, con sultanți fiscali, experți contabili, contabili autori zați, brokeri, arhitecți, și alte profesii reglementa te de lege desfășurate în mod independent), și activități intelectuale care generează proprietate intelectuală. Normele de aplicare a Codului fiscal definesc„munca pe cont propriu” ca fiind o acti vitate care se desfășoară cu regularitate, în mod independent și este în scop de profit. Conform normelor, criteriile care definesc mun ca pe cont propriu sunt: ▶ ▶ libertatea de a alege activitatea care se des fășoară și de a stabili programul de muncă şi locul de muncă; ▶ ▶ riscul implicat pentru liberii profesioniști (freelancer); 11

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ▶ ▶ activitatea se desfășoară pentru mai mulți clienți; ▶ ▶ activitatea poate fi desfășurată nu numai di rect de către lucrătorul independent, ci și de către angajații acestuia conform legii. Având în vedere această definiție largă a muncii pe cont propriu, considerăm că nu există niciun risc pentru unele persoane precum„micii antre prenori” sau„oameni de afaceri”. Muncitorii agricoli sunt tratați separat de Codul Fiscal: munca agricolă, inclusiv silvicultură și pes cuit, nu este inclusă în categoria muncii pe cont propriu. Cu toate acestea, drepturile și beneficiile în domeniul sarcinii și maternității se aplică la fel ca și pentru restul lucrătorilor independenți. Legislația națională din România nu recunoaș te partenerii de viață. Dispozițiile care transpun Directiva 2010/41 sunt limitate la soții lucrătorilor independenți. Nu a existat o transpunere explicită a articolului 5 din Directiva 86/613/CEE abrogată. Prevederile legale privind înființarea unei societăți comerciale nu au avut prevederi discriminatorii față de soți sau membri de familie. Nu se cunosc probleme în practică pentru soți sau parteneri de viață în înființarea unei companii. Nu există statistici dis ponibile public despre câte astfel de companii au fost înființate între soți, doar despre numărul de întreprinderi familiale(care pot implica și alți membri ai familiei). Conform statisticilor dispo nibile, numărul întreprinderilor familiale a scăzut drastic de la 164 236 în 2004 la 16 979 în 2012. activități independente, care își plătesc contribuți ile, vor beneficia de protecție socială care acoperă pensiile publice și asistența medicală. Lucrătorii care desfășoară activități independente pot înche ia și un contract de asigurare pentru acoperirea șomajului. Există un singur sistem general de protecție socială – sistemul public de protecție socială. Avocații au sistemul lor privat de protec ție socială care acoperă pensiile și prestațiile de maternitate. Sistemul public de protecție socială și sistemul privat de protecție socială al avocaților sunt obligatorii. Persoanele care desfășoară acti vități independente care preferă să contracteze pensii private sau asigurări private de sănătate pot alege să facă acest lucru doar ca asigurare suplimentară, iar contribuțiile aferente nu pot fi deduse din venitul lor. În ianuarie 2014, o modificare a legii care regle mentează activitățile economice ale persoanelor fizice autorizate, firmelor individuale și întreprin derilor familiale a stabilit că soțul/soția persoanei care desfășoară activități independente care lu crează cu persoana respectivă fără a fi angajat are dreptul de a încheia contracte de asigurare pentru pensie publică, asistență medicală publică și sprijin pentru șomaj, similar oricărui contribuabil care realizează un venit. Acest sistem de asigurare este voluntar pentru soți. Cu toate acestea, per soanele care desfășoară activități independen te sunt obligate să înregistreze soțul/soția care lucrează cu acesta/ea fără a fi angajat. Schema publică de pensii și schema publică de asigurări de sănătate sunt obligatorii pentru persoanele care desfășoară activități independente, dar nu și pentru soții acestora. România nu recunoaște partenerii de viață. Codul civil care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 prevede că familia se întemeiază numai pe o că sătorie încheiată între un bărbat și o femeie. Alte forme de conviețuire sunt interzise sau nu sunt recunoscute conform articolului 277 din Codul civil. Căsătoria cu persoane de același sex este interzisă, iar căsătoria între persoane de același sex și orice formă de parteneriat civil încheiat legal în străinătate nu sunt recunoscute în România. Există un sistem de protecție socială pentru lucră torii independenți. Prin înregistrarea ca persoană fizică autorizată(PFA), întreprindere individuală sau întreprindere familială, ca profesionist au torizat(ex. avocat, contabil) sau prin declararea veniturilor într-o altă categorie de persoane care desfășoară activități independente(ex. scriitor, inventator), persoana este înregistrată automat ca contribuabil și contribuabil la fondurile publice de asigurări sociale și asigurări de sănătate. Contribuțiile se calculează pe baza sumei veni turilor realizate pe an. Lucrătorii care desfășoară Lucrătorii care desfășoară activități independente și soții lor care sunt înregistrați ca soți care lucrea ză cu ei fără a fi angajați sunt eligibili pentru pre stații de maternitate similare oricărei alte salariate dacă au plătit o contribuție care acoperă cel puțin o lună la casa de asigurări publice de sănătate în ultimele douăsprezece luni. Durata totală a concediului de maternitate este de 126 de zile, dintre care 42 de zile după naștere sunt obligatorii pentru femeie. Criteriul utilizat pentru alocația de maternitate este cel de la articolul 8 alineatul(3) litera(a) din Directiva 2010/ 41. Alocația este de 85 % calculată pe baza venitului mediu al persoanei respective în ultimele șase luni. Acest venit mediu este plafonat la 12 salarii minime pe lună stabilite la nivel național. Salariul minim lunar la 1 septem brie 2014 era de 209 EUR(900 RON). În conformitate cu articolul 8 alineatul(4) din Directiva 2010/41, nu există un sistem consolidat de servicii care furnizează înlocuiri temporare sau servicii sociale naționale existente disponibile ca alternativă sau ca parte a indemnizației. În 2012, numărul total de copii raportați că frecventează 12

