Acţiune climatică Justă Social Un manual de argumente în favoarea unei societăți echitabile și ecologice

Mulţumiri Această publicaţie nu ar ﬁ fost posibilă fără sprijinul atât de multor parteneri și colegi de proiect. Variantele au fost revizuite de partenerii de proiect din Bruxelles, Germania, Macedonia de Nord, România și Slovacia, iar peste 30 de colegi din FES din întreaga lume ne-au oferit un feedback preţios despre secţiunile individuale. Editorul nostru literar, d oam na Carla Welch, ne-a ajutat să creăm„o voce unitară” din stilurile de scris individuale a opt co-autori. Și, în sfârșit, dar nu în ultimul rând, colega noastră de la FES Marie Meier a susţinut întregul proces al creării manualului de la început până la sfârșit, ocupându-se de ﬁecare detaliu cu multă dedicare personală și profesională.

4 – Cuprins Cuprins Cuvânt înainte p agina 6 Avem nevoie de urgență de o politica climatică îndrăzne ață. Pentru ca o astfel de politică să ﬁe sustenabilă și să aibă succes, e nevoia ca ea să ﬁe justă social. Acest manual își propune să prezinte ce putem face noi ca societate, până când nu este prea târziu. Introducere p agina 10 Acest manual, facem apel la exemplele de bune practici existente, cu scopul de a comunica mai eﬁcient. Ce trebuie și ce nu trebuie făcut în comunicarea pe teme legate de criza climatică, precum și structura manualului pe capitole este prezentată în introducere. p agina 14 Acţiunea climatică ambiţioasă, pentru justiţie și egalitate socială Criza climatică amenință fundamentele bunăstării noastre. Prin contrast, acțiunea climatică ambițioasă poate reduce nedreptățile sociale existente atât pe plan intern, cât și la nivel global. Social democrații au luptat mereu pentru dreptate socială. Ei au gestionat tranzițiile importante ale trecutului într-o manieră justă social, iar acum pot trasa un repertoriu exhaustiv de concepte pentru sustenabilitatea ecologică și socială. p agina 66 p agina 88 O transformare energetică justă din punct de vedere social O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Prin promovarea tranziţiei energetice și extinderea la scară a regenerabilelor într-o manieră justă și echitabilă vor ﬁ realizate patru obiective de progres social. În primul rând, energia regenerabilă va democratiza sistemele electrice și infrastructura, adică procesele producerii, transmiterii și distribuirii energiei. În al doilea rând, asta ne va ajuta să asigurăm accesul la energie ieftină și ﬁabilă pentru toţi: afaceri, lucrători și consumatori. În al treilea rând, asta ne va ajuta, de asemenea, să limităm criza climatică și impactul social corespunzător. Și, în al patrulea rând, energia regenerabilă va ameliora sănătatea individuală și publică. Transformarea mobilităţii oferă oportunități extraordinare de ameliorare a calităţii vieţii noastre. Date ﬁind emisiile de CO2 în continuă creştere ale acestui sector, transformarea este fără îndoială necesară – şi se întâmplă deja, sute de oraşe începând să implementeze concepte de mobilitate inteligente şi sustenabile. Aceste iniţiative fac ca vieţile cetăţenilor să ﬁe mai sănătoase, spațiile urbane mai verzi şi mai comunitare, economiile locale mai puternice, gestio narea timpului oamenilor mai inteligentă, societăţile mai juste şi mediul mai curat, pentru noi şi pentru generaţiile care vor veni.

Cuprins – 5 p agina 34 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă Însumarea mega-tendinţelor p agina 52 Construirea unei societăți și a unei economii care nu se ba zează pe combustibili fosili(decarbonizare) necesită inves tiții masive și inovații tehnice și sociale. Dar acest lucru e și o oportunitate pentru a crea locuri de muncă noi și mai sigure, produse noi și noi modele de afaceri în diverse sectoare. Decarbonizarea nu e singura transformare majoră la care asistăm. Digitalizarea și transformarea demograﬁcă, ca și reducerea programului de lucru, vor afecta semniﬁcativ modul și timpul în care lucrăm. p agina 110 p agina 126 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Toate instrumentele politice necesare combaterii crizei climatice sunt deja disponibile. Acum trebuie doar să le folosim. Şi cea mai eﬁcientă modalitate de a face asta este crearea şi implementarea unui mix de instrumente supranaţionale, naţionale, sub-naţionale şi individuale. Democraţiile sunt cele mai potrivite pentru asigurarea unor politici climatice eﬁciente şi juste. Reciproc, în condiţiile unor politici climatice ambiţioase, putem proteja şi demo craţiile noastre.

6 – Cuvânt înainte Cuvânt înainte Dragă cititorule, Există unele chestiuni despre care, în ciuda naturii lor extraordinar de complexe și provocatoare, avem suﬁcient de multe probe pentru a sugera că ele sunt cu totul soluţionabile și, mai mult, soluţionarea lor ar schimba imediat în bine vieţile noastre. Politica climatică este o astfel de chestiune, iar prin acest manual de argumente încercăm să contribuim la efortul comun de înfruntare a acestei provocări. Dar mai întâi ne-am gândit că ar ﬁ frumos să începem cu o poveste personală, una spusă de unul din autorii manualului nostru. În procesul scrierii capitolului lui, autorul nostru a început să facă naveta la serviciu cu bicicleta, de două sau trei ori pe săptămână, în loc să întreprindă această deplasare cu mașina, ca de obicei. Acest autor nu locuiește în imediata vecinătate a centrului orașului, ci la nu mai puţin de 11 kilometri de birou. Aceasta este o excelentă ilustrare a modului în care mici imbolduri și stimulente, ceea ce am putea numi„ghesuri”, ﬁe ele materiale sau psihologice, ne pot schimba în bine modul de viaţă. În cazul acestui autor anume, printre beneﬁcii se numărau îmbună tăţirea sănătăţii și condiţiei lui ﬁzice, economisirea unei mici sume de bani, stoparea contribuţiei lui la poluarea aerului și petrecerea unui timp afară, pentru a-și pune gândurile în ordine și a se bucura de aer proaspăt. Dar, încă și mai important, autorul a fost recompensat prin senzaţia pozitivă de a ﬁ contribuit la un viitor mai sănătos pentru copiii lui. Și acesta este primul mesaj important al acestui ghid: prin schimbarea modului nostru de viață, făcându-l mai compatibil cu mediul nostru, putem preveni acele schimbări dramatice în rău, acele consecințe ale unui climat deteriorat care ne vor afecta pe ecare din noi. Putem ameliora calitatea curentă a vieții noastre. Așa cum ilustrează reacţia noastră faţă de pandemia de Covid-19, puși în faţa unor noi constrângeri, putem să ne adaptăm și să ne schimbăm modul de viaţă, făcându-l mai sustenabil. Același lucru este valabil pentru eforturile noastre de abordare a crizei climatice. Politicile şi cele mai bune practici din acest domeniu nu sunt deloc gândire utopică, aceste lucruri fac deja parte din realitatea cotidiană a mii şi mii de oameni din orașe, regiuni și ţări cu politici de mediu progresiste din întreaga lume. Dacă e să realizăm schimbările infrastructurale necesare pentru a produce schimbări de comportament, acţiunea colectivă este crucială. În loc să lăsăm totul în seama pieţelor, acest demers comun trebuie să ﬁe un proces democratic bazat pe solidaritate universală și un puternic angajament faţă de o cauză comună. Acţiunea climatică înseamnă justiţie socială Al doilea mesaj important al manualului nostru este că justiția socială și bunăstarea socială sunt inextricabil legate de mediul și climatul noastre. La urma urmei, cei care suferă cel mai mult de pe urma crizei climatice sunt întotdeauna cei mai puţin prosperi ﬁnanciar sau clasele de mijloc, și nu cei care dispun de o reţea solidă de privilegii și un tampon ﬁnanciar suﬁcient pentru a absorbi consecinţele drastice ale acesteia. Micii fermieri sunt cei care își pierd mijloacele de trai din cauza secetei, cetăţenii în vârstă suportă verile din ce în ce mai caniculare,

Cuvânt înainte – 7 navetișii de clasă de mijloc din suburbii se blochează mereu în ambuteiaje sau locuiesc lângă autostrăzi și zone industriale, inhalând permanent emisii, iar muncitorii de la o fabrică de mașini sunt cei ale căror slujbe sunt în pericol din cauză că managementul companiei a ignorat vântul schimbării, rămânând mult prea mult timp la tehnologii învechite și lăsând să le scape o multitudine de oportunităţi de afaceri. Fie că vorbim despre furnizarea descentralizată de energie, transport sustenabil, tranziţia justă a regiunilor de cărbune, oferirea de slujbe verzi sustenabile foștilor lucrători din domeniul cărbunelui, și astfel asigurând stabilitatea veniturilor familiilor lor, politicile climatice ambiţioase ajută oameni care altfel ar ﬁ loviţi cel mai dur de un climat aﬂat în schimbare rapidă. Aceste politici le oferă siguranţă și perspective. Prin înfruntarea directă a provocărilor actualei noastre realităţi climatice, politicile verzi așază vieţile noastre și ale copiilor noștri pe o bază mai solidă. UE și-a stabilit ca obiectiv să devină, până în 2050, primul continent neutru din punct de vedere al carbonului. Vestea bună e că există deja instrumente consacrate de politici social-democrate care susţin eﬁcienţa energetică, înlocuirea combustibililor fosili cu energie regenerabilă, mobilitatea sustenabilă, gestionarea deșeurilor și tranziţia de la o economie liniară la una circulară, pentru a aminti doar câteva. Și, cu aceste politici, ne putem atinge obiectivele. Trebuie doar să ne intensi căm eforturile, să accelerăm procesul și să ducem mai departe multe bune practici care au oferit rezultate palpabile și practice în ceea ce privește transformarea societăților noastre în unele sustenabile din punct de vedere al mediului și ameliorarea calității vieții noastre și a generațiilor care vor urma. Cu sprijinul oamenilor În al doilea rând, vestea cu adevărat încurajatoare e că există un sprijin zdrobitor pentru acest tip de politică din partea populaţiilor din întreaga lume: majoritatea cetăţenilor s-au manifestat în sprijinul prioritizării de către guvernele lor a acţiunii climatice, chiar și în timpul perioadei de refacere economică post-Covid. Potrivit Eurobarometrului din decembrie 2019, 94% dintre europeni declară că protejarea mediului este importantă pentru ei personal, în timp ce 78% sunt de acord că chestiunile de mediu au un efect direct asupra sănătăţii și vieţii lor cotidiene. Majoritatea cetăţenilor din întreaga lume(68%) sunt de acord că, dacă guvernele lor nu acţionează acum pentru a combate

8 – Cuvânt înainte criza climatică, ele nu își respectă obligaţiile faţă de cetăţeni. Aproape șase din zece(57%) spun că ar ﬁ puţin dispuși să voteze pentru un partid politic ale cărui politici nu iau în serios criza climatică. N-ar trebui să lăsăm aceste așteptări la acţiune pe care le exprimă oamenii să rămână neîmplinite. Cei care concep politici trebuie să acţioneze în virtutea unui consens societal atât de puternic. Obiectivele climatice globale și europene pe care le abordează Pactul Verde European și alte politici sunt sprijinite de știinţă și sunt practic necontestate. Adevărul e că, pentru a le realiza, trebuie de asemenea să regândim anumite concepte, mai ales cele care au determinat modelul economic occidental în ultimele câteva secole: concentrare intensă pe PIB și creștere şi valoarea nemeritată acordată unor activităţi dăunătoare mediului, justiţiei sociale și bunăstării noastre. În condi ţiile în care modelul nostru economic dominant are consecinţe drastice pentru habitatul nostru natural și, de asemenea, produce injustiţie socială larg răspândită, devine din ce în ce mai evident că problemele crizei de mediu și ale perturbării sociale au o cauză originară comună: logica capitalistă neoliberală, cu lozincile ei referitoare la creșterea inﬁnită, concurenţă, proﬁtabilita te și exploatarea resurselor cu orice preţ. Prin urmare, aceste două crize trebuie tratate cu ajutorul aceluiași set de soluţii. Fără menajamente spus, dacă vrem să asigurăm continuarea vieţii umane pe planeta noastră, conceptul dominant de progres și calitate a vieţii ca atare trebuie să încorporeze elemente precum sustena bilitatea, justiţia inter-generaţională și solidaritatea, binele comun și un mod de viaţă compatibil cu nevoile și limitele habitatului nostru natural, Mama Natură. La citirea acestui manual de argumente, veţi putea identiﬁca unele principii generale care trebuie luate întotdeauna în calcul atunci când evaluăm provocările care ne așteaptă. Aceste principii ne oferă un cadru și o direcţie generală. Primul din ele este eﬁcienţa: cum putem minimiza utilizarea de energie și resurse pentru crearea unui anumit produs? Al doilea principiu este „decuplarea”: cum putem decupla complet, pe termen lung, activităţile noastre economice de înzestrarea limitată a resurselor naturale? Al treilea – pentru a realiza aceste lucruri, ar trebui să ne lăsăm ghidaţi de principiul consecvenţei, respectiv ﬂuxurile noastre materiale și energetice trebuie remodelate în așa fel încât să ﬁe compatibile cu nevoile și limitele ecosis temului care ne înconjoară. Al patrulea principiu care trebuie luat în calcul este suﬁcienţa: cum putem să ne schimbăm modelele de consum în așa fel încât să folosim pur și simplu mai puţine resurse naturale ca înainte? Și, în sfârșit, dar deloc în ultimul rând, principiile justiţiei sociale, echităţii și solidarităţii: cum putem face în așa fel încât, atunci când abordăm provo carea climatică, toţi să poarte o parte a responsabilităţii corespunzătoare capacităţilor și nevoilor lui sau ei, astfel încât eforturile noastre să nu lase pe nimeni în urmă. Indiferent că e vorba de extinderea la scară a regenerabilelor, de realizarea tranziţiei mobilităţii, crearea de slujbe verzi sustenabile etc., datorită principiilor centrale schiţate aici nu doar vom face lucruri diferite, ci vom proceda diferit. Cu alte cuvinte, vom ﬁ cu adevărat sustenabili. În acest volum veţi găsi xxx pagini pline de argumente, cazuri de bune practici, date și imagini care arată că acest lucru este fezabil, că, în multe zone și cazuri este ceva ce facem deja și că ne putem intensiﬁca eforturile și putem ﬁ mai îndrăzneţi în urmărirea obiectivelor noastre comune, făcând ca vieţile și societăţile noastre să ﬁe nu doar sustenabile din punct de vedere al mediului, ci și mai juste din punct de vedere social. Punctele critice ale 1,5°C E ﬁresc ca orice schimbare să dea naștere incertitudinii. Cu toate acestea, inacţiunea în privinţa crizei climatice va crea mult mai multă incertitudine din cauza consecinţelor drastice pentru mediu, care au un impact imens asupra noastră a tuturor. Dacă nu limităm încălzirea globală la 1,5°C, există un risc crescut să

Cuvânt înainte – 9 atingem„punctele critice” ale sistemului planetar, după care încălzirea globală va continua să crească fără ca noi să putem opri acest cerc vicios. Pădurile care funcţionează ca depozite naturale de carbon, dar sunt distruse de incendii datorate secetei, gazul metan eliberat de permafrostul care se topește sau reducerea suprafeţei albe de gheaţă care anterior reﬂecta înapoi în atmosferă mare parte a luminii soarelui sunt doar trei astfel de„puncte critice” pe care probabil că le-am atins deja. Acesta este motivul pentru care imensa majoritate a naţiunilor au semnat, în 2015, Acordul de la Paris, creând un cadru multilateral pentru„menţi nerea creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale, recunoscând că astfel s-ar reduce în mod semniﬁcativ riscurile și efectele schimbărilor climatice”, așa cum declară Articolul 2. ¹ Grupul Intergu vernamental privind Schimbările Climatice(IPCC), un organism științiﬁc internațional care compilează constatările a mii de oameni de știință renumiți din domeniul climatic din întreaga lume, a descris diferențele extraordinare dintre o creștere a temperaturii globale de+1,5°C și+2°C în comprehensivul ei raport special„Încălzirea Globală cu 1,5°C” ², subliniind cât de important e să nu atingem punctele critice ale sistemului nostru climatic planetar. Atunci când vorbim în acest manual despre„politici climatice ambițioase”, ne referim la politici aliniate cu ținta de 1,5°C, politici care ne pot salva de la o încălzire globală incontrolabilă, care se auto-alimentează. Prin„politici climatice ambițioase” ne referim la o transformare socialecologică reală în bine, nu doar la niște modiﬁcări verzi cosmetice ale unor politici altfel convenționale. Astfel,„totul trebuie să se schimbe, pentru ca totul să rămână la fel” ³. Cu alte cuvinte, dacă vrem să trăim în continuare pe o planetă locuibilă, atunci societățile noastre trebuie să se schimbe – în bine. Dacă nu reușim să facem asta, criza climatică va destabiliza nu doar mediul nostru natural, ci și societățile noastre și bunăstarea noastră. Suntem conștienți de îngrijorările referitoare la această schimbare, și de aceea în ﬁecare capitol le vom aborda în mod direct, deconstruind miturile din jurul politicilor climatice care instrumentalizează incertitudinea legitimă a oamenilor. Cel mai bun aspect al tratării crizei climatice e că aceasta nu se bazează pe o gândire utopică. Acțiunea climatică se poate referi la și se poate inspira din sute și sute de exemple de bune practici care oferă rezultate existente în realitate. Astfel, prin scrierea acestui manual rămânem la fapte și doar la fapte, la politici realiste și soluții practice, nu la scenarii visătoare. Este misiunea fundațiilor politice și a think tank-urilor să propună soluții, să surpindă cele mai bune practici și să consolideze lecțiile deja învățate, iar apoi să facă în așa fel încât acestea să ﬁe disponibile pentru implementare, ajutându-i astfel pe decidenți, liderii de opinie și cetățenii și membrii comunității activi și angajați să abordeze cele mai presante provocări, în interesul generațiilor actuale și viitoare. Ca social-democrați, considerăm că aceasta este datoria noastră. Tradițional, mișcarea social-democrată a fost cea care a problematizat și realizat transformările sociale, îndrumând societățile în epocile diﬁcile cu obiec tivul suprem de a le face mai umane și drepte. Cine ar putea ﬁ mai bine echipaţi pentru găsirea compromisului, echilibrului și sinergiei potrivite între climă, siguranță socială și justiție? „Nimic nu se întâmplă de la sine. Și puține lucruri durează. Prin urmare – ﬁți conștienți de puterea voastră și de faptul că ﬁecare epocă vrea propriile ei răspunsuri, iar voi trebuie să ﬁți la înălțimea ei pentru a putea să faceți bine.” Aceste cuvinte celebre, rostite de marele răposat Willy Brandt acum 28 de ani, sunt la fel de potrivite pentru misiunea de astăzi. În cazul nostru, știm care sunt provocările pe care trebuie să le abordăm și suntem conștienți de puterile aﬂate în posesia noastră. Dar trebuie să ne întețim efor turile. Sperăm ca această publicație să își joace rolul şi să realizeze tocmai acest lucru.

10 – Introducere Introducere Comunicarea climatică și structura acestui manual Oamenii de știinţa avertizează în privinţa încălzirii globale începând din anii'70. Astăzi, suntem inundaţi în mod constant cu informaţii despre crize climatice, iar dezastrele de mediu apar la știri în ﬁecare zi. În ciu da omniprezenţei a ceea ce a fost numit„cunoaștereproblemă”(spre deosebire de cunoaștere-acţiune), există o spectaculoasă lipsă de acţiune – atât la nivel politic, cât și individual. Motivele acestui decalaj dintre conștientizare, intenţie și comportament sunt multi ple. Studiile au arătat că simplele campanii de infor mare – o abordare folosită adesea pentru creșterea conștientizării catastrofei climatice – duc rareori la o schimbare a comporta- mentului individual în favoarea mediului(Steg& Vlek, 2009). În lumina acestui fapt, cei care concep politici climatice, promotorii sustena bilităţii și activiștii de mediu pot beneﬁcia de pe urma unor intuiţii preţioase ale psihologiei mediului și știinţei comunicării. Știm că pentru combaterea crizelor climatice e nevoie de mai mult decât simpla enunţare a faptelor. Trebuie să ne gândim în mod strategic mesajul, dacă vrem să ajungem la publicul nostru și să evităm o potenţială rezistenţă sau reactanţă, care ar putea să aibă drept rezultat înfrângerea obiectivului nostru iniţial. În acest manual de argumente, multe din principiile următoare referitoare la psihologia comunicării climatice au fost puse în practică. Ele oferă o consiliere preţioasă socialdemocraţilor care lucrează, în contextul transformării social-ecologice, la eﬁcientizarea comunicării lor. În primul rând, echipa autorilor a luat în considerare publicul ţintă prospectiv al manualului. Prin crearea de descrieri ale persoanei ipotetice căreia încearcă să i se adreseze manualul, am identiﬁcat anumiţi numitori comuni ai valorilor, identităţilor, modelelor mentale, demograﬁei, obiceiurilor și factorilor contextuali ai oamenilor la care sperăm să ajungă această publicaţie. Foarte adesea, crearea unei bune adecvări între comunicarea noastră și publicul țintă este la fel de importantă precum conținutul mesajului însuși (Webster& Marshall, 2019). Un alt considerent fundamental a fost încadrarea res pectivelor argumente. Psihologia socială și lingvistica cognitivă au arătat că modul în care comunicăm conţinutul modiﬁcă efectiv modul în care oamenii reacţionează la el(Lakoﬀ& Wehling, 2008). Ţinând cont de acest lucru, manualul nostru oferă cititorului argu mente pro-active care să-i dea posibilitatea de a deveni autorul propriei lui sau ei narațiuni. În loc să reacţionăm doar la discursul heghemonic, am creat argumente cu cadre care pot ﬁ folosite ca instrumente prin care voi să vă puteţi spune povestea propriei transformări socialdemocrate către justiţie și sustena- bilitate globale. Aceste direcţii de argumentaţie creează o naraţiune cuprinză toare care face ca acest manual să aibă utilitate practică și, în același timp, să îl abiliteze pe cititor. Fiecare capitol este conceput să inspire cititorul să adopte o abordare diferită faţă de chestiunile aﬂate în joc și să își recupereze capaci tatea de acţiune pentru o poveste a schimbării din care facem parte cu toţii.

Introducere – 11 Veţi observa, atunci când vă afundaţi în capitolele individuale, că ﬁecare din acestea începe cu o vizi une pozitivă și tangibilă. Acest lucru îi creează cititorului emoţii satisfăcătoare și încurajează deschi derea și curajul necesare pentru identiﬁcarea și sesizarea oportunităţilor de abordare a crizei climatice și a cauzelor ei, în locul retragerii din faţa chestiunilor aﬂate în joc(Harré, 2011). Într-un context al unei catastrofe climatice alarmante și al injustiţiei globale copleșitoare, adesea asta este mai ușor de spus decât de făcut. E important să ne reamintim riscul potenţial și efectele secundare nedorite ale comunicării în avalanșă de mesaje care stârnesc emoţii neplăcute precum frică, neliniște, vinovăţie și angoasă existen ţială. Există o mare probabilitate ca publicurile noastre ţintă să înţeleagă argumentul, poate chiar să devină conștiente de realitatea ameninţării și să aibă valori biosferice și altruiste – dar comportamentul nociv să continue sau chiar să se agraveze. Acest fenomen face obiectul cercetărilor de decenii și creează ceea ce psihologia socială numește„disonanţă cognitivă”. Drept consecinţă, riscăm să stimulăm comportamente problematice din punct de vedere al mediului, abătând atenţia cititorilor de la riscuri și făcându-i să reinterpreteze aceste riscuri în moduri auto-interesate și să devină apatici în privinţa acestor probleme, sau chiar să-și activeze valori materialiste(Crompton& Kasser, 2009). O modalitate posibilă de tratare a acestei dileme este concentrarea asupra unor viziuni constructive ale sustenabilităţii și justiţiei care, în primul rând, inspiră și motivează. Acestea atrag atenţia cititorului asupra mesajelor susţinute și stârnesc sentimente pozitive. La rândul lor, acestea produc calităţi importante care sunt esenţiale pentru progresul social(Harré, 2011). Pe lângă stimularea creativității și deschiderii, emoțiile pozitive îmbunătățesc și capacitatea cititorului de a procesa informațiile alarmante care constituie o parte inevitabilă și crucială a comuni cării climatice. În acest manual, nu ne ferim de aspectele mai dure ale realităţii, de care suntem cu toţii cât se poate de conștienţi. Dar acestea sunt prezentate întro formă care le face mai ușor de digerat, încurajând cititorii să extragă din ele motivaţie pentru acţiune, și nu făcându-i să se retragă din faţa chestiunilor aﬂate în joc. Un alt considerent esenţial în ceea ce privește comuni carea strategică este limbajul folosit. Utilizarea unor cadre progresiste este esențială pentru a genera schimbare și a demonstra că transformarea este posibilă. Prin urmare, în acest manual am avut multă grijă să creăm cadre care se concentrează asupra unui viitor just și sustenabil. Prin folosirea anumitor cuvinte și expresii și includerea sau excluderea deliberată a anumitor aspecte ale discursului mai larg, urmărim să promovăm moduri mai utile de a privi lumea. Păstrând acest lucru în mine, încadrările argumen telor respective sunt menite să facă apel la un set de valori foarte speciﬁc. Ele fac ca mesajele să ﬁe motivaţionale și sunt motoare eﬁciente ale acţiunii. Prin încorporarea apelurilor la concepte precum justiţia și echitatea, sunt încurajate valori intrinseci care întăresc motivaţia de a construi o lume mai sustenabilă, echitabilă și democratică.

12 – Introducere De exemplu, primul capitol începe imediat cu naraţi unea că acţiunea climatică ambiţioasă e importantă pentru justiţia și egalitatea socială. Concentrându-se asupra generaţiilor viitoare și a clivajului de clasă și a celui global Nord-Sud, această naraţiune descrie modul în care acţiunea climatică este un instrument util pentru combaterea injustiţiei. Adoptarea acestei perspective, în locul concentrării pe costul acţiunii climatice sau chiar al cedării scenei în favoarea unui discurs care consideră acţiunea climatică un mijloc în vederea unui scop extrinsec(cum ar ﬁ proﬁturile companiilor, puterea, succesul sau securitatea naţională), este utilă pentru stimularea unei motivaţii sustenabile. În plus, am avut mare grijă să luăm în calcul publicul ţintă respectiv al diferitelor argumente. Dacă iau în considerare ce îi interesează pe cititorii prospectivi, ce au ei în comun și ce e relevant pentru identitatea lor comună ca social-democraţi, mesajele au șanse mai mari să își atingă scopul(PIRC, 2011). Din nou, puteţi vedea clar acest lucru în primul capitol, care subliniază cone xiunea puternică dintre luptele trecute ale socialdemocraţilor și justiţia socială. Capitolele 1 și 2, mai ales, acoperă chestiunile clasei și globalizării. Atunci când am abordat aspecte referitoare la justiţie, securitate, economie și locuri de muncă, a trebuit să categorizăm grupurile defavorizate, cei care au beneﬁciat mai puţin de pe urma economiei globale capitaliste. Ne-am stră  duit ca limbajul nostru să e cât mai incluziv posibil, evitând„alterizarea” ⁴ și, în schimb, trasând simila rități. Urmărind să ﬁm expliciţi în privinţa greutăţilor individuale cu care se confruntă oamenii, am vrut în același timp să subliniem proble- mele sistemice su biacente și posibile modalităţi de contracarare a lor (Underhill, 2020). În consecință, recomandările for mulate în acest manual pot contribui la promovarea solidarității și empatiei și la edi carea unei societăți mai incluziv e(PIRC, 2011). Un alt element cheie al ﬁecăruia din capitolele acestui manual este cel al Exemplelor de Bune Practici, care arată cum poate ﬁ produsă schimbarea, care este cu totul posibilă, subliniind normele sociale pozitive adoptate de alţi indivizi și instituţii care lucrează deja pentru această transformare. Oamenii sunt ﬁinţe sociale. Atunci când aﬂăm despre lucrurile pe care le fac alţii(cu cât acești oameni sunt mai similari cu noi, cu atât mai bine), asta are o inﬂuenţă profundă asupra propriilor noastre acţiuni. De fapt, inﬂuenţa normelor sociale e unul din cele mai importante motoare ale comportamentului uman – și, în același timp, unul din cele mai subconștiente. A aﬂa despre iniţiativele sus tenabile și munca întreprinsă de oameni cu gândire asemănătoare poate ﬁ mai motivant și mai decisiv decât a ﬁ conștient de problemele de mediu care fac de fapt ca o astfel de acţiune să ﬁe necesară(Klöckner, 2013). Prin furnizarea de exemple de bune practici, urmărim să subliniem schimbările care au avut deja succes și care fac ca schimbările viitoare să pară mai fezabile. Aceste exemple de bune practici sunt prezen tate într-un mod care subliniază rolul pe care îl joacă oamenii în crearea schimbării, ceea ce face din ele o inspiraţie și mai puternică pentru cititor. Un alt beneﬁciu important al exemplelor de bune practici este că ele oferă acţiunii o cunoaştere referitoare la modul în care trebuie tratate anumite chestiuni. Acest lucru poate contribui la a-i încuraja pe oameni să se simtă capabili de acţiunea necesară pentru protejarea mediului, ceea ce este cât se poate de relevant, deoarece auto-eﬁcacitatea ⁵ deopotrivă individuală și colectivă s-a dovedit a ﬁ esenţială pentru un comportament favorabil mediului(Klöckner, 2013). Așa cum, în mod potrivit, a spus Albert Einstein:„Nu putem soluţiona probleme folosind același tip de gândire pe care am folosit-o atunci când le-am creat”. Acest manual ridică unele chestiuni arzătoare ale societăţilor capitaliste industrializate. Încă și mai im portant, el trece dincolo de o simplă analiză a statu quo-ului, descriind și modalități posibile de a merge mai departe, spre un viitor sustenabil și socialdemocrat mai just.

