ANALIZ Ă MUNCĂ ȘI JUSTIŢIE SOCIALĂ TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA Prof. univ. dr. Clara Volintiru Dr. George Ștefan Dr. Vlad Nerău Decembrie 2022 Economia României a avut o traiectorie pozitivă de convergență față de media UE pe parcursul ultimului deceniu, însă inegalitățile persistă și se accelerează dat fiind un proces de dezvoltare dezechilibrat în plan teritorial Principalul model de dezvoltare locală în România a fost cel de proximitate față de un pol regional. Un nou model economic ar trebui să antreneze mai multe economii locale pentru a se consolida traiectorii de dezvoltare sustenabile. Factorii structurali și tendințele economiei naționale pot să impună traiectorii diferite de dezvoltare economică la nivel local, dar dezvoltarea unei economii locale sustenabile depinde în mare măsură de actorii locali.

TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA Economia României a avut o traiectorie pozitivă de convergență față de media UE pe parcursul ultimului deceniu, însă inegalitățile persistă și se accelerează dat fiind un proces de dezvoltare dezechilibrat în plan teritorial. Principalul model de dezvoltare locală în România a fost cel de proximitate față de un pol regional. Un nou model economic ar trebui să antreneze mai multe economii locale pentru a se consolida traiectorii de dezvoltare sustenabile. Factorii structurali și tendințele economiei naționale pot să impună traiectorii diferite de dezvoltare economică la nivel local, dar dezvoltarea unei economii locale sustenabile depinde în mare măsură de actorii locali. Mai multe informaţii despre acest subiect pot fi găsite aici: https://romania.fes.de/

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA MUNCĂ ȘI JUSTIŢIE SOCIALĂ TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA

C UPRINS Cuprins 1. INTRODUCERE 1 2. CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA? 4 3. TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ 6 3.1 Traiectoria 1: Poli regionali= campioni de dezvoltare locali............................................................................. 8 3.2 Traiectoria 2: Strategie locală de utilizare sau atragere a capitalului- model de creștere bazat pe investiții publice vs. capital privat .................................................................................................................... 10 3. 3 Traiectoria 3: De la creștere la dezvoltare- model dezvoltare echilibrat la nivel local ......................................... 12 4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 14 1

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 1 INTRODUCERE Economia României a avut o traiectorie pozitivă de convergență la nivel național față de media UE pe parcursul ultimului deceniu. Spre exemplu, PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la un nivel de 52,8% din media UE27 în anul 2010, la aproape 73% în anul 2021. Însă, inegalitățile persistă și se accelerează dat fiind un proces de dezvoltare dezechilibrat în plan teritorial. Inegalitățile dintre români nu sunt doar mai mari decât în vestul Europei, ci și față de alte state din regiune. Cei mai bogați 20% dintre români au venituri de peste 7 ori mai mari comparativ cu cei mai săraci 20% dintre români. Media Europeană este de 5. Singura țară peste România din această perspectivă fiind Bulgaria(7,45), în timp ce celelalte state CEE stau mult mai bine ca distribuție a veniturilor, fiind sub medie: Polonia(4), Ungaria (4,19), Cehia(3,4). Indicele Gini privind inegalitățile de venituri în România este unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, de 34,3% în anul 2021. Deși există în mod clar un decalaj est-vest în interiorul Uniunii Europene la nivelul PIB-ului per capita, totuși modelele de dezvoltare națională în interiorul regiunii Europei Centrale și de Est diferă semnificativ¹. Astfel, pe baza indicatorilor economici, putem observa o creștere economică axată mai mult pe activități cu valoare adăugată mai ridicată în țări precum Polonia, Cehia, țările Baltice sau Ungaria. De asemenea, dinamica dezvoltării teritoriale este mai bună în alte state din Europa Centrală și de Est decât în cazul României. Peste distribuția veniturilor, în România există și inegalități majore cu privire la accesul la educație sau servicii de sănătate între diferitele categorii de români. Inegalitățile dintre localitățile din România se relevă pe toate dimensiunile teritoriale. Regiune București-Ilfov performează mult peste toate celelalte regiuni ale țării, fiind singura zonă în care procesul de convergență economică cu UE a dus la categoria de regiune dezvoltată. În cazul municipiilor, primele 20% dintre municipii au avut un PIB per capita de 5,85 ori mai mare decât cele mai sărace 20% de municipii. Jumătate din rezultatul economic al României este concentrat în București, Cluj, Constanța, Iași și Timișoara – acestea reprezentând doar 5% din municipiile României. Se conturează o tendință dominantă de precaritate și lipsă de oportunități economice pentru majoritatea românilor. 2 din 3 români de vârstă activă se confruntă cu riscul de sărăcie și excluziune socială deși muncesc². În egală măsură, 2 din 3 români locuiesc în regiuni cu un grad de dezvoltare scăzut conform clasificării UE, adică având jumătate din PIB-ul per capita al UE. În multe localități din România, peste 50% din ponderea salariaților sunt angajați la stat sau agricultură este(ex: Teleorman, Olt, Giurgiu, Călărași, Vaslui, Mehedinți sau Botoșani). Subdezvoltarea sectorului privat în aceste localități limitează oportunitățile de angajare în economia locală și facilitează migrația către aglomerările existente și municipiile mai bogate sau de cele mai multe ori chiar în afara țării, conducând la un fenomen de depopulare. Studiul de față a avut ca obiectiv principal analiza decalajelor de dezvoltare la subnaționale din România și evidențierea unor traiectorii la nivelul economiilor locale. Date fiind elemente structurale de dezvoltare economică, precum dimensiunea localității sau proximitatea față de poli de competitivitate, acest studiu explorează factori care pot ajusta traiectoria de dezvoltare a unei localități, precum structura cheltuielilor publice locale. Întrucât structura bugetară poate fi asimilată cu prioritizarea strategică a factorilor de decizie locali, acest tip de date ne pot reliefa modul în care acțiunea locală poate determina o altă traiectorie de dezvoltare decât cea dictată de elementele structurale(efectul Zânei Bune³). Analiza datelor a acoperit toate categorii de localități – municipii reședință de județ, municipii, orașe și comune – în perioada 2010-2020. Față de alte studii care analizează disparitățile subnaționale oprindu-se la nivelul regiunilor(NUTS II) sau la nivelul județelor(NUTS III), studiul de față aduce analiza la nivelul de granularitate al tuturor unităților administrativ teritoriale(UAT) din România cu accent totodată pe structura cheltuielilor publice locale și a contribuției pe care acestea o aduc traiectoriilor de dezvoltare locală(sau, cum este cazul în multe situații, a absenței acesteia). Analizele la nivel agregat, regional sau județean ne pot arăta dezechilibrele inter-regionale de dezvoltare⁴ dar nu reușesc să 1 Bohle, D.,& Greskovits, B.(2012). Capitalist Diversity on Europe's Periphery. Cornell University Press. 2 https://monitorsocial.ro/indicator/riscul-de-saracie-in-functie-de-statutulocupational-2020/ 3 Pe baza poveștii Frumoasa din Pădurea Adormită, putem compara acțiunea factorilor de decizie locali(ex: primar, consiliu local) prin structura cheltuielilor locale cu acțiunea zânei bune care nu poate anula vraja cea rea – în acest caz vulnerabilități economice structurale(ex: depopulare, dezindustrializare, lipsă de conectivitate), dar o poate îndulci(ex: relocarea lucrătorilor de la distanță, dezvoltarea unei economii creative, salt în conectivitatea digitală). 4 Fina, S.; Heider, B.& Raţ, C.(2021). România inegală: Disparităţile socioeconomice regionale din România, FES Policy Paper 2

INTRODUCERE acopere adecvat modul în care producția, veniturile sau consumul se împart în interiorul județelor, între diverse localități – unele dintre cele mai mici, fiind totuși robuste ca traiectorie economică, în zone cu dinamica mai slabă. Astfel, se omit frecvent diferențele traiectoriilor de dezvoltare locală, oportunități sau evoluții microeconomice și macroeconomice care pot oferi mai multe informații cu privire la modul în care teritoriile României reușesc să crească și care sunt factorii care inhibă sau stimulează cu adevărat creșterea la nivelul acestor localități. Modul în care performează economiile locale poate să genereze tendințe de creștere și dezvoltare mult mai echilibrate și reziliente la nivel național. Nivelul de propagare a efectelor de creștere la nivel subnațional a făcut alte economii din regiune (ex: Polonia, Cehia) să performeze mai bine decât România în același context. De asemenea, pentru a urmări disparitățile la nivelul unităților administrativ-teritoriale am scos în evidență evoluția de-a lungul timpului a structurii cheltuielilor publice la nivel local⁵. Obținem astfel o perspectivă asupra mixului de cheltuieli care poate sprijini mai mult creșterea economică locală—relevată în valorile PIB per capita ⁶ sau numărul mediu de salariați, dar și prin intermediul indicelui de dezvoltare umană locală(LHDI) realizat de Banca Mondială. Această abordare metodologică ne-a ajutat în cel puțin două direcții. Pe de-o parte, am arătat cum s-au corelat structura bugetelor locale și indicatorii de creștere a PIB per capita și de dezvoltare locală și dacă autoritățile locale, prin modul în care au executat cheltuielile de-a lungul timpului(fiind acoperită perioada 2010-2020), au oferit un impuls creșterii PIB-ului în localitățile pe care le conduc. Pe de altă parte, ne-a ajutat la identificarea unor modele de creștere și dezvoltare care s-au format în interiorul României, fiind luate în considerare doar municipiile și orașele, respectiv 319 localități. Analiza restrânsă la nivelul acestor două categorii de unități administrative teritoriale se bazează pe modelul de concentrare economică conform căruia centrele urbane ar trebui să constituie dinamica principala de creștere a regiunii de proximitate. Rezultatele studiului nostru arată că deși a avut o tendință pozitivă, procesul de convergență teritorial din România nu a avut dinamica suficient de puternică încât să aducă mai multe regiuni în ansamblul lor la un grad de dezvoltare ridicat. Disparitățile intra-județene rămân ridicate, ceea ce aduce în discuție modelul de dezvoltare local. Efectul de antrenare al principalele economii locale din România contează cel mai mult – localitățile din periferia unor centre urbane mari au crescut foarte mult și ele. De aceea, principalul model de dezvoltare locală în România a fost cel de proximitate față de un pol regional. A doua traiectorie de dezvoltare locală a fost cea bazată pe capacitatea autorităților publice locale să atragă capital privat sau să canalizeze capitalul public în investiții. A treia traiectorie de dezvoltare locală se bazează pe o structură de dezvoltare locală echilibrată, în care autoritățile publice locale, în parteneriat cu sectorul privat reușesc să asigure un cerc virtuos, acoperind atât calitatea serviciilor publice și calitatea vieții la nivel local, cât și o dinamică de creștere economică susținută. Acest tip de dezvoltare echilibrată se bazează pe cooperarea părților la nivel local, în ceea ce literatura recentă denumește „ alianțe locale pentru creștere”( local growth alliance)⁷ sau cooperarea părților la nivel local( multi-stakeholder engagement). Factorii structurali- diversele provocări și oportunități la nivel local, pot să impună traiectorii diferite de dezvoltare economică pentru diverse localități din România. Totuși, decizia administrațiilor publice locale asupra structurii cheltuielilor bugetare poate avea un rol determinant de asemenea. Datele de convergență la nivel subnațional arată că atragerea capitalului privat și dezvoltarea unei economii locale sustenabile depind în mare măsură de actorii locali și nu numai de tendințele economiei naționale. Pentru a fi amplificate procesele de creștere și dezvoltare în România, o implicare proactivă la nivel local este necesară. 157 de localități din România au avut o creștere accelerată a PIB cheltuielilor publice executate plecând de la clasificarea economică a 5 Pentru analiza orientării bugetelor publice locale am regândit structura per capita în ultimii ani, dar numai 13 dintre acestea, au avut o acestora. Am restructurat cheltuielile locale în două mari categorii – cheltuieli structură bugetară dedicată predominant investițiilor și acestea active(asociate cu suma cheltuielilor de capital și fonduri europene) și cheltuieli pasive(asociate cu cheltuielile de personal și cele de asistență socială). Această regândire ne-a ajutat pentru a vedea propensiunea autorităților publice locale între dezvoltare și cheltuieli de funcționare, se regăsesc predominant în proximitatea unuia din marile orașe. Din cele 103 municipii din România numai patru au o structură de cheltuieli echilibrată între cheltuielile cu servicii publice și respectiv între a aloca banii pentru a stimula creșterea economică în viitor în fața nevoilor curente. Totodată, cheltuielile cu fondurile europene pot reprezenta și un indicator proxy important pentru a măsura capacitatea administrativă a autorităților publice locale și a modului în care reușesc mai investiții în infrastructură; acestea au si cele mai mari valori ale indicelui local de dezvoltare umană(LHDI). Limitările bugetelor locale, în special în localitățile de dimensiuni mici, necesită degrabă să atragă și să utilizeze fonduri europene și mai puțin cheltuieli utilizarea maximală a investițiilor din fonduri europene și din finanțate de la bugetul local/de stat. 6 Din perspectivă metodologică cea mai importantă dificultate a fost de a surse private în perioada imediat următoare. Un nou model cuantifica PIB-ul la nivelul localităților, datele disponibile furnizate de economic ar trebui să antreneze mai multe economii locale de Institutul Național de Statistică fiind doar la nivel de județ. Astfel, am folosit ca indicator suplimentar ponderea numărului mediu de salariați de la nivel local (UAT) în totalul salariaților de la nivelul întregului județe pentru a descompune PIB-ul județean, considerând locurile de muncă un proxy succes pentru a se consolida traiectorii de dezvoltare sustenabile și să diminueze totodată nivelul ridicat al inegalităților din România. semnificativ pentru gradul de producere a PIB-ului local și, prin urmare, pentru a estima PIB-ul local. Ban, C., Medve-Balint, G., and Volintiru, C. forthcoming. A tale of three cities; 7 Volintiru, C.,& Gherghina, S.(2022). We are in this together: stakeholder cooperation during COVID-19 in Romania. European Political Science, 1-11. 3