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă creșe a fost de 18 388, față de un total de 1 036 065 de copii din grupa de vârstă 0-4 care locuiau în România la 1 ianuarie 2012. de către instanțe pentru încălcarea principiului egalității, sunt foarte reduse în sistemul de justiție din România, făcând mecanismul ineficient. Lucrătorii care desfășoară activități independente și soții acestora pot depune o plângere adminis trativă pentru discriminare pe criterii de sex la organismul național de egalitate sau o acțiune civilă în despăgubire la o instanță civilă. Sancțiu nile administrative variază de la 680 EUR(3 000 RON) la EUR 22 720(100 000 RON). În practică, amenzile administrative acordate de Consiliul Na ţional pentru Combaterea Discriminării(CNCD) sunt mai aproape de intervalul minim. Plângerile administrative și acțiunile în justiție împotriva discriminării pe criterii de sex sunt scutite de taxe. Recent, o modificare a Legii egalității de gen a limitat posibilitatea presupuselor victime de a fi reprezentate sau asistate de sindicate sau organizații neguvernamentale doar la proceduri administrative, nu și la proceduri judiciare, ceea ce încalcă articolul 9 alineatul(2) din Directiva 2010/41. Mai mult, sindicatele și ONG-urile pot acționa numai în sprijinul unei victime, dar nu și în nume propriu în calitate de reclamant. Această situație se limitează la cazurile de discriminare pe criterii de sex care sunt reglementate de o lege specială, Legea egalității de gen. Legea antidiscriminare prevede că toate grupu rile expuse discriminării pot beneficia de sprijinul ONG-urilor atât în procedurile administrative, cât și în procedurile judiciare, iar ONG-urile pot acți ona în nume propriu în cazurile de discriminare care afectează un grup de persoane sau o comu nitate. Legislația română nu permite organelor de egalitate să acționeze în reprezentare. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care se ocupă de cazurile de discriminare pe toate motivele, inclusiv pe criterii de sex, are manda tul de a iniția medierea și funcționează ca organ cvasi-judiciar cu competența de a adopta decizii obligatorii. Departamentul pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, care este un depar tament din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, nu are competența de a reprezenta victimele în cazurile de discriminare pe criterii de sex sau de a gestiona plângerile de discriminare pe baza sexului. Aceștia pot înainta plângerea doar către Consiliul Națio nal pentru Combaterea Discriminării sau către alte autorități competente. Nici Consiliul Național pentru Combaterea Discri minării și nici Departamentul pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați nu ar putea furni za informații despre niciun caz de discriminare pe criterii de sex față de o persoană care desfășoară activități independente sau soțul acestuia, sau despre orice studii, analize, statistici, politici sau măsuri în domeniul egalității de tratament a per soanelor care desfășoară activități independente. Consiliul Național pentru Combaterea Discrimină rii nu a desfășurat nicio activitate de diseminare a informațiilor în conformitate cu articolul 13 din Di rectiva 2010/41. Departamentul pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a raportat difuza rea de informații despre modificările Diseminarea informațiilor a vizat publicul larg prin publicarea noului text pe site-ul Ministerului Muncii și prin contactarea comisiilor de egalitate de șanse la nivel local și a ONG-urilor prin comunicare directă, seminarii și întâlniri. Faptul că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării raportează că nu a tratat niciun caz de discriminare pe criterii de sex care implică o persoană care desfășoară activități independente sau soțul acestuia poate indica faptul că informațiile nu au ajuns efectiv la persoanele în cauză. Definiția„persoanei care desfășoară activități independente” folosită pentru întocmirea statisti cilor naționale în România se referă la persoanele care lucrează în propria firmă sau în afacerea lor individuală, fără a angaja vreun angajat, sau a fi ajutate de membrii familiei neremunerate(cum ar fi vânzători, tutori, babysitter, transportatorii, ta ximetriști individuali etc.), liber profesioniști(cum ar fi artiști de muzică, avocați), zilieri, lucrători comerciali care au închiriat o afacere și nu au an gajați și muncitori agricoli care lucrează individual sau în asociere. Prin„lucrător neremunerat care ajută un membru al familiei care desfășoară activități independente”, statisticile naționale se referă la persoanele care lucrează în întreprinde rea familială condusă de un membru al familiei pentru care nu primesc nicio plată în numerar sau în natură. Activitățile agricole care se desfă șoară în gospodăria rurală sunt un exemplu de astfel de afacere de familie. Orice persoană care susține că a fost discrimina tă pe criterii de sex poate introduce o acțiune în despăgubire materială și/sau morală(imaterială) în instanța civilă. Nu există limite superioare prea labile stabilite de lege. Cu toate acestea, nu există linii directoare oficiale pentru calcularea daunelor morale. În practică, despăgubirile de drept civil pentru daune morale, atunci când sunt acordate Legislația română nu include o definiție pentru „lucrător pe cont propriu” folosită în alte scopuri legale, ci doar o definiție pentru„lucrător inde pendent”. Există o diferență între cele două de finiții în sensul că lucrătorii independenți care angajează salariați nu sunt acoperiți de statisticile naționale, în timp ce aceștia sunt acoperiți de de finiția Codului Fiscal. 13

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 6 Mecanisme de implementare, monitorizare și evaluare a Directivei Mecanismele de implementare a Directivei 2010/41 implică din partea Comisiei Europene expedierea unui chestionar(Vezi Anexa 1), re cepționarea răspunsurilor din partea Statelor Membre, verificarea răspunsurilor și a faptului dacă sunt complete, și elaborarea unui raport prezentat Rețelei Europene de Experți din Do meniul Juridic în Domeniul Egalității de Gen și Comisiei Europene. Statelor Membre li s-a solicitat armonizarea le gislației naționale, regulamentelor și normelor administrative la prevederile Directivei într-o perioadă de doi ani de la adoptarea acesteia. În procesul de transpunere, unele state s-au confruntat cu riscul de suprapunere a Directi velor 2006/54, 79/7/EC și 2004/113. În Lituania, de exemplu, normele juridice au fost dublate în legea privind discriminarea pe bază de gen și în legea cu privire la oportunități egale. Aceas tă dublare a cauzat neînțelegeri cu privire la claritate și certitudinea juridică, din moment ce ambele legi reglementau aceleași chesti uni juridice, deși una dintre ele în termeni mai detaliați. Unele state au preluat cuvânt cu cuvânt preve derile directivei. Alte state au transpus aceste norme în diferite acte normative, cum ar fi în cele care se referă la legislația muncii sau a securității sociale. În Norvegia, de exemplu, legislația nu prevede o definiție a lucrătorilor independenți, însă aceasta este pe larg întâlnită în practică. Atât literatura de specialitate, cât și cazuistica au relevat problema așa-numitei„instituții respon sabile” sau„care are obligația de implementare” din moment ce această directivă se referă la lucrători independenți. Mai multe rapoarte au indicat asupra faptului că lipsa vreunei instituții responsabile a făcut implementarea directivei dificilă. Multe state nici nu au raportat probleme din această cauză. În Portugalia se menționează că responsabilitatea o poartă beneficiarul de servicii oferite de lucrătorul independent sau co-contractantul. Aceasta însă nu se aplică pro cesului de constituire a unei afaceri, drepturilor ce reies din perioada maternității în care situația devine mai complexă. În alte țări, instituția res ponsabilă este Guvernul, dacă se atestă lacune în implementarea Directivei, asociațiile profesio nale, uniunile, autoritățile publice locale, fondu rile de pensii publice și private, clienții care be neficiază de serviciile lucrătorilor independenți. 11 De asemenea, este destul de dificil de monitori zat și documentat circumstanțele referitoare la lucrătorii independenți, din moment ce condiți ile lor de muncă și de protecție sunt de cele mai multe ori determinate de ei înșiși sau protecția socială este dependentă de venitul declarat. Instituțiile Europene, în special Parlamentul Eu ropean și Comisia Europeană monitorizează și evaluează gradul de implementare a directivelor în domeniul egalității de gen prin intermediul rapoartelor pe care le elaborează, utilizând in formații și date statistice ale diferitor institute de cercetare. 11 https://www.econbiz.de/Record/self-employed-implementation-directive-2010-application-principleequal-treatment-women-engaged-activity-self-employed-capacity-barnard-catherine/10011624870/ Description#tabnav 14

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 7. Analiza actelor normative/articolelor din legi și actelor subordonate legilor care trebuie modificate în conformitate cu prevederile Directivei 2010/41. Recomandări de transpunere a prevederilor Directivei în legislația națională și de îmbunătățire a cadrului de politici național în domeniile abordate în Directiva 2010/41 Vezi Anexa 2 pentru Tabelul de Concordanță 8. Recomandări 1. Reducerea diferențelor de gen prin aplicarea principiului egalității de tratament între băr bații și femeile care desfășoară o activitate independentă.( MMPS) 2. Asigurarea structurilor de promovare a ega lității cu un nivel suficient de competențe și independență, precum și cu resurse suficien te pentru a-și îndeplini sarcinile principale în mod eficace, printre care oferirea unei asis tențe independente victimelor discriminării în procedurile legate de plângerile înaintate, desfășurarea unor anchete independente pri vind discriminarea, publicarea unor rapoarte și recomandări independente, informarea în privința aplicării principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care des fășoară o activitate independentă.( MMPS, Ministerul Justiție, Ministerul Finanțelor, CE, Parlamentul) 3. Îmbunătățirea accesului la justiție al victime lor discriminării prin conferirea structurilor de promovare a egalității independente a com petenței de a oferi asistență, inclusiv asistență juridică gratuită, precum și dreptul de repre zentare a persoanelor în cazul acuzațiilor de discriminare.( MJ, CNAJGS) 4. Examinarea oportunității creării unei Agenții Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.(MMPS) 5. Examinarea oportunității actualizării și for tificării mandatului Comisiei Naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, alcătuită din reprezentanți ai diferite lor ministere sau ai altor agenții de la nivelul administrației centrale, inclusiv ai societății civile(a se vedea Anexa 3). La nivelul fiecărui raion ar trebui să fie create comisii locale, ra ionale care să se ocupe de aspecte referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Comisia Națională ar fi mandatată să discute rapoartele depuse de comisiile locale echiva lente din fiecare raion, care sunt formate din reprezentanți ai diferitor instituții de la nivelul administrației publice locale care se ocupă de aspecte care au legătură cu egalitatea de șanse între femei și bărbați.(MMPS)(a se ve dea nota analitică pentru Directiva 2004/113) 6. Sporirea și consolidarea competențelor funcționarilor publici în domeniul asigurării egalității de tratament între femei și bărbați ( MMPS, Cancelaria de Stat, Academia de Administrare Publică) 15