Note de subsol și Surse Note de subsol Cuvânt înainte ¹ https://unfccc.int/ﬁles/essential_background/convention/application/pdf/english_paris_agreement.pdf(traducere în limba română https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:22016A1019(01)&from=SV) ² https://www.ipcc.ch/sr15/ ³ Acest binecunoscut citat provine din romanul Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Surse Cuvânt înainte Crompton, T.& Kasser, T.(2009): Meeting environmental challenges: The role of human identity; disponibil la: www.valuesandframes.org/downloads(accesat ultima oară pe 1.11.2016). Klöckner, C. A.(2013): A Comprehensive Model of the Psychology of Environmental Behaviour – a Meta-Analysis, în: Global Environmental Change, 23(5), 1028–1038. Lakoﬀ, G.& Wehling, E.(2008): Your Brain's Politics. How the Science of Mind Explains the Political Divide. Carl-Auer Publishers, Heidelberg. Public Interest Research Centre(2011): The Common Cause Handbook. A Guide to Values and Frames for Campaigners, Community Organizers, Civil Servants, Fundraisers, Educators, Social Entrepreneurs, Activists, Funders, Politicians, and everyone in between. Harré, N.(2011): Psychology for a Better World. Auckland Department of Psychology, University of Auckland; disponibil la: www.psych.auckland.ac.nz/psychologyforabetterworld(accesat ultima oară pe 16.06.2020). Steg, L.& Vlek, C.(2009): Encouraging pro-environmental behaviour: An integrative research agenda, în: Journal of Environmental Psychology, 29, 309–317. Underhill, R.(2020): A Practical Guide For Communicating Global Justice and Solidarity – An alternative to the language of development, aid and charity; disponibil la: https://www.healthpovertyaction.org/wp-content/uploads/2019/04/A-PracticalGuide-For-Communicating-Global-Justice-and-Solidarity.pdf(accesat ultima oară pe 17.06.2020). Webster, R.& Marshall, G.(2019). The# TalkingClimate Handbook. How to have conversations about climate change in your daily life. Climate Outreach, Oxford. Note de subsol Introducere ⁴ Utilizarea unui limbaj care îndepărtează de noi un alt grup. ⁵„Self-eﬃcacy”, în original(n. tr.). Introducere – 13

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială Acţiunea climatică ambiţioasă este un instrument esenţial în lupta împotriva injustiţiei crescânde – atât pe plan global, cât și intern. Social-democraţii au luptat întotdeauna pentru justiţie socială. Ei au gestionat cu succes tranziţii fundamen tale într-o manieră justă din punct de vedere social și au, pentru sustenabilitatea de mediu și socială, un repertoriu amplu de concepte inspiratoare la care pot să facă apel.

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 15 În acest capitol, vom sublinia impor tanţa politicilor climatice ambiţioase pentru asigurarea justiţiei sociale (partea I) și progresului social(partea a II-a). De asemenea, după cum vom arăta, conceptul de transformare social-ecologică nu este nou pentru social-democraţie, el ﬁind parte inte grantă a dezvoltării ei istorice(partea a III-a). Marta, ce cadou ți-ai dori de ziua ta anul acesta? O politică climatică ambițioasă, astfel încât să pot să ajung să ﬁu o bunică la fel de minunată ca tine când voi crește.

16 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială Partea I: Acţiunea climatică ambiţioasă este un instrument important al luptei împotriva injustiţiei crescânde – atât pe plan global, cât și intern. Politicile climatice ambiţioase încurajează justiţia socială. Acest lucru este subliniat de un număr crescând de cetăţeni progresiști și politicieni social-democraţi deopotrivă. În secţiunea de mai jos, vom arunca lumină asupra interac ţiunii dintre criza climatică și justiţia socială pentru diverse grupuri marginalizate. În mai multe ţări din lume ne confruntăm cu o criză a justiţiei. Drept rezultat al crizei climatice, grupurile defavorizate ale societăţii suferă de pe urma unei triple poveri a injustiției crescânde: 1. În primul rând, cetățenii marginalizați suferă mai mult de pe urma consecințelor crizei climatice: Atunci când un val de căldură lovește un oraș, tem peraturile de 40°C îi afectează pe oamenii în vârstă care locuiesc într-un apartament înăbușitor de 40 de m² mult mai mult decât pe locuitorii unei case mari și frumoase, cu grădină umbroasă în care aceștia se pot răcori. La fel, un angajat bine plătit poate porni aerul condiţionat sau poate să plece de la birou, în timp ce un lucrător manual nu poate părăsi linia de producţie dintr-o fabrică înăbușitor de ﬁerbinte. Nu este doar o problemă de confort personal: chiar și în prospera Germanie, 20.000 de oameni au murit din cauza valu rilor de căldură din ultimii ani – de două ori mai mult decât în accidentele de mașină. ⁶ De ase- menea, alte dezastre naturale provocate de încălzirea globală vor lovi mai puternic părţile marginalizate ale societăţii, deoarece casele, școlile și locurile de muncă ale aces tora sunt situate adesea în locuri în care dezastrele naturale sunt mai probabile, de exemplu pe un teren instabil sau în zone predispuse la inundaţie. ⁷ În plus faţă de acest lucru, sectoarele lovite cel mai puternic de criza climatică oferă în prezent locuri de muncă unei forțe de muncă predomi nant puțin cali cată. Aici ne referim la sectorul agricol, care suferă deja din cauza secetelor, furtunilor, penuriilor de apă și modelelor din ce în ce mai imprevizibile ale vremii, și turism, care, pe deasupra acestor provocări, se confruntă și cu problema creșterii nivelului mării(vezi și Capitolul 2, pag. 40). Astfel, cei defavorizaţi sunt mai vulnerabili la impactul crizei climatice. OIM esti- mează pierderea a 80 de milioane de locuri de muncă cu program întreg în următorii 10 ani ca rezultat al crizei climatice – dar chiar și această cifră depinde de condiţia menţinerii încălzirii globale sub 1,5°C. Dacă nu reușim să realizăm acest obiectiv, și mai mulţi oameni își vor pierde locurile de muncă. Studiile arată că cetăţenii UE percep riscul de a-și pierde slujba din cauza impactului încălzirii globale(sau a inegalităţii) ca ﬁind mai mare decât riscul pierderii slujbei din cauza măsurilor pentru reducerea emisiilor de carbon. ⁸ 2. În al doilea rând, grupurile marginalizate social au o capacitate mai mică de a face față unor astfel de tipuri ale impactului crizei climatice – ele au, pur și simplu, o reziliență mai mică: C osturile unei pivniţe inundate sau ale avariilor pe care o furtună le produce unui acoperiș reprezintă o povară mai grea pentru săracii societăţii decât pentru cetăţenii prosperi care au o asigurare de calitate. De asemenea, cei care lucrează în sec toa re puternic afectate sunt, de regulă, mai puţin ﬂexibili în ceea ce privește schimbarea locului de muncă. De exemplu, e posibil ca un mic fermier să nu aibă capitalul și cunoștinţele necesare pentru a-și instala un sistem de irigaţie inovator, care economisește apă, pentru a contracara efectele secetei.

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 17 3. Acest lucru este cu atât mai inechitabil cu cât, în al treilea rând, grupurile defavorizate din societate contribuie mai puțin la criza climatică – ceea ce este valabil pentru toate țările, atât de acum, cât și din trecut. ⁹ Cei defavorizaţi zboară mai puţin, atât în scop personal, cât și profesional, nu au mașini(mari), au apartamente mult mai mici de încălzit și cum pără mai puţine produse de consum. De fapt, 45% din gazele cu efect de seră globale(GES) sunt produse de cele mai bogate 10 procente ale popu laţiei lumii, în timp ce cei mai săraci 50% sunt res ponsabili pentru doar 13% din emisii. Chiar dacă majoritatea acestor„emiţători de top” se aﬂă în ţările industrializate ale Nordului Global, e impor tant să observăm că o treime din ei trăiesc în ţări cu venituri medii precum Rusia. ¹⁰ Raportorul Special al ONU pentru sărăcie extremă și drep turile omului, Philip Alston, chiar a avertizat că„riscăm scenariul unui<apartheid climatic> în care bogaţii scapă de căldura excesivă, foamete și conﬂict cu ajutorul banilor, în timp ce restul lumii este lăsat să sufere”. ¹¹ Cu toţii vrem ca societăţile noastre să ﬁe juste și cu toţii ne străduim să luptăm împotriva inegalităţii cres cânde. În lumina celor trei raţiuni descrise mai sus – faptul că cei marginalizaţi sunt mai vulnerabili, au o rezilienţă redusă și au contribuit mai puţin la emisii – este imperativ ca criza climatică să ﬁe adusă sub control, pentru a evita adâncirea decalajului dintre bogaţii și săracii lumii. Criza climatică nu este o criză a justiției doar din perspectiva grupurilor privilegiate versus cele defavorizate din societate, ci și în sensul altor câteva dimensiuni, anume ale justiției a) dintre generații, b) dintre națiuni și c) dintre bărbați și femei. 1. Cu toții vrem un viitor mai bun pentru copiii ș i nepoții noștri. Vrem ca ei să trăiască în demnitate și fără frică, să își poată dezvolta talentele și să poată avea grijă de cei dragi. Dar, împreună cu părinţii noștri, trebuie să folosim atât de multe resurse încât generaţiilor viitoare nu o să le mai rămână prea mult. ¹² Oceane acide pline de deșeuri de plastic, în loc de pești, peisaje deșertice, biodiversitate în

18 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială scădere și societăţi care, prea adesea, sunt în stare de criză din cauza răspândirii bolilor, dezas trelor naturale și costurilor în creştere accelerată datorate nevoii de adaptare la noua situaţie – ce moștenire avem de lăsat copiilor noștri! ¹³ Nu e deloc surprinzător că mișcările de copii din întreaga lume fac mari eforturi să amintească generaţiei noastre că„Nu există o planetă de rezervă” pe care ei să poată trăi. ¹⁴ Așa că, dacă vrem ca copiii noștri să ducă o viață fericită, trebuie să transformăm societățile și eco nomiile noastre în concordanță cu principiile sociale și de mediu – cu alte cuvinte, trebuie să le schimbăm în bine, imediat. 2. Asigurarea justiţiei climatice este tratată ca prioritate și la nivel internaţional, unde vedem aceleași modele ale injustiţiei de la nivel naţional: Ţările care au o amprentă de carbon scăzută (curentă, istorică, totală și per capita) vor ﬁ lovite cel mai dur de impactul încălzirii globale. Majoritatea acestor ţări sunt amplasate în regiuni deja calde care, în condiţiile creșterii temperaturi, ar putea deveni deșerturi nelocuibile. Caracteristicile geograﬁce de tipul ţărmurilor lungi, tot mai erodate, înseamnă că acestea ar putea să ﬁe lovite tot mai frecvent de furtuni puternice sau că oceanul ar putea să înghită delte imense. ¹⁶ Majoritatea acestor naţiuni sunt ţări cu venituri mici și astfel sunt dezavantajate în privinţa efortului de a-și spori rezilienţa. ¹⁷ Îmbunătăţi rea rezilienţei necesită nu doar construirea unei infrastucturi costisitoare, ci și crearea de planuri de salvare și înﬁinţarea de fonduri pentru victimele evenimentelor climatice extreme. Însă resursele umane și ﬁnanciare adesea lipsesc. Astfel, criza climatică are potenţialul de a exacerba semniﬁcativ inegalitatea globală. În lumina acestui fapt, de decenii întregi este purtată o dezbatere referitoare la responsa bilitatea diferitelor naţiuni pentru limitarea crizei climatice. Dacă acum e clar că, pentru evitarea unei creșteri de temperatură de 1,5°C

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 19 ireversibilă), ﬁecare naţiune trebuie să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, nu trebuie să neglijăm luarea în considerare a responsabilităţii pentru emisiile istorice – adică problemele care au fost cauzate, în mare măsură, de ţările Nordului Global. Din această perspectivă, ţinta UE de neutralitate din punct de vedere climatic până în 2050 nu este ambiţioasă, ci tardivă. Astăzi, solidaritatea internaţională referitoare la trata rea crizei climatice înseamnă nu doar o„împărţire a poverii” echitabilă, recunoscând emisiile istorice, ci și o echitabilă distribuire a oportunităţilor generate de inovaţia verde. Dacă ţările din Nordul Global, care au produs de fapt o mare parte a emisiilor, vând acum tehnologii verzi inovatoare acelor ţări din Sudul Global care suferă din cauza consecinţelor acelor măsuri de combatere a încălzirii globale, atunci asta nu se mai poate numi solidaritate internaţională. După ce au avut o contribuţie semniﬁcativă la încălzirea globală, ţările Nordului Global ar trebui, cel puţin, să transfere „tehnologii verzi” celor mai afectate ţări din Sudul Global, permiţându-le astfel să facă„salturi”. Ar ﬁ încă și mai bine dacă ţările Nordului Global ar susţine cerce tarea și inovarea verde din Sudul Global, astfel încât mai multe patente, de exemplu pentru energii regene rabile sau mobilitate urbană, să poată ﬁ revendicate de companii din Sudul Global. Solidaritatea internaţională a fost un principiu călău zitor al social-democraţiei încă de la crearea acesteia. Astăzi, într-o lume globalizată, solidaritatea este nu doar o chestiune de valori, ci și un activ autentic, deoarece înseamnă combinarea forţelor. Putem împiedica criza climatică să ameninţe omenirea doar dacă suntem cu adevărat alături unii de alţii și lucrăm unii alături de alţii, pe o bază globală. Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice, unul din cele mai importante tratate multi-laterale din ultimele decenii, constituie o bază excelentă pentru o astfel de acţiune comună. 3. Este un fapt bine stabilit că încălzirea globală are un impact mai mare asupra femeilor decât a bărbaţilor. Mai multe femei suferă din cauza sărăciei și sunt adesea lipsite de accesul la resurse cruciale, iar în perioadele de criză multe societăţi tind să salveze sau alimenteze băieţii și bărbaţii înaintea fetelor și femeilor. ¹⁸ În plus faţă de asta, unele sectoare economice lovite drastic de încălzirea globală – agricultură, turism și sănătate, de exemplu – au o forţă de muncă predominant feminină. În multe ţări din Africa Sub-Sahariană, femeile au un rol stabilizator pentru familiile și comunităţile lor din cauza importanţei lor pentru agricultură, iar acum acest model de viaţă este din ce în ce mai periclitat. Și în sectorul turistic se vor pierde multe locuri de muncă – atunci când plajele Croaţiei vor dispărea, nu va mai ﬁ nevoie de cameriste. În sectorul sănătăţii, în schimb, va ﬁ nevoie de multe asistente suplimentare pentru a menţine în stare de funcţionare sistemele noastre de sănătate atunci când criza climatică se va produce pe deplin. Trebuie să facem în aşa fel încât această muncă suplimentară să ﬁe îndeplinită de angajaţi care lucrează în condiţii bune, și nu de asistentele care deja fac ore suplimentare(neplătite) astăzi(vezi mai sus, pag. xx, iar pentru efectele politicilor climatice asupra egalităţii de gen, vezi Capitolul 2, pag. xx). Cu toate acestea, ar ﬁ o greșeală să descriem femeile numai ca victime neajutorate ale crizei climatice. De la micile fermiere din Sudul Global care redescoperă tehnici ale agriculturii tradiţionale beneﬁce în situaţia curentă și până la Greta Thunberg, fondatoarea adolescentă a „Fridays for Future” – femeile din întreaga lume sunt lideri în lupta împotriva crizei climatice. ¹⁹ Atunci când sunt disponibile date știinţiﬁce, acestea arată adesea că femeile sunt deopotrivă mai bine informate despre criza climatică și mai preocupate de impactul ei. ²⁰ Astfel, politicile climatice ar trebui nu doar să ia în calcul diferența de consecințe a impactului

20 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială climatic asupra bărbaților și asupra femeilor, ci și să abiliteze femeile pentru combaterea aces tei provocări speci ce, contribuind prin asta la egalitatea de gen. Dar cum rămâne cu… … preocupările că măsurile de combatere climatice ar putea să ducă la o nouă injustiţie în cadrul naţiunilor, din cauza decalajelor sociale crescânde – de exemplu, din cauza faptului că preţul emisiilor de CO2 îi afectează mai puternic pe cei defavorizaţi? Calea de urmat: asigurarea justiției sociale pe plan intern Măsurile ambiţioase de combatere climatică pot ajuta la reducerea injustiţiei sociale existente. Iar social-democraţii, în particular, ar trebui să se asigure că noile politici sunt concepute ţinând cont de acest lucru. La nivel naţional există multe soluţii de bune practici. Un exemplu excelent este un sistem de tarifare a carbonului cu efect redistributiv. ²¹ În acest sistem, cei privilegiaţi,„emiţătorii de top”, plătesc mai mult, în timp ce grupurile marginalizate, care tind să producă mai puţine emisii, plătesc mai puţin de la bun început. Veni turile totale din tarife pot ﬁ apoi rambursate direct membrilor mai săraci ai societăţii sau folosite, în parte, pentru proiecte de mediu în beneﬁciul grupurilor defavorizate ale societăţii – printre acestea putându-se număra parcuri, transport public gratuit sau sisteme de încălzire/ izolare noi pentru proiectele locative sociale. În ambele cazuri, la sfârșitul anului grupurile marginalizate rămân cu mai mulţi bani în buzu nar, ceea ce le-ar putea ajuta să-și îmbunătă ţească statutul social și, în același timp, servește drept recompensă pentru amprenta lor de carbon comparativ mică. Cu toate acestea, nu doar măsurile ﬁscale trebuie evaluate în termenii efectelor lor asupra justiţiei sociale. De fapt, reglementările climatice și de oricare alt tip și investiţiile guvernamentale tre buie supuse și ele aceleiași examinări: un trans port public gratuit mai bun și noi piste de bici cletă sau subvenţii pentru biciclete(de transport) sunt o investiţie mai bună din perspectiva celor marginalizaţi social decât subvenţionarea unui

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 21 SUV electric de 60.000 de euro. De asemenea, interzicerea tuturor mașinilor în centrele orașelor ar ﬁ mai echitabilă și mai sănătoasă – cu condiţia să existe alternative bune – decât permiterea doar a noilor vehicule electrice(vezi și Capitolul 5, pag. 107). Acestea sunt doar câteva exemple care demon strează că cea mai bună soluție din perspectiva mediului va produce și mai multă justiție socială. Dar cum rămâne cu… … faptul că multe ţări din Europa produc relativ pu ţine emisii, în timp ce guvernele unor ţări mari emiţă toare, cum ar ﬁ Statele Unite sau Brazilia, refuză să întreprindă acţiunea cuvenită? Calea de urmat: asigurarea justiției climatice globale Acest„joc al învinovăţirii” în care toţi arătăm cu dege tul spre vecinii noștri, așteptând să vedem cine acţio nează primul, este o tactică tipică de amânare. În con textul luptei împotriva crizei climatice din Europa(de Est și de Vest), acest argument nu e valabil din cinci motive: 1. În primul rând, dacă luăm în calcul a) emisiile istorice produse de industrializarea timpurie și b) emisiile per capita, absolut ﬁecare ţară euro peană are o amprentă de carbon mare. În ansam  blu, ţările europene au produs 33% din emisiile globale, în timp ce doar ţările UE-28 au produs 22%. ²² Ceea ce nu reﬂectă aceste cifre este faptul că emisiile de CO2 sunt contabilizate acolo unde sunt produse, nu unde este consu- mat produsul. Astfel, dacă oţelul intensiv în carbon este produs în India dar utilizat în Slovacia, atunci India este ţara cu palmares negativ. 2. În al doilea rând, dacă ﬁecare ţară ar așteapta ca „vecinii ei mai mari” să acţioneze primii, până la urmă nimeni nu ar face nimic. De exemplu, oare faptul că Polonia ocupă locul 26 pe lista ţărilor cu cele mai mari emisii de GES înseamnă că celelalte 171 de ţări semnatare ale Acordului de la Paris privind Schimbările Climatice nu trebuie să facă nimic până când guvernul polonez decide să implementeze pe de-a-ntregul obligaţiile tratatului? 3. În al treilea rând, chiar dacă guvernele naţionale se opun politicilor climatice ambiţioase, asta nu înseamnă că amprenta de carbon a ţării respec tive nu poate ﬁ redusă. Anunţului președintelui Trump că se va retrage din Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice i s-a opus o rezis tenţă aprigă la nivelul multor state și comunităţi din SUA, opoziţia lor ﬁind transmisă prin sloga nul„Suntem în continuare în Acord”. Campania cu același nume unește astăzi acţionari cu un buget cumulat de 6,2 trilioane de dolari – ceea ce ar face din ea a treia cea mai mare economie din lume. ²³ În mod similar, în multe alte ţări politicienii progresiști participă la un dialog direct la nivel de comunitate și provincie(cum ar Convenţia Primarilor) referitor la cele mai bune modalităţi de combatere a încălzirii globale. ²⁴ 4. În al patrulea rând, ţările mici pot să joace un rol crucial dacă conduc prin puterea exemplului. Acest lucru este valabil pentru naţiuni ale Sudului Global precum„campionii climatici” apreciaţi pe plan internaţional Costa Rica și Maroc, dar și pentru micile state europene. Danemarca, de exemplu, urmează o politică climatică foarte ambiţioasă, reducându-și emisiile și susţinând diplomaţia verde. Astfel de state-model pot declanșa un„efect de domino”. Tranziţia energetică germană, de exemplu, a început la sfârșitul anilor'90 ca experiment politic unic, în contextul dominaţiei mondiale a producţiei de combustibili fosili și a unei nișe minuscule pentru alternativele regenerabile extrem de costisitoare. În doar câteva decenii, această tranziţie a declanșat succesul global al producţiei de energie regenerabilă, ducând

22 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială la apariţia unei industrii regenerabile foarte competitive. 5. În al cincilea rând, timp de mulţi ani, adversari importanţi au descris măsurile de combatere climatică drept„povară” – când, de fapt, ele sunt exact contrariul. Politicile climatice ambițioase sunt o extraordinară oportunitate de a edi ca societăți mai echitabile și mai sănătoase și de a ameliora bunăstarea oamenilor de pe întreg globul. În tot cuprinsul acestui manual, vom descrie mai multe exemple de co-beneﬁcii pozitive ale politicilor climatice ambiţioase – pentru egalita tea socială și de gen, pentru locurile de muncă, pentru sănătate, pentru procesele democratice de luare a deciziei și chiar pentru controlul asupra timpului de lucru. ²⁵

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 23 Partea a II-a: Politicile climatice ambiţioase protejează realizările sociale ale ultimelor decenii. În ultimele câteva decenii, comunitatea noastră globală a făcut progrese remarcabile către siguranţa alimen tară, accesul la apă şi îngrijire medicală, iar milioane de oameni au fost scoși din sărăcie. Însă datele ultimilor ani arată nu doar că acest progres social a încetat, dar unele din realizările sociale au fost deja date înapoi din cauza apariţiei crizei climatice și din cauză că acele succese se bazau, în parte, pe supra-exploatarea resurselor de mediu. ²⁶ Numărul persoanelor aﬂate în sărăcie absolută a scăzut constant timp de aproape două secole. Acest lucru este, în mod incontestabil, un mare succes. Am asistat, de asemenea, la o creștere considerabilă a prosperităţii în multe ţări din Europa de Est și Sud. Cu toate acestea, potrivit Băncii Mondiale, până în 2030 122 de milioane de oameni ar putea să e împinși din nou în sărăcie din cauza impactului crizei climatice, răsturnând spectaculos tendinţa pozitivă de reducere a sărăciei. ²⁸ LIPSA DE ACȚIUNE PENTRU PROTECȚIA CLIMATULUI CREȘTE SĂRĂCIA 122 milioane de oameni De două ori mai mult decât populaţia ţărilor din Balcani Foametea este din nou în creștere: potrivit OAA, „Variabilitatea și extremele climatice sunt[…] una din forţele cheie din spatele recentei creșteri a foametei mondiale” ²⁹ și, drept rezultat,„[n]umă rul persoanelor subnutrite din lume a început să crească din 2015 și a revenit la nivelurile din 2010 - 2011”. ³⁰ Recoltele proaste provocate de criza climatică afectează și agricultura din ţările euro pene(estice). De exemplu, seceta din Rusia anilor 2010 și 2012, de exemplu, a redus producţiile agricole cu procente între 25 și 33%, provocând o creștere accentuată a preţului alimentelor. ³¹ Accesul la apă de băut sănătoasă va constitui o problemă nu doar în zone deja predispuse la secetă, ci și în multe ţări ale Nordului Global. În Europa Centrală și de Est, guvernele Bulgariei, Republicii Cehe, Ungariei, Lituaniei, Poloniei, Moldovei, României, Slovaciei, Sloveniei și Ucrainei lucrează împreună cu Organizaţia Meteorologică Mondială(OMM) la crearea unui sistem integrat de gestionare a secetei. ³² De un interes aparte sunt gheţarii din Asia Centrală, care furnizează apă potabilă locuitorilor tuturor ţărilor învecinate și care în prezent se micșorează dramatic. Criza climatică crescândă exercită presiuni tot mai puternice asupra sistemelor noastre de sănătate: cu toate acestea, stresul termic și vătămările provocate de dezastrele naturale nu sunt singurele motive de îngrijorare. ³³ Din cauza temperaturilor în creștere, animalele gazdă din regiunile(sub)tropicale pot supravieţui în Europa, ceea ce duce la răspândirea unor boli transmise prin vectori cum ar ﬁ febra Nilului de Vest, care a ajuns deja în Europa de Sud-Est și Republica Cehă. ³⁴ În sfârșit, dar nu în ultimul rând, poluarea aerului este exacerbată de criza climatică, reducând speranţa de viaţă a milioane de persoane(vezi și Capitolul 5, pag. xxx). Este o problemă serioasă, deoarece doar jumătate din populaţia lumii are acces la servicii de sănătate,