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 2 CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA? România a avut de peste un deceniu o importantă traiectorie de creștere economică, cu una dintre cele mai mari rate medii de creștere a PIB-ului real din Uniunea Europeană, de peste 2,7%. Valoarea adăugată brută generată de sectoarele din economie aproape s-a dublat în termeni nominali, de la 115 miliarde euro la aproape 217 miliarde euro, potrivit Eurostat. Această creștere a fost susținută mai ales de sectoare precum ITC, servicii profesionale, științifice și tehnice, servicii administrative și servicii suport, dar și de creșterea unor domenii din zona administrației publice, apărare, educație, sănătate, iar dinamica de creștere a economiei naționale a făcut ca impactul crizei pandemice să fie unul moderat în comparație cu alte state membre în anul 2020. Tot la nivel agregat, statutul României de periferie economică s-a ameliorat, apropiindu-se de media UE și la nivelul indicatorilor ponderați cu populația. Spre exemplu, PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la un nivel de 52,8% din media UE27 în anul 2010, la aproape 73% în anul 2021. Dinamica de creștere a României se reflectă și în volumul schimburilor comerciale. Exporturile de bunuri și servicii au crescut între 2010 și 2021 de la 40,6 miliarde euro la peste 98 miliarde euro. Această creștere a fost susținută atât de îmbunătățirea intensității tehnologice a produselor(mai ales pe fondul intrării de capital străin), cât și de deprecierea constantă a monedei naționale. Dinamica pozitivă a economiei naționale este vizibilă și în atragerea investitorilor străini. Astfel, stocul de investiții străine directe s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând de la 53 miliarde euro la aproape 100 miliarde euro. Creșterea agregată la nivelul economiei românești nu are însă ancore puternice pentru susținerea tendințelor de creștere în fața condițiilor suprapuse de criză actuale. România are deficiențe structurale importante care au fost mascate de dinamica agregată de creștere. Creșterea importantă a PIB-ului ascunde în fundal mai multe deficiențe, atât sectorial cât și teritorial. În primul rând, aceasta a avut în spate impulsul unor politici fiscalbugetare prociclice de cele mai multe ori, cu deficite bugetare structurale ridicate, peste limita de 1% din PIB impusă de Tratatul fiscal european. Au fost și persistente deficite ale contului curent înregistrate pe fondul unor creșteri ale importului peste cele ale În anul 2021 deficitul în comerțul cu bunuri reprezenta o treime din deficitul total- două treimi fiind bunuri intermediare și nu bunuri de consum. Asta înseamnă că la nivelul economiei românești nu există o dinamică suficient de bună la nivelul actorilor economici indigeni de tip întreprinderi mici și mijlocii (IMM) care să furnizeze componente intermediare lanțurilor de producție regionale dar nici o implicare foarte mare(inclusiv prin sprijin guvernamental) al companiilor românești în activități de export. România a avut una dintre cele mai mici rate de IMM-uri la 10000 de locuitori în ultimii ani. Mai mult, România înregistrează un număr mic de companii exportatoare, având mai puțin de o companie exportatoare la patru companii importatoare. Această situație arată deficiențe semnificative în lanțurile de producție locale, de nivel tehnic, de finanțare, marketing și mai recent chiar deficitul de resurse umane. Capacitatea de a ieși pe piețele externe a companiilor românești este așadar limitată atât de lipsa unor politici proactive în acest sens, dar și de integrarea limitată a acestora în lanțurile de producție locale și regionale. Dacă furnizorii locali s-ar dezvolta și consolida, nu doar contribuția la PIB a sectoarelor economice de producție ar crește, ci și bunăstarea comunităților locale. În comparație cu Bulgaria, care a avut o strategie de dezvoltare bazată exclusiv pe exporturi, România a încercat să navigheze printr-o politică de dezvoltare echilibrată bazată atât pe exporturi, cât și pe consumul intern ⁹. Marea provocare de astăzi este că în fața inflației crescute și a efectelor de sărăcire datorate crizelor suprapuse, capacitatea de consum intern scade semnificativ, crescând astfel dependența față de producție și export, aceasta din urmă fiind problematică în contextul în care și principalii parteneri comerciali se confruntă cu încetinirea cererii interne sau cu recesiuni. Deși o piață atractivă pentru investiții străine, România se află în continuare pe una dintre cele mai joase poziții în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește ponderea ISD în PIB sau, complementar, ISD per capita. Comparativ cu celelalte state din regiune, România a făcut eforturi instituționale foarte mici în a asigura mecanisme de complementaritate și susținere a exporturilor. În acest caz, structura acestui deficit este importantă, acesta nefiind generat preponderent dintr-un deficit 8 Guga, Ș., Aspecte structurale ale economiei românești(2019). Consiliul de al bunurilor de consum, ci pe fondul importului ridicat de bunuri Programare Economică, Comisia Națională de Strategie și Prognoză 9 Ban, C.,& Volintiru, C.(2021). A tale of two peripheries: The euro accession in intermediare și de capital ⁸. Bulgaria and Romania. In The Political Economy of the Eurozone in Central and Eastern Europe(pp. 255-274). Routledge. 4

CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA? investițiilor străine directe. Polonia sau Ungaria au utilizat în mod proactiv instrumentele de finanțare europeană pentru a atrage investiții străine directe ¹⁰, amplificând astfel dinamica de dezvoltare economică la nivelul economiilor lor. O altă sursă de vulnerabilitate a României în calea dezvoltării economice este legată de redefinirea rolului și responsabilităților statului în contextul actual. Capacitatea administrativă redusă și incapacitatea de colectare a taxelor, alături de evaziunea fiscală ridicată pun în pericol creșterea pe termen lung a economiei. Capacitatea administrativă poate influența posibilitatea localităților a de accesa și utiliza fondurile europene ¹¹. Sursele de finanțare europeană sunt extrem de diversificate și flexibilizate în momentul de față, creând numeroase posibilități de dezvoltare la nivel local, plecând de la cadrul financiar multianual(CFM 2021-2027), Programul Național de Redresare și Reziliență(PNRR), Mecanismul pentru Tranziție Justă sau alte instrumente precum RePower EU. Potențialul acestora în următorii ani este foarte mare de a antrena efecte de multiplicare semnificative în economie. Incapacitatea de colectare a taxelor și nivelul ridicat al evaziunii fiscale – care persistă de zeci de ani – aduc în prim-plan lipsa resurselor financiare pentru a susține investiții în sectoare cheie precum sănătatea și educația, în infrastructură, echipamente, dar și în resurse umane. Din colectarea deficitară a taxelor rezultă și lipsa fondurilor pentru a implementa strategiile de dezvoltare economică utilizând ajutoarele de stat sau alte forme de sprijin finanțate de la bugetul de stat pentru retehnologizare, cercetare dezvoltare, industrie 4.0 etc. De asemenea, diferențele structurale dintre nivelul de colectare a taxelor dintre România și statele dezvoltate din UE – aproximativ 33% din PIB în 2021 față de 47% din PIB media UE27 – se reflectă și în cheltuielile de protecție socială mai redusă care ar trebui să asigure atât politici active pe piața muncii, cât și un sprijin către cei vulnerabili în fața transformărilor structurale din economie. Alături de alte elemente, acestea reflectă incapacitatea statului în a stimula PIBul potențial pe toate componentele sale: Capital, Muncă și Productivitatea Totală a Factorilor. Dincolo de această analiză de ansamblu, însă, economia României ascunde variații majore la nivel subnațional. Studiul de față continuă o serie de lucrări importante din ultimii ani care s-au aplecat asupra acestor decalaje de dezvoltare la nivel local. Aceste decalaje sunt vizibile atât în ceea ce privește distribuția rezultatelor activității economice – profit, salarii, producție, număr companii, investiții străine directe, exporturi, dar și în ceea ce privește oportunitățile individuale. Localitățile din România sunt fiecare dintre ele suma modelului de dezvoltare național cu punctele forte și slabe prezentate în paragrafele anterioare, dar și o salbă de economii locale interdependente între ele și cu resorturi de dezvoltare proprii, cu factori care inhibă sau stimulează creșterea. Creșterea economică, deși semnificativă, a fost concentrată în prea puține regiuni și cu efecte benefice în prea puține zone. Dacă ne uităm, de exemplu, la structura salariaților în funcție de venituri – cu o mare parte din salariați câștigând salariul minim sau aproape de nivelul acestuia, sau la gradul de dezvoltare a pieței muncii în diferite județe din România, se poate observa o discrepanță importantă între județe din Sudul sau Nord-Estul țării și altele. În multe localități din România, ponderea salariaților angajați la stat (ex: primării, consilii județene, armată, asistență socială, învățământ, poliție etc.) sau agricultură este dominantă, în timp ce lucrătorii aflați în sectorul privat au o pondere redusă în totalul salariaților. Aceasta limitează oportunitățile de angajare, dar totodată facilitează migrația către aglomerările existente și municipiile mai bogate sau în alte state membre ale UE. Dacă privim spre perioada anterioară COVID-19, în anul 2019 în județe precum Teleorman, Olt, Giurgiu, Călărași, Vaslui, Mehedinți sau Botoșani ponderea populației ocupate în agricultură și sectorul public era de 50% sau peste, cu un sector privat slab dezvoltat, cu implicații nenumărate asupra standardelor de trai și oportunităților individuale la nivel local. În acest studiu explorăm în detaliu, la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale(UAT) din România, contribuția capitalului public și privat la nivelul de creștere și dezvoltare local. Identificăm diverse traiectorii de dezvoltare – unele bazate mai mult pe dimensiunea unei piețe locale, a unui centru urban mare în regiune, altele bazate mai mult pe capacitatea autorităților locale de a angaja cheltuieli publice facilitatoare proceselor de creștere locală. În final, propunem diferite recomandări care să înscrie localitățile pe o traiectorie care să conveargă spre un model de dezvoltare local echilibrat, bazat atât pe densificarea oportunităților(private) economice locale, cât și pe o structură echilibrată a cheltuielilor publice în localitate. 10 Drahokoupil, J.(2008). Globalization and the state in Central and Eastern Europe: the politics of foreign direct investment. Routledge; Bohle, D.,& Greskovits, B.(2007). The state, internationalization, and capitalist diversity in Eastern Europe. Competition& Change, 11(2), 89-115; Bruszt, L.,& Vukov, V. (2017). Making states for the single market: European integration and the reshaping of economic states in the Southern and Eastern peripheries of Europe. West European Politics, 40(4), 663-687. 11 Volintiru, C., Ionescu-Heroiu, M.,& Goga, S.(2018). Benchmarking EU fund absorption in Romanian municipalities. World Bank Report. 12 Fina, S.; Heider, B.& Raţ, C.(2021) România inegală: Disparităţile socioeconomice regionale din România, FES Policy Paper; Farole, T., Goga, S.,& Ionescu-Heroiu, M.(2018). Rethinking Lagging Regions: Using Cohesion Policy toDeliver on the Potentialof Europe's Regions.World Bank. 13 Cristea, M., Mare, C., Moldovan, C., China, A. M., Farole, T., Vințan, A.,& IonescuHeroiu, M.(2017). Magnet cities: Migration and commuting in Romania. World Bank. 5