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 7. Intensificarea acțiunilor de informare cu pri vire la dispozițiile Directivei a publicului larg, eventual în cooperare cu uniunile și asociații le profesionale, pentru o mai bună înțelegere a importanței egalității de gen între bărbați și femeile care desfășoară o activitate indepen dentă.(de ex. Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Teatrală, Uniu nea Muzicienilor; Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Jurnaliştilor, Uniunea Meşterilor Populari, Uniunea Arhitecţilor, Uniunea Designerilor, Uniunea Avocaților, Uniunea Notarilor, etc.) 8. Instruirea procurorilor, judecătorilor, avocați lor și reprezentanților Consiliului Egalității și a instituțiilor de resort în contextul prevede rilor Directivei 2010/41 în mod instituționali zat și continuu în cadrul Institutului Național al Justiției și Centrului de Instruire a Uniunii Avocaților, inclusiv prin modificarea curricu lumurilor de insturire.(INJ CNAJGS, CE) 9. Încurajarea structurilor de promova re a egalității și uniunilor și asociațiilor profesionale să informeze membrii cu pri vire la limitele și condițiile aplicabile trata mentului diferențiat.( de ex. Uniunea Scrii torilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Teatrală, Uniunea Muzicienilor; Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Jurnaliştilor, Uniunea Meşterilor Populari, Uniunea Arhitecţilor, Uniunea Designerilor, Uniunea Avocaților, Uniunea Notarilor, etc) 10. Elaborarea de studii și cercetări/literatură academică privind situațiile și relațiile cau ză-efect care ar putea duce la discriminare indirectă, precum și a dificultățile cu care se pot confrunta bărbații și femeile în ceea ce privește egalitatea de tratament între băr bați și femeile care desfășoară o activitate independentă.(CE, Academia de Științe a Moldovei/ universități, reprezentanți ai so cietății civile) 11. Asigurarea colectării datelor statistice dezagregate pe gen(Biroul Național de Statistică) 16

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ANEXA 1. Chestionar pentru întocmirea Raportului de către țara membră care urmează a fi prezentat Rețelei Europene de Experți din Domeniul Juridic în Domeniul Egalității de Gen și Comisiei Europene Introducere Chestionarul se completează în vederea în tocmirii Raportului de către țara membră care urmează a fi prezentat Rețelei Europene de Experți din Domeniul Juridic în Domeniul Ega lității de Gen și Comisiei Europene. Raportul se axează pe problema tratamentului egal al bărbaților și femeilor care desfășoară o activitate independentă și are drept scop furni zarea de informații și prezentarea unei analize a punerii în aplicare a Directivei 2010/411(care a abrogat Directiva 86/613), precum și a posibi lelor deficiențe/lacune ale acquis-ului existent. Context Vă rugăm să explicați concis contextul acti vității independente în țara dumneavoastră, furnizând, de exemplu, date despre proble mele specifice cu care se confruntă persoane le care desfășoară activități independente(în special femeile) și/sau rezultatele unor cercetări specif ice. Transpunerea directivei • Ce legislație transpune această directivă în țara dumneavoastră? • Țara dumneavoastră a prelungit timpul de implementare, așa cum se prevede în Arti colul 16 alineatul(2)? Articolul 1. Obiect Au existat probleme în țara dumneavoastră cu suprapunerea acoperirii acestei directive cu Directivele 2006/54, 79/7 și 2004/113? Articolul 2. Domeniul de aplicare • Articolul 2 litera(a) nu definește ce se înțele ge prin„lucrători independenți”, dar prevede că aceștia sunt acele persoane care desfă șoară o activitate lucrativă în cont propriu, în condițiile prevăzute de legislația națională. Această abordare urmează cea din Directiva 86/613 anterioară. Cum a fost transpus artico lul 2 litera(a) în țara dumneavoastră? Ce con diții au fost prevăzute de legislația dumnea voastră națională? Legislația dumneavoastră națională a definit activitatea independentă? Dacă da, este această definiție aceeași pen tru oricare sau pentru toate celelalte scopuri legale? • Sunt toți lucrătorii care desfășoară activități independente considerați ca făcând parte din aceeași categorie? De exemplu, există riscul în țara dumneavoastră ca, de exemplu, oameni precum„micii antreprenori” sau„oa meni de afaceri” să nu fie acoperiți? • Sectorul agricol este tratat diferit? • Legislația dumneavoastră națională recu noaște partenerii de viață? • Dacă da, vă rugăm să descrieți concis dome niul de aplicare și cerințele în legătură cu o astfel de recunoaștere. Cum asigură legislația care transpune prezenta directivă că sunt acoperiți atât soții, cât și partenerii de viață? Articolul 3. Definiții • Au fost transpuse corect toate cele patru definiții din acest articol în legislația dum neavoastră națională? • Legea națională din țara dumneavoastră face o distincție între discriminarea directă și cea indirectă? Dacă da, cum? • A fost făcută distincția între„hărțuire” și„hăr țuire sexuală” în țara dumneavoastră? A ca uzat dificultăți? Articolul 4. Principiul egalității de tratament • A fost transpus corect articolul 4 alineatul(1)? • Cum, dacă a fost cazul, a fost modif icată 17

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă punerea în aplicare în comparație cu articolul 4 din Directiva 86/613/CEE abrogată? • Cum a adăugat această punere în aplicare la protecția persoanelor care desfășoară activi tăți independente în ceea ce privește accesul la activități independente, astfel cum este prevăzută la articolul 14 alineatul(1) litera(a) din Directiva 2006/54?7 Articolul 5. Acțiune pozitivă A profitat statul dumneavoastră de puterea de a acționa pozitiv? Dacă da, ce măsuri pozitive a luat țara dumneavoastră? Ce părere aveți des pre eficiența lor? Articolul 6. Înființarea unei societăți • Cum a fost implementată pentru prima dată această cerință în țara dumneavoastră la transpunerea articolului 5 din Directiva 86/613/CEE abrogată? • Dacă țara dumneavoastră recunoaște par tenerii de viață, legislația dumneavoastră națională a fost modificată pentru a reflecta faptul că articolul 6 din prezenta directivă extinde acoperirea partenerilor de viață? Au existat probleme în practică pentru soți sau parteneri de viață în înființarea unei com panii? Există statistici despre câte astfel de companii au fost înființate? Articolul 7. Protecție socială • Țara dumneavoastră are un sistem de pro tecție socială pentru lucrătorii independenți? Dacă da, vă rugăm să descrieți concis ce aco peră. De exemplu, acoperă pensiile, sănăta tea etc.? Articolul 8. Prestații de maternitate • Cum a fost implementată această nouă cerință în țara dumneavoastră? Îndeplinește indemni zația de maternitate cerința de suficiență prevă zută la articolul 8 alineatul(3) și, în caz afirmativ, ce criteriu a fost utilizat, și anume litera(a),(b) sau(c)? • Cu referire la articolul 8 alineatul(2), indemniza ția de maternitate este acordată în mod obliga toriu sau voluntar? Există o alegere de sisteme? Cum funcționează în practică(de exemplu, pla ta contribuțiilor etc.)? • În legătură cu articolul 8 alineatul(4), existau servicii existente care furnizează înlocuitori tem porare sau servicii sociale naționale existente? Dacă da, acestea au fost extinse la femeile care desfășoară activități independente și la soțiile și partenerii de viață de sex feminin? A folosit țara dumneavoastră opțiunea, astfel cum este pre văzută în ultima teză a articolului 8 alineatul(4), de a asigura ca accesul la aceste servicii să fie alternativ sau să facă parte din alocație? Dacă da, cum funcționează acest lucru în practică? Articolul 9. Apărarea drepturilor • Cum a fost implementat articolul 9 în legislația dumneavoastră națională? • A fost folosit articolul 9(2) pentru a extinde drepturile de reprezentare la„asociații, organi zații și alte entități juridice”? Pot acționa doar în sprijinul unei victime sau, de asemenea,(în nume propriu ca reclamant) în numele unei victime? Au fost acordate aceste drepturi de reprezentare și organismelor de egalitate enu merate la articolul 11? Dacă da, în ce măsură sunt utilizate aceste puteri? • Există un singur sistem de protecție socială sau există posibilitatea de a alege între mai multe sisteme? Dintre aceste sisteme, care sunt obligatorii și care sunt voluntare? Cum funcționează aceste sisteme în practică(de exemplu, plata contribuțiilor etc.)? • În ce măsură este organismul de egalitate(sau organismele de egalitate) din țara dumnea voastră implicat fie ca for(obligatoriu) pentru conciliere, fie ca organism(cvasi) judiciar cu puterea de a adopta decizii(obligatorii sau neobligatorii)? • Dacă există un sistem, cum a fost implemen tată această nouă cerință de a se asigura că soții și partenerii de viață pot beneficia de protecție socială în conformitate cu legislația națională? A făcut țara dumneavoastră astfel de sisteme obligatorii sau voluntare pentru soți și parteneri de viață? • Există scheme în țara dumneavoastră care sunt obligatorii pentru lucrătorul indepen dent, dar voluntare pentru soțul/soția sau partenerul său de viață sau invers? Articolul 10. Despăgubiri sau reparații • A fost pus în aplicare în mod corespunzător Arti colul 10 privind compensarea sau repararea, in clusiv absența unei limite superioare prealabile? • Ce sistem de compensare sau reparare a fost ales? • Sunt disponibile și despăgubiri pentru daunele nemateriale și, dacă da, cum se calculează aces te despăgubire? 18