24 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială multe persoane ﬁind împinse în sărăcie din cauză că nu-și permit tratamentele medicale de care au nevoie. ³⁵ Astfel, politicile climatice ambiţioase ne ajută să protejăm progresul social pe care l-am realizat în ultimele decenii sau chiar secole. ³⁶ Mai mult, transformarea social-ecologică a sistemelor noastre economice va contribui la stoparea foametei(de exemplu, prin reducerea risipei alimentare), va prioritiza sistemele de sănătate robuste în dauna bunurilor de consum cu viaţă scurtă și le va da tuturor membrilor societăţii posibilitatea de a duce o viaţă mai bună prin intermediul unei distribuţii mai echitabile a prosperităţii(nu neapărat prin creșterea con stantă a PIB-ului). Această viziune a unui viitor mai bun este cea pe care actorii progresiști se străduie s-o realizeze de decenii întregi. Dar impactul crizei climatice nu ameninţă doar sistemul nostru social. Alte caracteristici ale securităţii umane sunt și ele în pericol: O chestiune asupra căreia s-a concentrat dez baterea a fost criza climatică în calitate de motor al con ictelor armate. Penuria de apă, foametea și, drept rezultat, migraţia în masă agravează (mai degrabă decât să provoace) conﬂictele din interiorul naţiunilor și dintre acestea. Experţii sunt de acord că, în condiţiile unei încălziri globale sporite, criza climatică va deveni un factor mai important în conﬂictele din lume, ³⁷ iar ONU a declarat chiar criza climatică„cea mai mare ameninţare la adresa securităţii globale”. ³⁸ De asemenea, chestiunea refugiaților climatici se aﬂă tot mai mult în centrul dezbaterii interna ţionale. Așa cum subliniază Înaltul Comisar pen tru Refugiaţi al Naţiunilor Unite:„Schimbarea climatică și dezastrele naturale pot spori și agrava ameninţările care îi obligă pe oameni să traver seze graniţele internaţionale. Interacţiunea dintre climă, conﬂict, sărăcie și persecuţie sporește mult complexitatea urgenţelor refugiaţilor.” ³⁹ Chiar dacă este greu de prezis câţi refugiaţi climatici există și câţi vor exista în viitor, unde vor migra aceștia și dacă criza climatică a fost factorul decisiv în decizia lor de a-și părăsi căminul, au fost totuși făcute estimări prudente. De exemplu, un raport recent al Băncii Mondiale prezicea aproximativ 140 de milioane de refugiaţi climatici până în 2050, dacă acţiunea climatică este amânată. ⁴⁰ În cadrul acestei dezbateri, impactul încălzirii globale asupra infrastructurii se bucură de mai puţină atenţie. Cu toate acestea, dată ﬁind importanţa școlilor, spitalelor, căilor ferate, drumurilor și fabricilor, este evident că o infra structură cu rezilienţă climatică este vitală pentru noi toţi: clădirile trebuie să poată rezista dezas trelor naturale(furtuni, inundaţii, ploi torenţiale, incendii de pădure, alunecări de teren etc.), ca și „evenimentelor cu evoluţie lentă”(secetă, topirea permafrostului și a gheţarilor sau creșterea nivelului mării). În lumina încălzirii globale pe care am provocat-o deja, aceste impacturi sunt inevitabile. ⁴¹ Și, puși în faţa imposibilităţii practice de a crea o infrastructură rezilientă

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 25 pentru o lume cu+5°C, ar trebui să ne con centrăm pe încetinirea încălzirii globale și comba terea efectelor ei – construind astfel un viitor mai bun. În mod similar, abia astăzi putem pune un preţ pe pierderile economice produse de dezastrele naturale de origine climatică: în prezent, aproximativ 520 de miliarde de dolari SUA pe an, echivalentul PIB-ului Suediei. ⁴² Pentru ţările dintr-o lume a+5°C, însă, sunt imposibil de estimat pierderile economice și infrastructurale, nu în ultimul rând deoarece pierderile de patri moniu cultural și distrugerea mijloacelor de trai atunci când mari părţi ale ţărmului Sankt Petersburgului, Olandei și Croaţiei se vor aﬂa sub nivelul mării vor ﬁ nemăsurate. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, încălzirea glo bală necombătută va destabiliza și sistemele noastre politice, inclusiv prin subminarea unor realizări precum procedurile participative de luare a deciziei și egalitatea de gen ridicată. În perioadele de criză, executivului i se cere de regulă să ia măsuri îndrăzneţe și drastice, adesea cu neglijarea vocilor altor actori politici. Situaţii precum acestea produc rareori progres și inovaţie socială, implicând mai degrabă o revenire la valori demodate(vezi și Capitolul 7, pag. 128). Dar cum rămâne cu… ... investiţiile necesare pentru a oferi societăţilor noastre o rezilienţă climatică mai mare? Calea de urmat: asigurarea securității sociale și umane Trebuie să investim în planiﬁcarea agricolă, sistemele de sănătate, gestiunea apei, infrastructură rezilientă și, de asemenea, sisteme de avertizare timpurie, pentru a face faţă mai bine conse cin ţ e lor încălzirii globale care, chiar și din perspectiva zilei de azi, știm că sunt inevitabile. Forumul Economic Mondial estimează un necesar de investiţii de 1,8 trilioane de dolari americani în cinci zone vitale. Poate părea mult, dar vestea bună e că, până în 2030, aceste investiţii pot descătușa beneﬁcii de 7,1 trilioane de dolari SUA. Astfel de investiţii nu doar vor preveni costuri mult mai mari, ci vor stimula și inovaţia, putânduse realiza și multe co-beneﬁcii sociale(pentru mai multe detalii despre acest lucru, vezi Capitolul 2, pag. 36ﬀ). ⁴³ INVESTIȚIILE PENTRU PROTECȚIA CLIMATULUI ADUC BENEFICII ECONOMICE Secretarul General al ONU, António Guterres, avea perfectă dreptate atunci când sublinia că „[t]otul are un cost. Dar cel mai mare cost e să nu facem nimic.” ⁴⁴ Un studiu recent dezvăluia că, dacă rămânem la ţinta de 1,5°C, pot ﬁ evitate daune de 30 de trilioane de dolari SUA provocate de încălzirea globală. Imensa majoritate a naţiunilor, reprezentând 90% din populaţia lumii, ar avea de beneﬁciat de pe urma acestui lucru. ⁴⁵ Acest lucru e cu atât mai valabil dacă avem în vedere milioanele de vieţi umane și mijloace de trai și patrimoniul cultural și natural care vor ﬁ pierdute. Sunt lucruri pe care pur și simplu nu se poate pune un preţ.

26 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială Partea a III-a: Social-democraţii sunt bine echipaţi pentru provocările care ne așteaptă Social-democraţii, care au avut de-a face cu multe provocări și tranziţii semniﬁcative, se pot inspira dintro istorie bogată de concepte pentru sustenabilitatea socială și de mediu: De-a lungul istoriei ei, social-democraţia a fost întotdeauna strâns asociată cu chestiunile de mediu. Pentru muncitorii industriali care trudeau din greu, natura era un refugiu și un loc de odihnă în care puteau să se refacă după turele lungi din fabrici sau mine. În același timp, ea le oferea șansa de a fugi de condiţiile de trai adesea diﬁcile din zonele muncitorești ale orașelor. Prin urmare, decizia de a petrece timp în natură a fost întotdeauna o expresie a auto-determinării. Mișcarea muncitorilor care a apărut în anii'80 ai secolului XIX în întreaga Europă s-a străduit să instituţionalizeze acest interes faţă de natură. Ţinând cont de acest lucru, în 1895 a fost înﬁinţată asociaţia turistică„Prietenii Naturii”, o asociaţie internaţională a muncitorilor iubitori de natură din diverse ţări. Încă din această etapă timpurie a istoriei social-democraţiei, a fost recunoscut faptul că chestiunile internaţionale legate de natură trebuie soluţionate în mod colaborativ. În anii'70 și 80' ai secolului XX, chestiunile de politică de mediu au început să ﬁe discutate din ce în ce mai explicit și deschis. În întreaga lume, degradarea mediului devenise cât se poate de evidentă. Prin intermediul Comisiei Nord-Sud, cancelarul german Willy Brandt a stimulat dialogul dintre ţările dezvoltate și ţările Sudului Global. Guvernul lui a fost primul guvern federal german care a adoptat, în 1971, un program de dezvoltare. Faptul că astăzi discutăm chestiuni de mediu și climat într-o dimensiune globală i se datorează în mare parte lui Willy Brandt, a cărui Nouă Politică Estică a reprezentat un pas impor tant către o Europă unită și care a cerut, după căderea comunismului, o guvernanţă globală – cerinţă care astăzi e mai importantă ca oricând. Ca apărători ai muncitorilor, partidele socialdemocrate nu s-au concentrat niciodată exclusiv asupra măsurilor de protecţie a mediului, ﬁind mereu preocupate de impactul lor social. Politicienii erau adesea îngrijoraţi de pierderea de locuri de muncă, nereușind să sesizeze oportunităţile de schimbare structurală. Asta a făcut ca faptul că SPD a decis, în anii'70, să abordeze o schimbare structurală la el acasă, în Renania de Nord-Westfalia, să ﬁe cu atât mai important. Ţinta era industria minieră și grea. Pentru Willy Brandt, scopul era de„a face cerul de deasupra puţurilor miniere să ﬁe iar senin”. A început un îndelungat proces de conversie care punea un accent puternic pe diversiﬁcarea economică: în fostele zone industriale s-au mutat noi companii de cercetare, producţie și servicii. Drept rezultat, calitatea vieţii din regiune s-a îmbunătăţit semniﬁcativ, nu în ultimul rând din cauza condiţiilor de mediu mai bune. Această transformare din Renania de Nord-Westfalia este considerată și astăzi un exemplu pozitiv de schimbare structurală atentă la mediu(vezi și Capitolul 2, pag. 43). În această perioadă, diverse ţări au cunoscut înﬁinţarea primelor partide verzi, care au adus pe scena politică numeroase chestiuni de mediu și, de asemenea, au presat alte partide să includă politici de mediu în programele lor politice. Pe lângă Verzi, social-democraţii au creat concepte de mediu atotcuprinzătoare. 30 de ani mai târziu, multe partide social-democrate se consideră în continuare ca având rădăcini sociale și verzi. Un reper important al politicii de mediu a fost publicarea Raportului Brundtland intitluat„Vii torul nostru comun”. Raportul, redactat sub con ducerea fostului prim-ministru social- democrat al

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 27 Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, a deﬁnit pen tru prima oară termenul de dezvoltare sustena bilă și a declanșat largi dezbateri despre politica de mediu sustenabilă globală. Și în Europa Centrală și de Est, degradarea me diului a devenit o temă în anii'80, nu în ultimul rând din cauza dezastrului nuclear de la Cerno bâl. În întreaga regiune s-au format grupuri de mediu ai căror membri au fost declaraţi adversari ai regimurilor comuniste. După căderea comu nismului, mulţi din acești activiști de mediu și-au găsit un cămin politic în partidele socialdemocrate, unde au continuat să lucreze la alte chestiuni de mediu. Dar cum rămâne cu… … politica climatică comună a social-democraţiei și sindicatelor, ambele înrădăcinate în mișcarea muncitorească? Nu ne trădăm oare trecutul? Calea de urmat – împreună cu sindicatele și recunoscându-ne rădăcinile Nu există nicio îndoială că sindicatele pot să joace un rol cheie în lupta împotriva crizei climatice și vor să facă asta. Ele sunt parteneri ﬁrești în ceea ce privește susţinerea transformării de mediu care duce și la mai multă justiţie socială. În trecut, e posibil ca un sindicalist cu opinii progresiste despre criza climatică să ﬁ avut diﬁcultăţi să găsească sprijin. Dar pe măsură ce criza climatică evoluează, exacerbând în mod semniﬁcativ inegalitatea atât pe plan naţional, cât și global, distrugând milioane de locuri de muncă din sectoarele puternic afectate, ameninţând sănătatea și bunăstarea a tot mai mulţi lucrători și subminând viitorul nostru comun, această imagine s-a schimbat dramatic – în bine. Astăzi, toate marile confederaţii sindicale internaţionale sunt promotori activi ai politicilor

28 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială climatice, ca și mulţi din omologii lor regionali și naţionali și membrii acestora. Confederaţia Sindicală Internaţională(ITUC) și Confederaţia Sindicală Europeană(ETUC) insis tă în privinţa sprijinului lor pentru Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice și promo vează conceptul unei„tranziţii juste” către un viitor sustenabil(vezi și Capitolul 2, pag. 40). În 2015, anul în care a fost încheiat Acordul de la Paris, OIM a publicat„Principii pentru o tranziţie justă către economii și societăţi pentru toţi, sustenabile din punct de vedere al mediului” ⁴⁶, mentarea de politici climatice, care aduc laolaltă guvernul, sindicatele, oamenii de știinţă și repre zentanţii ONG-urile de mediu. Acest lucru poate ﬁ privit drept bază pentru constituirea acum, în multe ţări, de comisii care deﬁnesc căile unei tranziţii juste către o economie cu zero emisii de carbon. Bineînţeles, sindicatele se vor concentra, în primul și în primul rând, asupra intereselor membrilor lor, lucrătorii – acesta este mandatul lor. Dar asta nu înseamnă că acţiunea climatică trebuie încetinită. Odată ce a fost deﬁnită o dată iar anul următor, ITUC și ETUC au înﬁinţat un „Centru al Tranziţiei Juste” care să susţină procesele de tranziţie justă din întreaga lume. ⁴⁷ Sindicaliștii mai pragmatici au subliniat că,„dacă sindicatele nu stau la masă” atunci când sunt create politicile de mediu, atunci„ele o să ajungă în meniu”. Ambele părţi au început să înţeleagă importanţa includerii reprezentanţilor sindicali în dialogurile multi-partite despre crearea și impleconcretă pentru eliminarea treptată a emisiilor, „comisiile cărbunelui” și alte forumuri multipartite trebuie să se asigure de la bun început că rezultatele negocierilor lor sunt în conformitate cu ţinta de 1,5°C a Acordulului de la Paris privind Schimbările Climatice, respectiv că un buget al carbonului deﬁnit nu va ﬁ depășit. ⁴⁸ Acest lucru face posibilă găsirea celei mai bune modalităţi de a face astfel încât tranziţia încheiată până la

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 29 această dată speciﬁcă să ﬁe justă din punct de vedere social. Asigurarea unui rezultat în conformitate cu Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice este crucială, deoarece, dacă declanșăm un ciclu de feedback negativ al unei încălziri globale incontrolabile, atunci nu s-a realizat nimic. Așa cum a subliniat în mod constant Secretarul General al ITUC, Sharan Burrow:„Nu există locuri de muncă pe o planetă moartă.” În lupta lor pentru o tranziţie justă, sindicatele sunt, din nou, aliaţi ﬁrești ai social-democraţilor. Aceasta este o continuare a trecutului nostru comun. În urmărirea obiectivelor lor, sindicaliștii și social-democraţii deopotrivă trebuie să ţină cont de imaginea de ansamblu, reformându-și în mod constant valorile centrale tradiţionale, pentru a se asigura că acestea sunt adecvate lumii de astăzi. Trebuie, prin urmare, să ne punem următoarele întrebări: ce sens poate avea astăzi solidaritatea internaţională dacă neglijăm justiţia climatică? Care membri ai societăţilor noastre sunt astăzi cei mai marginalizaţi – mun citorii industriali, cum era cazul în anii'80 ai secolului XIX, sau persoanele cu locuri de muncă precare și prost salarizate, ameninţate de impactul încălzirii globale? Cum ne putem uni împotriva producerii bunurilor de export către Europa în condiţii de mediu și ocupare groaznice din ţările Sudului Global? Și cum ne putem debarasa de o ordine mondială neoliberală sprijinită de un model de afaceri care face ca un număr tot mai mic de oameni să proﬁte de exploatarea crescândă a altor ﬁinţe umane și a mediului nostru? În acest demers comun, sindicaliștii și social-democraţii au început să alcătuiască noi alianţe – prin atragerea de noi membri care lucrează în„sectoarele verzi”, de exemplu, sau prin abordarea ONG-urilor și mișcărilor de mediu. Pentru a risipi orice dubiu posibil, trebuie să subliniem valorile noastre centrale social-democrate – justiţie, solidaritate și progres social – pentru care, așa cum am arătat în primele două părţi ale acestui capitol, politicile climatice ambiţioase sunt cruciale. Către ce tindem? Tindem cu toții către o lume cu mai multă justiție și egalitate socială, pentru generația noastră și pentru cea a copiilor și nepoților noștri. În spiritul solidarităţii internaţionale, vrem să punem capăt foametei și sărăciei, vrem sisteme de sănătate funcţionale și o distribuţie mai echitabilă a prosperităţii. Politicile climatice ambiţioase contribuie nu doar la prevenirea unor regrese importante în această prvință, ci și la edi carea unor astfel de societăți. Proiectele climatice în beneﬁciul grupurilor marginalizate(cum ar ﬁ grădinile comunitare, transportul public gratuit sau o locuire socială eﬁcientă energetic) și instrumentele politice care duc, în același timp, la o reducere a emisiilor de CO2 și la o distribuţie mai echitabilă a prosperităţii(cum ar ﬁ taxele pe carbon cu efecte redistributive puternice) sunt implementate deja de multe ţări. Pe baza experienței tranzițiilor de succes deja încheiate și a politicilor de mediu excepțional de progresiste implementate în deceniile anterioare, tot mai mulţi social-democrați, sindicaliști și alți actori progresiști lucrează în favoarea acestei viziuni asupra unei vieți mai bune pentru toți din punct de vedere social și de mediu.

30 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială Note de subsol și Surse Note de subsol ⁶ Studiul publicat de Ministerul German al Mediului nu a cules date despre valurile de căldură mult mai severe din 2018 și 2019. Din cauza disponibilităţii datelor, studiul s-a bazat doar pe seturile de date ale verilor din 2003, 2006 și 2015. Vezi https://www.umweltbundesamt.de/sites/default/ﬁles/medien/1410/publikationen/das_monitoringbericht_2019_ barrierefrei.pdf, pag. 34(accesat ultima oară pe 16.04.2020). ⁷ Gândiţi-vă la ﬁlmul câștigător al Oscarului„Parazit”, în care familia bogată trebuie să contramandeze o excursie cu cortul din cauza ploii puternice, în timp ce apartamentul subteran al familiei sărace este complet inundat. ⁸ Vezi https://europeanmoments.com/opinions/eupinions(accesat ultima oară pe 23.6.2020). ⁹ Asta nu înseamnă, însă, că grupurilor marginalizate nu ar trebui să li se ofere și variante sustenabile: sistemele de încălzire care lasă pădurile locale intacte, frigiderele eﬁciente energetic și mâncarea organică sănătoasă ar trebui să ﬁe accesibile tuturor. ¹⁰ În total, 26% din emiţătorii de top trăiesc în UE, Rusia și Asia Centrală, vezi http://hdr.undp.org/sites/default/ﬁles/hdr 2019.pdf, pag. 179, și https://oi-ﬁles-d8-prod.s3.eu-west-2.amazonaws.com/s3fs-public/ﬁle_attachments/mb-extremecarbon-inequalityInequality-021215-en.pdf(accesat ultima oară pe 16.4.2020). ¹¹ https://edition.cnn.com/2019/06/25/world/climate-apartheid-povertyPoverty(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ¹² Există mai multe instrumente ilustrative care arată în ce măsură trăim pe seama generaţiei următoare – de exemplu, numărarea„Pământurilor” de care avem nevoie pentru a ne susţine stilul de viaţă sau„Ziua Suprasolicitării Pământului”. Pentru a merge mai departe cu stilurile noastre de viaţă curente – cu toate disparităţile lor sociale – am avea nevoie de 1,75 planete Pământ. Dacă toată lumea ar avea stilul de viaţă al cetăţeanului italian obișnuit, am avea nevoie de patru planete Pământ.„Ziua Suprasolicitării Pământului” marchează ziua din an după care„supra-consumăm” resursele lumii, care ar trebui economisite pentru generaţiile care vor urma. În ﬁecare an, Ziua Suprasolicitării Pământului pică puţin mai devreme, în 2019 ﬁind 19 iulie. O trecere în revistă utilă a acestor instrumente poate ﬁ găsită aici: https://www.theworldcounts.com/challenges/planet-earth/state-of-the-planet/overuse-of-resources-on-earth. ¹³ Cea mai populară abordare pentru ilustrarea limitelor caracterului locuibil al planetei Pământ se bazează pe ceea ce se numește„limitele planetare”. Nouă limite planetare deﬁnesc„un spaţiu de funcţionare sigur al umanităţii”, în timp ce „depășirea uneia sau mai multor limite planetare ar putea ﬁ nocivă sau chiar catastroﬁcă, din cauza riscului de traversare a pragurilor care vor declanșa schimbări de mediu abrupte, non-liniare, în cadrul sistemelor la scară continentală și planetară”. Vezi https://www.stockholmresilience.org/research/planetary-boundaries/planetary-boundaries/about-theresearch/the-nine-planetary-boundaries.html(accesat ultima oară pe 16.4.2020). ¹⁴ Cea mai proeminentă mișcare a copiilor este„Fridays for Future”, care a dobândit reprezentare globală în doar 12 luni. Pentru a vedea cum descrie lidera mișcării șansele generaţiei ei de a duce o viaţă bună, vezi https://www.npr.org/2019/09/23 /763452863/transcript-greta-thunbergs-speech-at-the-u-n-climate-actionsummit?t=1587037264028(accesat ultima oară pe 16.4.2020). ¹⁵ Vezi https://www.weforum.org/agenda/2020/05/global-warming-heat-territory-earth-uninhabitable/(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ¹⁶ Cel mai recent„Index al Riscului Climatic Global”, un raport anual care compilează date despre evenimentele climatice extreme care au legătură cu criza, declară că„în perioada dintre 1999 și 2018, din cele zece cele mai afectate ţări și teritorii șapte erau ţări în curs de dezvoltare din grupul ţărilor cu venituri mici sau mici-medii, două erau categorisite drept ţări cu venituri medii-superioare(Tailanda și Dominica) și una era o economie avansată care genera venituri înalte(Puerto Rico)”. Vezi https://germanwatch.org/sites/germanwatch.org/ﬁles/20-2-01e%20Global%20Climate%20Risk%20 Index%202020_10.pdf(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ¹⁷ Vezi https://gain.nd.edu/our-work/country-index/(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ¹⁸ Pentru o trecere în revistă, vezi, de exemplu https://www.unwomen.org/en/news/in-focus/climate-change or https://www.globalcitizen.org/en/content/how-climate-change-aﬀects-women/(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ¹⁹ Vezi, de exemplu https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact= 8&ved=2ahUKEwiVr6GT7MLqAhWixMQBHb7GA5QQFjABegQIAxAB&url=https%3A%2F%2Fwww.ipcc.ch%2Fapps% 2Fnjlite%2Far5wg2%2Fnjlite_download2.php%3Fid%3D9719&usg=AOvVaw0w7DWxcyZRbD6yyO99Gu9a(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ²⁰ Pentru date despre SUA, vezi McCright, Aaron M.(2010): The eﬀects of gender on climate change knowledge and concern in the American public, în: Population and Environment 32, nr. 1, pp. 66-87. ²¹ Vezi, de exemplu https://medium.com/the-sensible-soapbox/british-columbias-carbon-tax-is-working-3ea81114be5a sau https://www.freitag.de/autoren/der-freitag/co2-steuer-als-gerechtigkeitsmotor-so-gehts

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 31 ²² Vezi https://ourworldindata.org/contributed-most-global-co2(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ²³ Vezi https://www.wearestillin.com/about(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ²⁴ Vezi https://www.covenantofmayors.eu/(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ²⁵ Această idee a fost ilustrată încă din 2009 de o celebră caricatură a lui Joel Pitt, câștigător al Premiului Pulitzer: https://www. climateactionreserve.org/blog/2012/08/31/environmental-cartoons-by-joel-pett/(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ²⁶ Recesiunea globală provocată de criza Covid-19 ar putea să ameninţe și această evoluţie pozitivă în două modalităţi: în primul rând, pe lângă numeroasele victime ale coronavirusului însuși, criza economică emergentă va distruge mijloacele de trai a nenumăraţi oameni, provocând pierderea a milioane de slujbe. În al doilea rând, dacă statele nu se angajează pe deplin pe calea unei„recuperări verzi”, obiectivele climatice ar putea să devină inaccesibile, cu tot impactul drastic pe care îl implică acest fapt, așa cum este el schiţat în acest capitol. ²⁷ Procentul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi a scăzut de la 84% în 1820 la 24% la începutul anilor'90 ai secolului XX, iar procentul celor care trăiesc cu mai puţin de 1,9 dolari pe zi a scăzut de la 44% la începutul anilor'80 ai secolului XX la 9,6 în 2015(vezi https://ourworldindata.org/extreme-povertyPoverty(accesat ultima oară pe 15.4. 2020)). ²⁸ Vezi https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Poverty/A_HRC_41_39.pdf, pag. 6. Pentru raportul original, vezi https://www.worldbank.org/en/topic/climatechange/brief/shock-waves-managing-the-impacts-of-climate-change-onpovertyPoverty-background-papers(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ²⁹ http://www.fao.org/state-of-food-security-nutrition/2018/en/(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ³⁰ http://www.fao.org/3/ca5162en/ca5162en.pdf#page=30(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ³¹ Vezi http://library.fes.de/pdf-ﬁles/id-moe/15863.pdf, pag. 8(accesat ultima oară pe 22.5.2020). ³² Vezi https://public.wmo.int/en/resources/bulletin/integrated-drought(accesat ultima oară pe 8.7.2020). Un studiu despre impactul crizei climatice din Belarus, Ucraina și Moldova subliniază și riscurile de secetă și penurie de apă, arătând că Moldova și Ucraina sunt cel mai afectate: https://www.droughtmanagement.info/literature/ZOI_climate_change_eastern_ europe_ 2012.pdf(accesat ultima oară pe 8.7.2020). ³³ Raportul curent al Dezvoltării Umane avertizează că„[i]mpactul negativ al schimbării climatice se extinde asupra sănătăţii și educaţiei. Între 2030 și 2050, se așteaptă ca schimbarea climatică să provoace aproximativ 250.000 de morţi suplimentare pe an din cauza malnutriţiei, malariei, diareei și stresului termic”. http://www.hdr.undp.org/sites/default/ﬁles/hdr2019.pdf, pag. 180(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ³⁴„Sănătatea umană este afectată și ea de infecţii periculoase și impacturi mediate de ecosistem. Majoritatea ţărilor Europei Centrale și de Est, Caucazului și Asiei Centrale raportează un risc înalt al unor astfel de ameninţări de sănătate, inclusiv tularemie, antrax, encefalită transmisă de căpușe europeană, febră hemoragică cu sindrom renal, febră hemoragică Crimeea-Congo, febra Nilului de Vest, bruceloză și febră Q, ca și infecţii periculoase cum ar ﬁ holera, malaria, tifosul de căpușă, leishmanioza, leptospiroza și altele.” Vezi http://library.fes.de/pdf-ﬁles/id-moe/15863.pdf, pag. 8. ³⁵ https://www.who.int/gho/world-health-statistics(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ³⁶ Raportorul Special al ONU pentru Sărăcie Extremă și Drepturile Omului, Philip Alston, a subliniat că„[s]chimbarea climatică ameninţă să distrugă 50 de ani de progres al dezvoltării, sănătăţii globale și reducerii sărăciei”. Vezi https://www.ohchr.org/EN/ NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=24735&LangID=E(accesat ultima oară pe 15.4.2020). ³⁷ Vezi https://en.unesco.org/courier/2018-2/climate-change-raises-conﬂict-concerns(accesat ultima oară pe 16.4.2020) sau Mach, K.J., Kraan, C.M., Adger, W.N. et al.(2019): Climate as a risk factor for armed conﬂict, în: Nature 571, 193-197. https://doi.org/10.1038/s41586-019-1300-6. ³⁸ Vezi https://www.un.org/en/chronicle/article/greatest-threat-global-security-climate-change-not-merely-environmentalproblem(accesat ultima oară pe 22.5.2020). ³⁹ Vezi https://www.unhcr.org/news/stories/2019/10/5da5e18c4/climate-change-and-displacement.html(accesat ultima oară pe 8.7.2020). ⁴⁰ Vezi https://www.worldbank.org/en/news/infographic/2018/03/19/groundswell---preparing-for-internal-climatemigration(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ⁴¹ Pentru a da doar două exemple: primul, pentru a se pregăti pentru creșterea încălzirii globale, multe orașe vor trebui să-și înlocuiască toate canalele de scurgere, pentru a se asigura că masele de apă de după o ploaie torenţială nu inundă orașul. Al doilea, infrastructura esenţială din regiunile arctice(drumuri, linii de înaltă tensiune, clădiri etc.) va trebui și ea reconstruită aproape în întregime din cauza topirii permafrostului. Vezi http://library.fes.de/pdf-ﬁles/id-moe/15863.pdf, pag. 9(accesat ultima oară pe 17.4.2020).