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 3 TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ Există multe modalități prin care sunt catalogate decalajele de dezvoltare ale României. Unele dintre ele însă ascund limitări fie prin generalizare și simplificare, fie prin contradicții în contextul actual. Procesul de convergență economică al ultimei decade a produs un amalgam de subcategorii care invalidează de multe ori modul de catalogare inițial. În mod tradițional, există decalajele mari dintre mediul urban și cel rural pentru indicatori-cheie de dezvoltare precum persoane aflate în prag de sărăcie, rata de promovabilitate școlară sau rata persoanelor cu studii terțiare, rata șomajului, ponderea NEETs sau accesul la servicii medicale de bază ¹⁴. Astfel, acest clivaj nu este doar unul economic, fiind reliefat și de elemente convergente de tip social, educațional, de accesibilitate și altele. Totuși, pe măsură ce centrele urbane din România au început să se dezvolte, putem observa cum au fost antrenate efecte de creștere economică în proximitatea acestora ¹⁵. Astfel, analizele anterioare au arătat dinamica gravitațională economică a cel puțin unui mare centru urban la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare(NUTS II) din România. Nu doar localitățile urbane secundare, ci mai ales localitățile mai mici precum comunele din proximitatea marilor orașe secundare au avut o traiectorie de creștere și dezvoltare importantă în ultimii ani. Catalogate drept zone rurale, comune din componența Zonelor Urbane Funcționale(ZUF) au înregistrat o creștere economică mai pronunțată decât a altor orașe. Astfel, se poate observa în Figura 1, că suma agregată a produsului intern brut a tuturor unităților administrativ teritoriale(UAT) de tip comune este mai mare Miliarde lei Figura 1. Ponderea PIB per categorii de UAT 500 450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 2010 2011 2012 2013 2014 2015 București Reședințe de județ(alte decât București) Surs ă: prelucrarea autorilor pe baza datelor de la Comisia Național ă de Strategie și Prognoz ă, INS, Eurostat 2016 2017 Municipii 2018 Sate 2019 2020 Orașe 14 https://monitorsocial.ro, https://unsingurchip.ambasadasustenabilitatii. ro/2022/ 15 Banca Mondială(2013) Poli de creștere: Faza următoare, accesibil la: https://documents1.worldbank.org/curated/en/857051468332468480/pdf/ Raport-complet.pdf 6

TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ decât suma agregată a celor de tip orașe sau a celor de tip municipii altele decât cele reședință de județ. Din punct de vedere metodologic, pentru a calcula PIB-ul la nivel de localitate și apoi agregarea acestuia pe cele patru categorii de UAT(municipii reședință de județ, municipii, orașe și comune) a trebuit să apelăm la PIB-ul la nivel de județ calculat de INS care a fost descompus în interiorul județului plecând de la ponderile numărului de salariați din fiecare localitate în parte în numărul total de salariați la nivel județean, fiind mai degrabă un proxy pentru estimarea valorii PIB-ului și, ulterior, a PIB-ului per capita la nivel de localitate. Dar, având în vedere că numărul de salariați reprezintă în general o variabilă corelată puternic cu evoluția PIB-ului, afirmăm că poate fi utilizat ca un proxy cu un grad de încredere ridicat în estimarea PIB-ului local. Dezvoltarea peri-urbană nu a adus numai creșterea activității economice, ci și o creștere a calității vieții în ansamblul ei. Dacă luăm ca indicator de dezvoltare echilibrată Indicele de Dezvoltare Umană Local(LHDI), putem observa evoluția localităților din România pe mai multe dimensiuni: capital uman, capital material, starea de sănătate a populației ¹⁶. Pe dinamica comparativă a acestui indicator la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale din România, există o concentrare mult mai puternică a valorilor superioare ale LHDI în cazul localităților care fac parte dintr-o zonă urbană funcțională sau din proximitatea unui oraș mare, decât a celor care nu fac parte dintr-o astfel de structură administrativ-teritorială. Concentrarea activității economice este în mod firesc legată de elevarea standardelor de viață, a creșterii demografice, dar și de capacitatea administrativă a unităților administrativ-teritoriale din România. În acest tip de traiectorie comună între creșterea economică și consolidarea funcțiilor administrative putem regăsi și dinamica de dezvoltare locală. Alt tip de clivaj menționat din ce în ce mai des în ultimii ani este cel referitor la traiectoria de dezvoltare a regiunii NUTS II București-Ilfov, comparativ cu orice altă regiune a țării. În urmă cu 10-12 ani, toate celelalte regiuni ale României aveau statut de regiune mai puțin dezvoltată—reprezentând sub 75% din media UE, în timp ce București-Ilfov se alinia deja celor mai dezvoltate regiuni din UE, cu 116% din media UE in 2010. În prezent, București-Ilfov se menține la nivelul de competitivi tate cu 164% din media UE, dar restul regiunilor au crescut semnificativ, chiar dacă viteza de convergență este relativ redusă, iar creșterea mai rapidă se păstrează mai degrabă în rândul regiunilor care erau deja cu un PIB per capita mai ridicat. Deși mediile regiunilor NUTS II în termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare sunt în continuare sub 75% din media UE 27 – doar regiunea Vest fiind aproape de acest prag (74% în 2020), în interiorul regiunilor există aglomerări și localități care au atras investiții importante, inclusiv străine, numărul locurilor de muncă a crescut, iar competitivitatea acestora s-a îmbunătățit. Aici putem menționa municipiul ClujNapoca(Regiunea Nord-Vest) și orașul Mioveni(regiunea Sud Muntenia). Figura 2. Convergența regiunilor de tip NUTS II în perioada 2010-2020 50 45 Creștere PIB per capita (p.p. din media UE27 la PPC) 40 35 30 Nord-Vest 25 Sud-Vest Oltenia 20 15 Nord- E st Centru Vest Sud-Est Sud-Muntenia 10 20 40 60 80 100 PIB per capita in 2010(% media UE27 la PPC) Sursa: prelucr ă rile autorilor pe baza datelor Eurostat Bucure ș ti- Ilfov 120 140 16 Sandu, D.(2011). Local human development index(LHDI). 7

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA Mai important este că, dacă acum zece ani doar un singur municipiu avea un PIB per capita peste 75% din media UE, în 2020 calculele arată că sunt 7 localități cu un PIB per capita peste acest prag, de aproximativ 109 mii lei pe cap de locuitor, printre care includem municipiul Cluj Napoca, dar și orașele Otopeni și Voluntari, care au reușit să beneficieze de efectele de aglomerare, dar și de proximitatea cu capitala București. În ceea ce privește traiectoriile de dezvoltare a municipiilor și orașelor din România s-au putut extrage trei traiectorii pe care mai multe localități urbane se înscriu. Acestea sunt prezentate pe scurt în tabelul de mai jos cu diferite caracteristici comune care au putut fi observate în rândul celor 319 localități analizate. Tabelul 1 Traiectorii de dezvoltare locală Traiectorii de dezvoltare 1. Poli regionali 2. Bazate pe capital public vs. capital privat 3. Modele echilibrate de dezvoltare Sursa: prelucrările autorilor Caracteristici Aglomerări urbane inițiale care au continuat să prospere, să concentreze factori de producție (capital, muncă), iar dotările inițiale(centre universitare, infrastructură, facilități pentru parcuri industriale, dimensiunea pieței locale, calificarea forței de muncă etc.) să funcționeze ca forțe centripete pentru atragerea de investiții, salariați și, într-un final, creștere economică. Localități care prin intermediul investițiilor publice locale(în general orientate spre politici active – cheltuieli de capital și/sau fonduri europene) au reușit să stimuleze PIB-ul și/sau localități în care autoritățile locale nu au fost active, dar lipsa acestora a fost compensată cu atragerea de capital privat, investiții străine directe sesizând avantajele comparative existente. Aici pot fi incluse localități care, ca urmare a structurii cheltuielilor publice locale(clasificarea economică) au reușit să asigure o rată de creștere importantă a PIB-ului și, totodată, să balanseze sursele pentru aceasta – atât prin stimularea provenită din sectorul public, cât și ca urmare a investițiilor sectorului privat, investițiilor străine sau a fondurilor europene atrase. 3.1 TRAIECTORIA 1: POLI REGIONALI= CAMPIONI DE DEZVOLTARE LOCALI O primă traiectorie de dezvoltare la nivel local în România este cea bazată pe importanța municipiilor reședință de județ în economia locală. Creșterea la nivel local din perioada 2010-2020 ține în primul rând de impactul pe care îl are reședința de județ în economia locală sau economia județului și cum aceasta a reușit să devină un campion de dezvoltare concentrând în raza ei de acțiune investiții publice și private, locuri de muncă sau companii care exportă. De asemenea, această traiectorie de dezvoltare locală bazată pe polii regionali urbani se reflectă și în ponderea surselor de venituri proprii pentru bugetele locale care să finanțeze cheltuieli importante precum cele în infrastructura sanitară, educațională, de transport, mediu etc. și care ajung într-un final să sprijine capacitatea administrativă și competitivitatea locală. De cealaltă parte, se observă că județele care sunt mai sărace – cu o contribuție mai mică la PIB-ul național-, au și o economie mai puțin concentrată în jurul municipiilor reședință de județ, cum sunt Hunedoara, Vaslui sau Teleorman, existând un număr mai mare de localități care contribuie relativ echilibrat la PIB-ul județului(a se vedea Figura 3). Aici explicația ar putea ține mai degrabă de structura activităților economice, acestea fiind județe în care dominanța agriculturii și administrației publice este mult mai ridicată în economia județului, sectorul privat fiind slab dezvoltat și localizat în sectoare cu valoare adăugată mai scăzută (labor intensive), cum sunt Teleorman sau Vaslui, dar și cu sectoare în declin, cum este industria minieră din județul Hunedoara. Astfel, dinamica din ultimii ani la nivel local a făcut ca activitatea economică din județe precum Galați, Brăila, Dolj, Iași și Cluj să fie concentrată în proporție de peste 74% în municipiile reședință de județ—în termeni de PIB și locuri de muncă. În aceste județe și veniturile proprii ale autorităților publice locale sunt concentrate în proporție de peste 50% în municipiile reședință de județ. 17 P otrivit Eurostat PIB nominal pe cap de locuitor era la finalul anului 2020 de aproximativ 30 mii euro, iar pragul de 75% din media UE a fost de 22,5 mii euro. În lei, folosind cursul mediu Eurostat de 4,839 lei pentru un euro, acest prag devine aproape 109 lei pe cap de locuitor. 8