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Articolul 11. Organisme de egalitate • În special, articolul 11(organisme de egali tate) a fost implementat pe deplin? Dacă da, organismul pentru egalitate din țara dumneavoastră promovează, analizează, monitorizează și sprijină în mod ef icient tratamentul egal al persoanelor care des fășoară activități independente prin desfă șurarea activităților enumerate la alineatul (2) literele(a)-(d)? • În opinia dumneavoastră, organismul sau organismele de egalitate din țara dum neavoastră îndeplinesc sarcinile prevăzute la articolul 11 alineatul(3) literele(a)-(d) în mod independent, conform prevederilor articolului? Articolul 12. Integrarea perspectivei de gen Există exemple în țara dumneavoastră de im plementare în practică a acestui articol? Cât de reușit, sau altfel, a fost acest lucru? Articolul 13. Diseminarea informațiilor A diseminat țara dumneavoastră informați ile conform cerințelor acestui articol? Dacă da, cum și credeți că a fost eficient pentru a ajunge la persoanele în cauză? Articolul 14. Nivel de protecție Este nivelul de protecție oferit în țara dum neavoastră mai mare decât cel cerut de direc tivă? Dacă da, descrieți pe scurt în ce aspecte protecția este mai mare. Jurisprudență A existat vreo jurisprudență națională cu pri vire la această directivă și/sau la implementa rea acesteia? Dacă da, vă rugăm să furnizați referința și o scurtă descriere. Probleme referitoare la„deținătorul obligației” Articolul din Revista europeană a legislației privind egalitatea de gen cu privire la„Munca, munca pe cont propriu și alte relații personale de muncă: cine ar trebui să fie protejat împotriva discriminării pe criterii de sex în Europa” men ționează că„întrebarea cine ar trebui privit ca deținător de obligații față de profesioniștii care desfășoară activități independente în ceea ce privește diferitele„datorii de egalitate”, abordările naționale par să varieze considerabil și sunt ade sea caracterizate de un grad ridicat de incertitudi ne. Raportul privind„Combaterea discriminării pe motive de sarcină, maternitate și parentalitate” menționează, de asemenea, că„nu există niciun angajator care să-i impună obligațiile, deoarece, prin definiție, lucrătorii sunt lucrători indepen denți”. Problemele legate de cine ar trebui să fie titularul taxei în țara dvs. fac dificile implementa rea și aplicarea directivei? Astfel de probleme duc la lacune în legislația dumneavoastră internă? Statistica națională Dacă astfel de statistici sunt disponibile în țara dumneavoastră, ce procent din forța de muncă din țara dumneavoastră lucrează pe cont pro priu? Această cifră crește, scade sau rămâne constantă? Ce definiție a termenului„indepen denți” este utilizată pentru a compila aceste sta tistici naționale? Este această definiție aceeași cu definiția„lucrător independent” utilizată în alte scopuri legale(dacă există)? Alte probleme? Există vreo altă problemă asupra căreia ați dori să atrageți atenția? Literatură relevantă Vă rugăm să includeți literatura relevantă des pre egalitatea de tratament în angajarea pe cont propriu în Uniunea Europeană sau în țara dumneavoastră. 19

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ANEXA 2. TABELUL DE CONCORDANȚĂ Analiza actelor normative/articolelor din legi și actelor subordonate legilor care trebuie modificate în conformitate cu prevederile Directivei 2010/41. Recomandări de transpunere a prevederilor Directivei în legislația națională și de îmbunătățire a cadrului de politici național în domeniile abordate în Directiva 2010/41 TABEL DE CONCORDANŢĂ Nr art Art. 1 Textul Directivei (partea dispozitivă) Denumirea actului normativ și art., alin, pct din norma actuală care reflectă prevederile Directivei/care urmează a fi modificate Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului. Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității Obiectul (1) Prezenta directivă prevede cadrul de punere în aplicare în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară acti vități independente sau care contribuie la exercitarea acestor activități, cu privire la acele aspecte nereglementate de Directi vele 2006/54/CE și 79/7/CEE. (2) Punerea în aplicare a principiului ega lității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la bunuri și ser vicii și furnizarea de bunuri și servicii Legea nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. În cazul în care se constată necesitatea de transpunere De formulat noua prevedere Potrivit tehnicii legislative(art. 41 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 100 cu privire la acte normative, clauza de armonizare și clauza de adoptare urmează a fi modificată prin înlocuirea textului curent de lege în următoarea redacție: Prezenta lege creează cadrul necesar pentru Directiva 2010/41/UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfă șoară o activitate independentă În cazul în care se constată lipsa necesității de transpunere De indicat argumentele Punerea în aplicare a anga jamentelor asumate de RM în urma încheierii Acordului de Asociere cu UE(Capitolul 4 coroborat cu ANEXA III la Capitolul 4„Ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse” din titlul IV) 20

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 2 rămâne în continuare reglementată de Di rectiva 2004/113/CE. Domeniul de aplicare Prezenta directivă reglementează: (a) lucrătorii independenți, anume toate persoanele care exercită o activitate lu crativă pe cont propriu, în condițiile pre văzute de dreptul intern; (b) soțiile/soții lucrătorilor independenți sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, partenerele/partenerii de viață ale/ ai lucrătorilor independenți care nu sunt salariate/salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care aces tea/aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare. Art.3 al Legii Nr. 105 din 14.06.2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și asigurarea de șomaj reglementează noțiunea de ,, lucrător independent ” și anume: lucrător independent – lucrător emigrant care își desfășoară ac tivitatea economică pe teritoriul țării de destinație în calitate de persoană fizică autorizată, în mod individual și independent, sau în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale ori al altei forme juridice de organizare, în condițiile prevăzute de legisla ția țării de destinație; Legea nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi Legea Nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova Articolul 3. Noțiunea din Legea nr.105/2018 de lucrător independent se referă, de fapt, la lucrătorii migranți. Propunem modificarea noțiunii din lucrător independent în lucrător independent migrant cu păstrarea explicației existente. Iar pentru sintagma de lucrător independent, de introdus explicația – persoana care desfășoară o activitate, meserie sau profesie independentă, are calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale și/sau care nu are calitatea de angajator. A se introduce noțiunea de lucrător indepen dent – persoana care desfășoară o activitate, meserie sau profesie independentă, are calita tea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale și/sau care nu are calitatea de angaja tor în Legea 121/2012 în art. 2. A se introduce noțiunea de lucrător indepen dent – persoana care desfășoară o activitate, meserie sau profesie independentă, are calita tea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale și/sau care nu are calitatea de angaja tor în Legea 5/2006 în art. 2. A se completa art. 7 alin.(4) din Legea 121/2012 cu privire la asigurarea egalitătii cu alin.(4 1 ) cu următorul conținut: În conformitate cu prevede rile alin.(1), de egalitatea de şanse şi de trata ment între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independentă, precum şi soţiile/soţii lucrătorilor independenţi care nu sunt salariate/salariaţi sau asociate/asociaţi la 21