32 – 1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială ⁴² Potrivit„NatCat SERVICE” al companiei globale de asigurări Munich Re. https://www.munichre.com/en/risks/climatechange-a-challenge-for-humanity.html(accesat ultima oară pe 17.4.2020). ⁴³ Vezi https://www.weforum.org/agenda/2020/01/climate-resilienceResilience și https://newclimateeconomy.report//2016 (accesat ultima oară pe 16.4.2020). ⁴⁴ Din strălucitul lui discurs de la Summitul privind Acţiunea Climatică: https://www.un.org/sg/en/content/sg/speeches/2019-09-23/remarks-2019-climate-action-summit(accesat ultima oară pe 17.4.2020). ⁴⁵ Vezi https://www.researchgate.net/publication/325321687_Large_potential_reduction_in_economic_damages_ under_UN_mitigation_targets(accesat ultima oară pe 23.6.2020). ⁴⁶ Vezi https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---emp_ent/documents/publication/wcms_432859.pdf (accesat ultima oară pe 10.7.2020). ⁴⁷ Site-ul centrului poate ﬁ găsit la https://www.ituc-csi.org/just-transitionTransition-centre?lang=en(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ⁴⁸ Faptul că nu a fost stabilită nicio dată a eliminării emisiilor„compatibilă cu Paris” este una din cele mai puternice critici la adresa„comisiei cărbunelui” din Germania. Ţinând cont de bugetul ei de carbon, Germania ar ﬁ trebuit să elimine cărbunele până cel târziu în 2030, dar părţile implicate au putut să cadă de acord doar asupra unei eliminări până în 20352038. Expansiunea în consecinţă mai lentă a energiilor regenerabilă pune în pericol mii de locuri de muncă din acest sector (vezi https://www.bund.net/service/presse/pressemitteilungen/detail/news/diw-studie-kohleausstieg-muss-bis-2030kommen-zwei-drittel-des-gesamten-deutschen-emissionsbudgets-bereits-in-20-jahren-aufgebraucht/). Altă întrebare importantă este dacă este„justă” alocarea a 40 de miliarde de euro din banii contribuabililor pentru o industrie fără viitor, în timp ce foștii angajaţi ai companiilor solare germane, acum falimentare, nu au fost salvaţi, iar unele regiuni structural slabe, care depind de un sector al energiei eoliene stabil, nu primesc nici ele la fel de mult sprijin ca regiunile miniere.

1 Acţiunea climatică ambiţioasă pentru justiţie și egalitate socială – 33 Surse O trecere în revistă utilă a legăturilor dintre inegalitate și criza climatică: http://www.hdr.undp.org/sites/default/ﬁles/hdr2019.pdf(accesat ultima oară pe 15.4.2020). Legăturile dintre sărăcie și schimbarea climatică sunt detaliate în https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Poverty/A_HRC_41_39.pdf(accesat ultima oară pe 15.4.2020). Un buletin informativ comprehensiv despre impactul crizei climatice asupra sănătăţii produs de OMS Europa: http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_ﬁle/0007/347983/13-Fact-sheet-SDG-Climate-change-FINAL-25-102017.pdf?ua=1(accesat ultima oară pe 15.4.2020). Principiile OIM pentru o tranziţie justă: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/--emp_ent/documents/publication/wcms_432859.pdf și o publicaţie OIM mai recentă: Galgóczi, Béla/ILO(2018): Just transition towards environmentally sustainable economies and societies for all, https://labordoc.ilo.org/discovery/delivery/41ILO_INST:41ILO_V2/1256119990002676. Cele mai importante două documente care ghidează politicile climatice ambiţioase sunt Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice: https://unfccc.int/sites/default/ﬁles/english_paris_agreement.pdf(traducere în limba română https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:22016A1019(01)&from=SV) și revoluţionarul raport despre 1.5°C al IPCC: https://www.ipcc.ch/sr15/.ehling, E.(2008): Your Brain's Politics. How the Science of Mind Explains the Political Divide. Carl-Auer Publishers, Heidelbe

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă Decarbonizarea tuturor sectoarelor economiei este o oportunitate pentru crearea a tot felul de noi locuri de muncă în domenii noi și cu ajutorul noilor modele de afaceri ale economiei circulare.

În acest capitol, vom aborda sarcina crucială, dar complexă care ne așteaptă: decarbonizarea tuturor sectoarelor economiei noastre. Noi susţinem – pe fundalul argumentului enunţat mai sus – că acest demers va necesita investiţii masive, ca și inovaţie tehnică și socială. Dar, dacă potenţialul ei va ﬁ exploatat, acţiunea climatică ambiţioasă poate să creeze o multitudine de locuri de muncă noi, mai bune. Vom prezenta, aici, probe care susţin fezabilitatea acestui sce nariu și vom schiţa modul în care îl putem transforma în realitate, prin abordarea frontală a provocărilor. La urma urmei, o criză climatică necom bătută ne-ar oferi o provocare mult mai mare – pentru că nu există locuri de muncă pe o planetă moartă. ... trebuie să decarbonizăm economia pentru a salva lumea de la catastrofa climatică. Pe o planetă moartă nu există nici un fel de locuri de muncă. Ai dreptate, Jack. Însă ce vom face noi pe o planetă sănătoasă dacă nu vom avea un loc de muncă?

36 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă Partea I: Investiţiile necesare pentru crearea unei noi infrastructuri industriale și publice vor oferi din abundenţă noi locuri de muncă. Decarbonizarea economiei noastre necesită un pro gram de investiţii imens. În următorii 30 de ani, o parte semniﬁcativă a infrastructurii noastre publice și private va trebui să sufere o modernizare substanţială pentru a deveni neutră din punct de vedere al carbo nului. Aici intră reţelele electrice, centralele energe tice, uzinele chimice, stocul de locuinţe, reţeaua de transport, prevenirea și tratarea deșeurilor și, pe lângă acestea, multe alte zone. Pentru a ne face o idee despre scara acestei sarcini, merită să aruncăm o privire mai detaliată asupra diferitelor sectoare ale economiei noastre și a măsu rilor care au fost luate în ﬁecare caz: 1. În sectorul energiei electrice, va trebui să înlo cuim centralele termice pe combustibili fosili cu unităţi de producţie a energiei regenerabile precum sistemele fotovoltaice, parcurile eoliene și centralele hidroenergetice și pe biomasă. În lumina faptului că o tranziţie energetică de succes se va baza masiv pe o structură descen tralizată, o amplă refacere a reţelei electrice va ﬁ și ea necesară, inclusiv introducerea de tehnologii digitale care să o facă inteligentă și orientată spre cerere. O reţea de stocare disper sată, bazată pe diferite tehnologii, va constitui axul sistemului electric, asigurând siguranţa furnizării în timpul zilelor și săptămânilor cu mai puţin soare și vânt. Utilizarea electricităţii rege nerabile pentru producerea de hidrogen verde este o modalitate de stocare a surplusului de electricitate din perioadele în care oferta depă șește cererea, alte exemple ﬁind bateriile și centralele de stocare a energiei hidroelectrice prin pomparea apei. Odată ce producţia de energie regenerabilă este descentralizată, același lucru s-ar putea întâmpla cu producţia de hidro gen, care ar putea ﬁ amplasată în locurile respec tive, în special aproape de parcurile eoliene. Acest lucru are potenţialul de a crea noi locuri de muncă în comunităţile locale și de a da naștere unor lanţuri de aprovizionare și reţele de producţie noi. 2. Industria va trebui să înlocuiască procesele de producţie intensive în carbon cu noi alternative lipsite de carbon. Acest lucru este valabil deopo trivă pentru utilizarea de energie din industriile afectate și procesele chimice care produc CO2 sau care folosesc produse intensive în carbon. Pentru multe procese industriale intensive în carbon există deja disponibile soluţii tehnologice și, cel mai probabil, vom asista la apariţia unor noi sectoare industriale. Cu toate acestea, multe din aceste noi tehnologii sunt încă în fază incipientă și e nevoie de cercetări și proiecte pilot suplimentare pentru extinderea lor la scară industrială. De exemplu, aplicaţiile hidrogenului verde s-au bucurat recent de foarte multă atenţie. Acesta poate ﬁ folosit ca substitut în multe procese de producţie intensive în energie care înainte necesitau, printre altele, utilizarea de surse de energie fosile, ﬁind astfel foarte intensive în carbon. Un exemplu proeminent de utilizare a hidrogenului verde în procesele industriale este de înlocuitor al cărbunelui în producerea oţelului. 3. Sectorul mobilității va trebui să investească masiv în ﬂexibilitatea(„multi-modalitatea”) sistemelor de transport. Asta va necesita, printre altele, extinderea capacităţilor de transport public și transformarea lor în unele mai verzi, crearea de servicii de sharing, ca și interconectivitatea de nivel înalt dintre diverse opţiuni de mobilitate și digitalizarea mobilităţii. Drept rezultat, oamenii vor ﬁ încă și mai mobili decât sunt astăzi, reducându-se necesitatea ca ei să ﬁe proprietari de mașină. Capacităţile sporite de transport public ar trebui să includă extinderea sistemului de căi ferate pe distanţe

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 37 mari, ca și opţiuni de transport urbane și locale. În ceea ce privește mașinile rămase, va trebui să înlocuim ﬂota cu motor cu combustie existentă cu vehicule cu zero emisii care folosesc, de exemplu, electricitate sau hidrogen ca sursă de putere secundară. Potrivit unui studiu, cel puţin 80% din mașini vor trebui să ﬁe electrice până în 2050. Pentru o privire mai detaliată asupra mobilităţii, vezi Capitolul 5. 4. Trecut adesea cu vederea, dar cu toate acestea crucial este sectorul încălzirii și răcirii, care privește modul în care încălzim casele și clădirile publice iarna și le răcim vara, ca și modul în care gătim hrana. Acest sector are un potenţial nefo losit imens de reducere a emisiilor de carbon. Asta necesită o strategie dublă a creșterii eﬁcienţei energetice și conversiei la energia regenerabilă. Cu alte cuvinte: a beneﬁcia de răcoare și căldură și a ﬁ bine hrăniţi folosind mai puţină energie ca înainte, bazându-ne exclusiv pe surse de energie regenerabile, cu zero emisii. Pentru a transpune acest lucru în realitate, trebuie mai întâi să renovăm stocul de clădiri existent, îmbunătăţind izolarea cu ajutorul modernizării, de exemplu. În al doilea rând, va trebui să înlocuim sistemele de încălzire convenţionale pe bază de cărbune, petrol sau gaze naturale cu tehnologii cu zero emisii precum sistemele solare, pompe de căldură care funcţionează cu electricitate verde sau sisteme de încălzire centralizată regenerabile. În plus, trebuie să regândim designul arhitectural pentru a-l face cât mai eﬁcient din punct de vedere energetic, de exemplu prin intermediul unei planiﬁcări atente a amplasării ferestrelor și circulaţiei aerului. 5. Ultimul sector care, fără îndoială, merită amintit aici este cel agricol. Este cea mai mare sursă de emisii de metan și nitrogen – gaze cu efect de seră mult mai nocive pentru climat decât dioxidul de carbon. Deși se spune adesea că sectorul agricol e diﬁcil de decarbonizat, acest lucru nu este imposibil, dacă reușim să schim băm modul în care producem și vindem produsele agricole. Agricultura inteligentă din punct de vedere climatic este esenţială, iar redirecţionarea subvenţiilor agricole către agricultura ecologică este primul pas. Aceste subvenţii reprezintă o cotă substanţială din bugetul UE, puţin sub 40%, ⁵⁰ și în prezent de ele

38 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă beneﬁciază mai ales agro-industriile la scară mare. Chiar dacă acest sector e mai puţin intensiv în investiţii, el ar putea deveni mai intensiv în muncă, creând noi locuri de muncă prin interme diul unor noi modele de afaceri. Acest lucru este valabil mai ales dacă privim sectorul agricol în mod holistic, aplicând principiile unei economii circulare: deșeurile biologice pot ﬁ transformate în fertilizatori sau biogaz la nivel local – chiar în lipsa unor investiţii ﬁnanciare masive sau a unei pregătiri speciﬁce a fermierilor locali. Una peste alta, investiţiile suplimentare totale necesare în următorii 30 de ani pentru decar bonizare în Germania au fost estimate la două trilioane de euro. Poate părea o sumă imensă, dar de fapt ea este echivalentă cu doar 3% din inves tiţiile totale în instalaţii industriale și stocul de locuinţe necesare pentru prezervarea stocului de capital al economiei germane, ceea ce ilustrează magnitudinea sumei faţă de mărimea economiei. În concluzie, e o sumă substanțială, dar fezabilă. Mai mult, o privire asupra consecinţelor inves tiţiilor necesare pentru locurile de muncă din sectoarele implicate scoate la lumină vești pozi tive: în primul rând, aceste investiţii vor stimula cererea de produse pe principalele pieţe de tehnologii de protejare a climatului: de tehno logii ale energiei regenerabile, de mobilitate verde și de tehnologii și soluţii de eﬁcienţă energetică. De exemplu, vom avea nevoie de o extindere a reţelei feroviare, noi sisteme de încălzire, materiale de izolare și turbine eoliene, pentru a enumera doar câteva. La rândul lui, acest lucru va crea multe alte locuri de muncă în sectoarele implicate, în toate regiunile. În secţiunea de mai jos, vom examina ocupaţiile speci ﬁce care, cel mai probabil, vor avea de câștigat: ⁵¹ 1. Deoarece această transformare este determinată de infrastructură, persoanele angajate în con strucții și proiecte civile vor ﬁ primele care vor avea de beneﬁciat: căile ferate trebuie construite, iar stocul de locuinţe trebuie modernizat. 2. Renovarea pe scară mare a stocului de clădiri va ﬁ de asemenea în beneﬁciul lucrătorilor din cons trucţiile interioare și al unei întregi serii de ocu pații legate de plani carea și supervizarea șantierelor, ca și a instalaţiilor și serviciilor pentru construcții. 3. Mai mult, trecerea de la mobilitate individuală la mai mult transport public va crea locuri de muncă în serviciile pentru tra c și logistică, de exemplu cele legate de extinderea transportului public și a sistemelor de sharing, managementul traﬁcului și crearea infrastructurii pentru mobilitatea verde. 4. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, probabil că locurile de muncă din mecatronică, electronica energiei și ingineria electrică vor deveni mai nu meroase, graţie cererii sporite de soluţii și servicii pentru electricitate regenerabilă. Într-un sistem energetic descentralizat, aceste locuri de muncă ar putea ﬁ în beneﬁciul direct al comunităţilor locale. Dat ﬁind faptul că multe din investiţiile necesare trebuie desfăşurate pe cuprinsul unor întregi ţări și că sistemul energetic regenerabil trebuie să ﬁe mai descentralizat decât sistemul foarte centralizat de astăzi bazat pe generarea termică a energiei, toate regiunile unei ţări pot lua parte la aceste beneﬁcii. Un exemplu palpabil, care ilustrează clar acest lucru: astăzi, aproape 300.000 de persoane sunt deja ocupate, în întreaga Germanie, în principala piaţă de energie regenerabilă, ⁵² în comparaţie cu doar 28.000 în industria cărbunelui, care e concentrată în anumite regiuni. Scenariile pentru Germania arată că decarbonizarea economiei ar putea foarte bine să creeze mai multe locuri de muncă decât cele care vor ﬁ pierdute, în comparaţie cu un scenariu cu o politică climatică mai puţin ambiţioasă. Există deja milioane de persoane care lucrează în sectoarele„verzi”. Cercetările recente întreprinse

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 39 de Agenţia Germană de Mediu(UBA) sugerează că 6,4% din forţa de muncă germană(aproape trei milioane de oameni) sunt deja angajate în domenii legate de protecţia mediului, de la eco turism și servicii ﬁnanciare sustenabile la locuri de muncă industriale. Peste jumătate din aceste lo curi de muncă au legătură directă cu protecţia mediului. ⁵³ Cel puţin 400.000 de angajaţi lucrează în sectoarele energiei regenerabile, în comparaţie cu doar 18.600 în sectorul minier al lignitului din Germania. Există foarte puţine studii care oferă cifre exacte pentru sectorul mobilităţii(respectiv lucrători angajaţi exclusiv în producţia de mașini cu motoare cu combustie faţă de cei care constru iesc nu doar mașini electrice sau pe hidrogen, ci și biciclete(de transport), trenuri, autobuze, căi ferate și piste pentru biciclete). De asemenea, politicile climatice ambițioase au drept rezultat locuri de muncă sigure din aceste sectoare verzi viitoare – în timp ce rămânerea la industriile convenționale pune în pericol acele locuri de muncă, creând deja mii de șomeri. ⁵⁴ Unul din motivele acestor pierderi de locuri de muncă este faptul că angajaţii din locurile de muncă verzi nu sunt încă organizaţi în sindicate și, prin urmare, nu au o reprezentare puternică(spre deosebire de sectorul cărbunelui, care are un nivel tradiţional foarte înalt de organizare și voci puternice inclusiv în sectorul sindical). Multe „start-up-uri verzi” nu înţeleg nevoia de a coopera cu sindicatele, unele chiar obstrucţionând acti vitatea acestora, iar cele mai multe sindicate ratează de asemenea ocazia de a atrage noi membri din noile sectoare„verzi” inovatoare. Astfel, sindicalizarea„locurilor de muncă verzi” este crucială pentru o transformare de succes și, mai mult, este în bene ciul tuturor părților – ﬁe că e vorba de angajaţi, prin intermediul unei mai bune reprezentări, sindicate, prin intermediul noilor membri, sau companiile„verzi”, prin inter mediul dobândirii unei voci. Istoric vorbind, ascensiunea și prăbușirea sectoarelor nu sunt ceva nou – dar, de data asta, avem ocazia de a modela tranziția economiilor, în cadrul unui proces gestionat politic care asigură justiția socială. Astăzi există foarte puţini oameni angajaţi ca grăjdari, în comparaţie cu epoca în care caii constituiau principalul mijloc de transport, și foarte puţini pompieri în trenuri – aceste slujbe au dispărut, pur și simplu, în urma progresului tehnologic. În ultimele câteva decenii, mii de secretare au fost concediate atunci când calculatoarele au devenit un articol esenţial al dotării birourilor(pentru o discuţie mai detaliată despre efectele digitalizării asupra ocupării, vezi și Capitolul 3, pag. 57). Multe din aceste trans formări au fost determinate de piaţă, însă unele din ele au fost declanșate de măsuri guvernamen tale – de exemplu, locurile de muncă pierdute în industria tutunului atunci când guvernele au devenit mai preocupate de sănătatea plămânilor cetăţenilor lor decât de proﬁturile realizate în acest sector. Dacă ne uităm la evoluţia investiţiilor, devine evident că o prăbușire determinată de piaţă din multe sectoare economice„maro” este un sce nariu probabil: unele bănci private importante, dar și numeroase fonduri de pensii și alţi investitori ﬁnanciari se retrag din domeniile

40 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă bazate pe combustibili fosili, iar unele bănci de dezoltare multilaterale și naţionale implemen tează strategii de„dezinvestire”, înţelegând că aceste sectoare nu au niciun viitor. ⁵⁵ Prin urmare, marea întrebare e nu dacă domeniile nocive pentru mediu vor putea să continue cu„modelul actual” ⁵⁶ sau dacă se vor reduce, ci mai degrabă dacă angajaţii și comunităţile se vor confrunta cu o eliminare treptată determinată de piaţă, în lipsa unei plase de siguranţă, sau creăm acum cadrele politice ale unei tranziţii juste, permiţând cetăţe nilor să participe la modelarea viitorului lor. Astfel, mesajul cheie este că decarbonizarea va duce la o mutaţie a structurii ocupării. Acest succes al acestei tranziţii se va baza pe mana gement eﬁcient, conducere politică și stimulentele economice potrivite pentru regenerabile și o producţie și un consum sustenabile. Vom continua să producem și să consumăm – dar vom produce lucruri diferite și vom consuma diferit. Acest lucru este încă și mai evident d acă privim în mod holistic structura ocupării din economiile noastre. N-ar trebui oare să tindem către o societate în care există suﬁcienţi șoferi de autobuz datorită cărora nimeni să nu ﬁe„lăsat în urmă” la o staţie de autobuz din pustiu, în care există suﬁcienţi profesori care să susţină dezvoltarea individuală a ﬁecărui copil şi suﬁciente asistente care să îi îngrijească pe bătrâni și inﬁrmi și în care artiștii își pot câștiga existenţa lărgindu-ne orizonturile prin creativitatea și operele lor de artă? Chiar și în majoritatea economiilor noastre europene, aceste sectoare suferă din cauza unui personal și a unei ﬁnanţări insuﬁciente – chiar dacă cei care lucrează în ele contribuie la bunăstarea noastră mult mai mult decât, să zicem, cumpărarea unui produs de consum nou o dată la ﬁecare câteva luni. Unele sectoare industriale(cum ar ﬁ mineritul) vor trebui să„descrească” – dar locurile de muncăindustriale„maro” nu trebuie înlocuite neapărat cu locuri de muncă industriale„verzi”. Adoptând o perspectivă mai largă, putem face în așa fel încât acei angajaţi care contribuie cel mai mult la bunăstarea noastră să primească salarii echitabile, astfel contribuind și la mai multă ega litate socială și de gen. În ziua de azi, contrac- tele precare, programul de lucru insuportabil și lipsa organizării(sindicale) tind să ﬁe o problemă mai mare pentru femeile care lucrează în sectorul îngrijirii(de exemplu în sănătate sau educaţie) decât pentru mineri(de obicei bărbaţi) – asta în cazul în care munca de îngrijire chiar este recom pensată ﬁnanciar și nu considerată ca de la sine înţeleasă. Astfel, atunci când modelăm procesele de tranziţie justă ale economiei noastre, trebuie să ne asigurăm că promovăm acele sectoare care, în cele din urmă, contribuie la fericirea noastră și fac ca societățile noastre să e mai juste, și nu pe cele care ne distrug sănătatea și mediul. În cele din urmă, nu trebuie să uităm că limitarea crizei climatice previne și pierderea de locuri de muncă, mai ales în turism sau agricultură(vezi și Capitolul 1, pag. 16). Pur și simplu nu există locuri de muncă pe o planetă moartă. Dar cum rămâne cu… … lucrătorii angajaţi acum în acele sectoare care vor ﬁ supuși mutaţiei structurii ocupării datorată schimbă rilor care merg mână în mână cu transformarea, de exemplu toţi cei asociaţi cu economia combustibililor fosili? Cum putem face astfel încât ei să aibă și mâine locuri de muncă decente și sigure? Calea de urmat: modelarea pentru viitor a locurilor de muncă Pentru început, să identiﬁcăm domeniile care vor ﬁ transformate în mod fundamental de decarbo nizare. Nu trebuie uitat, însă, că faptul că unele ocupaţii devin perimate nu trebuie să ducă ne apărat la șomaj. Totul depinde de modul în care vom gestiona tranziţia – lucru pe care îl vom ex plora mai jos și în Capitolul 4, acordând o atenţie

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 41 specială sectorului energetic. În cele din urmă, o tranziție justă se referă la recunoașterea și abordarea schimbării care vine în mod ine vitabil. Cum am arătat deja, acele sectoare care sunt legate de economia combustibililor fosili vor pierde, în mod incontestabil, o parte semniﬁca tivă a locurilor de muncă actuale. Acest lucru îi va afecta mai ales pe cei care lucrează în domeniul petrolului și gazului, în raﬁnarea acestor produse, în minerit și centralele energetice termice, mai ales în cele alimentate cu cărbune. În ceea ce privește mineritul antracitului și lignitului, însă, cele mai semni cative pierderi de locuri de muncă au avut deja loc la sfârșitul Războiului Rece. Lusatia, o regiune a lignitului din estul Germaniei, a pierdut, începând cu 1990, aproape 90% din locurile ei de muncă. În Polonia, patria celei mai mari regiuni de antracit din Europa, nu mai puţin de 80% din locurile de muncă din acest sector au fost pierdute începând din 1990. Motivele sunt multiple, dar concurenţa globală și raţionalizarea proceselor de producţie au jucat un rol cheie. Un alt domeniu care va ﬁ afectat semniﬁcativ este cel auto. Trecerea la vehicule electrice, mai ales, va afecta anumite părţi ale lanţului de aprovizionare, în special părţile necesare motopropulsiei vehicu lelor. Dată ﬁiind importanţa rolului pe care Europa de Est îl joacă în industria auto, în urma integrării ei în lanţurile de aprovizionare globale, acest lucru va avea un impact profund asupra econo miilor din regiune. Pe de altă parte, decarbo nizarea e doar unul din motoare, în sensul că politi ca climatică ambiţioasă nu e, așa cum se spune adesea, un„ucigaș de locuri de muncă”. Multe pieţe importante ale mașinii suferă schimbări care vor modiﬁca semniﬁcativ modelele mobilităţii și probabil că vor reduce cererea pentru mașini așa cum o știm, cu sau fără decarbonizare. Digitalizarea stimulează noi modele de afaceri. Urbanizarea mărește cererea pentru transport public, din cauza densităţii tot mai mari a popu laţiei din zonele metropolitane. Iar politica industrială a economiilor emergente este din ce în ce mai mult menită să perturbe industriile existente, inclusiv sectorul auto, și creează modele de afaceri noi, domestice, pentru a ajun ge din urmă economiile avansate, de exemplu producerea de baterii pentru vehiculele electrice. Drept rezultat, sectorul auto se va confrunta în mod cert cu o transformare majoră – chiar și în lipsa unei politici climatice ambițioase. Vom descrie mai detaliat transformarea mobilităţii în Capitolul 5. Mai mult: automatizarea continuă a mineritului și producţiei industriale va duce oricum la pierderea de locuri de muncă: nimeni din Europa nu mai extrage cărbune cu târnăcopul – utilajele fac asta. Același lucru este valabil pentru fabricile de mașini și manufacturarea multor alte produse industriale – dacă până în anii'70 aceste domenii erau pline de lucrători, pe liniile de producţie de astăzi abia dacă mai poate ﬁ văzută o persoană printre roboţi. În Europa Centrală și de Est, multe din aceste sectoare au o nevoie stringentă de investiţii care să le facă din nou proﬁtabile. Dar, în acest caz, investiţiile înseamnă și automatizare, care duce inevitabil la pierderea de locuri de muncă – așa că, în oricare variantă, va trebui să le oferim o plasă de siguranță acelor lucrători. Să privim acum modul în care ne putem asigura că dispariţia anumitor ocupaţii nu se traduce în pier derea de locuri de muncă. Avem la dispoziţie un întreg repertoriu de instrumente speciale care să-i susţină pe acei lucrători care vor ﬁ afectaţi de schimbările care vor urma: Mai ales în ce îi privește pe mineri, există două măsuri ﬁnanciare de sprijin care și-au dovedit

42 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă deja eﬁcienţa – programele de pensionare anticipată pentru lucrătorii mai în vârstă și un fond de tranziţie pentru minerii tineri care trebuie să se recaliﬁce și să-și găsească un loc de muncă în alte sectoare. În ceea ce privește celelalte sectoare, sindicatul german al metalurgiștilor, IG Metall, a propus recent, pentru perioada tranziţiei, un tip de angajare cu program redus pentru sec- toarele supuse schimbărilor structurale, cum ar ﬁ industria auto, ceea ce înseamnă că lucrătorii își reduc pro- gramul de lucru pentru a le da șansa de a dobândi un nou set de caliﬁcări. În acest mod, ei pot să se caliﬁce pentru un loc de muncă din sectoarele emergente înainte de a ﬁ obligaţi să ceară șomaj. Diferenţele salariale dintre programul mai scurt de lucru și slujbele cu normă întreagă sunt acoperite de stat. Mai mult, lucrătorii se bucură de asistenţă pentru transferul într-un câmp al muncii diferit dar similar. În zona Ruhr din Germania, lucrătorii au primit sar cina de a demonta utilajele miniere sau de a ajuta la recultivarea zonei(ceea ce constituie un proces îndelungat). Noile centrale energetice de rezervă cu gaz sintetic pot furniza și ele noi locuri de muncă pentru cei care lucrau în centralele energetice termice. Recaliﬁcarea în noi domenii ocupaţionale este pro miţătoare mai ales dacă pregătirea se axează pe competenţe care sunt sau pot să devină rare sau foarte cerute de piaţă. Un exemplu îl pot constitui ocupaţiile din sectorul construcţiilor: va ﬁ nevoie de mult mai mulţi lucrători pentru a implementa toate măsurile de eﬁcientizare energetică a stocului de clădiri. Schimbarea locului de muncă sau a sectorului implică întotdeauna perturbarea vieţii individului. E diﬁcil să asiști la comprimarea unui sector, mai ales unul care s-a bucurat de foarte multă consideraţie în trecut, și de aceea „soluţiile” impuse din afară lucrătorilor sunt rareori eﬁci ente. Pentru a face face tranziţia mai ușor d e acceptat la nivel individual sunt importante trei considerente: 1. În primul rând, realizările de o viaţă ale oamenilor trebuie recunoscute. Cărbunele a încălzit nenu mărate case, iar mașinile cu motoare cu combus tie au permis, în ultimele decenii, o mobilitate individuală fără precedent. Există modalităţi de a prezerva această memorie. De exemplu, foste fabrici și mine au fost transformate în situri de patrimoniu cultural celebre în lumea întreagă. 2. În al doilea rând, oamenilor trebuie să li se ofere cât mai multe variante posibile în ceea ce privește modelarea propriului lor viitor. Atunci când li se oferă posibilitatea pensionării sau deprinderii de noi competenţe, când li se oferă șansa trecerii la noi ocupaţii cetăţenii nu mai sunt„victime” sau spectatori, ci stăpâni ai destinului lor. 3. În al treilea rând, noile locuri de muncă trebuie să ofere condiţii de muncă cel puţin la fel de bune precum cele vechi. De multe ori, asta e mai ușor de spus decât de făcut, deoarece condiţiile de lucru din industria grea și minerit s-au îmbunătă ţit considerabil graţie activităţii sindicatelor. Multe persoane din aceste sectoare au beneﬁciat de contracte de muncă bine plătite pe termen nedeterminat, ceea ce nu a fost întotdeauna cazul în sectorul încă emergent al energiei regenerabile. Dar cum rămâne cu… … regiunile care depind în mare măsură de com plexurile miniere sau de industrie grea? Cum pot să beneﬁcieze ele de pe urma unei economii decarbonizate? Calea de urmat: folosirea ocaziei Așa cum am arătat deja, în ceea ce privește regi unile de extracţie a antracitului și lignitului, mare parte a schimbării structurale a avut deja loc. Pe de o parte, asta explică motivul pentru care acti vităţile de extragere a cărbunelui rămase sunt atât de importante pentru economiile locale. Pe de altă parte, o agendă climatică ambiţioasă