Figura 3 Ponderea municipiilor reședință de județ în economia județului(2010-2020) TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ 30% 32% 36% 37% 38% 41% 43% 44% 46% 47% 47% 48% 48% 49% 51% 53% 53% 53% 54% 55% 56% 56% 57% 59% 59% 62% 62% 63% 63% 63% 65% 65% 65% 66% 67% 74% 75% 80% 83% 83% EVA LUI IUC DIA LIA JIU ȘTI MȚ GIU ȘIȚA ZIA REȘ AVA ȘTI AȘI ĂU CEA RE INA ȘTE ĂU HE DEA AD ARA ĂU OV IȚA ANI BIU RE ANI NȚA RIN CEA CA D VAS A C AN A IU GU PITE EA IUR RE BO MU CE OIE LĂR ZAL VÂL MA LAT OVI BAC ORG RA AR IȘO BUZ RAȘ ISTR OȘ SI M S A CȘ TA EVE TUL APO CUR A E LEX ALB TÂR TRA-N G A S R L G NI O USU PL CĂ CU BA T I Â G A S RG HE O TIM B B BOT SATU FO CON RNU S LUJ-N MIER PI TÂ RÂM FÂNTU TA-TU C R S OBE D Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor INS, Comisia Național de Strategie și Prognoză IACRA Ș II O BR VA ĂI GA LA LAȚI Corelația cu rata de creștere medie anuală a municipiilor reședință de județ ne arată că există zone în care perioada 20102020 a fost în favoarea acestora, respectiv cadranul dreapta sus din Figura 4, unde ratele cele mai mari de creștere s-au înregistrat în municipiile care au deținut cea mai mare pondere în economia județului și în numărul de locuri de muncă, iar activitatea economică s-a concentrat și mai mult. Apoi, cadranul din dreapta jos arată municipiile reședință unde nu au existat tendințe de concentrare a activității economice din județ. Chiar dacă, pe fondul unei rate de creștere a PIB-ului peste medie, municipiile reședință de județ au crescut, acestea și-au păstrat ponderea relativ mai redusă în PIB-ul județului și celelalte localități crescând cu ritmuri apropiate. Cel mai relevant în acest sens este județul Alba, unde în aproximativ toate localitățile urbane PIB-ul per capita a crescut aproape de rata reședinței de județ sau chiar peste în această perioadă(cu excepția orașelor Teiuș și Ocna Mureș). O imagine relativ asemănătoare se regăsește și în județul Neamț. Figura 4 Ponderea municipiilor reședință de județ și rata de creștere medie anuală a PIB per capita(2010-2020) Pondere în PIB-ul județului (2010-2020) 85% Zonă concentrare activitate GALAȚI BRĂILA 80% CRAIOVA 75% IAȘI CLUJ-NAPOCA 70% 65% 60% 55% 50% 45% 40% 35% VASLUI BISTRIȚA TIMIȘOARA TÂRGOVIȘTE SUCEAVA CĂLĂRAȘI PITEȘTI TULCEA FOCȘANI CONSTANȚA BOTOȘANI SATU MARE BRAȘOV SIBIU BUZĂU ARAD ORADEA SFÂNTU GHEORGHE BACĂU SLATINA DROBETA-TURNUSEVERIN BAIA MARE ZALĂU RÂMNICU VÂLCEA PLOIEȘTI TÂRGU-MUREȘ REȘIȚA GIURGIU SLOBOZIA PIATRA-NEAMȚ TÂRGU JIU ALBA IULIA ALEXANDIA MIERCUREA CIUC 30% DEVA Zonă creștere unitară 25% -2%-1% 0% 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10% 11% CAGR PIB per capita(2010-2020) Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor INS, Comisia Național de Strategie și Prognoză 9

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA Singurele reședințe de județ care au avut mai degrabă o încetinire a creșterii PIB-ului și cu o pondere mai redusă (cadranul stânga jos) sunt Vaslui, Suceava, Pitești și Călărași(în cazul Vasluiului rata medie anuală de modificare a PIB-ului per capita fiind chiar ușor negativă). În cadrul județului acestea au regresat pe fondul expansiunii altor așezări urbane. De exemplu, în județul Vaslui, Bârlad și Murgeni au avut o creștere apropiată de sau peste media țării între 2010-2020, iar în județul Argeș, localități secundare precum Câmpulung, Curtea de Argeș sau Topoloveni au crescut mai repede decât reședința de județ. De asemenea, orașele secundare au avut o performanță ridicată mai ales din perspectiva numărului de salariați și în județele Brașov(orașul Ghimbav), Harghita(orașul Borsec), Argeș(orașul Mioveni), Arad(orașul Ineu) sau Dâmbovița(orașul Găești) sau orașele din jurul București, din județul Ilfov(Voluntari, Otopeni, Măgurele). Orașul Mioveni a fost din perspectiva dinamicii activității economice(estimată pe baza numărului de salariați) mai important decât reședința de județ Pitești, sprijinit în această perioadă și de ponderea ridicată a cheltuielilor cu investițiile publice(cheltuieli de capital și fonduri UE). 3.2 TRAIECTORIA 2: STRATEGIE LOCALĂ DE UTILIZARE SAU ATRAGERE A CAPITALULUI MODEL DE CREȘTERE BAZAT PE INVESTIȚII PUBLICE VS. CAPITAL PRIVAT O a doua traiectorie de dezvoltare locală se bazează pe dinamica de creștere a municipiilor și, respectiv, orașelor din România în funcție de sursele de capital care au stat la baza acestei creșteri. De exemplu, ce rol și mai ales cât de mare a fost impulsul dat de investițiile private? Cât de importantă este structura execuției bugetare a autorităților publice locale? Care a fost impactul cheltuielilor de capital de la bugetul de stat/local sau al fondurilor europene executate? În acest sens am urmărit modul în care se împart cheltuielile publice locale în funcție de clasificarea economică a acestora, având în vedere care este ponderea de cheltuieli pe care autoritățile publice locale o alocă spre cheltuieli de capital și fonduri europene(cheltuieli ACTIVE) și ponderea de cheltuieli alocate spre cheltuieli de personal și asistență socială(cheltuieli PASIVE) ¹⁸ și cum această structură de cheltuieli s-a reflectat în activitatea economică la nivel local, respectiv în dinamica PIBului din perioada 2010-2020. Analiza de corelație a fost făcută pe toate cele 103 municipii și municipii reședință de județ(62 municipii și 41 municipii reședință de județ, inclusiv București), dar și pe cele 216 orașe din România. (I) Orașele și municipiile pentru care impulsul dat de cheltuielile publice – respectiv orientarea spre cheltuieli active(investiții de la buget și fonduri europene)-, a fost unul care a accelerat creșterea. (II) Orașele și municipiile în care PIB-ul a crescut accelerat, dar nu ca urmare a unui impuls dat de autoritățile publice locale, ci mai degrabă a influxului de investiții private – străine și autohtone, sau a unor investiții finanțate cu fonduri de la bugetul central. (III) Orașe și municipii care au avut cheltuieli de investiții importante executate în buget, dar pentru care PIB-ul per capita a crescut sub ratele medii de creștere luată ca referință pentru perioada 2010-2020. (IV) Orașe și municipii cu o creștere modestă a PIB per capita, dar și cu o structură a execuțiilor bugetare locale dominate de cheltuielile pasive(asistență socială și cheltuieli de personal). (V) Orașe și municipii care în 2010-2020 au înregistrat o scădere a PIB per capita și au avut cheltuieli active dominante. Important de remarcat că în această situație nu se află nicio localitate. (VI) Orașe și municipii în care PIB-ul per capita a scăzut, iar cheltuielile pasive au fost dominante. În Tabelul 2 sunt prezentate UAT-urile relevante pentru cele șase categorii propuse, dar și numărul total de UAT aferent fiecărei categorii. După cum se observă, cele mai multe UAT sunt în categoriile II și IV, care combină cheltuielile pasive dominante în structura cheltuielilor publice locale și rata anuală medie de creștere a PIB-ului per capita peste media sau sub media de 5,4% pe an în termeni nominali din fiecare municipiu și oraș analizat. Astfel, în categoria II perioada analizată 2010-2020 sunt localități precum Cluj Napoca, Urlați, Recaș, Ghimbav ș.a. care au obținut rate ridicate de creștere a PIB-ului per capita, dar structura cheltuielilor publice locale a fost dominată de cheltuielile pasive, precum cele de personal și cele de asistență socială. Î n aceste localități stimulul creșterii PIB-ului per capita a fost reprezentat mai degrabă de investițiile private(autohtone și/sau străine), dar este posibil și fondurile de la bugetul central să fi sprijinit creșterea prin influxul de fonduri și efecte de multiplicare generate, cum sunt cele două scheme de ajutor de stat ale Ministerului Finanțelor Publice instituite prin HG 807/2014 și HG 332/2014. D e cealaltă parte, în categoria a IV-a, sunt localități în care investițiile private nu s-au putut dezvolta, iar autoritățile publice locale nu au fost orientate către cheltuieli active, nici din perspectiva fondurilor de la buget, nici din perspectiva atragerii fondurilor europene. Acestea au fost împărțite pe șase categorii în funcție de dinamica PIB-ului la nivel de localitate și de structura cheltuielilor publice din perioada 2010-2020 pentru a scoate în evidență mai multe modele de creștere(a se vedea Tabelul 2 de mai jos): 18 Datele privind execuțiile bugetelor locale au fost preluate de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației: http://www.dpfbl.mdrap.ro/ sit_ven_si_chelt_uat.html(octombrie 2022) 10

TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ Tabelul 2 UAT relevante selectate în funcție de relația dintre creșterea PIB local și structura cheltuielilor publice executate în perioada 2010-2020 Categorie I Descriere Creștere accelerată a PIB per capita – Cheltuieli active dominante Peste 5,4% rată de creștere medie anuală în perioada 2010-2020 și indice politici active peste 0,5 UAT relevante Tăuții Măgheruș, Bragadiru, Măgurele, Popești Leordeni, Râșnov, Voluntari, Borsec Număr total localități 13 Creștere accelerată Peste 5,4% rată de creștere medie Salcea, Ciacova, Urlați, a PIB per capita – anuală în perioada 2010-2020 și Recaș, Cajvana, Liteni, II Cheltuieli pasive indice politici active peste 0,5 Gătaia, Ghimbav, Curtici, 144 dominante Pașcani, Cluj Napoca, Bușteni, Horezu Creștere modestă a Între 0 și 5,4% rată de creștere Panciu, Mioveni, Otopeni, PIB per capita – medie anuală în perioada Predeal, Sânnicolau Mare III Cheltuieli active 2010-2020 și indice politici active 5 dominante peste 0,5 Creștere modestă a Între 0 și 5,4% rată de creștere Calafat, Onești, Lugoj, PIB per capita – medie anuală în perioada Agnita, Copșa Mică, Făurei, Cheltuieli pasive 2010-2020 și indice politici active Moinești, Bicaz, Moreni, IV dominante sub 0,5 Berești, Scornicești, Anina, 147 Vulcan, Videle, Mărășești, Petrila, Turnu Măgurele, Câmpina Scădere a PIB per Rată medie negativă de modificare Nu este cazul capita – cheltuieli a PIB nominal în perioada V active dominante 2010-2020 și indice politici active 0 peste 0,5 Scădere a PIB per capita – Cheltuieli VI pasive dominante Rată medie negativă de modificare Fieni, Aleșd, Deta, a PIB nominal în perioada 2010- Sângeorz-Băi, Ocna Mureș, 2020 și indice politici active sub 0,5 Solca, Aninoasa, Budești, 10 Victoria, Uricani Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor MDLPA și INS Totodată, în acest grup se găsesc și localități mai degrabă monoindustriale în declin sau industrie grea, energofagă, cum sunt Aleșd, Petrila, Vulcan, Copșa Mică și Agnita, unde sectoarele de activitate în declin nu au putut fi înlocuite de expansiunea altor sectoare economice – servicii, comerț, turism. Vulcan și Petrila sunt localități în care mineritul și producția de energie pe bază de cărbune au dominat în perioada comunistă și post-comunistă, însă în ultimii 10 ani sectoarele au intrat în declin, iar numărul locurilor de muncă a scăzut puternic chiar dacă per ansamblu în întregul județ a existat o creștere ușoară între 2010 și 2020. Atât în Vulcan cât și în Petrila numărul de locuri de muncă a scăzut cu aproximativ o treime, declinul sectorului de minerit nefiind compensat de expansiunea altor sectoare. Aleșd, oraș din județul Bihor, a avut economia concentrată în jurul producției de ciment, iar tranziția către industrii mai puțin poluante nu s-a făcut foarte ușor, investițiile private și publice (inclusiv fonduri europene) fiind cu impact limitat. În acest oraș numărul mediu de salariați s-a redus de la 3915 la 2385 între 2010 și 2020. Într-un mod similar sunt și localitățile din categoria a VI-a, unde există cheltuieli pasive dominante și o scădere a PIB-ului per capita, dintre care menționăm Fieni, Ocna Mureș, Aninoasa, Victoria sau Uricani, acestea confruntându-se cu îmbătrânirea rapidă a populației, migrație și cu lipsa investițiilor publice dar și private. Atât în Uricani cât și în Aninoasa numărul mediu de salariați a scăzut între 2010 și 2020 cu mai mult de 60%. De asemenea, orașul Victoria a fost construit în jurul combinatului chimic construit în perioada comunistă, acesta având un rol esențial pentru industria perioadei respective(chiar dacă cu costuri sociale și de mediu importante). Declinul numărului de salariați a început după anul 2000, iar până în anul 2020 acesta s-a redus de la 2870 la 1083. Totuși, dacă urmărim în aceeași perioadă orașul Ghimbav menționat mai sus, care se află la aproximativ 90 de kilometri față de Victoria, în cazul acestuia proximitatea față de Brașov, municipiu aflat în expansiune economică, dar și rolul autorităților publice locale au făcut o diferență semnificativă și decisivă în 11