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Noţiuni principale profesionişti independenţi – persoane fizice, cetăţeni ai Uniunii Europene sau ai altor state a căror listă este aprobată de Gu vern, care asigură prestarea unui serviciu şi care sunt definite ca persoane ce desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, care nu deţin o persoană juridică pe teritoriul Republicii Moldova şi care au încheiat un contract de prestare de servicii(altul decât printr-o agenţie pentru ocuparea forţei de muncă) către un consu mator final rezident în Republica Moldova, contract care necesi tă aflarea temporară a acestora pe teritoriul Republicii Moldova pentru executarea contractului respectiv. Cod fiscal. Art 5. 35) Agent cu statut independent – orice persoană care nu corespunde ce rinţelor pct.34); 36 1 ) Activităţi in dependente – activităţi de comerţ desfăşurate de către o persoană fizică rezidentă doar în mod in dividual, fără a constitui o formă organizatorico-juridică, în urma desfăşurării cărora se obţine ve nit. întreprindere, în cazul în care acestea/aceştia, în condiţiile prevăzute de dreptul intern, parti cipă în mod obişnuit la activitatea lucrătorului independent şi îndeplinesc fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare. Considerăm oportun de a înlocui p. 36 1 cu următoarele: activitate independentă – orice activitate des fășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii: 1. persoana fizică dispune de libertatea de ale gere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru; 2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți; 3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea; 4. activitatea se realizează prin utilizarea pa trimoniului persoanei fizice care o desfășoară; 5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de speci ficul activității; 6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglemen tare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care regle mentează organizarea și exercitarea profesiei respective; Noțiunea de profesioniști independenți trebuie lăsată în forma sa actuală, deoa rece se referă la o cate gorie aparte de persoane, și anume persoane care se află temporar în Repu blica Moldova, a căror lis tă e aprobată de Guvern, profesioniști care oferă asistență. Această cate gorie se referă la cetățenii străini care oferă asistență tehnică în cadrul diferitor proiecte implementate în Republica Moldova. Nu este oportun de mo dificat noțiunea de agent cu statul independent din Codul Fiscal în art. 5, de oarece acesta se referă la chestiuni legate de reziden ță. 22

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Legea Nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar. Articolul 2. expert judiciar – persoană cali ficată și abilitată, conform legii, să efectueze expertize și să for muleze concluzii în specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, şi care este inclusă în Re gistrul de stat al experților judi ciari; Activități independente în dome niul programării sau dezvoltării de aplicații software Legea Nr. 299 din 21.12.2017 privind aprobarea Concepţiei securităţii informaţionale a Republicii Moldova 19. h) elaborarea unui mecanism de conlucrare între autoritățile publice competente și persoa nele fizice și juridice care des fășoară activitate în domeniul ci bernetic al Republicii Moldova în vederea acordării de către aces tea a accesului la codul sursă al aplicațiilor elaborate, comerciali zate și distribuite; 7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal an gajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii; Legea 121/2012 cu privire la asigurarea egalitătii, Articolul 3. Subiecți ai raporturilor juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi Subieți ai raporturilor juridice de asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi sunt: statul, per soanele juridice şi persoanele fizice(indiferent de vârstă). De completat la final cu„inclusiv soțiile/soții lucrătorilor independenți care nu sunt salariate/ salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului inde pendent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare.” În legislația Republicii Moldova nu există noțiu nea de„partenerele/partenerii de viață”. Unele state au introdus aceste persoane, altele nu. Deși oportunitatea introducerii acestui concept depășește cadrul de implementare a acestei directive, se merită a se reflecta asupra acestei potențiale modificări. În definiția lucrătorului inde pendent sunt incluse me serii și profesii independen te. Caracterul independent al acestor profesii este prevăzut în actul norma tiv care le reglementează, după cum este prevăzut în Legea cu privire la experti za judiciară și statutul ex pertului judiciar sau, în mod similar, în Legea cu privire la avocatură, etc. 23

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Legea Nr. 1260 din 19-07-2002 cu privire la avocatură Articolul 1. Noţiunea profesiei de avocat (1) Profesia de avocat este exer citată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să ple deze şi să acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti sau să consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor. (2) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, în condiţi ile prezentei legi şi ale statutului profesiei de avocat. Activitatea avocatului nu este activitate de întreprinzător Legea Nr. 411 din 28.03.1995 ocrotirii sănătăţii Art. 5(3) Prestatorii privați de servicii medicale, inclusiv per soanele care exercită indepen dent profesiune medico-sanitară se supun autorităţilor adminis traţiei publice locale, Ministerului Sănătății, altor organe şi organi zaţii, în condiţiile legii. Legea Nr. 1350 din 02.11.2000 cu privire la activitatea arhitecturală 24

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Articolul 7. Dreptul la activitate arhitecturală (1) De dreptul de practicare a acti vităţii arhitecturale beneficiază per soanele fizice şi juridice din Repu blica Moldova, precum şi apatrizii, care respectă cerințele și rigorile stabilite de lege pentru practicarea acestui gen de activitate. (2) Procesul creativ al arhitectului autor al operei arhitecturale este liber și independent. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ HOTĂRÂRE Nr. 13 din 2205-2014 pentru controlul constituţionalităţii pct.72 din Art. IX al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative(evidenţa fiscală a unor persoane care desfăşoară activităţi liberale) (Sesizarea nr. 12a/2014) Ca urmare a acestor modificări, profesiile liberale nu mai erau in dividualizate ca entități separa te cărora li se atribuie cod fiscal, iar evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor care exercită activităţi profesionale independente se ţinea în baza numărului de identificare de stat al persoanei fizice(IDNP), trecut în Registrul fiscal de stat din Registrul se stat al populaţiei. 25

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 3 Definiții În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a)„discriminare directă” – situația în care o persoană este tratată mai puțin favora bil din motive legate de sex în compara ție cu o altă persoană care este, a fost sau ar fi într-o situație comparabilă; (b)„discriminare indirectă”- situația în care o dispoziție, un criteriu sau o prac tică aparent neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex, în raport cu persoane de celălalt sex, cu excepția cazului în care această dis poziție, acest criteriu sau această prac tică este justificată în mod obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele pentru a atinge acest scop sunt corespunzătoare și necesare; (c)„hărțuire”- situația în care se manifes tă un comportament indezirabil legat de sexul unei persoane, având ca scop sau ca efect lezarea demnității persoanei re spective și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator; (d)„hărțuire sexuală”- situația în care se manifestă un comportament indezirabil cu conotație sexuală, exprimat fizic, ver bal sau nonverbal, având ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați. Capitolul I. Dispoziții generale Articolul 2. Noțiuni principale discriminare directă după crite riul de sex – orice acţiune care, în situaţii similare, discriminează o persoană în comparaţie cu o altă persoană de alt sex, inclusiv din cauza sarcinii, maternităţii sau paternităţii; discriminare indirectă după crite riul de sex – orice acţiune, regu lă, criteriu sau practică identică pentru femei şi bărbaţi, dar cu efect ori rezultat inegal pentru unul dintre sexe, cu excepţia ac ţiunilor afirmative; hărțuire sexuală – manifestare a unui comportament fizic, ver bal, nonverbal sau a altor acțiuni de natură sexuală care conduc la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect lezarea demnității unei per soane. Pentru mai multe detalii referitoare la noțiuni, a se vedea Nota analitica privind transpunerea Directivei 2004/113 în legislația națională. 26

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Legea nr.121/2012 cu privire la asigurarea egalității Capitolul I. Dispoziții generale Articolul 2. Noțiuni principale discriminare directă – tratarea unei persoane în baza oricăruia dintre criteriile prohibitive în ma nieră mai puţin favorabilă decît tratarea altei persoane într-o si tuaţie comparabilă; discriminare indirectă – orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoa nă în baza criteriilor stipulate de prezenta lege, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legi tim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare; hărţuire – orice comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, de gradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect leza rea demnității unei persoane pe baza criteriilor stipulate de lege. 27