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 43 oferă acestor regiuni ocazia de a atrage atenţia și fondurile structurale de care au nevoie pentru crearea de noi perspective economice. Asigurarea fondurilor de sprijin structurale pentru aceste regiuni nu doar va crea oportunităţi timp de ani de zile, dar va ﬁ și în beneﬁciul acelor zone care au suferit din cauza dezindustrializării în trecut. managementul descentralizat și implicarea societăţii civile sunt factori cheie ai succesului. În sensul conceptului de„progres prin educație”, crearea de universităţi și centre de pregătire vocaţională, ca și transferarea unor agenţii guvernamentale la nivel local au permis foștilor lucrători, ca și copiilor și nepoţilor lor, să aspire la În ceea ce privește chestiunea modului în care pot ﬁ sprijinite întregi regiuni care vor ﬁ afectate de tranzi ţie, există o multitudine de lecţii deja învăţate, cum ar ﬁ zona germană Ruhr și sfârșitul mineritului de antra cit din Germania, care pot oferi un ghid pentru viitor: Programele de sprijin regionale, naţionale și europene pot contribui la implementarea unei transformări structurale acceptabile social. Acest lucru include adesea crearea de agenţii regionale speciale care încurajează transferul de cunoaștere și relaţionarea în rândul actorilor locali și încearcă să coordoneze măsurile de tranziţie. O lecţie învăţată din zona Ruhr e că o viziune comună, niveluri tot mai mari de educaţie. Acest lucru nu doar a contribuit la creșterea economiei locale, dar a fost și foarte compatibil cu perspectiva social-democrată că educaţia este o cale importantă a realizării de sine. Mai mult, programele guvernamentale de ﬁnanţare a cercetării și dezvoltării(R&D) și alte subvenţii ţintite pentru noile tehnologii ar trebui să se concentreze pe regiunile cu probleme structurale, sprijinind și stimulând crearea de noi clustere economice cum ar ﬁ cele de producerea de baterii electrice. Crearea de clustere între R&D, universităţi, unităţi de producţie și start-up-uri s-a

44 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă dovedit a ﬁ, în zona Ruhr, un motor eﬁcient al unei tranziţii de succes. Unele din primele parcuri tehnologice din Europa au fost înﬁinţate în orașele acestei regiuni, cum ar ﬁ, de exemplu, Dortmund. În încheiere, posibilitățile regiunilor care se trans formă plecând de la industrie grea sau minerit sunt multiple. Ele pot deveni centre culturale în care vizitatorii explorează clădirile și utilajele fantastice ale unei epoci apuse(de exemplu situ rile patrimoniului UNESCO„Yeche Zollverein”), ⁵⁷ pot ﬁ transformate în zone de recreere(de exem plu minele de lignit transformate în lacuri) sau infrastructura de regulă bine dezvoltată în termeni de căi ferate, drumuri și reţele electrice poate ﬁ folosită pentru atragerea de noi industrii. Dar cum rămâne cu… … investiţiile necesare pentru transformarea infrastructurii? Cum putem să mobilizăm ﬁnanţarea? Calea de urmat: schimbarea nanțării Există multe instrumente disponibile pentru ﬁnanţarea transformării infrastructurii și susţinerea regiunilor care trec prin schimbări structurale: În ceea ce privește ﬁnanţarea tranziţiei infrastruc turilor publice și private, cheia e o combinaţie de fonduri publice și investiţii private. Pentru ţările din Europa Centrală și de Est, Mecanismul pentru o Tranziţie Justă și ﬁnanţarea cu ajutorul Băncii Europene de Investiţii, ambele parte a Pactului Verde al UE, ⁵⁸ sunt surse de sprijin importante. Pentru atragerea de bani privaţi, de exemplu din partea fondurilor de pensii, formele inovatoare de parteneriat public-privat care oferă câștiguri modeste dar stabile au potenţialul de a mobiliza fonduri din partea investitorilor instituţionali care caută o astfel de oportunitate. În sfârșit, includerea riscurilor crizei climatice în evaluările de risc ale băncilor și altor investitori poate să facă investiţiile în regenerabile și alte tehnologii sustenabile competitive cu investiţiile tradiţionale, stimulând astfel actorii ﬁnanciari să-și restructureze porto foliile. Planul de Acţiune pentru Finanţare Sustenabilă al Comisiei Europene este un prim pas în această direcţie. ⁵⁹ Atunci când se„dezin vestesc” din domeniile intensive în carbon(vezi pag. xx), băncile și fondurile caută noi oportu nităţi de investiţii în sectoare care au viitor. ⁶⁰ Acesta este motivul pentru care Tesla a devenit recent cel mai valoros producător de mașini din lume(chiar dacă Toyota, acum pe locul doi, vinde de 30 de ori mai multe mașini), iar investiţiile în energii regenerabile au înregistrat un record după altul în ultimii ani. Regiunile de cărbune și altele care sunt supuse schimbării structurale au șanse să primească mai multe fonduri prin programele regionale ale UE și prin Fondul pentru o Tranziţie Justă care face și el parte din Pactul Verde European. Dar cum rămâne cu… … scurgerile de carbon? ⁶¹ Cum ne putem asigura că industriile intensive în energie nu se mută pur și simplu în străinătate, în loc să devină„verzi”? Calea de urmat: un fair play global În următorii 10-20 de ani, un mare procent al instalațiilor industriilor intensive în energie, cum ar producția de oțel și procesarea chimică, trebuie să bene cieze de reinvestiții. Aceste noi instalaţii vor ﬁ operaţionale timp de decenii. Acesta este motivul pentru care e crucial ca aceste noi instalaţii să utilizeze tehnologii cu cea mai mică amprentă de carbon. Altfel, ele vor contribui la încălzirea globală prin intermediul a ceea ce a fost numit efectul de„blocare a carbo nului”. Și, în plus faţă de asta, vor ﬁ eliminate de pe piaţă de preţul tot mai mare al CO2 și de efor turile de decarbonizare din întreaga lume, ajun gând să ﬁe active scumpe eșuate.

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 45 În momentul de faţă, aceste noi tehnologii, de exemplu utilizarea hidrogenului pentru producerea oţelului, și produsele corespondente lor nu sunt încă competitive cu omoloagele lor produse cu ajutorul metodelor de producţie convenţionale intensive în carbon – care, în multe cazuri, au fost susţinute istoric sau sunt susţinute și în prezent prin subvenţii. Până când aceste noi tehnologii se maturizează și devin competitive prin intermediul desfăşurării lor la scară mare şi al sistemelor de tarifare/comercializare a emisiilor, cei care acţionează primii vor trebui să se asigure că decarbonizarea acestor industrii nu le alungă în străinătate și nici nu le face să dispară, din cauza incapacităţii lor de a concura pe piaţa internaţională. În acest scop, există trei instrumente potenţiale care sunt discutate în prezent la nivel european, ca și în multe state membre: 1. În primul rând, va trebui să explorăm eﬁcienţa și fezabilitatea acordurilor trans-frontaliere de tarifare a carbonului, respectiv tarifele de im port bazate pe amprenta de CO2 a anumitor produse intensive în energie. Asta ar putea contribui la protejarea industriilor în tranziţie de o concurenţă internaţională ruinătoare. De la începutul lui 2020, UE ia în considerare imple mentarea unui astfel de plan ca parte a Pactului Verde European. 2. În al doilea rând, decalajul dintre actualele pre ţuri de producţie ridicate ale unor produse intensive în energie neutre din punct de vedere al carbonului, cum ar ﬁ oţelul, şi preţul pieţei mondiale, care este în continuare determinat de produse manufacturate cu ajutorul unor metode de producţie mai ieftine, dar mai inten sive în carbon, poate ﬁ redus prin contracte pe diferenţa de carbon. ⁶² Cu alte cuvinte, guvernele acceptă să acopere diferenţa de preţ pentru acele companii care sunt dispuse să își decar bonizeze producţia. 3. Pe termen lung, mai multă cooperare internaţională este esenţială, cu obiectivul agreării unui nivel minim al prețului global al carbonului, pentru egalizarea șanselor între metodele de producţie intensive în carbon și cele neutre din punct de vedere al carbonului. În sfârşit, sindicatele care au expertiză în lanţurile de valoare pot oferi un sprijin esenţial pentru toate aceste demersuri. În spiritul solidarităţii internaţionale, ele pot contribui la închiderea acelor„portiţe” create de naţiunile care nu respectă standardele de mediu. Dar cum rămâne cu… … nivelul înalt de caliﬁcare și cunoștinţe necesitat de multe din aceste noi domenii și locuri de muncă? Economiile avansate nu au șanse mult mai bune? Cum putem face astfel încât economiile mai mici să aibă și ele de beneﬁciat, în loc să trebuiască să ac cepte pur și simplu consecinţele deciziilor luate de alţii? Calea de urmat – în interiorul Uniunii Europene și în afara ei Ţările din Europa Centrală și de Est(ECE) sunt deja integrate în lanţurile de aprovizionare ale vecinilor lor din Europa de Vest – sectorul auto este cel mai bun exemplu. Prin urmare, e crucial ca ţările din ECE să anticipeze din timp aceste transformări și să construiască pe baza knowhow-ului acumulat în ultimii 30 de ani pentru a rămâne parte a acestor reţele de activitate economică integrate global. Acest lucru trebuie însoţit de o campanie de pregătire care va da lucrătorilor și companiilor posibilitatea de a se adapta la schimbarea tehnologică și de a se integra în noile reţele de activitate economică. Multe din ţările ECE au o forţă de muncă în IT tânără și caliﬁcată, care poate contribui la crearea de soluţii digitalizate noi pentru această tranziţie, în același timp creând valoare adăugată în ţara lor. Multe din schimbările la care asistăm în acest

46 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă moment sunt schimbări cu adevărat globale. În acest context, este probabil ca ﬁecare ţară euro peană să trebuiască să accepte pur și simplu deciziile care vor ﬁ luate în deceniile viitoare. Cu toate acestea, multe economii din Europa Centrală și de Est fac parte din Uniunea Europeană, ﬁind astfel parte a unui bloc economic cu inﬂuenţă globală. Prin urmare, e crucial să îmbunătățim cooperarea europeană. Iar pașii pentru realizarea acestui lucru sunt deja în curs: Pactul Verde European și Strategia Industrială Europeană sunt două tentative iniţiale de a crea o reacţie europeană comună la mega-tendinţele globale pe care trebuie să le abordăm în mod colectiv. Între timp, chiar și țările care nu fac parte din UE vor avea ocazia de a aborda cu succes această tranziţie, dacă folosesc în mod judicios instru mentele de sprijin şi cooperare pentru fondurile și împrumuturile UE în contextul Pactului Verde European(de exemplu, fondurile Instrumentului pentru Asistenţă de Pre-aderare sau împrumu turile din programele BERD/BEI). Alte organizaţii ﬁnanciare internaţionale, cum ar ﬁ Banca Mondială sau banca germană de dezoltare KfW, și alţi donatori internaţionali susţin și ei transformarea infrastructurii din ţările cu probleme de dezvoltare în una verde. Pentru a descătușa pe deplin potenţialul creării de locuri de muncă locale și al beneﬁciilor aso ciate pentru comunităţile locale, trebuie creat un cadru de guvernanţă adecvat pentru decarbonizare. Una din cele mai importante întrebări va ﬁ cum poate ﬁ stimulată producţia descentralizată de energie și reţeaua electrică complementară ei, astfel ca locurile de muncă asociate cu gestionarea ei să rămână și ele în comunităţile locale. Este o abordare foarte dife rită de sistemele centralizate pe care le avem în prezent. Și e o condiţie necesară, dacă e ca economiile în tranziţie să beneﬁcieze și ele. O puternică inter-conectivitate regională, interregională și europeană, care asigură o rezervă în furnizare și stabilitate tehnică, rămâne vitală pentru o tranziţie energetică de succes. De ase menea, descentralizarea producerii energiei este un pas crucial pe calea către o producţie de energie mai eﬁcientă, sustenabilă și justă din punct de vedere social. Implicaţiile unei tranziţii energetice descentralizate sunt explorate în mai mare detaliu în Capitolul 4.

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 47 Partea a II-a: Trecerea de la o economie liniară la una circulară va oferi produse noi, compatibile din punct de vedere climatic, și modele de afaceri care, la rândul lor, vor crea noi locuri de muncă. O contribuţie importantă la transformarea econo miilor noastre în unele mai sustenabile va ﬁ trecerea de la o economie liniară la una circulară. Într-o eco nomie liniară, resursele sunt extrase, procesate, folosite și în cele din urmă aruncate ca deșeuri. Într-o economie circulară, însă, deșeurile sunt ele însele privite drept resurse. Resursele și materialele utili zate iniţial sunt folosite cât mai mult timp posibil (abordarea de tip„cradle to cradle”). Astfel, pe lângă înlocuirea vechii infrastructuri, vor apărea și noi modele de afaceri. Până la urmă, decarbonizarea înseamnă mai mult decât simpla înlocuire a tuturor proceselor din economia noastră care emit gaze cu efect de seră cu alternative compa tibile din punct de vedere climatic. Este o șansă de a crea o nouă economie, care oferă o viaţă mai bună pentru toţi – cu condiţia ca noi să abordăm pro-activ, încă de la început, chestiunile sociale. În cele din urmă, decarbonizarea va avea succes doar dacă reușim să închidem cât mai multe cicluri ale resurselor. Unul din motivele pentru care acest lucru e important e faptul că tranziţia energetică însăși este foarte intensivă în resurse: chiar dacă nu implică arde rea de combustibili fosili, producerea turbinelor eoliene și panourilor solare necesită cantităţi imense de metal și trebuie și ele reciclate. Amprenta de car bon și resurse a centralelor energetice regenerabile (și chiar a mașinilor electrice) e, fără nicio îndoială, semniﬁcativ mai bună decât cea a alternativelor fosile. Dar tot avem nevoie de energie și resurse materiale pentru a le produce și recicla. Dacă vrem să evităm o situaţie în care, prin soluţionarea unei probleme de mediu, ajungem să creăm alta, va trebui să ﬁm cât mai eﬁcienţi posibil cu resursele. Dincolo de asta, exploa tarea resurselor naturale este și o ameninţare la adresa mijloacelor noastre de trai și – împreună cu criza climatică – este o chestiune de care trebuie să ne ocupăm. Creșterea eﬁcienţei resurselor va necesita schim bări ample ale celor mai multe produse ale noastre. Acestea vor trebui să ﬁe concepute într-un astfel de mod încât toate resursele folosite să poată ﬁ recu- perate la sfârșitul ciclului de viaţă al produsu lui. De asemenea, ele vor trebui să provină predo minant din surse regenerabile, pentru a permite o reciclare eﬁcientă. Acest lucru va crea noi locuri de muncă în ceea ce privește designul de produs, serviciile de reparare și, în cele din urmă, tratarea deșeurilor, multe din acestea ind în comunitățile locale. Același lucru este valabil pentru noile modele de afaceri bazate pe folosirea în comun a lucrurilor, în locul deţinerii lor. Aceste modele vor apărea în mod inevitabil, deoarece sunt mai convenabile pentru consumatori. Să luăm, de exemplu, mașina de spălat: în loc să deţinem una, putem să achizi ţionăm pur și simplu un anumit număr de spălări. După ce acestea sunt consumate, mașina de spălat poate ﬁ colectată automat și nu trebuie ca noi să ne preocupăm de reintroducerea ei în ciclul resurselor. Serviciile de tip sharing au început deja să schimbe modul în care oamenii circulă: sharing-ul deplasării și mașinii sunt doar două exemple. Un studiu comprehensiv comandat de Comisia Europeană estimează că, în ansamblu, trecerea la economia circulară ar putea crește PIB-ul UE cu aproximativ 0,5% până în 2030 și ar putea crea 700.000 de locuri de muncă în plus, țările Europei Centrale și de Est având de bene ciat mai mult decât omoloagele lor occidentale. ⁶³ Pe lângă acest lucru, trebuie să luăm în considerare și latura de reglementare a acestei situaţii:

48 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă ECONOMIA CIRCULARĂ SPRIJINĂ ECONOMIILE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST 700.000 de locuri de muncă în plus 700.000= populaţia orașului Kraków evaluarea impactului pentru ţintele de reciclare, simpliﬁcarea legislaţiei, ameliorarea monitorizării și diseminarea bunelor practici de către Comisia Europeană ar putea, doar ele, să creeze peste 180.000 de noi locuri de muncă pentru funcţio nari în Europa până în 2030. Dar cum rămâne cu… … toate noile competenţe necesare locurilor de muncă dintr-o economie circulară? Cum îi putem înzestra pe lucrători cu setul de competenţe necesar, asigurându-ne că nimeni nu e lăsat în urmă? Calea de urmat: o schimbare treptată a competențelor În primul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că această schimbare se va produce treptat, de-a lungul următorilor 30 de ani. Pentru a evita posibilitatea ca lucrătorii să rămână blocaţi întrun set de„competenţe anacronice”, e important să creăm, într-o etapă timpurie, o strategie de pregătire și caliﬁcare(vezi discuţia de la pag. 43). În cele din urmă, schimbările globale pe care le traversăm – și aici nu ne referim doar la încălzirea globală – vor modiﬁca fundamental modul în care muncim. A nu lăsa pe nimeni în urmă presupune, de asemenea, implementarea unei campanii de pregătire care încearcă să identiﬁce care competenţe și caliﬁcări vor ﬁ necesare lucrătorilor în viitor. Există deja în derulare unele proiecte impresionante, care contribuie la cartograﬁerea căilor de tranziţie pentru unele slujbe care ar putea să dispară în curând și încearcă să identiﬁce ce seturi de competenţe suplimentare le vor ﬁ necesare oamenilor pentru a reuși în viitoarea lume a muncii. Un exemplu îl constituie resursele oferite de Cedefop, Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, cum ar ﬁ instru mentul acestuia de Prognoză a Competenţelor. ⁶⁴ Dar cum rămâne cu… … tiparul familiar al modelelor de afaceri și tehnolo giilor create în străinătate? Cum putem face astfel ca economiile în tranziţie să ﬁe şi ele capabile să culeagă beneﬁciile acestor evoluţii iar oamenii și comunităţile să prospere? Calea de urmat: saltul la o economie circulară Într-adevăr, economiile avansate și companiile lor sunt adesea în avangardă în ceea ce privește crearea, pilotarea și desfășurarea de noi modele de afaceri și tehnologii. Însă asta prezintă un avantaj și pentru economiile în tranziţie, făcând ca noile tehnologii să devină mai ieftine și mai accesibile altor ţări, pe măsură ce ele sunt extinse la scară, iar efectele curbei învăţării și economiile de scară intră în acţiune. Asta a fost valabil pentru regenerabile și este probabil să vedem același lucru în ceea ce privește economia circulară. Decarbonizarea infrastructurii este o povară şi pentru ţările foarte dezvoltate care pot să ﬁ investit recent în modernizarea infrastructurii lor fosile existente, iar acum se confruntă cu procese de dezafectare, reconstruire etc., ceea ce reduce semniﬁcativ rentabilitatea investiţiilor. Între timp, ţările cu infrastructură mai veche care ar trebui modernizată oricum(cum ar ﬁ centrale energe tice, drumuri etc.) pot„sări” la următorul nivel de tehnologie modernă.

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 49 Principiul repară-refolosește-reciclează al econo miei circulare are, de asemenea, potenţialul de a readuce locurile de muncă și profesiile mai locali zate care au fost pierdute în ultimele decenii, atunci când repararea lucrurilor s-a demodat. Planul de Acțiune pentru Economie Circulară al UE expune o agendă ambiţioasă, cu măsuri tangibile care merg de la ţinte de reciclare sporite la standarde minime pentru responsabilitatea producătorilor în ceea ce privește designul de produs. Un alt pas important este interzicerea și controlul exporturilor ilegale de deșeuri. Deșeurile de astăzi sunt materia primă pentru modelele de afaceri ale economiei circulare de mâine. Aceștia sunt primii pași. Cu toate acestea, în pri vinţa transformării economiei de la una liniară la una circulară pătrundem într-un teritoriu necu noscut. Între timp va trebui să reconcepem fundamentele unora din politicile noastre economice fundamentale, ceea ce ar putea să includă remodelarea sistemului de impozitare sau a politicilor comerciale în sensul eﬁcienţei, coerenţei și suﬁcienţei resurselor, de exemplu printr-o impozitare progresivă a utilizării resur selor. Statul va juca astfel un rol decisiv în tran ziţia de la economia liniară la cea circulară – la nivel naţional, dar și la cel al orașelor și muni cipalităţilor(vezi și Capitolele 6 și 7). El trebuie să creeze acest cadru, dar, de asemenea, trebuie să asigure și participarea democratică pentru implementarea lui. Și va trebui să înscrie în politica lui educaţională principiile vitale ale sustenabilităţii. Inovaţia a înﬂorit întotdeauna în statele antrepre noriale care adoptă o poziţie pro-activă în ceea ce privește crearea și difuzarea noilor tehnologii – iar astăzi, un astfel de cadru antreprenorial poate ﬁ oferit și la un nivel european comun. Un astfel de cadru ar trebui să susţină crearea de noi tehno logii care pot ﬁ marchetate. Astfel, tranziţia pe care trebuie să o modelăm nu va ﬁ compatibilă cu înţelegerea neoliberală a interacţiunii dintre state și piaţă, deoarece idealul neoliberal al unui„stat paznic de noapte” nu ar putea să stimuleze și susţină schimbările necesare. ⁶⁵ E nevoie de o

50 – 2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă conducere progresistă. Așa cum am văzut în Capi tolul 1(pag. 26), social-democraţii au contribuit la modelarea unor astfel de procese de tranziţie în trecut și, așa cum vom vedea în Capitolul 6(pag. 112), toate statele moderne au l a dispoziţie numeroase instrumente care să ne îndrume spre un viitor just din punct de vedere social și sustenabil din punct de vedere al mediului. Către ce tindem? În acest capitol, am evaluat potenţialul decarbo nizării economiei în termenii locurilor de muncă și ocupării. Am văzut că este nevoie de o tranziție care să păstreze locurile de muncă din sectoarele care au fost deja afectate de criza climatică și în sectoarele care vor lovite de încălzirea globală necombătută, dacă nu acționăm. La urma urmei, nu există locuri de muncă pe o planetă moartă. De asemenea, am văzut că, dincolo de dimensi unea economică și tehnologică a tranziţiei, actorii progresiști trebuie să aibă capacitatea de a face în așa fel încât procesul să e și echitabil și just din punct de vedere social. Este o responsabilitate fundamentală, mai ales pentru social-democraţi. Trebuie să ne asigurăm că toate evoluţiile descrise în acest capitol sunt gestionate politic în așa fel încât să contribuie la reducerea inegalităţii, de exemplu prin regimuri de impozitare mai redis tributive, care mobilizează suﬁciente fonduri. Principii călăuzitoare ale unei„tranziţii juste” pre cum acesta au fost deja create de multe părţi interesate – sindicate, partide politice și ONG-uri – și sunt deja aplicate pe întreg globul. În plus faţă de dimensiunea echităţii sociale a unor astfel de cadre și linii directoare politice, printre aceste principii vor trebui să se numere eﬁcienţa și suﬁcienţa. În mod special pentru progresiști, relaţia dintre stat și piaţă va trebui reechilibrată. Trebuie să tindem către un stat inovator și antreprenorial. Un stat care susţine, cu ajutorul unei politici industriale și de inovaţie strategice, crearea și difuzarea de noi tehnologii sustenabile. În această tranziţie, nu va ﬁ de ajuns să ne bazăm pe paradigma neoliberală că interacţiunea liberă dintre forţele pieţei produce progresul de care avem nevoie.

2 Decarbonizarea economiei și viitorul locurilor de muncă – 51 Note de subsol și Surse Note de subsol ⁴⁹ Potrivit studiului Klimapfade für Deutschland, asta înseamnă aproximativ 33 de millioane de mașini electrice doar în Germania. În 2020, existau în jur de 48 de millioane de mașini pe drumurile germane. ( https://www.kba.de/DE/Presse/Pressemitteilungen/2020/Fahrzeugbestand/pm06_fz_bestand_pm_komplett.html#: ~:text=M%C3%A4rz%202020.,%2C7%20Millionen%20Kfz%2DAnh% C3%A4nger.) A se observa, însă că această cifră ar putea să ﬁe în cele din urmă mai mică, în funcţie de tipul de tranziţie a mobilităţii pe care îl alegem. Pentru mai multe informaţii, vezi Capitolul 5. ⁵⁰ https://ec.europa.eu/info/sites/info/ﬁles/food-farming-ﬁsheries/farming/documents/cap-expenditure-graph1_en.pdf. ⁵¹ Următoarele proiecţii se concentrează mai ales asupra efectelor decarbonizării asupra locurilor de muncă, însă alte megatendinţe precum digitalizarea și schimbarea demograﬁcă vor avea și ele un impact semniﬁcativ. Acestea sunt discutate în detaliu în Capitolul 3. ⁵² De fapt, cifra ar putea ﬁ chiar mai mare, dacă n-ar exista declinul din industria fotovoltaică. ⁵³ Umweltbundesamt(2020): Beschäftigung im Umweltschutz. Entwicklung und gesamtwirtschaftliche Bedeutung, https://www.umweltbundesamt.de/sites/default/ﬁles/medien/1410/publikationen/2020_hgp_beschaeftigung_im_ umweltschutz_ﬁnal_bf.pdf. ⁵⁴ În condiţiile în care guvernele se concentrează pe combustibilii fosili, mii de locuri de muncă din sectorul regenerabil au fost deja pierdute. Vezi, de exemplu https://www.cleanenergywire.org/dossiers/energy-transitions-eﬀect-jobsJobs-andbusiness#Ups, https://www.solarpowerworldonline.com/2020/04/report-estimates-over-a-half-million-clean-energyjobsJobs-will-be-lost-through-q2/ sau https://www.theguardian.com/environment/2020/jun/25/up-to-11000-renewableenergy-jobsJobs-could-be-lost-under-morrison-government-policies(accesat ultima oară pe 09.07.2020). ⁵⁵ Vezi, de exemplu https://bankwatch.org/press_release/world-s-largest-multilateral-bank-ends-fossil-fuels-ﬁnancing sau, pentru o trecere în revistă globală http://energywatchgroup.org/divestmentblog(accesat ultima oară pe 10.7.2020). ⁵⁶„Business as usual”, în original(n. tr.). ⁵⁷ https://www.zollverein.de/zollverein-unesco-wrorld-heritage-site/ ⁵⁸ Pactul Verde European este propunerea Comisiei Europene pentru un parcurs ambiţios al decarbonizării economiei europene până în 2050: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_en. ⁵⁹ Planul de Acţiune pentru Finanţare Sustenabilă al UE urmărește să redirecţioneze ﬂuxurile de capital spre investiţii mai sustenabile, prin includerea în planiﬁcarea ﬁnanciară a unor considerente pe termen lung, cum ar ﬁ riscurile generate de criza climatică și degradarea mediului: https://ec.europa.eu/info/publications/180308-action-plansustainableSustainability-growth_en. ⁶⁰ Vezi, de exemplu, Alianţa Net-Zero Asset Owner realizată de ONU: https://www.unepﬁ.org/net-zero-alliance/. ⁶¹„Carbon leakage”, în original, cu sensul de creştere a emisiilor de CO2 din afara ţărilor cu politici mai stricte de combatere a lor, raportat la reducerea emisiilor din aceste ţări(n. tr.). ⁶²„Carbon contracts for diﬀerence”, în original, acord de subvenţionare între autoritatea de reglementare şi un producător de oţel, ciment etc. menit să îl ajute pe acesta să implementeze un proiect de decarbonizare. Subvenţia este determinată de diferenţa dintre preţul carbonului şi un preţ negociat şi de reducerea de emisii realizată(n. tr.). ⁶³ Cambridge Econometrics et al.(2018): Impacts of circular economy policies on the labour market, disponibil la: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/fc373862-704d-11e8-9483-01aa75ed71a1/language-en. ⁶⁴ Pentru mai multe informaţii, vezi https://www.cedefop.europa.eu/en. ⁶⁵ Vezi Mazzucato, Mariana(2013): The Entrepreneurial State: Debunking Public vs. Private Sector Myths. Anthem Press, Londra. Surse https://wupperinst.org/fa/redaktion/downloads/projects/PhasingOut_Coal_report.pdf https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC112593/kjna29292enn.pdf http://library.fes.de/pdf-ﬁles/wiso/14450.pdf http://www.fes.de/cgi-bin/gbv.cgi?id=16769&ty=pdf http://library.fes.de/pdf-ﬁles/fes/15665.pdf http://library.fes.de/pdf-ﬁles/wiso/16041.pdf https://www.agora-energiewende.de/veroeﬀentlichungen/klimaneutrale-industrie-hauptstudie/ https://www.leopoldina.org/uploads/tx_leopublication/2020_ESYS_Stellungnahme_Energiesystem.pdf https://library.fes.de/pdf-ﬁles/wiso/12622.pdf https://ec.europa.eu/environment/circular-economy/ﬁrst_circular_economy_action_plan.html

3 Însumarea mega-tendinţelor Decarbonizarea nu este singura transformare la care asistăm astăzi. Există și alte mega-tendinţe ample care determină schimbări structurale. Digitalizarea și schimbarea demograﬁcă, ca și reducerea programului de lucru vor afecta semniﬁcativ modul și timpul în care lucrăm. Prin surprinderea acestor mega-tendinţe, putem ediﬁca un viitor mai bun din punct de vedere social și de mediu.