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA traiectoria sa de creștere. Numărul mediu de salariați între 2010 și 2020 s-a dublat, iar față de anul 2000 a crescut de peste patru ori. Important de remarcat este categoria I, în care au existat cheltuieli active dominante, cu o pondere mare în mix-ul de cheltuieli publice locale, și care au dat un impuls important creșterii PIB-ului per capita, dar și investițiilor private, mai ales în județul Ilfov, de lângă capitala București, dar și în Maramureș (Tăuții Măgheruș), Brașov(Râșnov) sau Harghita(Borsec), unde cheltuielile de capital și fondurile europene au jucat un rol cheie în stimularea creșterii. În orașul Tăuții Măgheruș numărul mediu de salariați a crescut de patru ori, de la 589 în 2010 la aproape 2400 în 2020, chiar dacă în anii 1990 localitatea era mai degrabă cu specific de minerit. Totuși, investițiile publice semnificative finanțate inclusiv din fonduri europene, precum și proximitatea față de municipiul Baia Mare și aeroportul din Baia Mare au contribuit la expansiunea orașului antrenând ulterior și investițiile private și crearea de locuri de muncă ¹⁹. Analiza noastră a avut în vedere și urmărirea orașelor și municipiilor care în perioada 2010-2020 au înregistrat o scădere a PIB per capita și au avut cheltuieli active dominante ( categoria V din Tabelul 2). Totuși, se observă că în această situație nu se află nicio localitate și, prin urmare, se poate afirma cu tărie că acest lucru e o dovadă importantă a impactului și necesității cheltuielilor publice active, iar autoritățile publice locale să pună accent pe cheltuieli de capital și fonduri europene. Nu în ultimul rând, în categoria a III-a am inclus un număr de cinci localități în care PIB-ul per capita a înregistrat o creștere modestă(între 0 și 5,4% rată de creștere medie anuală în perioada 2010-2020) și cheltuieli publice locale active dominante(respectiv un indice al politicilor active de peste 0,5. Acestea sunt Panciu, Mioveni, Otopeni, Predeal, Sânnicolau Mare, unde impactul cheltuielilor publice nu a fost unul ridicat fie ca urmare a efectelor de multiplicare reduse(cheltuieli ineficiente), fie pe fondul unor delocalizări în sectorul privat (investitori care și-au redus activitatea sau au migrat în alte zone). Astfel, Figura 5 arată importanța pe care orientarea locală pentru cheltuieli pasive sau active o are în atingerea unui indice al dezvoltării umane cât mai ridicat. Pentru a pune în evidență mai bine impactul pe care cheltuielile publice locale îl pot avea pentru dezvoltare se pot evidenția cheltuielile cu educația și sănătatea de la nivel local. În egală măsură, în categoria cheltuielilor active se regăsesc cele de capital și cu fondurile europene ca în secțiunea anterioară. Se poate observa că, pe de-o parte, în municipiile cu un nivel ridicat al LHDI în general bugetele sunt echilibrate, respectiv au o împărțire echilibrată între cheltuieli pasive și cheltuieli active (indice situat în jurul valorii de 0,5), cum sunt cazurile din ClujNapoca, Alba Iulia, Timișoara, Brașov. Pe de altă parte, valori ridicate ale LHDI există și acolo unde există o structură a cheltuielilor publice locale orientată mai degrabă spre politici active(București, Sibiu, Oradea, Arad) decât spre cheltuieli pasive, chiar dacă sunt câteva excepții – Constanța, Târgu Mureș. Această caracterizare a structurii cheltuielilor publice la nivel local este importantă deoarece aceasta este deopotrivă reactivă și proactivă. Este reactivă deoarece reflectă în mare măsură nevoile și structura economică a localității. Dar distribuția categoriilor bugetare în unitățile administrativ-teritoriale din România reflectă și o decizie politică, un mod de prioritizare la nivel local care poate fi considerat un factor proactiv, facilitator în dinamica de creștere și dezvoltare la nivel local ²⁰. Semnificația acestei caracterizări a structurii cheltuielilor locale este cu atât mai mare cu cât constrângerile bugetare pot fi din ce în ce mai mari într-un context de recesiune economică. În egală măsură, bugetele autorităților publice locale pot fi vectori importanți pentru dezvoltarea economică, ținând cont de corelația dintre nivelul transferurilor fiscale către autoritățile locale și gradul de dezvoltare economică ²¹. 3.3 TRAIECTORIA 2: DE LA CREȘTERE LA DEZVOLTARE- MODEL DEZVOLTARE ECHILIBRAT LA NIVEL LOCAL Dincolo de dinamica de creștere economică, este important să analizăm și calitatea acesteia prin perspectiva dezvoltării calității vieții la nivelul comunităților locale. Astfel, a treia traiectorie de dezvoltare la nivel local este cea de creștere echilibrată. Relevant în acest sens este modul în care anumite municipii au urmat un model de distribuție a cheltuielilor publice care să asigure atât un ritm de creștere economică susținut, cât și un nivel mai ridicat al indicelui dezvoltării umane(LHDI) calculat de Banca Mondială la nivel de localitate în anul 2018. 19 A se vedea pentru exemplificări lista privind proiectele din localitate disponibilă la adresa https://mfe.gov.ro/investitii-por-maramures/ (noiembrie 2022)velopment index(LHDI). 20 World Bank(2021) Sustainable Cities Romania. 21 JRC(2022) Local taxes on economic activity in municipalities in EU Member States 12

HDI 2018 TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ Figura 5 Relația dintre structura cheltuielilor locale și indicele dezvoltării umane la nivel local(municipii) 85 80 Cluj-Napoca Timișoara 75 Alba iulia Constanța Brașov Târgu Mureș Odorheiu Secuiesc Bistrița Mangalia Slatina Sebeș Sfântu Gheorghe 70 Câmpina Pitești Satu Mare Craiova Deva Ploiești Râmicu Vâlcea Dej Mediaș Târgoviște Reghin Baia-Mare Slobozia Buzău Zalău Târgu Secuiesc Iași Carei Piatra Neamț Sighișoara Suceava Târgu Jiu Urziceni 65 Codlea Focșani Alexandria Gherla Lugoj Aiud Petroșani Rădăuți Drăgășani Turda Caracal Curtea de Argeș Tulcea Giurgiu Câmpia Turzii Sighetul Galați Câmpulung Moinești Reșița Bacău Marmației G heorgheni Tecuci Moreni Caransebeș Brăila Făgăraș Boto șani Onești Săcele Vatra Dornei 60 Călărași Marghita Dorohoi Roman Pașcani Motru Fetești Medgidia Beiuș Hunedoara Târnăveni Bârlad Huși Roșiorii de Vede Râmnicu-Sărat 55 Oltenița Brad Drobeta-Turnu Severin Adjud Vulcan Toplița Calafat Lupeni Vaslui Turnu Măgurele 50 Orșova Politici locale“Pasive” 45 Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor MDLPA și INS Model echilibrat Sibiu București Arad Miercurea Ciuc Oradea Blaj Câmpulung Moldovenesc Salonta Fălticeni Orăștie Băilești Politici locale“Active” 13

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 4 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI Creșterea din ultimul deceniu a adus o adâncire a disparităților subnaționale în România, chiar dacă, în medie, procesul de convergență a fost unul susținut, PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare aproape dublându-se între 2010 și 2021. Totuși, această creștere importantă ascunde probleme structurale importante atât inter-regiuni, cât și intra-regiuni sau chiar intra-județe. Analiza diverselor traiectorii de dezvoltare locală arată sursele acestor disparități. Au reieșit astfel diverse tipare de creștere și dezvoltare economică la nivel local. Factorii de diferențiere se regăsesc în sursele de capital care au alimentat creșterea și în orientarea predominantă a cheltuielilor publice locale între politici active—cheltuieli de capital și fonduri europene, și politici pasive—asistență socială și cheltuieli de personal. Cheltuielile mai ridicate de personal ale autorităților publice nu pot fi catalogate aprioric drept o categorie ne-necesară, având în vedere că pe măsură ce o localitate se dezvoltă și economia acesteia devine mai complexă, iar agenții economici devin mai sofisticați, cu nevoi mai specializate inclusiv în direcția serviciilor publice locale, și administrația publică trebuie să fie mai extinsă pentru a sprijini această dinamică, pentru a gestiona programe mai mari de investiții sau pentru a furniza servicii publice de calitate ridicată. În egală măsură, creșterea și dezvoltarea economică este în mod direct corelată cu nivelul investițiilor publice la nivel local. Dată fiind limitarea resurselor bugetare naționale în acest sens, se impune din nou necesitatea unei resurse umane specializate în atragerea și implementarea proiectelor de investiții din fonduri europene. În mod evident, un proces de dezvoltare locală echilibrat necesită atât cheltuieli active, cât și pasive, dar combinația dintre acestea trebuie ancorată în specificul și nevoile fiecărei localități în parte. Dată fiind diversitatea factorilor structurali la nivelul localităților din România, nu se poate contura un singur model de dezvoltare locală. În schimb, acest studiu indică mai multe direcții legate de bazele pe care ar trebui să le aibă un model de dezvoltare locală care să ajungă să fie incluziv, sustenabil pe termen lung și care să limiteze adâncirea disparităților deja existente. În primul rând, așa cum o arată datele prezentate în studiu, niciun municipiu sau oraș care a avut o propensiune mai mare spre cheltuieli active—de capital și fonduri europene, nu a înregistrat o scădere a PIB-ului per capita. Deci orientarea cheltuielilor spre investiții în domenii cu efecte de multiplicare, care să pună în valoare avantajele comparative ale regiunii sau localității și să creeze locuri de muncă – chiar dacă inițial autoritățile se pot orienta spre sectoare cu valoare adăugată scăzută, este esențială. De ce e important acest lucru? Pentru că în cazul localităților care au înregistrat un declin al PIB-ului per capita sau o rată de creștere mai redusă decât media(în general cele din categoriile IV și VI), autoritățile publice locale dar și sectorul privat au eșuat în a pune în valoare avantajele comparative la momentul în care declinul/încetinirea ritmului de creștere a început și, în consecință, factorii de producție fie au plecat(investitorii s-au mutat, forța de muncă a migrat), fie retragerea statului din diferite sectoare(minerit, industrie chimică, energie) nu a fost compensată de creșterea altor activități prin inițiative private. Prin urmare, revenirea acestor regiuni pe o traiectorie de creștere va fi una greoaie, iar reorientarea cheltuielilor publice locale spre investiții și fonduri europene va antrena cu greu din faza incipientă inițiative în sectoare cu valoare adăugată ridicată, având în vedere că aceste zone nu sunt centre universitare, de cele mai multe ori nu au conexiuni ridicate cu polii de creștere prin intermediul infrastructurii de transport, parcurile industriale nu sunt prezente, inițiativa privată în industria prelucrătoare este scăzută, iar populația activă are calificări scăzute. Treptat, pe măsură ce acumularea de capital și competitivitatea vor crește ca urmare a stimulentelor publice și antrenării investițiilor private, deplasarea pe lanțul de valoare spre segmente cu o valoare adăugată mai mare va fi posibilă. De aceea, implicarea proactivă a factorilor de decizie locali(ex: primari, consilii locale) poate avea„efec tul Zâna Bună”, neputând combate direc t vulnerabilitățile structurale ale economiei locale, dar le poate atenua în timp prin dezvoltarea unor activități economice de substituție. Deși intuitivă această concluzie, aduce în discuție relevanța continuă a investițiilor publice la nivel local. În cazul în care administrațiile locale nu vor mai avea capacitatea să susțină acest tip de cheltuieli active din bugetul propriu, reforme de tip consolidare administrativă pot reda forța capitalului public în procesul de dezvoltare locală. Mai mult decât atât, reformele de consolidare fiscală la nivel național pot asigura efectele de multiplicare economică la nivel local ale programelor de investiții naționale. Totuși, pentru programele de investiții 14