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 4 Principiul egalității de tratament (1) Principiul egalității de tratament în seamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare pe motive de sex în sectorul public sau privat, în mod direct sau indirect, de exemplu cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi sau începerea sau ex tinderea oricărei alte forme de activitate independentă. (2) În domeniile reglementate de alinea tul(1), hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt considerate a fi discriminare pe motive de sex și, prin urmare, sunt interzise. Respingerea unui astfel de comporta ment de către o persoană sau supu nerea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afec teze acea persoană. (3) În domeniile reglementate de alineatul (1), o instigare la discriminare împotriva persoanelor pe considerente legate de sex este considerată a fi discriminare Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați. Capitolul I. Dispoziții generale Articolul 12. Accesul egal la activitatea de întreprinzător Statul asigură femeilor şi bărbaţi lor şanse egale pentru desfăşu rarea activităţii de întreprinzător. Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egali tății de șanse între femei și bărbați stabilește în articolul 5 interzicerea discriminării după criteriul de sex. Totodată, alineatul(1) din articolul prenotat pre vede că în Republica Moldova, femeile şi băr baţii beneficiază de drepturi şi libertăţi egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exer citarea lor. Alineatul(4) redă faptul că acţiunile care li mitează sau exclud sub orice aspect tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor se consideră dis criminatorii şi sunt interzise. În atare circumstanțe, se consideră oportun modificarea articolului 12, în ordinea argumen telor ce succed: „Articolul 12. Accesul egal la activitatea de în treprinzător sau altă formă de activitate inde pendentă (1) Statul asigură egalitatea de tratament feme ilor și bărbaților pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător. A se atrage atenția că Directiva 2010/41 se re feră nu doar la activitatea de întreprinzător, dar și la profesiile liberale, motiv pentru care su gerăm adaugarea după activitate de întreprin zător a sintagmei sau altă formă de activitate independentă. (2) Principiul egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discrimi nare pe motive de sex în sectorul public sau privat, în mod direct sau indirect, cu privire la 28

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 5 Acțiunea pozitivă Statele membre pot să mențină sau să adopte măsuri în sensul articolului 157 alineatul(4) din Tratatul privind funcțio narea Uniunii Europene, pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională, de exemplu în vederea promovării inițiative lor antreprenoriatului în rândul femeilor. Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Capitolul I. Principii generale Articolul 2. Antreprenorii 1. Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldo va care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative: orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vi goare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv; constituirea, echiparea sau extinderea unei în treprinderi sau începerea sau extinderea orică rei alte forme de activitate economică. (3) În activitatea de antreprenoriat sau în practi carea oricărei alte forme de activitate indepen dentă, hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt consi derate a fi discriminare pe motive de sex și, prin urmare, sunt interzise. Respingerea unui astfel de comportament de către o persoană sau supune rea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare pentru o de cizie care să afecteze acea persoană. (4) În activitatea de antreprenoriat sau oricărei forme de activitate independentă, instigarea la discriminare împotriva persoanelor pe consideren te legate de sex se consideră a fi discriminare.”. Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nu conține prevederi specifice pentru a asigura egalitatea între bărbați și femei în activitatea de antreprenoriat. Articolul 2 conține prevederi generale cu privire la calitatea subiecților ce pot desfășura activi tate de antreprenoriat, însă aceasta normă nu este suficientă pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați. Din aceste considerente, este relevantă insti tuirea normelor concrete cu privire la asigurarea într-un mod comprehensibil egalitatea între bărbați și femei în viața profesională inclusiv susținerea antreprenoriatului feminin. Astfel, Legea nr.845/1992 cu privire la antrepre noriat și întreprinderi se va completa cu articolul 21 cu următorul conținut: 29

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 6 Constituirea unei societăți orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia. Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sunt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat(munici pale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contrac tului încheiat cu acesta. 2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiş tii din autorităţi ale administraţiei publice, în a căror atribuţie intră hotărârea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antre prenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi. „Articolul 21. Principiile desfășurării activității de antreprenoriat. (1) Este în drept să desfășoare activitate de antre prenoriat orice persoană fizică, fără nici o deose bire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar. (2) Este în drept să desfășoare activitate de an treprenoriat orice persoană juridică indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare. (3) Se interzice orice acțiune care ar încălca prin cipiul egalității de tratament între bărbații și femeile ce desfășoară activitate de antreprenoriat. (4) Pentru încălcarea principiului de egalitate între femei și bărbați ce desfășoară activitate de an treprenoriat, subiecții raporturilor juridice care au comis acțiunea de discriminare poartă răspundere conform legislației.”. Sugerăm ca acest articol să nu fie plasat al 21-lea, fiindcă la acea etapă în lege se reglementează tipurile și categoriile de întreprinderi, ci mai degrabă să se introducă un articol nou 1 1 Codul Civil al RM Nr. 1107 Fără a aduce atingere condițiilor specifi ce de acces la anumite activități care se aplică în mod egal ambelor sexe, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acele condiții de constitu ire a unei societăți între soți sau parte neri de viață, atunci când și în măsura în care aceștia sunt recunoscuți de dreptul din 06.06.2002, Nr. 135 din 14-06-2007 privind socie tăţile cu răspundere limi tată; Nr. 86 din 11.06.2020 cu privire la organizații le necomerciale nu prevăd restricții referitoare la calitatea persoanelor 30

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 7 Art. 8 intern, nu sunt mai restrictive decât con dițiile de constituire a unei societăți între alte persoane. Protecția socială (1) În cazul în care într-un stat membru există un sistem de protecție socială pentru lucrătorii independenți, respecti vul stat membru ia măsurile necesare, astfel încât soțiile/soții și partenerii de viață menționați la articolul 2 litera(b) să poată beneficia de o protecție socială, în conformitate cu dreptul intern. (2) Statele membre pot decide dacă pro tecția socială menționată la alineatul(1) este pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. Prestații de maternitate (1) Statele membre iau măsurile necesa re pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile și partenerele de viață menționate la articolul 2 pot, în conformitate cu drep tul intern, să primească o indemnizație de maternitate suficientă care să le permită întreruperea activității profesionale din motive de sarcină sau lăuzie pentru o perioadă de minimum 14 săptămâni. Art. 8 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității 1) Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul la următoarele servicii și privind furnizarea acestora: c) serviciile de protecție socială; 2) Legea nr. 489/1999 privind sis temul public de asigurări sociale Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Capitolul I. Principii generale Articolul 2. Antreprenorii 1. Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Mol dova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de pre zenta Lege şi de alte acte legis lative: Art. 6 din Legea 845/1992 cu privire la antre prenoriat și întreprinderi de completat după sin tagma să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale cu inclusiv soțiile/soții antreprenorilor/ lucrătorilor independenți care nu sunt salariate/ salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, participă în mod obișnuit la activitatea antreprenorilor/lucră torilor independenți și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare, proporțional cu participarea la activități și cu nivelul contri buției sociale. P. 1.6, 1.7, 1.8 ale anexei nr. 1 la Legea nr. 489/1999 – a se include faptul că aceste ca tegorii, precum și soțiile/soții antreprenorilor/ lucrătorilor independenți beneficiază de prestații în caz de boală sau maternitate. ce intenționează să fie fon datori ai unei persoane ju ridice. Prevederile normative națio nale referitoare la prestațiile de maternitate sunt inteligi bile și predictibile. Din aceste considerente, nu este necesară transpu nerea directă a prevederi lor articolului 8 din Directiva 2010/41/UE. 31