În acest capitol, vom examina megatendinţele care afectează procesul de decarbonizare și care au un impact profund asupra viitorului muncii: schimbarea demograﬁcă, digitalizarea și reducerea programului de lucru. Arătăm modul în care aceste megatendinţe afectează ocuparea și locurile de muncă, dar și modul în care ele pregătesc terenul pentru un model economic mai sustenabil, cu carbon redus. Alte mega-tendinţe, cum ar ﬁ deglobalizarea declanșată de pande mia de Covid-19, care presează econo mia mondială să se retragă din integra rea economică, ar putea avea și ele un impact asupra viitorului muncii și decarbonizării. Știm că mereu au fost și vor ﬁ diverse tendințe care vin și trec. Decarbonizarea e una din acestea. Credeți-mă, o să dispară, exact ca digitalizarea.

54 – 3 Însumarea mega-tendinţelor Partea I: Se așteaptă ca în viitorul apropiat schimbarea demograﬁcă să reducă dimensiunile forţei de muncă, astfel că în cele din urmă e foarte posibil să existe mai multe locuri de muncă decât lucrători. Dezbaterea referitoare la posibilitatea ca decar bonizarea economiei să ducă în cele din urmă la pierderea unui mare număr de locuri de muncă ignoră adeseori ceea ce va constitui unul din prin cipalele motoare ale schimbării pe piaţa muncii în anii și deceniile care vor urma: schimbarea demograﬁcă. În primul rând, proiecțiile pentru populația Europei Centrale și de Est prevăd reducerea acesteia în următoarele câteva decenii. Aceste societăţi îmbătrânesc rapid. În ceea ce privește piaţa muncii, asta înseamnă că forţa de muncă disponibilă va scădea substanţial, evoluţie care va exacerba și mai mult deﬁcitul de lucrători caliﬁcaţi din cauza căruia multe sectoare suferă deja. Îmbătrânirea societăţilor înseamnă și că sectorul îngrijirii celor în vârstă va trebui să se extindă. Dat ﬁind că e un sector intensiv în muncă, el va concura cu alte sectoare ale economiei pentru forţa de muncă în scădere. În Europa Centrală și de Est, această evoluţie va ﬁ ampliﬁcată și mai mult de faptul că în ultimii câţiva ani s-a produs deja o migrație substanțială a pieţei muncii către ţările Europei Occidentale. Este probabil ca această tendinţă să continue, ﬁe în sectorul îngrijirii, în cel al construcţiilor sau în profesiile caliﬁcate. Luate laolaltă, aceste evoluţii indică faptul este probabil ca una din provocările vitale să ﬁe modul în care asigurăm suﬁcienţi lucrători pentru modernizarea infrastructurilor publice și private schiţate în Capitolul 2. Dar cum rămâne cu… … calitatea locurilor de muncă? Cum putem face astfel ca noile locuri de muncă din sectoarele economiei care urmează să crească – de exemplu profesiile caliﬁcate, construcţiile și economia îngrijirii – să ofere cel puţin același nivel salarial, siguranţă a locului de muncă, senzaţie de adecvare și reprezentare sindicală cu locurile de muncă din actualele domenii dominante, cum ar ﬁ producţia de energie sau sectorul auto? Calea de urmat: consolidarea sindicatelor și a egalității de gen Unele sectoare convenţionale au într-adevăr o reprezentare sindicală foarte puternică. Cu toate acestea, merită repetat că decarbonizarea nu este singurul motor al schimbării(așa cum am susţinut în Capitolul 2). Sindicatele din aceste sectoare sunt predispuse să sufere transformări substanţiale, independent de decarbonizare. Pentru a modela aceste multiple transformări în spiritul justiţiei și solidarităţii sociale, sindicatele vor trebui să examineze resursele de putere care ar putea să le devină disponibile și să creeze strategii adecvate în sensul abordării resurselor de putere. ⁶⁶ Același lucru este valabil pentru partidele și mișcările social-democrate. Pentru a ﬁ un partener puternic, care sprijină membrii societăţii în timpul acestei mari transformări, avem nevoie de o abordare proactivă, cunoaștere solidă și strategii eﬁciente. E important să recunoaștem faptul că stoparea tran ziţiei este un scenariu nerealist, iar tergiver sa rea va avea consecinţe încă și mai dure. Tendinţele asociate cu schimbarea demograﬁcă sunt în favoarea sindicatelor, dat ﬁind că este probabil ca deﬁcitul de lucrători să sporească puterea de negociere a acestora. În plus, puterea de negociere a sindicatelor va ﬁ întărită de concu renţa crescândă pentru lucrătorii din sectoare precum îngrijirea, care vor câștiga importanţă din cauza îmbătrânirii populaţiei. Criza Covid-19 a

3 Însumarea mega-tendinţelor – 55 potenţat și conștientizarea importanţei sectorului îngrijirii, creând o posibilitate în ceea ce privește sprijinul public pentru condiţii de lucru mai bune și salarii mai mari. În ceea ce privește calitatea locurilor de muncă și chestiunile speciﬁce ridicate mai sus, sindi catele vor trebui să încheie noi alianţe și să mobilizeze lucrătorii din sectoarele emergente și sectoarele economiei care până acum au fost subreprezentate. O abordare pro-activă poate să abiliteze forța de muncă industrială, astfel de muncă din ocupaţiile asociate cu acest sector sunt femei. Dacă importanţa socială a acestor locuri de muncă este recunoscută, iar salariile plătite în acest sector cresc în mod corespunzător, asta ar contribui la o distribuţie mai uniformă a venitului în cadrul gospodăriilor. De asemenea, asta ar reduce presiunea pusă pe cei care asigură în primul rând mijloacele de trai, făcând ca gospodăria să ﬁe mai puţin dependentă de venitul lui sau ei. În același timp, ar permite o distribuire mai egală a programului de lucru în cadrul gospodăriei. Deși suma orelor de muncă încât aceasta să-și poată gestiona tranziția către noi sectoare, în condițiile păstrării repre- zentării sindicale și posibilităţii acordurilor de negociere colective. Este o excelentă oportuni- tate pentru ca sindicatele să ia un avans în trecerea la noua epocă a decarbonizării, funcţionând ca unul din jucătorii cheie ai unei tranziţii reușite. Importanţa crescândă a sectorului îngrijirii prezintă, în cele din urmă, și o oportunitate pentru îmbunătăţirea egalităţii de gen. Majoritatea forţei colective plătite ar putea spori, programul de lucru real al tuturor ar putea să scadă. Chestiunile legate de programul de lucru vor ﬁ examinate ulterior în acest capitol. Dar cum rămâne cu… … toţi cei care sunt șomeri în acest moment? Cum putem face în așa fel încât această penurie actuală de locuri de muncă să se traducă în muncă decentă pentru toată lumea?

56 – 3 Însumarea mega-tendinţelor Calea de urmat: reforme către o ocupare sigură În primul rând, ratele șomajului diferă substanţial de la o ţară europeană la alta. Conform datelor Eurostat, multe ţări din Europa Centrală și de Est au aproape ocupare integrală a forţei de muncă. De exemplu, rata șomajului pentru Republica Cehă era aproximativ 2% în 2019, în aceeași perioadă șomajul din Polonia ﬁind de 3.3%. În același timp, multe ţări, cum ar ﬁ Spania sau Grecia, continuă să aibă diﬁcultăţi, mai ales cu nivelul ridicat persistent al șomajului tinerilor. Mai mult, datele statistice despre șomajul din ECE și ESE trebuie privite cu scepticism, deoarece, ca în multe alte ţări, individul nu are întotdeauna un stimulent puternic de a se înregistra ca șomer, de exemplu. În ceea ce privește acele ţări care încă suferă din cauza unor rate înalte ale șomajului, nivelul înalt al investițiilor necesare pentru modernizarea infrastructurii publice și private este o oportu nitate pentru crearea de noi locuri de muncă. Prin urmare, chestiunea șomajului depinde, printre altele, de posibilitatea ca o campanie de investiţii verzi să ﬁe implementată cu succes în următorii ani. Mai mult, un motiv al șomajului persistent trecut adesea cu vederea este nu neapărat lipsa cererii de forţă de muncă, ci nepotrivirea de compe tențe de pe piaţa muncii, ceea ce înseamnă că competenţele oamenilor nu corespund cu ceea ce caută angajatorii. Acest lucru a fost o problemă timp de mulţi ani, și el trebuie tratat cu ajutorul unor măsuri speciale diverse, inclusiv programe de caliﬁcare și pregătire mai bune, cu puternice componente practice, ca și o abordare de grup în educaţie în general, cooperarea cu angajatorii publici și privaţi, institutele de cercetare etc. Prin urmare, este crucială investiţia în pregătirea și recaliﬁcarea forţei de muncă, pentru a-i înzestra pe lucrători cu seturile de competenţe necesare. Asta înseamnă că ţările vor trebui să își restruc tureze sistemele de educație astfel încât acestea să ofere competenţele tehnice, ca și competen ţele sociale necesare pentru lumea muncii de mâine, în strânsă cooperare cu alţi actori care contribuie la modelarea pieţei muncii. Astfel, ca tendinţă subiacentă, schimbarea demo graﬁcă prezintă multe oportunităţi lucrătorilor, dat ﬁind că ea are potenţialul de a oferi forţei de muncă mai multă putere și resurse faţă de capital, ca rezultat al creșterii puterii de negociere a lucră torilor. Această putere, însă, poate să ﬁe eﬁcientă doar dacă este exercitată colectiv, prin intermediul sindicatelor.

3 Însumarea mega-tendinţelor – 57 Partea a II-a: Crearea de noi servicii și tehnologii digitale facilitează tranziţia la o economie decarbonizată, în același timp creând locuri de muncă mai multe și mai bune Decarbonizarea economiei este deja accelerată de tendinţa de digitalizare, proces care nu va face decât să ia avânt. Un exemplu al impactului acestei tendinţe este faptul că noile tehnologii digitale fac posibile imense îmbunătățiri în zone precum producerea, gestionarea și distribuția energiei regenerabile. Să luăm cazul energiei solare și eoliene, care sunt disponibile doar în anumite momente și nu sunt complet previzibile. Utilizarea lor necesită, prin urmare, mai multă comunicare și cooperare care să echilibreze cererea și oferta de energie. Atât energia solară, cât și cea eoliană au potenţialul de a ﬁ folosite mai eﬁcient dacă sunt cuplate cu noi tehnologii de stocare a energiei. Un acces mai bun la date, datorat digitalizării, va potenţa comunicarea informaţiilor, facilitând un management mai bun al cererii de energie în timp real. De exemplu, contoarele inteligente din gospodăriile individuale vor face ca furnizarea de energie să ﬁe mai eﬁcientă, iar cererea mai previzibilă. La scară mai mare, asta va permite operatorilor de reţele să integreze în reţea surse de energie regenerabilă descentralizate, cum ar ﬁ startup-urile și prosumatorii. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, asta va stimula crearea de locuri de muncă în sectorul regenerabil. Digitalizarea este, de asemenea, un instrument puternic pentru creșterea e cienței energetice. Acest lucru reduce emisiile de gaze cu efect de seră, dar în același timp ne oferă resursele cu care să curăţăm furnizarea de energie. Cu toate acestea, rata anuală a ameliorării intensităţii globale a energiei(deﬁnită ca unitate de energie pe unitate de PIB) a încetinit în ultimii ani, scăzând de la aproape 3% în 2015 la 1,9% în 2017, și apoi din nou la 1,3% în 2018. ⁶⁷ Modernizarea eﬁcienţei energetice prin intermediul digitalizării ar putea să inverseze această tendinţă în majoritatea sectoarelor/zonelor responsabile pentru emisii de CO2 și cerere semniﬁcativă de energie. Acest lucru poate să ﬁe valabil pentru gospodăriile individuale(vezi exemplul contorului inteligent de mai sus), ca și pentru consumatorii municipali sau industriali mari. Toate aceste schimbări curente declanșate de digitalizare vor avea un impact profund asupra domeniului electricităţii. Digitalizarea nu doar contribuie la decarbonizare, ci transformă fundamental acest sector și face ca multe din caracteristicile lui actuale să devină perimate. În viitor, sistemul de electricitate digitalizat va permite ca tot mai multe decizii să ﬁe luate și implementate autonom, ceea ce înseamnă că barierele de intrare vor ﬁ înlăturate și o parte a lanţului de valoare va ﬁ deschisă pentru noi actori. Noi modele de afaceri vor apărea – utilităţile convenţionale vor trece de la crearea de infrastructuri cu multe active care furnizează o alimentare cu electricitate stabilă și previzibilă la gestionarea de soluţii ﬂexibile și descentralizate pentru energie. De exemplu, este probabil ca operatorii regionali și locali ai sistemului de distribuţie să joace un rol mai substanţial. Mai mult, o piaţă a start-up-urilor care oferă instrumente eﬁciente pentru gestionarea cererii este deja în dezvoltare. Însă asta va avea, de asemenea, un impact major asupra tipurilor de competenţe și caliﬁcări cerute pe piaţa muncii. Tendinţele descrise mai sus nu vor duce doar la transformarea sectorului energetic. În urma lor vor apărea schimbări economice și societale structurale, care, la rândul lor, vor avea un impact major asupra ocupării. Mai multe ocupaţii vor dispărea sau vor ﬁ transformate, însă se vor crea noi locuri de muncă, cu sarcini mai puţin repetitive și un nivel mai înalt al competenţelor. În următoarele decenii,

58 – 3 Însumarea mega-tendinţelor va sarcina sindicatelor și a creatorilor de politici să pro te la maxim de oportunitățile create de digitalizare pentru forța de muncă: automatizarea va pregăti terenul pentru o com petitivitate mai mari, va preveni exportarea unităţilor de producţie în locaţii cu costuri ale muncii reduse și va înlocui sarcinile de rutină cu unele mai creative. În cele din urmă, digitalizarea va oferi lucrătorilor o remuneraţie mai bună și condiţii de lucru mai bune. Dar cum rămâne cu… … riscul unui efect de recul, respectiv teama că economiile create de eﬁcienţa energetică datorată noilor tehnologii vor ﬁ anulate de schimbările comportamentului oamenilor sau alţi factori sistemici? Calea de urmat: reglementare efectului de recul Efectul de recul face obiectul cercetărilor de mai mulţi ani. Una din temeri, de exemplu, este aceea că o eﬁcienţă energetică crescută va face ca utilizarea tehnologiei consumatoare de energie să ﬁe mai ieftină, astfel că mulţi oameni o vor folosi mai des și, prin urmare, vor consuma de fapt mai mult. Dar uneori se întâmplă ca tehnologiile noi care joacă un rol esenţial în procesul de digitalizare, cum ar ﬁ serverele, să ﬁe atât de intensive în energie că în curând consumă resursele pe care încearcă să le economisească. De pildă, unul din efectele directe ale digitalizării este expansiunea bazei tehnice de IT, ceea ce implică uneori un cost semniﬁcativ pentru mediu. De exemplu, o com ponentă importantă a multor tehnologii digitale inteligente sunt materialele care necesită pămân turi rare, a căror utilizare are implicaţii majore în termenii poluării toxice. Acestea sunt extrase cu ajutorul unor procese foarte intensive în energie, aruncând emisii de carbon în atmosferă și toxine în pământ. Infrastructurile inteligente au potenţialul de a crește eﬁcienţa resurselor, însă numai dacă sunt gestionate corect. Nu este o concluzie necesară ca digitalizarea să ﬁe bună pentru climat. Avem nevoie de reglementări care să îndrume acest proces spre sustenabilitate. Reglementările sunt

3 Însumarea mega-tendinţelor – 59 cruciale pentru ameliorarea impactului de mediu al tehnologiilor digitale. În ceea ce privește efectul de recul, există multe soluții tehnice și politice care ne vor ajuta să combatem efectele negative și să descătușăm potențialul pozitiv al digitalizării. Dacă sunt create reglementările potrivite, putem obţine economii importante de energie. Asta ar trebui să înceapă încă din faza de concepere a produselor inteligente, dat ﬁind că deciziile luate în această etapă a creării de tehnologii inteligente au o in ﬂuenţă imensă asupra consumului de energie. Stipularea unei dispoziții pentru ecodesign pentru produsele care au legătură cu energia, cum ar ﬁ laptopurile, smartphone-urile, serverele etc., este esenţială pentru reducerea consumului lor de energie și ameliorarea impactului lor de mediu. De exemplu, se estimează că efectul dispoziţiei pentru ecodesign formulată în ultimele reglementări europene pentru servere și stocare va avea ca rezultat o economie anuală de energie de aproximativ 9TWh până în 2030, ceea ce echivalează cu consumul anual de electricitate al Estoniei în 2014 și corespunde unui total de 2,1 milioane de tone de CO2 echivalent. ⁶⁸ Extinderea și îmbunătăţirea unor astfel de reglementări va avea un impact semniﬁcativ asupra consumului de energie al tehnologiilor inteligente și asupra amprentei noastre de carbon. Dar nu ar trebui să folosim reglementările doar pentru combaterea efectelor potenţial negative ale digitalizării, ci, mai important, pentru promovarea agendelor progresiste și stimularea modelelor economice noi, mai sustenabile. Preocuparea că digitalizarea va avea costuri de mediu majore ar trebui înlocuită cu hotărârea de a folosi schimbarea tehnologică drept oportu nitatea pentru crearea unor modele economice mai sustenabile, cum ar ﬁ economia circulară (vezi Capitolul 2, pag. xx). Progresul tehnologic este un rezultat al acţiunii umane – el poate și trebuie să ﬁe încastrat în cadre progresiste de acţiune. De exemplu, reglementările referitoare la ecodesignul tehnologiilor inteligente, amintite mai sus, pot ﬁ folosite ca oportunitate pentru reducerea impactului unor fenomene precum obsolescenţa planiﬁcată și pentru promovarea aspectelor relevante pentru o economie circulară, cum ar ﬁ longevitatea și reparabilitatea. Măsurile de reglementare care cer ca dispozitivele electro nice cum ar ﬁ smartphone-urile sau laptopurile să ﬁe concepute într-un mod care să asigure longe vitatea, reparabilitatea, refolosirea și reciclarea lor ne vor ajuta să prelungim viaţa acestor produse și să reducem deșeurile electronice. Dar cum rămâne cu… … perturbarea economiei și pierderea de locuri de muncă? Cum putem face în așa fel încât locurile de muncă cu sarcini ușor de automatizat și activităţi repetitive de rutină să nu ﬁe expuse riscului automatizării? Calea de urmat: noi piețe, noi modele de afaceri, noi locuri de muncă Avansul tehnologiilor digitale comportă întrade văr riscul ca tehnologia să perimeze anumite locuri de muncă, însă trebuie să luăm în conside rare și cealaltă faţă a monedei: nu doar că ecare revoluție tehnologică are drept rezultat demon tarea modelelor de afaceri, piețelor și locurilor de muncă existente – ea creează și noi piețe, noi locuri de muncă și noi modele de afaceri. Noile comportamente, noile interacţiuni și noile mo dele de consum necesită noi servicii și produse, toate acestea generând noi oportunităţi de ocupare care necesită muncă umană, creând locuri de muncă mai caliﬁcate și, astfel, mai bine plătite. În privinţa anume a sectorului energetic, mai multe analize, inclusiv una întreprinsă de Forumul Economic Mondial, indică șanse semniﬁcative pentru ca digitalizarea să creeze noi locuri de muncă în acest sector. Se așteaptă ca iniţiativele

60 – 3 Însumarea mega-tendinţelor digitale să genereze până la 3,45 milioane de noi locuri de muncă până în 2025 – ceea ce se traduce într-o creștere cu 10,7% a locurilor de muncă din domeniul electricităţii. ⁶⁹ Mai important, potenţialul pentru crearea de locuri de muncă este cel mai înalt în sectorul regenerabilelor consumatorilor, integrarea stocării de energie creând până la un milion de noi locuri de muncă. În ciuda acestui lucru, este recunoscut faptul că nu toţi lucrătorii vor putea să-și găsească imediat un nou loc de muncă în noile domenii emergente, chiar și în condiţiile unei pregătiri excelente. Aici ar trebui guvernele să folosească politica socială solidă și justă de sprijin schiţată mai sus pentru a ușura tranziţia și a face din ea un proces echitabil pentru întreaga societate. Lucrările publice sau programele de ocupare publică sunt întotdeauna o soluţie pe care guvernele o pot folosi pentru a combate efectele negative ale digitalizării. Atunci când discutăm despre digitalizare, nu trebuie să uităm că, de-a lungul istoriei, umanitatea s-a confruntat în mod repetat cu perturbări economice produse de progresul tehnologic și numărul locurilor de muncă nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut. Lecţiile trecutului referitoare la impactul progresului tehnologic indică faptul că este puţin probabil ca noile tehnologii să automatizeze complet locurile de muncă și să producă șomaj, mai degrabă ele schimbând natura locului de muncă și sarcinile și competenţele implicate de diferite slujbe. Prin urmare, ar trebui să ne concentrăm atenţia asupra modului de dezvoltare a expertizei forţei de muncă necesară pentru a proﬁta de oportu nităţile extraordinare create de digitalizare. În acest sens, încurajarea în întreaga economie a recali cării și învățării continue va ﬁ esenţială. Educaţia și pregătirea pot combate efectele negative ale digitalizării, ajutându-i pe lucrători să dobândească acele competenţe tehnologice care le sporesc angajabilitatea și le permit să treacă la locuri de muncă mai bine plătite, dându-le astfel posibilitatea de a participa la beneﬁciile generate de noile tehnologii. Studiile despre automatizare și schimbarea tehnologică arată că lucrătorii care trec la locuri de muncă mai complexe, care necesită un nivel ridicat de competenţele tehnologice, obţin locuri de muncă mai bune, de regulă caracterizate și de condiţii de lucru mai bune. Dar, și mai important, nu trebuie să uităm niciodată că dezvoltarea tehologică poate, în mare măsură, să ﬁe controlată sau cel puţin ghidată. Tehnologia este văzută adesea ca ind sinonimă cu pierderea controlului – avem tendința să uităm cu guvernele pot să ghideze inovația și dezvoltarea tehnologică fără să o distrugă. Și, chiar dacă este adevărat că pertur barea tehnologică singură nu va încuraja o societate sustenabilă, guvernele noastre pot, prin ghidarea inovaţiei tehnologice, să remo deleze viitorul și să facă posibilă o societate circulară mai sustenabilă, în beneﬁciul oame nilor obișnuiţi și al mediului deopotrivă.

3 Însumarea mega-tendinţelor – 61 Partea a III-a: Reducerea programului de lucru este una din principalele tendinţe observate în ultimele secole, care subliniază ideea că muncim pentru a trăi, nu trăim pentru a munci Dezbaterea despre viitorul muncii se referă și la calitatea vieţii noastre: cât trebuie să muncim pentru a ne permite un stil de viață care ne face fericiți? Generaţii întregi de sindicaliști și socialdemocraţi au luptat pentru reducerea continuă a programului de lucru – cu mult succes, până în anii'50 ai secolului XX. În anii'50 ai secolului XIX, la apogeul revoluţiei industriale, un program de lucru zilnic de 12 ore și săptămână de lucru de șase zile – 72 de ore în total – era ceva obișnuit. La sfârșitul secolului XIX, se estima că săptămâ na de lucru medie era de peste 60 de ore. De-a lungul secolului XX, programul de lucru a scăzut la aproape jumătate, ajungând după 1950 la obișnuitul 40 de ore/5 zile de lucru pe săptămâ nă. În 2000, Franţa a impus săptămâna de lucru de 35 de ore.„Săptămâna de lucru de patru zile este inevitabilă”, a aﬁrmat președintele american Richard Nixon încă din 1956. Nu ar trebui să scăpăm din vedere faptul că muncim pentru a ne câștiga existenţa, munca ﬁind mijlocul unei existenţe sustenabile și decente, nu un scop în sine. Reducerea programului de lucru ar putea contribui la crearea unei economii sustenabile și, astfel, a unei societăți mai sustenabile. Este binecunoscut faptul că, din cauza lipsei timpului, gospodăriile intensive în muncă sunt mai predis puse să cumpere produse gata făcute, cu am prentă de mediu mare, cum ar ﬁ aparate electro casnice sau mâncare gata preparată. În combi naţie cu o conștientizare publică mai bună, programul de lucru redus ar putea însemna mai mult timp pentru activităţi inteligente din punct de vedere climatic, cum ar ﬁ gătitul acasă, repa rarea articolelor stricate în locul aruncării lor etc. Acest lucru ne va ameliora de asemenea bună starea, oferindu-ne mai mult timp pe care să îl petrecem împreună cu ceilalţi, făcând gimnastică sau ocupându-ne de hobby-urile noastre. ⁷⁰ O săptămână de lucru mai scurtă ar însemna un consum redus de resurse și energie – am folosi mai rar transportul pentru a merge la lucru, ar ﬁ nevoie de mai puţin spaţiu pentru birouri care suge energie și ar ﬁ necesare mai puţine resurse pentru producerea de bunuri și servicii. Datele arată că țările cu săptămână de lucru REDUCEREA TIMPULUI DE LUCRU SCADE EMISIILE DE CARBON reducere a timpului de lucru 1% reducere a timpului de lucru= 0,8% scădere a emisiilor de carbon mai scurtă au amprente de carbon mai mici. Există studii care arată că reducerea programului de lucru cu 1% duce la o scădere cu 0,8% a emi siilor de carbon. ⁷¹ Aceste rezultate sunt deter minate în principal de efectele unui venit mai mic și ale unui consum mai mic.