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI naționale, procesul de prioritizare și armonizare între diversele programe este esențial pentru a asigura impactul dorit la nivelul localităților din România. În al doilea rând, chiar dacă investițiile publice locale au lipsit, multe localități din România au reușit să înregistreze o creștere constantă a PIB-ului pe fondul investițiilor private sau a investițiilor străine directe. În acest sens, o mai bună coordonare verticală în administrația publică din România poate orienta și susține mai bine amplasarea investițiilor străine directe pentru a maximiza procesele de dezvoltare locală în România. În al treilea rând, maximizarea avantajelor deja existente și colaborarea cu investitorii deja existenți, mai ales în municipiile ce sunt centre universitare și care pot sprijini parteneriatele cu investitorii. Aceasta relație este importantă pentru a stimula extinderea investițiilor deja existente spre segmente din lanțurile valorice cu o valoare adăugată mai mare. O scalare a valorii adăugate în producția internă(ex: proiectare, design, cercetaredezvoltare, servicii post-vânzare) poate oferi câștiguri economice mai importante. Rolul autorităților locale în aceste caz este esențial, dar la fel de importantă este dezvoltarea unor programe de formare profesională continuă la nivel local în proximitatea unităților de producție deja existente. (ii) protecție socială pentru cei vulnerabili și furnizarea de servicii sociale adecvate, având în vedere rata ridicată de sărăcie și excluziune socială;(iii) infrastructura de transport de orice tip, dar în special feroviar pe distanțe lungi;(iv) alocarea de fonduri prin politica ajutorului de stat și dezvoltarea politicilor industriale adaptate secolului XXI care să stimuleze sectorul privat local, dar și potențialii investitori străini care se pot localiza în România și care pot face transfer de tehnologie, know-how sau pot participa la proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare. Astfel, modelul de dezvoltare locală echilibrat propus în acest studiu—incluzând atât cheltuieli active, cât și pasive, este strâns legat de capacitatea localităților de a-și crește nivelul de resurse materiale și umane de care dispun. Ciclul virtuous de creștere echilibrată este așadar bazat pe un bun diagnostic al provocărilor și oportunităților locale, dar și pe o acțiune strategică și proactivă din partea tuturor părților interesate la nivel local. În al patrulea rând, stimularea antreprenoriatului local și a acceleratoarelor sau incubatoarelor de afaceri care pot sprijini crearea de companii în zona sectoarelor de activitate cu potențial de export. Acest tip de măsuri de integrare orizontală a activității economice locale sunt în mod special legate de potențiale strategii de dezvoltare din partea factorilor de decizie locali. Aceste sinergii sectoriale la nivel local pot consolida anumite industrii în sensul creșterii competivității la export ²². De asemenea, o altă externalitate pozitivă poate fi compatibilizarea pieței interne de furnizori de bunuri și servicii intermediare. Având în vedere că o pondere majoră din deficitul cu bunuri al României provine din zona bunurilor intermediare, compatibilizarea furnizorilor interni cu companiile străine competitive, exportatoare dar totodată și importatoare de bunuri intermediare, este esențială în îmbunătățirea competitivității și ajustării deficitului comercial(pe lângă alte măsuri care țin de capacitate de prelucrare a materiei prime produse local). În final, reducerea discrepanțelor regionale de dezvoltare mari la nivel teritorial – România fiind printre primele 10 din UE, trebuie să aibă în vedere și creșterea ratei de colectare fiscală și absorbția fondurilor europene pentru a asigura capacitatea statului de a acționa în susținerea cetățenilor și a economiei locale. Aici discutăm de cel puțin patru direcții în care investițiile publice sunt esențiale și resursele suplimentare ar trebui utilizate:(i) capitalul uman prin orientarea mai multor resurse către sectoarele de educație și sănătate(personal și infrastructură de învățământ și sanitar, echipamente, dotări etc.); 18 deficitul comercial semnificativ al României nu trebuie privit strict ca o chestiune care ține de reducerea importurilor, ci și ca o problemă a exporturilor prea mici, a numărului prea mic de companii exportatoare și a lipsei de inițiativă privată în producerea de bunuri care se pot exporta. 15

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA BIBLIOGRAFIE Ban, C.,& Volintiru, C.(2021). A tale of two peripheries: The euro accession in Bulgaria and Romania. In The Political Economy of the Eurozone in Central and Eastern Europe(pp. 255-274). Routledge. Banca Mondială(2013) Poli de creștere: Faza următoare Bruszt, L.,& Vukov, V.(2017). Making states for the single market: European integration and the reshaping of economic states in the Southern and Eastern peripheries of Europe. West European Politics, 40(4), 663-687. Cristea, M., Mare, C., Moldovan, C., China, A. M., Farole, T., Vințan, A.,& Ionescu-Heroiu, M.(2017). Magnet cities: Migration and commuting in Romania. World Bank. Drahokoupil, J.(2008). Globalization and the state in Central and Eastern Europe: the politics of foreign direct investment. Routledge; Bohle, D.,& Greskovits, B.(2007). The state, internationalization, and capitalist diversity in Eastern Europe. Competition& Change, 11(2), 89-115; Farole, T., Goga, S.,& Ionescu-Heroiu, M.(2018). Rethinking Lagging Regions: Using Cohesion Policy to Deliver on the Potential of Europe's Regions. World Bank. Fina, S., Heider, B. and Raţ.(2021) România inegală: Disparită ţ ile socioeconomice regionale din România, FES Policy Paper; Sandu, D.(2011). Local human development index(LHDI). Volintiru, Clara, Mihai Volintiru, and George Stefan."Economic Development and Innovation at Local Level-Local Business Environment Index." Romanian J. Eur. Aff. 18(2018): 5. World Bank(2021) Sustainable Cities Romania Surse de date statistice: Eurostat Institutul Național de Statistică, Baza de date Tempo online Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Banca Mondială LISTA FIGURILOR Ş I A TABELELEOR 3 Figura 1. Ponderea PIB per categorii de UAT 3 Figura 2. Convergența regiunilor de tip NUTS II în perioada 2010-2020 3 Tabelul 1 Traiectorii de dezvoltare locală 3 Figura 3 Ponderea municipiilor reședință de județ în economia județului (2010-2020) 3 Figura 4 Ponderea municipiilor reședință de județ și rata de creștere medie anuală a PIB per capita(2010-2020) 3 Tabelul 2 UAT relevante selectate în funcție de relația dintre creșterea PIB local și structura cheltuielilor publice executate în perioada 20102020 3 Figura 5 Relația dintre structura cheltuielilor locale și indicele dezvoltării umane la nivel local(municipii) 16

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I Localitate ALBA IULIA AIUD BLAJ SEBEȘ ABRUD BAIA DE ARIEȘ CÂMPENI CUGIR OCNA MUREȘ TEIUȘ ZLATNA ARAD CHIȘINEU-CRIȘ CURTICI INEU LIPOVA NĂDLAC PANCOTA PECICA SÂNTANA SEBIȘ PITEȘTI CÂMPULUNG CURTEA DE ARGEȘ COSTEȘTI MIOVENI ȘTEFĂNEȘTI CAGR2010-2020 Pondere Tip PIB cheltuieli UAT per capita publice locale în PIB Pondere cheltuieli active 2010-2020 Pondere cheltuieli pasive 2010-2020 Raport cheltuieli publice active/ pasive 0 5, 9% 1 5, 7% 1 8, 2% 1 6, 5% 2 5, 9% 2 7, 5% 2 6, 0% 2 8, 7% 2 0, 3% 2 4, 1% 2 6, 8% 0 5, 3% 2 5, 6% 2 10, 1% 2 8, 4% 2 8, 2% 2 7, 0% 2 5, 4% 2 8, 3% 2 7, 0% 2 7, 9% 0 3, 9% 1 6, 3% 1 5, 0% 2 4, 4% 2 4, 4% 2 3, 3% 3, 5% 4, 3% 4, 8% 3, 0% 4, 1% 6, 2% 5, 2% 3, 5% 8, 2% 8, 1% 15, 2% 4, 2% 4, 2% 4, 5% 5, 5% 5, 1% 7, 0% 6, 1% 5, 7% 5, 3% 6, 7% 3, 7% 4, 6% 4, 0% 5, 7% 3, 9% 3, 3% 23, 1% 10, 6% 17, 8% 11, 6% 16, 7% 19, 8% 16, 9% 21, 1% 27, 7% 27, 5% 64, 7% 21, 7% 38, 0% 29, 9% 18, 8% 29, 9% 26, 2% 25, 0% 25, 5% 23, 9% 14, 5% 17, 5% 19, 6% 21, 7% 32, 3% 42, 7% 25, 5% 44, 8% 61, 8% 42, 7% 47, 5% 61, 4% 74, 2% 68, 8% 48, 4% 51, 9% 46, 4% 25, 9% 32, 2% 40, 0% 38, 9% 52, 7% 43, 6% 48, 5% 43, 6% 41, 6% 51, 9% 43, 4% 42, 5% 56, 4% 56, 9% 56, 4% 21, 8% 52, 3% 51, 7% 17, 1% 41, 6% 24, 5% 27, 2% 26, 8% 24, 6% 43, 6% 53, 3% 59, 2% 250, 4% 67, 3% 95, 2% 77, 0% 35, 7% 68, 6% 54, 1% 57, 4% 61, 3% 46.0% 33, 5% 41, 3% 34, 8% 38, 1% 57, 2% 195, 8% 48, 8% 17

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA TOPOLOVENI BACĂU MOINEȘTI ONEȘTI BUHUȘI COMĂNEȘTI DĂRMĂNEȘTI SLĂNIC-MOLDOVA TÂRGU OCNA ORADEA BEIUȘ MARGHITA SALONTA ALESD NUCET SĂCUENI STEI VALEA LUI MIHAI VASCĂU BISTRIȚA BECLEAN NĂSĂUD SÂNGEORZ-BĂI BOTOȘANI DOROHOI BUCECEA DĂRĂBANI FLĂMÂNZI SĂVENI ȘTEFĂNEȘTI 2 5, 6% 0 6, 1% 1 3, 1% 1 1, 8% 2 3, 8% 2 4, 6% 2 3, 3% 2 2, 5% 2 3, 5% 0 5, 7% 1 3, 7% 1 4, 4% 1 5, 9% 2 0, 1% 2 2, 6% 2 2, 8% 2 3, 9% 2 3.4% 2 6, 6% 0 4, 0% 2 1, 9% 2 0, 9% 2 -0, 6% 0 5, 7% 1 6, 3% 2 4, 9% 2 4, 6% 2 4, 6% 2 3, 3% 2 6, 9% 5, 3% 4, 2% 7, 9% 4, 9% 6, 8% 6, 9% 11, 5% 12, 4% 7, 0% 5, 4% 5, 8% 5, 2% 4, 8% 5, 0% 13, 0% 15, 5% 5, 0% 4, 1% 19, 0% 3, 7% 5, 4% 5, 7% 12, 0% 4, 2% 6, 4% 13, 3% 11, 0% 18, 5% 11, 0% 19, 6% 34, 8% 18, 6% 14, 8% 10, 4% 22, 3% 30, 5% 22, 9% 12, 7% 18, 9% 28, 2% 21, 0% 20, 0% 26, 5% 26, 2% 43, 4% 31, 3% 22, 5% 27, 7% 38, 4% 24, 2% 41, 5% 16, 6% 34, 3% 16, 7% 23, 6% 25, 1% 18, 0% 35, 0% 27, 4% 32, 9% 43, 8% 41, 1% 62, 4% 52, 0% 55, 8% 57, 1% 54, 2% 45, 7% 46, 5% 28, 2% 53, 4% 47, 4% 47, 5% 52, 2% 39, 3% 39, 1% 56, 0% 49, 0% 42, 9% 44, 5% 41, 5% 57, 5% 43, 1% 43, 0% 52, 6% 58, 9% 66, 2% 47, 5% 53, 2% 56, 5% 79, 4% 45, 4% 23, 8% 20, 0% 40, 0% 53, 4% 42, 2% 27, 7% 40, 6% 99, 9% 39, 3% 42, 1% 55, 7% 50, 2% 110, 5% 80, 0% 40, 2% 56, 5% 89, 5% 54, 5% 99, 8% 28, 9% 79, 6% 38, 9% 44, 8% 42, 6% 27, 2% 73, 7% 51.6% 58.1% 18