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă (2) Statele membre pot decide dacă in demnizația de maternitate menționată la alineatul(1) este acordată pe o bază vo luntară sau în mod obligatoriu. (3) Indemnizația menționată la alineatul (1) este considerată suficientă, în cazul în care garantează un venit cel puțin echi valent cu: (a) indemnizația pe care persoana în cauză ar primi-o în caz de întrerupere a activităților din motive legate de starea sa de sănătate; și/sau (b) pierderea medie de venit sau de profit aferentă unei perioade anterioare com parabile, sub rezerva eventualelor plafoa ne stabilite de dreptul intern; și/sau (c) orice altă alocație familială prevăzută de legislația națională, sub rezerva even tualelor plafoane stabilite de dreptul in tern. (4) Statele membre iau măsurile necesa re pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile și partenerele de viață menționate la articolul 2 au acces la orice servicii existente care oferă înlocuiri tempora re sau la orice servicii sociale naționale existente. Statele membre pot prevedea că accesul la respectivele servicii este o alternativă la indemnizația menționată la alineatul(1) din prezentul articol sau face parte integrantă din aceasta. orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apa trizi(un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv; orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia. Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sunt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat(munici pale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contrac tului încheiat cu acesta. 2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiş tii din autorităţi ale administraţiei publice, în a căror atribuţie intră hotărârea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antre prenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi. 32 Așadar, Legea nr.298/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale stabileș te în articolul(6) alineatul (6) că femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare. Totodată, articolul 9 alinea tul(5) prevede că indem nizaţia pentru incapacitate temporară de muncă a fe meii gravide se acordă pe durata concediului medical fără restricţii. Pe cale de consecință, ar ticolul 16 reglementează in extenso, acordarea indem nizației de maternitate. În atare circumstanțe, Le gea nr4. 89/1999 privind sis temul public de asigurări sociale, instituie în articolul 7 alineatul(3) că în siste mul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezin tă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţi ală a veniturilor ca urmare a vârstei, dizabilităţii, acci dentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Legea nr.298/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale Capitolul I. Dispoziții generale Articolul 16. Indemnizația de maternitate (1) Asiguratele, soţiile aflate la în treţinerea soţilor asigurați şi şo merele care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova, care au drep tul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi con cediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. (2) Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săp tămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarci nilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndem nizaţia de maternitate se acordă la termenul de 24 de săptămîni de sarcină pe o perioadă de 182 de zile calendaristic. (3) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în pe rioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabili tă, potrivit alin.(2). Pentru susținerea celor invocate supra, se comunică că legislația naționa lă protejează drepturile și interesele femeilor care desfășoară o activitate independentă și soțiile și partenerele de viață a so ților ce desfășoară activi tate independentă or, în săși articolul 6 din Legea nr.845/1992 cu privire la an treprenoriat și întreprinderi prevede că întreprinderea are dreptul să se foloseas că de serviciile sistemului asistenței sociale de stat, al asigurării medicale și so ciale. 33

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 9 Apărarea drepturilor (1) Statele membre se asigură că exis tă proceduri judiciare sau administrative, inclusiv, în cazul în care statele membre consideră adecvat, proceduri de conci liere, pentru punerea în aplicare a obli gațiilor prevăzute de prezenta directivă, pentru toate persoanele care consideră că au suferit pierderi sau prejudicii drept consecință a neaplicării principiului ega lității de tratament acestora, chiar și după încetarea relațiilor în cadrul cărora se susține că a apărut discriminarea. (4) Cuantumul lunar al indemniza ţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită con form art.7. (6) Soţia care se află la întreţine rea soţului asigurat beneficiază de indemnizaţie de maternitate dacă, la data acordării concediu lui de maternitate, nu este anga jată în câmpul muncii. (7) Indemnizația de maternitate se calculează din venitul asigu rat al unuia dintre soți, care va determina un cuantum mai mare al indemnizației de maternitate. (8) Pentru perioada concediului de maternitate care se supra pune cu perioada în care feme ia a realizat un venit asigurat, indemnizația de maternitate se plătește. În Legea nr. 121/2012 în art. 12 la lit. i) după textul „ examinează plângerile privind discriminarea” se va completa cu textul:„ inclusiv a discrimină rii în baza principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă”. Legea nr. 121 se va completa cu Articolul 13 1 în următoarea redacție: „(1) Orice persoană are dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminată pe baza principiului egalității de tratament între băr bații și femeile care desfășoară o activitate 34

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 10 (2) Statele membre se asigură că asocia țiile, organizațiile sau alte entități juridice, care în conformitate cu criteriile stabilite de legislația lor națională au interesul legitim de a veghea la respectarea dis pozițiilor prezentei directive, pot angaja, în numele sau în sprijinul reclamantului, cu aprobarea acestuia, orice procedură judiciară și/sau administrativă prevăzută pentru a determina respectarea obligați ilor rezultând din prezenta directivă. (3) Alineatele(1) și(2) nu aduc atingere nomelor interne privind termenele de in troducere a acțiunilor în justiție în ceea ce privește principiul egalității de tratament. Indemnizație sau despăgubire Statele membre adoptă, în ordinea lor juridică internă, măsurile necesare pentru a asigura o indemnizație sau o despăgu bire reală și efectivă, în condițiile stabilite de statele membre, pentru prejudiciul suferit de o persoană în urma unei dis criminări pe considerente legate de sex, indemnizație sau despăgubire care să aibă caracter disuasiv și proporțional în raport cu dauna suferită. Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați Capitolul VI. Răspunderea Articolul 24. Răspunderea pentru discriminare după criteriul de sex independentă, să formuleze sesizări/ reclama ţii împotriva autorităților/organelor de calificare sau asociații care autorizează/licențiază o per soană în a practica o activitate. (2) În cazul în care această sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată prin conciliere, persoana care prezintă elemente de fapt, ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări direc te sau indirecte bazate pe baza principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, are dreptul să sesizeze Consiliul pentru Egalitate şi să introducă la instanţa judecătorească com petentă, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, potrivit dreptului comun, cerere împotriva autorului discriminării pentru despăgubiri materiale şi/sau daune mo rale, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii. (3) Cererea prevăzută la alin.(2) poate fi formu lată într-un interval de 3 ani de la data săvârşirii faptei.” În Codul de procedură civilă după art. 9 se va completa cu articolul 9 1 cu următorul conținut: „Articolul 9 1 . Competența instanței de judecată în situații discriminatorii (1) Instanţa judecătorească competentă sesi zată cu un litigiu poate, din oficiu, să dispună ca persoanele responsabile să pună capăt si tuaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte. Cap. VI art.24 din Legea Nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi; CP; CC; Legislația Republicii Moldo va reglementează acțiuni le de discriminare atât de către Codul contravențional nr.218/2008 cât și de Codul penal nr.985/2002. 35

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Această indemnizație sau despăgubire nu poate fi limitată prin stabilirea unei limite superioare prealabile. (1) Persoanele supuse formelor discriminării după criteriul de sex, menţionate în prezenta lege, au dreptul la repararea prejudiciului în condiţiile stabilite de legislaţie. (2) Pentru încălcarea prevederilor legislaţiei în materie de egalitate între femei şi bărbaţi, subiectele raporturilor juridice care au comis acţiuni de discriminare după cri teriul de sex poartă răspundere conform legislaţiei. (2) Instanţa de judecată competentă, potrivit legii, va dispune ca persoana vinovată să plă tească despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex într-un cuantum ce reflectă în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l-a suferit. (3) Prejudiciul suferit de persoana vătămată tre buie să fie în mod real, efectiv şi proporţional reparat sau compensat. (4) Valoarea despăgubirilor va fi stabilită de că tre instanţă, potrivit legii.” De introdus alin.(4 1 ) în art. 19 Cod Civil RM, cu următorul text„pierderea șansei în urma prejudiciul suferit de o persoană în urma unei discriminări pe considerente legate de sex, se repară în mărimea prejudiciului șansei pierdute și poate fi egală cu avantajul care ar fi rezul tat din șansă dacă ea se materializa.” La moment, textul art. 19 alin.(4) Cod Civil, prevede că prejudiciul șansei pierdute nu poate fi egal cu avantajul care ar fi rezultat din șansă dacă ea se materializă. Un astfel de amendament, urmărește scopul creșterii standardului privind protecția nediscriminării și egalității de șanse. Așadar, Codul contravenți onal prevede la articolul 70 1 contravenția de instigare la discriminare, la articolul 71 1 prevede contravenția de discriminare privind accesul la serviciile și bunurile dis ponibile publicului. Codul penal instituie la articolul 173 infracțiunea de hărțuire sexuală, iar la articolul 176 infracțiunea de încălcare a egalității în drepturi a cetățenilor. Astfel, orice victimă a in fracțiunii sau a contravenției are dreptul ca să solicite în cadrul procesului despăgu biri materiale sau morale. Cert este că daunele ma teriale se probează prin diverse mijloace de probă în comparație cu daunele morale, care e mult mai di ficil de demonstrat. Codul de procedură penală prevede la articolul 219 ali neatul(4) că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanţa de judecată ia în considerare suferinţele fizice ale victimei, gravitatea şi persistența suferințelor 36

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă psihice, inclusiv legate de incapacitatea de a se apăra pe sine ori alte persoane, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranţei în viaţă, pierderea onoarei prin defăimare, suferinţele psihice provocate de dece sul rudelor apropiate etc. În acest sens, cele mai frecvent menţionate moda lităţi de exprimare a preju diciului moral,(pertinente și pentru solicitarea despăgu birii în cazde discriminare) după cum rezultă din ju risprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului și sunt aplicate și de instanțele na ționale, sunt: • durerea, suferinţa psihică • sentimentul de anxietate, stres şi nelinişte • sentimentul de neputinţă • sentimentul de frustrare, nedreptate şi umilinţă • starea de frică şi incertitu dine de lungă durată • perturbarea vieţii • diminuarea reputaţiei • pierderea de oportunitate. 37