62 – 3 Însumarea mega-tendinţelor Dar cum rămâne cu… … salariile mai mici, dacă lucrăm mai puţin? Cum putem face în așa fel încât faptul că lucrăm mai puţin să nu submineze competitivitatea, prin micșorarea productivităţii și, în cele din urmă, prin micșorarea salariilor? Calea de urmat: salarii echitabile pentru creșterea productivităţii Este adevărat că programul de lucru redus poate să reducă salariile, dar este ceva evitabil. Exemp lele trecute arată că sindicatele au reușit în mod repetat să reducă programul de lucru fără reducerea salariilor. Mai mult, un program de lucru redus nu înseamnă neapărat o productivitate mai mică. De fapt, exis tă dovezi că lucrurile stau invers: corelând orele de muncă pe persoană cu PIB-ul creat pe ora de muncă în ţările OCDE între 1990 și 2012, un studiu a demonstrat că de fapt productivitatea e mai mare atunci când oamenii lucrează mai puţin timp. ⁷² De asemenea, există un număr solid de cercetări știinţiﬁce care oferă probe, că dincolo de un anumit prag, creșterea programului de lucru nu aduce nici un câștig de productivitate. Unul din factorii evidenţi invocaţi de această literatură este epuizarea, care nu doar diminuează performanţa, ci și crește probabilitatea acciden telor de muncă, în același timp având un impact negativ asupra sănătăţii angajatului. Principala noastră preocupare nu ar trebui să ﬁe pierderile de productivitate, ci decuplarea salariilor de productivitate. Realitatea este că, în ultimele câteva decenii, creșterea produc tivităţii a fost mai mare decât creșterile salariale. De exemplu, în ultimii 20 de ani, productivitatea muncii a sporit cu aproximativ 30% în Germania, în timp ce salariile au crescut cu doar 18%. În unele părţi ale lumii dezvoltate, cum ar ﬁ SUA, situaţia este încă și mai rea – din 1979 în 2018, productivitatea netă a crescut cu 69,9%, în timp ce plata pe oră a crescut cu doar 11,6%(după luarea în calcul a inﬂaţiei). ⁷³ Dacă adăugăm la această dezbatere creșterile potenţiale de pro ductivitate pe care le aduce digitalizarea(vezi

3 Însumarea mega-tendinţelor – 63 secţiunea anterioară), devine perfect clar că nu ar trebui să ne facem griji pentru productivitate: în schimb, ar trebui să ne concentrăm asupra modului în care asigurăm salarii decente și reducem timpul de lucru. Cele două modalităţi principale de realizare a acestui lucru sunt reglementări naţionale mai favorabile lucrătorilor și sindicate mai puternice, ambele facilitând o tranziţie rapidă, reușită și justă. Prosperitatea generată de lucrători nu ajunge neapărat la nivelurile inferioare ale societății ⁷⁴ – avem nevoie de cadre legale adecvate și politici e ciente, care stimulează o mai bună redistribuire a prosperității, de exemplu prin asigurarea salariilor de trai. O mai bună acoperire a negocierii colective și o stabili re a salariilor mai centralizată pot aduce și ele creșteri substanţiale ale salariilor, fără a avea un impact negativ asupra condiţiilor de lucru şi crescând intensitatea muncii. Dar cum rămâne cu… … producţia scăzută și consumul diminuat ca rezultate ale decreșterii? Reducerea programului de lucru poate să producă schimbări majore ale modelelor producţiei și consumului: nu doar vom consuma diferit, ci vom produce și consuma mai puţin. Calea de urmat: decreștere și creștere verde Înlocuirea locurilor de muncă„maro” cu locuri de muncă„verzi” nu va rezolva de una singură criza climatică. Cu toate acestea, conceptele de„creș tere verde” și„decreștere” sunt cele două fețe ale aceleiași monede: avem nevoie de creștere în anumite sectoare și de decreștere în altele. Există un consens larg că multe sectoare ar trebui să crească, în loc să decrească, de exemplu transpor tul public, sănătatea sau domeniul energiei rege nerabile. De asemenea, este larg recunoscut faptul că anumite sectoare trebuie să decrească, dacă vrem să limităm criza climatică, de exemplu mineritul sau producţia de vehicule ineﬁciente energetic. Separarea creșterii economice de creșterea ﬁzică, de exemplu, ne poate ajuta să ajungem la o viaţă mai bună fără un consum de resurse nesustenabil. La urma urmei, consumul crescut de resurse ale planetei și impactul lui negativ asupra mediului sunt cele care îi fac pe mulţi să conchidă că creș terea economică e nesustenabilă. Însă PIB-ul nu măsoară doar producerea de bunuri, măsoară și producerea de servicii. E posibil să evităm mode lul de dezvoltare al„capcanei resurselor”, de ex emplu prin trecerea la o economie bazată pe servicii și cunoaștere. Prin sporuri în educaţie, servicii de îngrijire, arte etc., creșterea economică se poate extinde fără să consume cantităţi atât de mari de resurse ale planetei. Nu trebuie să uităm că, dincolo de un anumit nivel, posesiunile materiale nu ne mai sporesc bunăstarea, care este, la urma urmei, obiectivul suprem al tuturor eforturilor noastre. Chiar dacă un standard de viaţă decent implică neapărat un anumit nivel de posesiuni materiale sau un anu-

64 – 3 Însumarea mega-tendinţelor mit nivel de consum de bunuri, există mulţi alţi factori care ne îmbunătăţesc viaţa. Bunăstarea noastră emoţională depinde în mare măsură de starea noastră de sănătate, îngrijirea pe care o oferim și primim, legăturile comunitare, familie și prieteni. Creșterea economică bazată mai puţin pe producţia materială și mai mult pe o întreagă serie de servicii care ne îmbunătăţesc bunăstarea nu doar ar reduce emisiile de carbon, ci ne-ar face și mai fericiţi. De asemenea, mulţi oameni sunt de acord că există numeroase produse care ar trebui produse în continuare – dar în cantităţi mai mici și la o calitate mai bună: de exemplu, mașini de spălat care funcţionează zece ani în loc de doi(timp după care garanţia ia sfârșit), telefoane mobile care pot ﬁ reparate cu ușurinţă dacă se strică doar o parte a lor sau mașini de găurit care pot ﬁ închiriate, astfel încât să nu ﬁe necesar ca ﬁecare gospodărie să cumpere una(într-o gospodărie germană, mașina de găurit este folosită în medie timp de 13 minute pe an), ca să nu mai amintim cantitatea incredibilă de deșeuri alimentare sau mașinile folosite doar o mică parte a duratei lor de viaţă. O economie sustenabilă de tip„cradle to cradle”, care folosește în comun și repară, ar avea nevoie de o forţă de muncă mare de lucrători specializaţi, furnizori de servicii și intermediari care să potrivească cererea și oferta etc.(vezi Capitolul 2). Așa că singura chestiune controversată rămâne dacă piaţa trebuie să susţină – sau mai degrabă să stimuleze – un consum masiv în toate sectoarele, cum ar ﬁ un televizor nou din doi în doi ani. În afara acestei întrebări,„decreșterea” și„creșterea verde” nu sunt, de fapt, atât de contradictorii pe cât sunt adesea considerate: unele domenii vor decrește întotdeauna într-o economie de piaţă, iar domeniile intensive în carbon vor decrește cu certitudine(cum se întâmplă deja). Dar toate domeniile care contribuie la realizarea unei vieţi bune pentru toţi trebuie prezervate sau chiar crescute – și ele trebuie„înverzite”. Forma pe care ar putea s-o ia o astfel de transformare funda mentală în două sectoare cheie – energie și mobilitate – va ﬁ discutată în capitolele următoare. Către ce tindem? În acest capitol, am descris trei mega-tendinţe curente: schimbarea demogra că, digitalizarea și programul de lucru redus și provocările și opor tunităţile pe care le prezintă ele pentru viitorul ocupării și tranziţia la o economie cu carbon redus. Am analizat riscurile subiacente asociate cu schim barea demograﬁcă, digitalizarea și programul de lucru redus, arătând că niciuna din ele nu prezintă un obstacol insurmontabil și că reglementările de politici publice sunt cruciale. Am evaluat modul în care aceste mega-tendinţe inﬂuenţează procesul decarbonizării și viitorul muncii, subliniind ideea că, pentru a pro ta la maxim de oportunitățile oferite de aceste megatendințe, avem nevoie de o acțiune vizionară, progresistă, colectivă și politică. Niciuna din aceste mega-tendinţe nu va produce un viitor mai sustenabil și echitabil de una singură: trebuie să dirijăm și modelăm transformarea inevitabilă și trebuie să facem asta împreună.

Note de subsol și Surse 3 Însumarea mega-tendinţelor – 65 Note de subsol ⁶⁶ Pentru o descriere a abordării resurselor de putere, vezi Proiectul Sindicate în Transformare al FES, disponibil la https://www.fes.de/themenportal-gewerkschaften-und-gute-arbeit/gewerkschaften-international/trade-unions-intransformation. ⁶⁷ Agenţia Internaţională pentru Energie(2019): Global Energy& CO2 Status Report 2019. The latest trends in energy and emissions in 2018. Raport principal(martie 2019). ⁶⁸ Regulamentul Comisiei Europene din 15.03.2019 care expune directiva pentru ecodesign pentru servere și produse de stocare a datelor, în conformitate cu Directiva 2009/125/EC a Parlamentului și Consiliului European și cu amendarea Regulamentului(EU) nr. 617/2013 al Comisiei. ⁶⁹ Forumul Economic Mondial, Electricity: generating value through digital transformation, disponibil la: https://reports. weforum.org/digital-transformation/electricity-generating-value-through-digitaltransformation/?doing_wp_cron=1592572993.305043935775756835937 ⁷⁰ Lykke Syse, Karen şi Lee Mueller, Martin(2015): Sustainable Consumption and the Good Life: Interdisciplinary perspectives. Routledge. ⁷¹ Nässén, Jonas și Larsson, Jörgen(2015): Would shorter working time reduce greenhouse gas emissions? An analysis of time use and consumption in Swedish households, în: Environment and Planning C: Government and Policy 33, pp. 726-745. ⁷² Grosse, Robert(2018): The Four-Day Workweek. Routledge. ⁷³ Economic Policy Institute(2019): The Productivity–Pay Gap(iulie 2019); disponibil la: https://www.epi.org/productivityProductivity. ⁷⁴„Trickle down”, în original(n. tr.). Surse Demographic change: https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/total-population-outlook-from-unstat-3/assessment-1 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Unemployment_statistics https://www.cedefop.europa.eu/en/publications-and-resources/publications/3075 Digitalisation: https://www.iea.org/reports/digitalisation https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/ipcc_wg3_ar5_chapter8.pdf https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=PI_COM:C(2019)1955&from=EN https://ec.europa.eu/info/news/new-rules-external-power-supplies-will-enable-household-energy-savings2020-mar-31_ro https://reports.weforum.org/digital-transformation/electricity-generating-value-through-digital-transformation/? doing_wp_cron=1592572993.3050439357757568359375 http://www3.weforum.org/docs/WEF_FOW_Reskilling_Revolution.pdf https://www.oecd.org/going-digital/changing-nature-of-work-in-the-digital-era.pdf Reduced working hours: https://www.etui.org/content/download/32642/303199/ﬁle/Guide_Working+time-web-v https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1068/c12239 https://434c74b4-116e-43a0-ab00-04a130c61444.ﬁlesusr.com/ugd/6a142f_36162778914a46b3a00dcd466562fce7.pdf

4 O transformare energetică ju s tă din punct de vedere social Prin promovarea tranziţiei energetice și extinderea la scară a regenerabilelor într-o manieră justă și echitabilă vor ﬁ realizate patru obiective de progres social. În primul rând, energia regenerabilă va democratiza sistemele elec trice și infrastructura, adică procesele producerii, trans miterii și distribuirii energiei. În al doilea rând, asta ne va ajuta să asigurăm accesul la energie ieftină și ﬁabilă pen tru toţi: afaceri, lucrători și consumatori. În al treilea rând, asta ne va ajuta, de asemenea, să limităm criza climatică și impactul social corespunzător. Și, în al patrulea rând, energia regenerabilă va ameliora sănătatea individuală și publică.

Acest capitol va arăta modul în care trecerea economiilor noastre la ener gie regenerabilă ne va ajuta să salvăm planeta și, astfel, locurile noastre de muncă, ameliorând condiţiile și redu când emisiile. La urma urmei, o planetă sănătoasă și intactă este fundamentul întregii noastre activităţi. Pe măsură ce trecem la un sistem energetic decarbo nizat, electricitatea va deveni o sursă de energie încă și mai importantă, din cauza potenţialului imens al producţiei de electricitate regenerabilă. Mai multe sectoare energetice vor ﬁ tot mai ele ctriﬁcate(„cuplare sectorială”). Prin urmare, pentru a oferi o discuţie focali zată și a furniza cât mai multe argu mente utile posibile, ne vom concentra mai ales asupra sectorului energiei electrice. ...eolienele distrug peisajul și sunt dăunătoare pentru păsări...

68 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Partea I: Democraţia are nevoie de democraţi, iar energia are nevoie de democratizare. Participarea civică se a ă în centrul unei democrații a energiei, nu doar ca parte a tranziţiei energetice, ci și în ceea ce privește posibilitatea de a avea un cuvânt în procesul care inﬂuenţează implicaţiile morale ale politicilor energetice pentru deciziile individuale și colective. Şi, astfel, este creată o societate de jos în sus, coerentă energetic. Drept rezultat, tranziţia energetică va îngusta distincţia dintre cetăţeni în calitate de con sumatori ﬁnali de energie și producătorii existenţi și va modiﬁca conceptul de consum colaborativ numit prosumerism. ⁷⁵ Dacă ne uităm la exemplul german sau cel scandinav, unde importanţa energiei cetăţenilor pentru tranziţia energetică a fost recunoscută, e evident că trecerea la regenerabile a contribuit la o democratizare a energiei care depășește participarea cetăţenească și oferă indivizilor și gospodăriilor posibilitatea accesului egal la deţi nerea individuală sau în comun a tuturor unită ţilor și proceselor de producere a energiei elec trice. Pe lângă prosumerism, Germania avea în 2018, doar ea, aproximativ 824 de cooperative energetice active, cifră apropiată de fostul apo geu din 1999 al Danemarcei de 931. ⁷⁶ Acesta este un exemplu pe care ﬁecare ţară și ﬁecare regiune ar trebui să-l urmeze, pentru a crea opţiuni democratice egal accesibile tuturor din sectorul energetic. Dacă trecerea la regenerabile are loc într-un mod su cient de descentralizat, asta va permite cetă ţenilor, cooperativelor energetice și centralelor energetice deţinute în comun sau municipal să joace un rol în cadrul actualului sistem energetic. Cu sprijinul modelelor economice alternative, statul, în calitate de partener cheie al unei transformări energetice juste din punct de veder social, va facilita un proces lin de democratizare în cadrul sectorului, redeﬁnind legătura dintre energie și cetăţeni: iar aici ne referim la energia electrică nu doar ca sursă de lumină, ci și ca sursă de venit. Mai multe exemple pozitive din UE și din afara ei demonstrează beneﬁciile unei descentralizări energetice însoţite de guvernanţă participativă, remunicipalizare și devoluţie, care necesită, de asemenea, evoluţia rolurilor existente de produ cători și prosumatori, mai ales în gestionarea reţelelor locale. Succesul acestei descentralizări depinde însă de crearea unui cadru legal adecvat de conducere a unităţilor, garantare a instrumen telor ﬁnanciare accesibile și facilitare a unor sinergii puternice între autorităţile locale și comu nităţile energetice locale. În ziua de azi, conexi unea la o reţea de transmisie modernă, interregională și europeană, este și o condiţie structu rală a unei tranziţii energetice reușite, care se concentrează asupra producţiei descentralizate. Micul oraș german Wolfhagen este un excelent exemplu de proiect energetic local creat graţie condiţiilor sus-amintite ale descentralizării energetice, având astfel drept rezultat beneﬁcii socio-economice locale precum locuri de muncă și venituri, ca și o decarbonizare și democratizare semniﬁcativă a economiei locale. Pe baza unui model hibrid de guvernare comunitar-local, acest proiect a adoptat o abordare inovatoare, urmă rind ideea remunicipalizării activităţilor ener getice prin aducerea la conducere a companiei publice Stadtwerke Wolfhagen, care apoi a intrat în coproprietate cu cooperativa energetică BEG Wolfhagen, condusă de cetăţeni. Acest lucru a avut drept rezultat beneﬁcii directe pentru muni cipalitate și cetăţeni deopotrivă: investiţii de capital cooperative, reducerea riscului de către municipalitate și noi forme de implicare demo cratică a cetăţenilor și guvernanţă comună. ⁷⁷ De asemenea, e foarte important să subliniem aici

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 69 faptul că astfel de comunităţi nu devin„insule en ergetice”, ci sunt integrate într-o reţea naţională stabilă(vezi mai jos). Accesul la o energie incluzivă, ieftină și suste nabilă pentru toți poate realizat prin extin derea la scară a regenerabilelor prin combinarea soluţiilor tehnologice disponibile, modelelor economice locale și înzestrărilor solare și eoliene existente. Astăzi, în 2020, când unul din nouă oameni din lume are acces limitat la curent elec tric cu care să-și lumineze casa, cooperarea dintre guverne, afaceri și cetăţeni este vitală. Acest tip de acţiune comună este necesar pentru sprijinirea celor aﬂaţi în nevoie printr-o extindere suﬁcientă a regenerabilelor și prin furnizarea unei infra structuri adecvate care să conecteze ﬁecare Este responsabilitatea UE să abordeze problema sărăciei energetice și să asigure o tranziție energetică justă sunt de acord gospodărie și să ofere o cotă echitabilă a costu rilor. ⁷⁸ Sărăcia energetică din Kosovo, de exemplu, se traduce prin faptul că 50% din gospodării nu își permit suﬁcientă căldură, ⁷⁹ iar în Africa SubSahariană ea îi împiedică pe copii să meargă la școală. Nici UE nu e imună, iar în 2018 7,3% din cetăţenii UE, în medie, au declarat că nu au putut să-și încălzească în mod adecvat locuinţa, pentru Bulgaria și Grecia aceste cifre ﬁind de 33,7% și 22,7%, respectiv. ⁸⁰ Pe de altă parte, în ceea ce pri vește atitudinile faţă de politica energetică, un studiu european a arătat că nouă din zece res pondenţi(90%) sunt de acord că ar trebui să ﬁe responsabilitatea UE„să se ocupe de sărăcia energetică și să asigure o tranziţie energetică echitabilă, astfel ca niciun cetăţean și nicio regi une să nu ﬁe lăsaţi în urmă”. ⁸¹ Situaţia e similară în viitoarele state membre ale UE: în Serbia, cetă ţenii și-au exprimat disponibilitatea de a trece de la lemn(ca cea mai ieftină resursă disponibilă) la soluţii de încălzire regenerabile. ⁸² Împreună cu descentralizarea și decarboni- zarea, democratizarea sistemului energetic, realizată prin extinderea la scară a regenerabilelor cu aju torul modelelor energetice locale precum coope rativele și uzinele municipale, ar crea rezilienţă economică locală bazată pe încredere și solida ritate între cetăţeni, ca și toţi ceilalţi actori impli caţi. Pentru a face ca asta să se întâmple, avem nevoie de legi și dispoziţii locale referitoare la energia regenerabilă bine concepute, care să creeze un cadru legislativ favorabil, astfel încât proiectele, cooperativele și facilităţile publice (spitale și școli) locale să investească în energia regenerabilă. Experienţa istorică ne arată că acţiunea noastră colectivă a fost cea care ne-a dat posibilitatea de a progresa la nivel local: în școli, în spitale și în avansul unităţilor economice locale ca sursă de locuri de muncă și venit. O guvernanţă democratică a energiei care per mite cetăţenilor, comunităţilor şi beneﬁciarilor pro iectelor locale să joace un rol cheie în procesul de luare a deciziei şi administrare, devenind parte integrantă a structurilor de proprietate, consoli dează pilonii bunei guvernanţe înseşi. Participa rea și proprietatea civică vor asigura e cienţa de alocare a reurselor publice și stabilitatea pe termen lung a sectorului energetic.

70 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Dar cum rămâne cu… … faptul că, în multe ţări, tranziţiei către regenerabile îi lipsesc politicile adecvate care să creeze posibilitatea unei tranziţii democratice, juste și incluzive? Cum pu tem asigura democraţia energetică împreună cu tran ziţia către regenerabile? Calea de urmat: tranziție energetică de jos în sus Dacă nu există nicio structură de guvernanţă funcţională, cei aﬂaţi în avangardă ar trebui să încerce să creeze pe teren condiţii favorabile pentru o tranziţie participativă, cu sprijinul parte nerilor locali, regionali, naţionali și internaţionali. Mai multe cazuri din ECE și ESE arată că acest lucru poate ﬁ realizat dacă comunităţile creează proiecte participative de producţie de energie regenerabilă, chiar dacă sunt obstrucţionate de un cadru legal inadecvat sau prost implementat. Astfel, tranziţia energetică locală poate chiar să contribuie la o schimbare societală pozitivă în favoarea unor instituţii și structuri de guvernan ţă responsabile și a unor beneﬁcii comune. Există unele cazuri în care tranziţia energetică a însem nat instalarea de centrale fotovoltaice și parcuri eoliene imense, ﬁnanţate de un capital străin care se bucură de stimulente ﬁnanciare din partea gu vernului naţional, dar asta nu a echivalat neapărat cu o tranziţie justă în ceea ce privește locurile de muncă și beneﬁciile pentru toţi. Pentru a face astfel încât tranziţia energetică să ﬁe însoţită și de democraţie energetică, aceste cazuri ar necesita politici și un mediu care creează posi bilitatea includerii democratice a cetăţenilor. Abia atunci putem numi asta o tranziţie justă. Acest lucru nu înseamnă doar participare la procesele de luare a deciziei, ci și la structurile de proprie tate a unităţilor energetice, ca prosumatori și ca investitori în cooperative energetice și alte pro iecte energetice locale. Această idee a democra ţiei energetice este cea care insuﬂă speranţă tranziţiei energetice curente. Trebuie să creăm un peisaj energetic sustenabil în cadrul limitelor planetei și, în același timp, să integrăm justiţia și solidaritatea socială ca principali piloni ai noilor noastre politici energetice. Dar cum rămâne cu… … diferitele atitudini faţă de proiectele energetice regenerabile? E posibil ca unii cetăţeni sau grupuri comunitare să ﬁe interesaţi de regenerabile din cauza viabilităţii lor economice, alţii din cauza beneﬁciilor lor de mediu, iar alţii pot să nu ﬁe interesaţi deloc. Ce decizii trebuie luate și ce pași făcuţi pentru a ne asigura că tranziţia energetică se produce într-o manieră democratică? Calea de urmat: o tranziție justă, incluzivă Procesele incluzive, care aduc laolaltă toate gru purile și organizaţiile societale, mai ales sindi catele care cer planiﬁcarea strategică a tranziţiei locurilor de muncă, asigurarea resurselor prin intermediul unor fonduri de tranziţie și soluţii sustenabile și inovatoare pentru utilizarea rege nerabilelor avansate, pot pregăti terenul unei tranziţii juste. Dat ﬁind că democratizarea sistemului energetic este msăurată prin cota energiei produse de către indivizi și cooperative energetice, succesul socie tăţii noastre energetice colective ar trebui măsu rat prin nivelul de inter-conectare dintr-un sistem divers, în mare parte descentralizat și decarbo nizat, în care cooperăm cu toţii pentru a oferi beneﬁcii reciproce pentru toţi. Una din cele mai importante sarcini pentru asigurarea unei tranziţii energetice democratice ar trebui să ﬁe o campanie de informare și con știentizare. Toţi trebuie să ﬁe informaţi despre provocările utilizării de combustibili fosili și im pactul sever pe care aceștia îl au asupra mediului, sănătăţii noastre și, din cauza activelor eșuate, asupra perspectivelor noastre economice. Cu toţii trebuie să ﬁm conștienţi de preţul real pe

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 71 care îl plătim pentru combustibilii fosili. Putem vedea clar acest lucru dacă scădem toate sub venţiile, scutirile de taxe și asistenţa din preţul ﬁnal pe care îl plătim în prezent pentru electri citate. Lucrătorii și afacerile trebuie să știe care sunt beneﬁciile trecerii la regenerabile, în același timp ﬁind conștienţi de riscurile de a nu face asta. Pe lângă diseminarea informaţiei și transparenţă, e nevoie de diverse intrumente diferite, cum ar ﬁ fondurile pentru o tranziţie justă și politicile compensatorii, pentru a asigura sprijinul din partea diferitelor grupuri, astfel ca tranziţia să ﬁe posibilă. La urma urmei, această tranziție nu are menirea de a ne schimba viețile, ci de a proteja viața pe care o avem astăzi, inclusiv salvarea locurilor noastre de muncă. La urma urmei, nu există locuri de muncă pe o planetă moartă. Diverse exemple pozitive au arătat că acest lucru este posibil dacă actorii implicaţi au acces l a informaţiile adecvate și acţionează în comun în privinţa deﬁnirii viitorului lor energetic. Dar cum rămâne cu… … îngrijorările că procesul democratizării energetice facilitat prin extinderea la scară a regenerabilelor ar putea să pună în diﬁcultate stabilitatea reţelei naţio nale și să ﬁe prea costisitor? Calea de urmat: exibilitate și cooperare Investiţiile în sistemele de stocare și echilibrare a energiei sunt cruciale pentru creșterea utilizării energiei regenerabile și accelerarea tranziţiei energetice. Preţurile se prăbușesc, și este acum mai fezabilă ca oricând extinderea și interconec tarea reţelelor pentru a crea mai multă capacitate, ca și pentru îmbunătăţirea ﬂexibilităţii(cu ajutorul interconectorilor transfrontalieri). La rândul lui, acest lucru permite integrarea regională a pieţei energetice și creșterea producţiei de energie regenerabilă. Astfel, extinderea rețelelor și des centralizarea producției de energie nu sunt idei a ate în con ict. Tehnologiile inovatoare pre-

72 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social cum reţelele și contoarele inteligente sunt mai avansate ca oricând și devin modalităţi accesibile, de jos în sus, de accelerare a transformării ener getice. Cu mai mulţi ani în urmă, UE s-a angajat ca până în 2020 să înlocuiască cel puţin 80% din contoa rele de electricitate cu unele inteligente, în scopul de a crea o infrastructură pentru energia regene rabilă, a reduce emisiile cu până la 9% și a oferi gospodăriilor economii de energie, prin inter mediul unui consum redus și mai bine planiﬁcat. Dat ﬁind că majoritatea ţărilor au realizat acest obiectiv, ele sunt acum în procesul de stabilire a ţintelor pentru 2030. ⁸³ Cu sprijinul UE și al Comu  nităţii Energetice, iniţiative similare au deja loc în Balcanii de Vest. Muntenegru, de exemplu, e lider european în introducerea contorizării inteligente și a reţelelor inteligente, cu un grant oferit de BERD. ⁸⁴ Dar cum rămâne cu… … accesul echitabil și discrepanţele de înzestrări naturale cu resurse de energie regenerabilă în rân dul comunităţilor, ţărilor și regiunilor, care determină nivelul optim de producţie și consum de energie regenerabilă? Calea de urmat: bene cii accesibile pentru toți A face din ideea de conectivitate o parte a siste mului energetic și a lua în considerare posibilita tea împărtășirii responsabilităţii pentru produce rea, transmiterea și distribuirea energiei electrice este un lucru esenţial pentru ţări, comunităţi și regiu- ni, astfel ca ele să se bucure de un acces echitabil la beneﬁciile energiei regenerabile, indiferent de discrepanţele de înzestrare naturală. Mai mult, combustibilii fosili sunt distri- buiți geogra c mult mai inegal, în timp ce rege nerabilele sunt, într-o anumită măsură, disponibile în ﬁecare ţară și ﬁecare regiune(disparităţile regionale ﬁind doar minore).

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 73 Prin urmare, e timpul să facem din nou din re generabile o parte a proceselor economice coti diene și un comportament cultural împărtășit. Istoria energiei solare și eoliene merge mult înaintea cărbunelui. De fapt, ele sunt unele din primele surse de energie captate de omenire, servind astăzi drept atracţii turistice(de exem plu morile de vânt din Spania și Olanda sau piuele cu ciocane din fosta Iugoslavie, Ucraina și Rusia). Cu ajutorul unei infrastructuri a energiei rege nerabile adecvat integrată și conectată, bene ﬁciile vor ﬁ accesibile în mod egal pentru toţi. Dar cum rămâne cu… … accesul la energie pentru multe gospodării din zo ne rurale izolate care nu sunt conectate la reţea și nici nu-și permit să se conecteze, chiar dacă li s-ar oferi această posibilitate prin intermediul extinderii reţelei sau furnizării de panouri solare gratuite pe care să le pună pe acoperiș? Calea de urmat: nimeni nu e lăsat în urmă Accesul la energie pentru toți se a ă în centrul eradicării sărăciei extreme și e un lucru pe care guvernele trebuie să îl garanteze tuturor micilor comunităţi din zonele rurale. Deoarece sistemele solare din afara reţelei sau de mini-reţea sunt soluţii mult mai ieftine, scalabile și rapide, ele se dovedesc utile în zonele rurale în care pierderile energetice ar putea să ﬁe mari. Astfel, folosirea strategică a energiei regenerabile va contribui la combaterea impactului negativ al crizei climatice asupra sărăciei și inegalităţii din aceste zone, în același timp acomodând soluţii tehnologice avan sate care vor crea posibilitatea unui acces univer sal la o cotă echitabilă din cost. Asta face ca„ni meni să nu ﬁe lăsat în urmă”: unul din principa lele obiective ale unei societăţi coerente din punct de vedere energetic, construite pe baza cooperării, solidarităţii și încrederii reciproce. Dar cum rămâne cu… … posibilitatea ca un sector energetic dominat de regenerabile să se aﬂe, ca parte a infrastructurii esen ţiale, în pericol în termenii securităţii cibernetice? Calea de urmat: diversi care Descentralizarea și digitalizarea sistemului ener getic sunt condiţii cheie ale asigurării securităţii sectorului energetic. Reducerea puterii structu rilor monopolistice sau oligopolistice este posibilă doar prin integrarea regenerabilelor, ca și prin împărtășirea informaţiei și cooperarea dintre ţări și diverșii actori din piaţă. Asta se poate realiza prin intermediul soluţiilor digitale precum reţelele inteligente, care asigură o aprovizionare stabilă și sigură cu energie electrică. Mai mult, producția descentralizată diversi că riscurile de atac ci bernetic: un sistem foarte centralizat este mult mai vulnerabil, din cauză că depinde de producţia a doar câteva unităţi de producţie cheie. Într-o democraţie energetică, cetăţenii ca prosumatori joacă un rol cheie în deﬁnirea atât a cererii, cât și a ofertei și, împreună cu statul și alţi actori, stabi lește„regulile jocului” instituţionale și deﬁnește procesele de luare a deciziei, alocare a resurselor și securitate. Acest lucru este susţinut și de insti tuţiile UE și organismele NATO, unde energia constituie un element cheie al securităţii și este tratată în consecinţă.