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I BRAȘOV CODLEA FĂGĂRAȘ SĂCELE GHIMBAV PREDEAL RÂȘNOV RUPEA VICTORIA ZĂRNEȘTI BRĂILA FĂUREI IANCA ÎNSURĂȚEI BUZĂU RÂMNICU SĂRAT NEHOIU PĂTÂRLAGELE POGOANELE RESIȚA CARANSEBEȘ ANINA BĂILE HERCULANE BOCȘA MOLDOVA NOUĂ ORAVIȚA OȚELU ROȘU CĂLĂRAȘI OLTENIȚA BUDEȘTI 0 6,2% 1 8,2% 1 5,4% 1 5,0% 2 11,2% 2 3,6% 2 8,6% 2 4,9% 2 0,3% 2 4,2% 0 6,9% 2 1,7% 2 3,8% 2 7,0% 0 6,9% 1 8,4% 2 4,9% 2 9,3% 2 5,1% 0 5,4% 1 5,7% 2 2,1% 2 3,1% 2 7,3% 2 4,6% 2 6,7% 2 2,9% 0 4,9% 1 5,1% 2 -1,6% 3,6% 4,0% 6,0% 5,0% 2,3% 10,3% 8,7% 10,0% 5,8% 4,9% 4,3% 14,2% 11,6% 16,7% 3,9% 6,3% 5,8% 8,4% 11,5% 3,7% 4,1% 15,2% 7,3% 5,1% 6,2% 5,9% 6,1% 4,0% 4,3% 8,5% 20,8% 16,2% 13,0% 17,2% 21,5% 32,1% 44,0% 27,3% 12,6% 23,9% 18,8% 38,1% 41,5% 36,8% 7,6% 18,3% 27,3% 22,9% 32,7% 20,1% 21,2% 20,9% 35,4% 12,1% 18,8% 20,5% 18,7% 10,8% 12,6% 29,9% 29,8% 47,5% 55,1% 46,6% 18,5% 19,8% 29,2% 50,4% 59,9% 43,5% 48,0% 42,7% 40,7% 50,0% 46,5% 57,5% 53,7% 52,2% 51,6% 49,2% 51,6% 57,6% 37,0% 70,6% 56,7% 48,0% 59,4% 54,6% 65,7% 51,8% 69,9% 34,1% 23,5% 36,9% 116,4% 162,6% 150,6% 54,2% 21,0% 54,8% 39,3% 89,1% 102,1% 73,7% 16,4% 31,8% 50,9% 43,8% 63,4% 40,7% 41,1% 36,3% 95,5% 17,2% 33,2% 42,7% 31,5% 19,7% 19,2% 57,7% 19

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA FUNDULEA 2 6,4% LEHLIU-GARĂ 2 3,9% CLUJ-NAPOCA 0 9,5% CÂMPIA TURZII 1 2,9% DEJ 1 5,7% GHERLA 1 3,8% TURDA 1 6,3% HUEDIN 2 5,1% CONSTANȚA 0 7,1% MANGALIA 1 6,0% MEDGIDIA 1 5,5% CERNAVODĂ 2 4,8% EFORIE 2 5,7% HÂRȘOVA 2 6,1% MURFATLAR 2 5,2% NĂVODARI 2 5,9% NEGRU VODĂ 2 7,2% OVIDIU 2 6,5% TECHIRGHIOL 2 6,2% SFÂNTU GHEORGHE 0 6,4% TÂRGU SECUIESC 1 7,5% BARAOLT 2 5,1% COVASNA 2 6,8% ÎNTORSURA BUZĂULUI 2 6,4% TÂRGOVIȘTE 0 4,8% MORENI 1 1,6% FIENI 2 0,6% GĂEȘTI 2 6,4% PUCIOASA 2 4,7% RĂCARI 2 4,2% 6,4% 10,8% 2,1% 3,2% 3,5% 3,1% 4,2% 4,1% 2,9% 3,7% 5,4% 4,8% 6,8% 7,4% 5,2% 7,0% 8,7% 6,6% 6,3% 4,1% 4,4% 8,5% 6,1% 12,7% 2,9% 5,4% 5,6% 3,4% 5,0% 13,9% 32,0% 28,7% 21,4% 13,0% 32,1% 18,6% 19,2% 28,8% 12,9% 17,2% 13,9% 23,6% 28,6% 27,3% 14,4% 24,9% 20,5% 16,9% 42,9% 22,9% 16,1% 22,7% 25,3% 35,1% 19,4% 17,6% 22,9% 15,6% 25,6% 31,0% 44,7% 39,0% 34,5% 55,8% 47,7% 54,3% 44,4% 50,4% 38,7% 36,0% 45,5% 40,5% 22,1% 48,0% 47,5% 32,0% 38,6% 38,9% 31,9% 44,5% 52,0% 51,2% 43,2% 48,8% 55,2% 70,5% 51,4% 56,9% 50,3% 57,6% 71,5% 73,7% 62,2% 23,3% 67,2% 34,3% 43,3% 57,1% 33,3% 47,6% 30,5% 58,2% 129,7% 56,8% 30,3% 77,9% 53,0% 43,4% 134,4% 51,4% 31,0% 44,3% 58,5% 71,9% 35,1% 24,9% 44,5% 27,4% 50,9% 53,9% 20

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I TITU CRAIOVA BĂILEȘTI CALAFAT BECHET DĂBULENI FILIAȘI SEGARCEA GALAȚI TECUCI BEREȘTI TÂRGU BUJOR GIURGIU BOLINTIN-VALE MIHĂILEȘTI TÂRGU JIU MOTRU BUMBEȘTI-JIU NOVACI ROVINARI TÂRGU CARBUNEȘTI ȚICLENI TISMANA TURCENI MIERCUREA CIUC GHEORGHENI ODORHEIU SECUIESC TOPLIȚA BĂILE TUȘNAD BĂLAN 2 6,0% 0 6,5% 1 6,5% 1 2,6% 2 2,9% 2 4,9% 2 3,0% 2 6,9% 0 5,0% 1 5,7% 2 1,6% 2 9,2% 0 6,9% 2 6,7% 2 3,8% 0 7,2% 1 4,3% 2 6,1% 2 9,2% 2 4,1% 2 7,2% 2 3,1% 2 7,4% 2 3,8% 0 6,8% 1 5,7% 1 6,9% 1 6,5% 2 6,0% 2 5,5% 5,3% 3,7% 7,9% 5,8% 16,4% 16,5% 10,8% 12,0% 4,4% 8,8% 17,1% 11,2% 4,8% 6,2% 5,8% 3,6% 4,2% 7,6% 7,0% 2,6% 4,2% 4,2% 8,7% 4,5% 3,9% 4,5% 3,7% 6,8% 8,8% 12,9% 34,4% 19,5% 27,8% 8,8% 41,6% 35,8% 19,5% 29,3% 14,9% 17,2% 18,3% 25,4% 15,4% 35,1% 32,8% 12,9% 7,7% 23,0% 17,3% 24,1% 16,0% 23,2% 26,8% 36,1% 30,3% 14,6% 17,0% 26,9% 60,8% 24,8% 39,3% 36,4% 48,1% 56,2% 39,4% 52,4% 54,1% 46,8% 39,2% 49,6% 61,3% 53,6% 51,3% 41,9% 42,0% 51,1% 56,8% 49,8% 55,6% 46,6% 64,7% 59,0% 71,9% 37,5% 40,0% 51,4% 49,0% 50,0% 23,4% 63,9% 87,6% 53,5% 57,7% 15,7% 105,4% 68,4% 36,1% 62,6% 37,9% 34,6% 30,0% 47,3% 29,9% 83,9% 78,1% 25,3% 13,6% 46,3% 31,0% 51,7% 24,7% 39,3% 37,3% 96,3% 75,7% 28,5% 34,7% 53,8% 259,4% 38,8% 21

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA BORSEC CRISTURU SECUIESC VLĂHIȚA DEVA BRAD HUNEDOARA LUPENI TIE PETROȘANI VULCAN ANINOASA CĂLAN GEOAGIU HAȚEG PETRILA SIMERIA URICANI SLOBOZIA FETEȚTI URZICENI AMARA CĂZĂNEȘTI FIERBINȚI-TÂRG ȚĂNDĂREI IAȘI PAȘCANI HÂRLĂU PODU ILOAIEI TÂRGU FRUMOS BRAGADIRU 2 7,5% 2 5,0% 2 5,0% 0 7,7% 1 5,1% 1 3,9% 1 6,7% 1 11,8% 1 4,3% 1 3,3% 2 -0,4% 2 4,8% 2 8,5% 2 6,4% 2 3,7% 2 5,5% 2 -1,7% 0 7,6% 1 6,4% 1 8,1% 2 8,2% 2 5,3% 2 7,4% 2 3,1% 0 5,2% 1 10,3% 2 4,9% 2 10,2% 2 6,2% 2 2,2% 5,4% 5,2% 4,9% 4,0% 5,5% 6,9% 9,3% 3,8% 5,5% 8,2% 9,2% 19,3% 12,7% 6,1% 9,5% 5,9% 16,8% 2,9% 6,0% 3,6% 12,0% 8,3% 8,4% 5,3% 3,7% 4,6% 7,5% 8,1% 5,8% 5,9% 53,7% 25,6% 27,6% 16,3% 15,4% 26,5% 25,2% 26,9% 16,7% 24,5% 31,6% 46,6% 26,1% 30,3% 28,7% 21,7% 36,8% 18,8% 18,5% 12,7% 39,7% 27,6% 24,6% 18,7% 22,7% 11,3% 16,6% 19,7% 21,3% 35,4% 20,9% 58,2% 55,8% 46,3% 41,4% 50,6% 36,9% 49,7% 51,8% 49,4% 49,1% 37,5% 49,2% 50,0% 53,3% 50,6% 39,4% 54,8% 55,9% 51,1% 30,1% 52,3% 48,3% 67,2% 37,1% 53,7% 66,8% 66,6% 61,5% 23,1% 257,0% 44,0% 49,5% 35,2% 37,3% 52,4% 68,2% 54,0% 32,3% 49,7% 64,5% 124,3% 53,1% 60,7% 53,9% 42,8% 93,4% 34,3% 33,1% 24,8% 131,9% 52,8% 50,9% 27,8% 61,3% 21,1% 24,8% 29,6% 34,5% 153,2% 22

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I BUFTEA 2 CHITILA 2 MĂGURELE 2 OTOPENI 2 PANTELIMON 2 POPEȘTI-LEORDENI 2 VOLUNTARI 2 BAIA MARE 0 SIGHETU MARMAȚIEI 1 BAIA SPRIE 2 BORȘA 2 CAVNIC 2 DRAGOMIREȘTI 2 SĂLIȘTEA DE SUS 2 SEINI 2 ȘOMCUTA MARE 2 TÂRGU LĂPUȘ 2 TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ 2 ULMENI 2 VIȘEU DE SUS 2 DROBETA-TURNU SEVERIN 0 ORȘOVA 1 BAIA DE ARAMĂ 2 STREHAIA 2 VÂNJU MARE 2 TÂRGU MUREȘ 0 REGHIN 1 SIGHIȘOARA 1 TÂRNĂVENI 1 IERNUT 2 2,5% 4,5% 7,4% -0,6% 4,4% 1,1% 6,5% 6,0% 3,5% 7,7% 9,5% 5,6% 3,4% 11,0% 5,4% 3,3% 7,3% 11,3% 7,3% 7,1% 8,9% 7,8% 8,3% 5,2% 6,8% 7,3% 5,5% 4,5% 8,1% 3,0% 7,2% 11,0% 4,5% 4,9% 5,2% 4,0% 4,2% 4,0% 5,0% 6,6% 8,8% 13,0% 27,7% 24,8% 9,5% 17,2% 6,4% 7,8% 13,6% 7,6% 5,2% 5,3% 8,8% 9,5% 8,9% 4,3% 4,2% 3,8% 5,5% 9,1% 26,1% 38,6% 44,3% 20,0% 23,7% 42,7% 30,4% 10,5% 9,2% 29,8% 24,4% 35,3% 41,6% 43,1% 31,5% 38,8% 24,1% 47,6% 26,2% 23,0% 17,0% 21,9% 37,1% 14,4% 24,4% 14,8% 8,8% 8,3% 9,8% 16,3% 35,7% 20,7% 28,3% 11,9% 26,0% 21,3% 19,5% 51,4% 61,3% 49,5% 47,9% 44,4% 43,3% 38,2% 45,7% 50,8% 50,2% 24,4% 52,9% 42,2% 45,5% 61,7% 47,0% 73,7% 62,0% 41,2% 52,6% 47,0% 63,2% 52,1% 73,0% 186,0% 156,3% 168,3% 91,4% 200,4% 156,0% 20,4% 15,0% 60,1% 51,0% 79,5% 95,9% 112,8% 68,9% 76,4% 48,1% 194,8% 49,5% 54,5% 37,4% 35,4% 78,9% 19,6% 39,4% 35,9% 16,7% 17,7% 15,4% 31,2% 23