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 11 Organisme de promovare a egalității (1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că orga nismul sau organismele desemnate în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2006/54/CE sunt, de asemenea, com petente în ceea ce privește promovarea, analiza, monitorizarea și susținerea ega lității de tratament pentru toate persoa nele la care se referă prezenta directivă, fără discriminare pe considerente de sex. (2) Statele membre se asigură că atribu țiile organismelor menționate la alineatul (1) includ: (a) asigurarea de asistență independen tă victimelor discriminării în exercitarea plângerilor de discriminare, fără a aduce atingere drepturilor victimelor și asocia țiilor, organizațiilor și altor entități juridice menționate la articolul 9 alineatul(2); (b) realizarea de studii independente pri vind discriminarea; (c) publicarea de rapoarte independen te și elaborarea de recomandări privind orice probleme legate de astfel de dis criminări; (d) schimbul de informații, la nivel cores punzător, cu organismele europene omo loge, precum Institutul european pentru egalitatea de șanse între bărbați și femei. Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați Capitolul V. Cadrul instituțional de asigurare a egalității de șanse între femei și bărbați Articolul 15. Autorităţile abilitate cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi Se abilitează cu atribuţii în do meniul egalităţii între femei şi bărbaţi: a) Parlamentul; b) Guvernul; c) Comisia guvernamentală pen tru egalitate între femei şi bărbaţi; d) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale(organ specializat); d 1 ) Inspectoratul de Stat al Muncii; e) ministerele şi alte autorităţi administrative centrale(grupurile coordonatoare în domeniul gen der); f) autorităţile administraţiei publi ce locale(unităţile gender); g) Biroul Naţional de Statistică; h) Consiliul pentru egalitate. În eventualitatea în care se aprobă crearea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați(ANESFB), a se prevedea în regulamentul acesteia de activitate că este instituţia responsabilă cu asigurarea informă rii Comisiei cu privire la aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femeile care desfășoară o activitate independentă şi la derogările pe care Republica Moldova le aplică în domeniul reglementat de prezenta hotărâre. 38

Art. 12 Art. 13 Art. 14 Abordarea integratoare de gen Statele membre iau în considerare în mod activ obiectivul egalității dintre băr bați și femei la elaborarea și la punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative, precum și a politicilor și activităților în domeniile pre văzute de prezenta directivă. Difuzarea informațiilor Statele membre se asigură că dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, împreună cu dispozițiile relevante care sunt deja în vigoare, sunt aduse prin toa te mijloacele adecvate în atenția persoa nelor în cauză de pe întreg teritoriul lor. Nivelul de protecție Statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai favorabile pentru protecția principiului egalității de tratament între femei și bărbați decât cele prevăzute de prezenta directivă. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate în niciun caz să constituie un motiv de reducere a nivelului de protecție împotriva discriminării deja prevăzut de statele membre în domeniile reglemen tate de prezenta directivă. Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Aceasta este o dispoziție standard care permite sta telor membre să ofere un nivel de protecție mai ridi cat decât cel garantat de directiva propusă. Nu necesită adoptarea unor dispoziții exprese, ci este mai degrabă o declarație care garantează că state le membre își pot menține nemodificate dispozițiile legale care oferă drepturi peste nivelul minim stabilit de directivă. 39

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă Art. 15 Art. 16 Rapoarte (1) Statele membre comunică toate in formațiile disponibile privind aplicarea prezentei directive Comisiei până la 5 august 2015. Comisia întocmește un raport de sinteză spre a fi prezentat Parlamentului Euro pean și Consiliului cel târziu la 5 august 2016. Respectivul raport trebuie să țină seama de toate modificările legislației în ceea ce privește durata concediului de maternitate pentru salariate. Raportul va fi însoțit de propuneri de modificare a prezentei directive, după caz. (2) Raportul Comisiei ține seama de punctele de vedere ale părților intere sate. Punerea în aplicare (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la 5 august 2012. Statele membre comunică de îndată Co misiei textul dispozițiilor respective. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre sta bilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. 40

Art. 17 Art. 18 Art. 19 (2) Atunci când dificultăți speciale jus tifică acest lucru, statele membre pot beneficia, în funcție de necesități, de o perioadă suplimentară de 2 ani până la 5 august 2014 pentru a se conforma arti colului 7, precum și pentru a se conforma articolului 8 în ceea ce privește soțiile și partenerele de viață menționate la arti colul 2 litera(b). (3) Comisiei îi este comunicat de către statele membre textul principalelor dis poziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta di rectivă. Abrogare Directiva 86/613/CEE se abrogă, cu efect de la 5 august 2012. Trimiterile la directi va abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jur nalul Oficial al Uniunii Europene Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre. Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 41

Mecanisme de transpunere a Directivei 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ANEXA 3. Lista instituțiilor reprezentanții cărora ar putea face parte din comisia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați vizate în implementarea măsurilor referitoare la egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați 1. Ministerul Muncii și Protecției Sociale 2. Ministerul Finanțelor 3. Ministerul Justiției 4. Ministerul Culturii 5. Ministerul Educației și Cercetării 6. Ministerul Sănătății 7. Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale 8. Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării 9. Inspecția Muncii 10. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 11. Casa Națională de Asigurări Sociale 12. Compania Naţională de Asigurări în Medicină 13. Consiliul pentru Egalitate 14. Avocatul Poporului 15. Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat 16. Institutul Național al Justiției 17. Reprezentanți ai sindicatelor 18. Reprezentanți ai patronatelor 19. Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului 20. Asociația Femeilor Antreprenoare din Moldova 21. Platforma Națională a Femeilor din Moldova 42

DESPRE AUTOARE DUMITRIȚA BOLOGAN dumitritabologan@yahoo.com IMPRESSUM Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova Website: moldova.fes.de Facebook: Friedrich Ebert Stiftung Moldova Email: fes.moldova@fes.de AO„Institutum Virtutes Civilis” Website: ivcmoldova.org Facebook: @InstitutumVirtutesCivilis Email: ivc.moldova@gmail.com Acest produs a fost elaborat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare” , implementat de Fundația„Friedrich Ebert” Moldova și AO„Institutum Virtutes Civilis” cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației„Friedrich Ebert”. Opiniile exprimate în analiză sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat viziunile donatorilor. Acest material poate fi preluat, utilizat și/sau citat doar cu indicarea sursei. septembrie 2023

NOTĂ ANALITICĂ MECANISME DE TRANSPUNERE A DIRECTIVEI 2010/41/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI DIN 7 IULIE 2010 PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII DE TRATAMENTÎNTRE BĂRBAȚII ȘI FEMEILE CARE DESFĂȘOARĂ O ACTIVITATE INDEPENDENTĂ Dumitrița Bologan Aplicarea principiului egalității de tratament presupune că nu trebuie să existe nicio discriminare pe motiv de sex la crearea, desfășurarea activității și extinderea unei întreprinderi sau a oricărei forme de activitate independentă. Statul poate adopta măsuri care să conțină avantaje specifice, pentru a facilita exercitarea unei activități independente de către femei ori pentru a preveni sau compensa dezavantaje în cariera profesională. În vederea transpunerii Directivei 2010/41, Republica Moldova urmează să ajusteze cadrul legal existent cu privire la asigurarea egalității dintre bărbați și femei și a egalității de șanse, precum și a legislației din domeniul asigurărilor sociale. Este necesar de a reduce diferențele de gen în domeniul pensiilor și serviciilor medicale; de a proteja femeile însărcinate de costuri nerambursabile legate de sarcină; de a informa furnizorii de servicii cu privire la protecția specială acordată femeilor. În scopul transpunerii Directivei 2010/41, se recomandă instituțiilor statului să asigure aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă; să examineze oportunitatea creării unei Agenții Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați; să efectueze analize sectoriale pe toate domeniile cu estimarea investițiilor necesare pentru mecanismele instituționale; să sporească competențele funcționarilor publici în domeniul asigurării egalității de tratament între femei și bărbați; să informeze publicul larg cu privire la dispozițiile Directivei și altele. moldova.fes.de ivcmoldova.org