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA LUDUȘ 2 MIERCUREA NIRAJULUI 2 SÂNGEORGIU DE PĂDURE 2 SĂRMAȘU 2 SOVATA 2 UNGHENI 2 PIATRA-NEAMȚ 0 ROMAN 1 BICAZ 2 ROZNOV 2 TÂRGU NEAMȚ 2 SLATINA 0 CARACAL 1 BALȘ 2 CORABIA 2 DRĂGĂNEȘTI-OLT 2 PIATRA-OLT 2 POTCOAVA 2 SCORNICEȘTI 2 PLOIEȘTI 0 CÂMPINA 1 AZUGA 2 BĂICOI 2 BOLDEȘTI-SCĂENI 2 BREAZA 2 BUȘTENI 2 COMARNIC 2 MIZIL 2 PLOPENI 2 SINAIA 2 7,9% 7,7% 3,5% 9,6% 5,6% 8,2% 7,5% 7,1% 3,0% 5,1% 5,6% 7,1% 7,0% 3,7% 5,7% 7,0% 7,3% 5,6% 1,1% 6,7% 5,0% 6,0% 9,4% 7,6% 9,0% 10,7% 8,6% 7,0% 6,7% 6,9% 6,0% 18,1% 14,5% 9,7% 5,7% 4,7% 4,1% 5,1% 7,1% 12,7% 6,6% 3,6% 4,7% 6,0% 9,0% 10,2% 7,0% 13,5% 6,4% 3,1% 3,2% 9,4% 4,3% 3,3% 5,2% 7,8% 9,5% 4,8% 3,6% 6,1% 17,8% 31,0% 37,3% 23,1% 27,3% 29,8% 19,6% 14,3% 12,2% 13,9% 19,8% 22,3% 6,6% 19,1% 24,2% 13,5% 22,4% 30,0% 23,5% 12,1% 13,5% 24,4% 38,5% 23,9% 17,9% 25,7% 16,0% 17,4% 13,3% 42,9% 53,6% 43,7% 39,2% 53,5% 42,6% 35,2% 43,4% 57,6% 56,0% 64,8% 56,2% 39,5% 60,8% 59,0% 54,2% 63,3% 60,1% 54,8% 57,1% 37,6% 49,4% 38,0% 40,9% 56,6% 53,6% 29,6% 52,4% 48,7% 52,0% 21,2% 33,2% 70,8% 95,2% 43,2% 64,1% 84,6% 45,3% 24,8% 21,9% 21,4% 35,2% 56,6% 10,8% 32,3% 44,7% 21,4% 37,3% 54,6% 41,2% 32,2% 27,3% 64,2% 94,2% 42,3% 33,3% 87,0% 30,5% 35,7% 25,5% 202,6% 24

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I SLĂNIC 2 URLAȚI 2 VĂLENII DE MUNTE 2 SATU MARE 0 CAREI 1 ARDUD 2 LIVADA 2 NEGREȘTI-OAȘ 2 TĂȘNAD 2 ZALĂU 0 CEHU SILVANIEI 2 JIBOU 2 ȘIMLEU SILVANIEI 2 SIBIU 0 MEDIAȘ 1 AGNITA 2 AVRIG 2 CISNĂDIE 2 COPȘA MICĂ 2 DUMBRĂVENI 2 MIERCUREA SIBIULUI 2 OCNA SIBIULUI 2 SĂLIȘTE 2 TĂLMACIU 2 SUCEAVA 0 CÂMPULUNG MOLDOVENESC 1 FĂLTICENI 1 RĂDĂUȚI 1 VATRA DORNEI 1 BROȘTENI 2 6,2% 12,8% 10,3% 6,7% 5,2% 7,9% 6,7% 6,1% 5,4% 7,2% 7,9% 4,7% 3,1% 6,6% 4,9% 2,3% 5,1% 3,8% 0,8% 5,9% 6,2% 5,8% 4,2% 4,0% 2,8% 3,8% 7,0% 6,9% 5,8% 6,3% 4,8% 3,7% 3,6% 3,7% 5,8% 11,3% 17,6% 5,6% 7,7% 4,0% 4,5% 5,1% 5,4% 3,2% 4,2% 7,9% 8,7% 5,2% 14,1% 10,6% 5,2% 24,3% 5,4% 4,7% 3,7% 7,3% 8,3% 6,4% 8,3% 17,6% 14,8% 19,5% 26,1% 13,0% 21,9% 15,1% 22,0% 29,0% 15,1% 18,9% 16,4% 32,8% 22,7% 19,3% 17,1% 24,6% 29,2% 19,7% 36,5% 29,9% 32,9% 34,6% 35,5% 31,3% 17,2% 23,8% 18,4% 14,0% 24,7% 25,4% 63,4% 54,9% 48,2% 48,2% 56,1% 65,6% 62,5% 45,8% 63,7% 48,8% 66,3% 54,3% 53,1% 29,5% 42,6% 49,1% 46,6% 36,2% 45,2% 49,5% 43,5% 35,1% 32,8% 46,9% 42,8% 43,6% 45,2% 53,0% 36,8% 43,6% 23,4% 35,5% 54,1% 26,9% 39,0% 23,0% 35,2% 63,2% 23,7% 38,8% 24,7% 60,4% 42,8% 65,4% 40,2% 50,0% 62,7% 54,4% 80,9% 60,5% 75,7% 98,6% 108,1% 66,6% 40,3% 54,5% 40,6% 26,4% 67,1% 58,3% 25

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA CAJVANA DOLHASCA FRASIN GURA HUMORULUI LITENI MILIȘĂUȚI SALCEA SIRET SOLCA VICOVU DE SUS ALEXANDRIA ROȘIORI DE VEDE TURNU MĂGURELE VIDELE ZIMNICEA TIMIȘOARA LUGOJ BUZIAȘ CIACOVA DETA FĂGET GATAIA JIMBOLIA RECAȘ SÂNNICOLAU MARE TULCEA BABADAG ISACCEA MĂCIN SULINA 2 10,8% 2 5,4% 2 3,4% 2 6,6% 2 11,6% 2 9,6% 2 13,5% 2 5,2% 2 -1,4% 2 6,4% 0 8,7% 1 4,6% 1 4,2% 2 3,5% 2 5,6% 0 3,2% 1 2,3% 2 4,8% 2 14,1% 2 -0,2% 2 4,5% 2 11,3% 2 5,1% 2 11,3% 2 4,1% 0 7,0% 2 5,6% 2 1,8% 2 4,4% 2 4,0% 32,4% 18,2% 10,2% 8,5% 24,5% 16,8% 14,2% 7,6% 13,4% 13,0% 3,2% 4,9% 4,1% 6,0% 4,2% 3,7% 3,1% 4,7% 5,3% 4,1% 4,6% 5,7% 4,9% 6,2% 5,3% 4,1% 8,4% 14,5% 5,6% 9,8% 30,2% 22,1% 42,5% 24,1% 28,3% 28,3% 33,1% 18,6% 27,9% 32,9% 16,7% 11,8% 21,2% 6,1% 27,9% 15,1% 18,6% 14,7% 28,6% 23,6% 12,3% 34,4% 25,0% 25,0% 40,1% 17,3% 21,6% 30,4% 23,1% 28,5% 54,8% 58,4% 42,1% 37,2% 52,7% 50,4% 50,0% 60,4% 55,3% 52,5% 58,1% 54,8% 50,2% 57,9% 52,6% 36,2% 62,6% 46,2% 44,9% 44,4% 58,2% 47,6% 44,1% 44,5% 30,4% 43,1% 45,6% 44,0% 53,4% 49,2% 55,0% 37,8% 100,9% 64,9% 53,6% 56,1% 66,1% 30,7% 50,5% 62,7% 28,8% 21,6% 42,2% 10,5% 53,1% 41,7% 29,8% 31,8% 63,7% 53,1% 21,2% 72,3% 56,6% 56,1% 131,9% 40,3% 47,4% 69,2% 43,3% 58,0% 26

ANEXA 1, TABELE LOCALIT ĂŢ I VASLUI BÂRLAD HUȘI MURGENI NEGREȘTI RÂMNICU VÂLCEA DRĂGĂȘANI BĂBENI BĂILE GOVORA BĂILE OLĂNEȘTI BĂLCEȘTI BERBEȘTI BREZOI CĂLIMĂNEȘTI HOREZU OCNELE MARI FOCȘANI ADJUD MĂRĂȘEȘTI ODOBEȘTI PANCIU BUCUREȘTI 0 -0,7% 1 5,6% 1 5,0% 2 6,8% 2 2,6% 0 8,1% 1 6,1% 2 6,2% 2 8,4% 2 5,5% 2 5,8% 2 2,6% 2 7,5% 2 7,5% 2 10,7% 2 6,8% 0 5,9% 1 5,5% 2 2,9% 2 4,9% 2 5,6% 0 7,0% 4,9% 5,6% 6,9% 11,1% 13,1% 4,2% 6,8% 2,8% 9,8% 7,9% 11,3% 5,1% 14,0% 4,2% 8,0% 17,4% 3,8% 6,4% 7,6% 8,2% 11,5% 4,3% 16,1% 10,6% 15,6% 25,6% 19,1% 16,5% 24,1% 22,8% 42,5% 37,5% 22,6% 32,7% 44,7% 23,3% 22,4% 31,8% 20,0% 16,0% 15,0% 40,1% 45,8% 18,4% 54,1% 56,1% 56,6% 59,5% 62,4% 44,4% 66,6% 65,5% 36,7% 40,0% 67,3% 55,0% 39,4% 49,2% 51,8% 46,5% 49,2% 59,3% 62,1% 40,7% 29,5% 28,1% Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor INS, CNSP și MDLAP(octombrie 2022); Notă: Legenda tipurilor de UAT: 0 – Municipiu reședință de județ, 1 – Municipiu, 2-Oraș 29,8% 18,9% 27,6% 42,9% 30,6% 37,2% 36,2% 34,8% 115,8% 94,0% 33,6% 59,5% 113,5% 47,3% 43,2% 68,5% 40,5% 27,1% 24,1% 98,7% 155,6% 65,5% 27

FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA DESPRE AUTOR I Prof. univ. dr. Clara Volintiru, Departamentului de Relații Economice Internaționale(REI), al Academiei de Studii Economice din București(ASE), clara.volintiru@rei.ase.ro. Dr. George Ștefan, Departamentul de Economie și Politici Economice din cadrul Academia de Studii Economice din București(ASE). Dr. Vlad Nerău, expert Aspen Institute Romania. IMPRESSUM Friedrich-Ebert-Stiftung România| Str. Emanoil Porumbaru| n r. 21| apartament 3| Sector 1| Bucure ști| România Responsabil: Anna-Lena Koschig Hölzl| Friedrich-Ebert-Stiftung Romania Tel.:+40 21 211 09 82| Fax:+40 21 210 71 91 https://romania.fes.de/ Pentru comenzi/ Contact: office.romania@fes.de Fără un acord scris explicit din partea Fundaţiei Friedrich Ebert(FES), utilizarea comercială a publicaţiilor și produselor media apărute sub egida FES este interzisă. Opiniile exprimate în această publicație nu sunt în mod necesar și cele ale Friedrich-Ebert-Stiftung(FES). Mai multe informații despre acest subiect pot fi găsite aici: https://romania.fes.de