74 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Partea a II-a: Energia regenerabilă ne ajută să realizăm accesul la energie ieftină și ﬁabilă pentru toţi, ﬁe ei lucrători, consumatori sau afaceri Energia regenerabilă ⁸⁵ este o soluţie inteligentă din punct de vedere al climatului care, în cele din urmă, e în beneﬁciul tuturor. De asemenea, sursele de ener gie regenerabilă au potențialul de a lupta împotriva sărăciei și inegalității. În multe regiuni ale lumii, accesul la energie stabilă și ieftină, în particular elec tricitate, este încă un privilegiu. O infrastructură des centralizată a energiei regenerabile integrată în lanţu rile locale de valoare adăugată are potenţialul de a electriﬁca zonele rurale izolate şi de a aduce energie ieftină cetăţenilor și beneﬁcii afacerilor locale. De asemenea, cooperativele energetice pot să abiliteze comunităţile locale și să democratizeze energia, așa cum am schiţat în ultima secţiune. Investitorii și afacerile vor avea de câștigat, pe termen lung. 1. În primul rând, spre deosebire de sursele de energie fosile, care au costuri de funcţionare mari, costul producerii unei unităţi suplimentare de electricitate regenerabilă este aproape zero, ceea ce înseamnă că, odată ce infrastructura de energie regenerabilă e instalată, afacerile vor economisi costuri cu energia. ⁸⁶ 2. Mai mult, extinderea la scară a infrastructurii de energie regenerabilă generează noi oportunităţi de investiţii, cu câștiguri modeste dar stabile. 3. Chiar și în vremuri de criză economică, investiţiile în serviciile legate de infrastructură constituie un refugiu, cu condiţia ca un cadru legislativ adecvat să dea posibilitatea acestor investiţii. Asta face ca ele să ﬁe deosebit de atrăgătoare pentru investi torii instituţionali, cum ar ﬁ fondurile de pensii, care caută în mod permanent câștiguri sigure, mai ales atunci când luăm în considerare ratele constant scăzute ale dobânzii care au preva lat pe glob în ultimii zece ani. Astfel, există o șansă unică pentru ca proiectele descen tralizate să ajungă în avangardă, cu sprijinul, de exem plu, al partenerilor internaţionali, dacă este creat un cadru legislativ favorabil(de exemplu, tarife de alimen tare). Consumatorii vor bene cia și ei de pe urmă pre ţurilor la energie în scădere și previzibile. Mai mult, consumatorii se vor bucura și de mai multă secu ritate energetică, dat ﬁind că dependenţa de cărbu ne, petrol și gaz scade pe măsură ce infrastructura de energie regenerabilă e extinsă la scară. Asta se întâmplă din cauză că majoritatea ţărilor importă sursele de energie fosilă, ceea ce înseamnă că sunt legate de ﬂuctuaţiile de preţ ale pieţei globale și de penuriile de aprovizionare. Consumatorii ar putea chiar să devină ei înșiși producători sau prosuma tori. De exemplu, ei pot genera electricitate cu aju torul panourilor fotovoltaice ieftine și ﬁe să folo sească electricitatea pe care o produc, ﬁe să o introducă direct în reţea. În ceea ce îi privește pe lucrători, desfășurarea infrastructurii de energie regenerabilă va genera noi locuri de muncă. Noi locuri de muncă sunt create și din cauză că parcurile eoliene, panourile fotovoltaice și o reţea mai descentralizată au toate nevoie de mentenanţă. Mai mult, locurile de mun că din sectorul energiei regenerabile au potenți alul de a mai sănătoase și mai sigure, cu condiţia ca lucrătorii să aibă pregătirea adecvată. Întrebarea cheie, însă, este cum pot ﬁ sprijiniţi lucrătorii anga jaţi în prezent în sectorul energiei fosile și în lanţul de aprovizionare al acestuia, de exemplu în minerit. Chestiunea locurilor de muncă și a modului în care pot ﬁ ajutaţi lucrătorii să facă tranziţia a fost discu tată în detaliu în Capitolul 2. Regenerabilele contribuie la convergenţa socială și la a pune din nou drepturile și libertăţile funda mentale la baza deciziilor de politici, inclusiv a celor re feritoare la energie. Pe lângă protejarea dreptului

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 75 nostru la un aer și un mediu curat, nevătămător pentru sănătatea noastră, regenerabilele creează de asemenea posibilitatea unui management orizontal al resurselor care oferă o mai mare auto nomie ﬁecărui membru al societăţii. Implicarea cetăţenilor, în locul rămânerii la structurile actuale de sus în jos ale centralelor energetice termice, de exemplu, îmbunătăţește egalitatea de gen și ega litatea în general. Date recente despre reprezen tarea de gen din cadrul forţei de muncă din sec torul energiei arată că lucrătoarele sunt reprezen tate cu 10% mai mult în sectorul energiei regene rabile faţă de sectorul petrolului și gazului. Cifra efectivă de 32% este încă departe de o reprezen tare egală, dar tendinţa avansează în direcţia potrivită, ceea ce constituie o evoluţie foarte pro miţătoare. ⁸⁷ Asta va permite o înţelegere a pers pectivei de gen și va asigura integrarea genului în acest sector, luând astfel în calcul preocupările cu care se confruntă femeile în grupurile societale defavorizate, anume că ele sunt mult mai afectate de criza climatică și de consecinţele secundare ale sectoarelor intensive în cărbune(cum ar ﬁ penu ria de apă, poluarea aerului etc.). Dar cum rămâne cu… … provocările tehnologice? Cum putem face în așa fel încât să avem întotdeauna o aprovizionare sigură și stabilă cu energie, chiar dacă producţia de energie din regenerabile precum soarele și vântul ﬂuctuează constant? Calea de urmat: stocare și inter-conectare Producţia de electricitate din surse regenerabile este fundamental diferită de sistemul actual de producţie cu ajutorul combustibililor fosili, care e foarte centralizat. Schimbările de vreme pot duce la ﬂuctuaţii în reţea, iar iernile lungi și friguroase pot duce la un deﬁcit de aprovizionare. Prin ur mare, e foarte probabil ca, pe termen mediu, să trebuiască să ne bazăm pe unităţi de rezervă mici și descentralizate acţionate cu ajutorul gazului natural, biogazului și energiei hidroelectrice sto cate prin pomparea apei. Aceste unităţi vor trebui să ﬁe concepute și distribuite în întreaga reţea energetică, astfel încât să poată ﬁ convertite cu ușurinţă să meargă cu gaz sintetic verde, ca opţiu ne de rezervă pe termen lung. De fapt, tehnologiile și soluţiile de care avem nevoie pentru a aborda chestiunile stabilităţii și ﬁabilităţii există deja: Unitățile descentralizate de stocare a energiei electrice ne vor permite să stocăm electricitatea în exces, pentru a contracara ﬂuctuaţiile pe ter men scurt. Alte tehnologii eﬁciente de stocare sunt deja disponibile astăzi – de la soluţii meca nice precum stocarea prin pompare la baterii și producerea de gaz sintetic. Folosirea energiei în exces pentru producerea de gaz sintetic ne permite să stocăm energia o lungă perioadă de timp, acesta ﬁind modul în care ne putem asigura că nu rămânem fără energie electrică, nici măcar în iernile lungi, întunecoase și friguroase.

76 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Tehnologiile digitale ne oferă instrumentele unei gestionări eﬁciente și automate a reţelei de ener gie, ceea ce sporește stabilitatea printr-o mai bună coordonare a cererii și ofertei de electricitate. O mai mare integrare între ţări a reţelelor naţiona le ne permite să alocăm electricitatea pe un întreg continent. Această inter-conectivitate este deja creată prin Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică. Asta înseamnă, de exemplu, că dacă în Spania strălu cește soarele, în timp ce în Slovacia cererea e mare, oferta din prima poate satisface cererea din ultima. În consecinţă, vom avea nevoie de mai puţină capacitate de stocare a regenerabilelor pentru a menţine stabilitatea sistemului. Uniunea Energe tică(în calitate de strategie) și Comunitatea Ener getică(în calitate de organizaţie internaţională) au creat și un cadru legal și reperele vitale ale tranziţiei energetice din sectorul electricităţii din ţările candidate la UE sau non-membre din Europa. Posibilitatea producerii descentralizate a energiilor regenerabile transformă consumatori în cetăţeni energetici. Comunităţile pot gestiona propriile lor parcuri eoliene, iar familiile pot instala propriile lor sisteme fotovoltaice. Această independență ener getică duce la creșterea acceptării tranziţiei ener getice prin crearea proprietăţii. De asemenea, ea poate să mobilizeze ﬁnanţarea pentru extinderea infrastructurii, dacă comunităţile locale culeg beneﬁciile alimentării directe a reţelei cu energie. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, ca cetăţeni ener getici vom ﬁ mult mai conectaţi la sistemul ener getic și la consecinţele lui, și vom ﬁ mult mai atenţi atunci când luăm decizii referitoare la cererea noastră de energie și consumul nostru general. Dar pentru ca asta să se întâmple, e nevoie de crearea unui cadru de guvernanță adecvat, care să facă astfel încât inițiativele locale și descen tralizate să nu joace un rol secund față de marile corporații sau marii dezvoltatori. Dar cum rămâne cu… … costurile extinderii la scară a regenerabilelor? Cum putem face astfel încât crearea acestei infrastructuri să nu împingă preţurile în sus sau să vateme competiti vitatea acestui domeniu și să nu sporească povara pusă pe gospodăriile cu venituri mici și insuﬁciente? Calea de urmat: prețuri în scădere, bene cii în creștere Chestiunea modului în care vor ﬁ afectate preţurile depinde de modul în care este gestionată tranziţia energetică. În următoarele câteva paragrafe, ne vom uita la modelul german și vom trage câteva lecţii învăţate. Germania este una din ţările din avangardă, prin urmare ea ne oferă intuiţii preţioase din care putem învăţa. Pentru început, e important să recunoaștem fap tul că, în Germania, preţurile electricităţii pentru gospodării și multe întreprinderi mici și medii s-a dublat din 2000, când Germania a introdus Legea Surselor de Energie Regenerabilă. Gospodăriile mai sărace, mai ales, au fost lovite disproporţionat de puternic, deoarece costul electricităţii consti tuie o parte mai mare a venitului care le stă la dispoziţie. Pe scurt, unul din motivele acestui lucru este că desfășurarea regenerabilelor a fost ﬁnanţată prin garantarea unor tarife de alimentare ﬁxe pentru electricitatea verde. Diferenţa dintre preţul spot de piaţă al electricităţii și tariful garantat era apoi trecută consumatorilor și întreprinderilor mici și mijlocii, sub forma unei supra-taxe pentru rege nerabile din facturile lor la electricitate. Acest lucru a fost extrem de eﬁcient pentru extinderea la scară a regenerabilelor, dar a avut costul ante rior menţionat al unei poveri mai mari asupra gospodăriilor cu venituri mici și insuﬁciente. Totuși, asta explică doar parţial creșterea pre ţului. Preţurile electricităţii sunt supuse, de ase menea, mai multor altor taxe și tarife care au crescut ulterior. Mai mult, marii consumatori de

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 77 electricitate, cum ar industriile intensive în energie, au fost scutite de la supra-taxa pentru regenerabile, lăsând toţi ceilalţi utilizatori cu o povară mai mare. În ultimii câţiva ani, însă, suprataxa a fost scăzută. Mai mult, guvernul a subvenționat timp de decenii sursele de energie fosile și energia nucleară – însă această subvenţie nu apare pe factura la electricitate, deoarece este plătită din veniturile generale din impozitare. Asta înseam nă că, în trecut, preţul electricităţii nu a reﬂectat niciodată adevăratele costuri ale producerii de energie din combustibili fosili. Subvenţiile vătă mătoare pentru mediu din sectoarele energe tice germane ajungeau la aproximativ 17 miliar de de euro pe an în 2019. Astfel, regenerabilele sunt adesea învinovăţite doar pentru că nu sunt subvenţionate la fel ca omoloagele lor fosile. Redirecționarea acestor subvenții nocive pentru mediu eliberează fonduri din bugetul statului, ﬁe pentru investiţii în infrastructură, ﬁe pentru ﬁnan ţarea unei tranziţii juste pentru cei angajaţi în sectorul energetic convenţional. În plus, prețul electricității pe bază de fosili sau al combustibililor fosili nu justi că costurile externe, de exemplu impactul încălzirii globale, și costurile subsecvente, cum ar ﬁ degradarea me diului sau stocarea deșeurilor nucleare. Dacă acești factori ar ﬁ luaţi în calcul, am avea o ima gine mai realistă, iar sursele de energie regene rabile ar ﬁ mai competitive. Doar pentru că efec tele vătămătoare pentru mediu intră în acţiune cu o anumită întârziere, asta nu înseamnă că ar trebui să neglijăm luarea lor în calcul astăzi, trecându-le pur și simplu generaţiilor viitoare. Astăzi, extinderea la scară a regenerabilelor este mult mai ieftină ca înainte. Cei care au acţionat devreme, precum Germania, au contribuit la con stituirea unei pieţe a regenerabilelor, creând posi bilitatea cercetării și dezvoltării ulterioare, ca și a economiilor de scară, prin intermediul produc ţieide masă. Drept rezultat, turbinele eoliene și panourile solare de astăzi sunt mult mai ieftine decât au fost în trecut, iar desfășurarea regene rabilelor mult mai ușoară decât în epoca pionie ratului. Ţări precum Etiopia și Maroc au dovedit recent că extinderea la scară a regenerabilelor este posibilă fără creșterea preţurilor la electri citate. În plus, există dovezi că multe centrale energetice pe cărbune nu mai sunt de fapt proﬁtabile și vor ajunge să ﬁe active eșuate dacă nu sunt subven ţionate de stat să plătească o marjă de proﬁt operatorilor lor. Și asta e valabil nu doar pentru instalaţiile vechi. De exemplu, drept rezultat al unui proces al acţionarilor unei companii din Polonia, s-a aﬂat că planul acesteia de a construi o centrală energetică pe cărbune nouă nu reușea să demonstreze cum ar ﬁ putut să funcţioneze centrala pe proﬁt, ceea ce, în cele din urmă, i-a făcut să abandoneze proiectul. Aceasta este o chestiune importantă și pentru ţările non-UE, mai ales pentru candidaţii la accedere: chiar dacă mecanismul european de tarifare a carbonului ETS nu li se aplică încă, ele trebuie să-l ia în considerare acum, înainte de a face investiţii pe termen lung în infrastructura energetică. Mai mult, subvenţiile de stat pentru producţia cu ajutorul fosililor ar putea să ﬁe categorisite drept ajutor de stat ilegal în conformitate cu Legea Europeană a Energiei, ceea ce duce la neînde plinirea criteriilor de aderare. După integrarea unei ţări în UE, o astfel de încălcare a legislaţiei UE poate să ducă chiar la obligarea acesteia să dezafecteze anumite unităţi. În plus, discuţiile actuale de la nivel euro- pean referitoare la acordurile transfrontaliere de tarifare a carbo nului(așa cum au fost discutate ele în Capitolul 2,pag. 45) trebuie luate în considerare în ter menii competitivităţii pe termen lung a expor-

78 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social turilor de energie și de produse intensive în ener gie în Uniunea Europeană. În ceea ce privește competitivitatea afacerilor, e important să nu uităm că nu toate companiile sunt supuse concurenţei internaţionale, acolo unde intră în acţiune diferenţele de costuri de producţie ale preţului energiei. Mai mult, costul electricității e doar unul din numeroșii factori de cost care inﬂuenţează competitivitatea afacerilor. Proximitatea pieţelor, costurile de transport, productivitatea generală etc. trebuie luate și ele în calcul. În cele din urmă, chestiunea modului în care desfășurarea regenerabilelor afectează preţurile electricităţii se reduce la guvernanţă, adică modul în care este întreprins acest proces, mai degrabă decât dacă. Pentru a ţine sub control preţurile electricităţii, desfăşurarea infrastructurii energiei regenerabile poate ﬁ subvenţionată de stat. Acest lucru se poate face ﬁe sub forma subvenţiilor directe, adică prin acordarea de împrumuturi ief tine, ﬁe prin garantarea investiţiilor private. În tre cut, aceste opţiuni au fost adesea problematice din cauza regulilor stricte ale Uniunii Europene referitoare la ajutorul de stat. În cadrul Pactului Verde European, însă, regulile pentru desfășu rarea infrastructurii energiei regenerabile sunt susceptibile de revizuire. Mai mult, Comisia Europeană urmărește să mobilizeze un trilion de euro în următorii zece ani, parte din ei pentru ajutarea statelor membre să își modernizeze sistemele energetice. Este o șansă reală, inclusiv pentru economiile în tranziţie. În sfârșit, gospodăriile cu venituri mici și insuﬁ ciente pot primi ajutor pentru a-și acoperi fac turile la energie, dacă creșterea costulul electri cităţii e inevitabilă în timpul în care e creată noua infrastructură. Mai degrabă decât a da vina pe tranziţia energetică, trebuie să rezolvăm proble mele sociale prin instrumente de politici sociale. Dar cum rămâne cu… … locurile de muncă din sectorul energetic? Cum pu tem face astfel încât acești lucrători să nu ﬁe lăsaţi în urmă?

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 79 Calea de urmat: mobilizarea pentru o tranziție justă Pentru început, e important să recunoaștem fap tul că mare parte a schimbării structurale, mai ales în sectorul cărbunelui, a avut deja loc. Pro gresul tehnologic și automatizarea au contribuit la o scădere dramatică a nevoii de lucrători din acest sector și, astfel, a numărului efectiv de oa meni angajaţi în minerit și arderea cărbunelui. O transformare justă din punct de vedere social a sectorului energetic ar avea cu siguranţă drept rezultat soluţii sustenabile, în același timp oferind locuri de muncă sustenabile(dimensiunea ocu pării este explorată în detaliu în Capitolul 2). Merită subliniat, de asemenea, că locurile de muncă din minerit sau centralele energetice pe cărbune nu au fost niciodată foarte atrăgă toare. A fost(și uneori încă este) o muncă pericu loasă și foarte epuizantă – acesta ﬁind motivul pentru care minerii, în particular, au început să se organizeze dintr-o perioadă foarte timpurie a industrializării. În ciuda faptului că, după un deceniu de lupte, sindicatele au reușit în cele din urmă să îmbunătăţească condiţiile de lucru, de exemplu în termenii salariilor și pensiilor, mulţi mineri nu au mai ajuns la o pensie liniștită, deoarece au murit în accidente subterane, de „plămân negru” sau cancer. ⁸⁸ Astfel, mulţi mineri și-au dorit un singur lucru pentru copiii lor: să-și poată găsi locuri de muncă mai bune, în alte sectoare care să nu le distrugă sănătatea. Cu toate acestea, este nevoie de mobilizare pentru această tranziție justă a lucrătorilor din sectorul energetic. Tranziţia nu se va produce de la sine. Sindicatele au un trecut de cooperare cu partidele social-democrate în ceea ce privește îmbunătăţirea drepturilor lucrătorilor. Și aici, ele ar trebui să acţioneze împreună pentru a face astfel încât această nouă revoluţie industrială să poată deveni un catalizator al mișcării muncito rilor. Capitolul 2 detaliază instrumentele unei tranziţii juste pentru lucrători, care ar putea constitui baza unei agende progresiste. Dincolo de propunerile mai degrabă tehnocrate de politici, actorii progresiști trebuie să încorporeze în narațiunile lor moștenirea civilizației făcute posibile de fosili. Mișcarea muncitorilor și-a avut originea în revoluţia industrială, formată în jurul industriei grele și mineritului. O naraţiune convin gătoare îi cinstește pe lucrătorii care au contribuit la acest progres civilizaţional, fără a-i învinovăţi pentru poluarea planetei. Însă ea trebuie în același timp să arate clar că civilizaţia combustibililor fosili a ajuns la sfârșit. Pe cât de mult avem nevoie de acţiune colectivă pentru a introduce un viitor sustenabil pentru toţi și a elimina treptat energia fosilă, pe atât avem nevoie de solidaritate cu cei ale căror mijloace de trai depind de aceasta. Astfel, cheia valoriﬁcării beneﬁciilor energiilor regenerabile rezidă în extinderea rapidă la scară a acestora, împreună cu necesarele reţele de distri buţie și transmitere, stocarea de rezervă și gestio narea inteligentă a cererii. În condiţiile unor insta laţii de energie regenerabilă suﬁciente, putem evita problemele de stabilitate și ﬁabilitate. Mai mult, prin trecerea rapidă la regenerabile evităm necesi tatea de a utiliza vechiul sistem centralizat bazat pe fosili în paralel cu noua reţea descentralizată, ceea ce reduce costurile, ﬁind mai eﬁcient. Pentru eco nomiile în tranziţie sau dezvoltare în care cererea de energie continuă să crească, această desfășu rare trebuie nu doar să ţină pasul cu creșterea cererii, ci și să asigure înlocuirea subsecventă a centralelor energetice pe fosili. Pentru a face din această tranziţie una reușită pentru lucrători, avem nevoie de solidaritate și acţiune colectivă.

80 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Partea a III-a: Politicile energiei regenerabile ne pot ajuta să combatem criza climatică și să ne adaptăm la ea Energia regenerabilă, care se dovedește a ﬁ o soluţie beneﬁcă tuturor părţilor pentru perspec tivele noastre economice, stabilitatea noastră socială și guvernanţa democratică, rămâne un instrument vital și pentru compatibili- tatea de mediu. Creșterea utilizării de energie electrică eoliană, solară și din biomasă, concomi- tent cu înlocuirea combustibililor fosili care reprezintă 60-70% din producţia de electricitate din lume, ⁸⁹ este piatra unghiulară a acțiunilor de com batere climatică și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră(GES). În același timp, utilizarea energiei electrice permi te adaptarea climatică a sectorului energetic și a altor domenii intensive în energie care vor ﬁ afec tate semniﬁcativ de criza climatică. De exemplu, penuria de apă devine o problemă reală pentru multe ţări, prezentând astfel o ameninţare reală pentru centralele energetice hidroelectrice folo site pentru echilibrarea cererii și ofertei de ener gie. La fel de importantă e problema lipsei apei de răcire pentru marile centrale energetice fosile și nucleare. Există o modalitate prin care ne putem adapta la aceste probleme: trebuie să mergem mai departe cu tranziţia justă și să facem din regenerabile sursa noastră dominantă de energie. Dezbaterea despre criza climatică s-a concentrat asupra temei securităţii și ameninţării conﬂictelor posibile din cauza deﬁcitului de resurse, inclusiv apa, și a penuriilor și perturbărilor energetice, ca și din cauza tendinţelor migraţiei. Ce se uită ade sea este faptul că, atunci când energia regene rabilă este folosită în mod adecvat pentru satisfa cerea nevoilor unei anumite ţări sau regiuni, cu alte cuvinte folosită în mod accesibil și ﬁabil, motivul disputelor pentru resursele naturale asemenea combustibililor fosili dispar. Drept rezultat, resursele fosile rămân acolo unde le e locul: în pământ. Cetăţenii care au panouri solare devin mai conști enţi în privinţa mediului și se bucură de beneﬁ ciile directe ale soluţiilor sustenabile: protejarea împrejurimilor lor imediate de GES, în același timp devenind un factor important în întreg lanţul de producţie, prin intermediul rolului lor de pro sumatori. Dar cum rămâne cu… … daunele de mediu minime, dar totuși reale, produse de energia solară și eoliană? Calea de urmat: vechiul, noul, viitorul Fiecare formă de conversie(sau„producţie”) ener getică intervine în natură și are efecte secundare „nenaturale”. Dar unele tehnologii sunt mai noci ve, și altele mai puţin. Tehnologiile regenerabile precum turbinele eoliene și panourile solare sunt soluţiile cele mai compatibile din punct de vedere climatic pentru producerea electricităţii și în ge neral a energiei. Ele nu sunt complet nepoluante, din cauza procesului de producere a lor. Dar, până acum, sunt cele mai neutre soluţii de care dispu nem. În comparație cu arderea combus- tibililor fosili – inclusiv a gazului natural – sau utilizarea energiei nucleare, cu multiplele ei consecințe nocive pentru sănătatea și mediul nostru natural, sunt fără îndoială soluții mai bune. De asemenea, în acest moment sunt dezvoltate soluţii precum tehnologia hidogenului verde, care să răspundă provocărilor sus-amintite datorate diferitelor procese industriale, inclusiv procesului manufacturării materialelor fotovoltaice. Se anti cipează ca această chestiune să ﬁe soluţionată complet pe termen lung(2030-2050). De asemenea, s-au făcut progrese în termenii reducerii zgomotului turbinelor eoliene și ai com baterii efectelor lor negative pentru păsările mi gratoare. Durata de viaţă a panourilor solare a

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 81 fost prelungită, iar mărimea lor redusă, astfel că acum ele ocupă mai puţin loc și utilizează mai puţine resurse. Să nu pierdem din vedere daunele pentru mediu și sănătatea noastră produse de minele de cărbune, ca să nu mai amintim exploatările de suprafaţă ale lignitului care nu pot ﬁ comparate nicicum cu efectele secundare minime ale regenerabilelor. Întregi sate și peisaje au fost întoarse cu susul în jos, iar oamenii și-au pierdut pământul și au trebuit să se mute. Pentru a împiedica minele de cărbune să se prăbușească e nevoie de funcţionarea – permanentă – a unor pompe de apă, iar nivelul pânzei freatice este grav afectat de inundarea exploatărilor de suprafaţă. Cu toate avantajele și dezavantajele ei, energia regenerabilă este singura modalitate prin care umanitatea poate să abordeze încălzirea globală care are un efect atât de puternic asupra ei, atât în termenii combaterii, cât și ai adaptării. Mai multe investiţii în energia solară, eoliană și din biomasă sunt necesare şi din cauza impactului crizei climatice asupra penuriei de apă din multe ţări și regiuni. Nivelurile extreme ale apei vor însemna faptul că energia hidroelec trică nu va mai ﬁ la fel de ﬁabilă ca înainte. Mai mult, acest lucru depinde de amplitudinea crizei climatice, care poate ﬁ combătută semniﬁcativ prin extinderea regenerabilelor care, la rândul lor, vor asigura disponibilitatea apei potabile în anii care vor veni. Dar cum rămâne cu… … opiniile exprimate uneori în ESE că toată această conștientizare climatică și promovare a regenerabilelor se reduce doar la furnizarea unei pieţe pentru marii producători de turbine eoliene și panouri solare precum Germania? Calea de urmat: saltul Criza climatică este reală și nu constituie subiect de dezbatere. Lucrul de care avem nevoie în această situaţie e să ne asigurăm că folosim în cel mai bun mod posibil instrumentele democraţiei, pentru a facilita o tranziţie energetică justă din punct de vedere social către regenerabile care va ﬁ în beneﬁciul tuturor. Cei care nu pot să înţeleagă astăzi corelaţia dintre criza climatică și justiţia socială vor purta aceeași responsabilitate ca şi cei care neagă încălzirea globală(vezi Capitolul 1, pag. 18f). Mai mult, ca reacţie la preocuparea că promo varea regenerabilelor face parte din strategia de piaţă a marilor producători de turbine eoliene și panouri solare, cum ar ﬁ Germania, nu trebuie să uităm valoarea adăugată a pătrunderii economiilor în curs de dezvoltare în lanţul de producţie și aprovizio- nare, așa cum vedem astăzi în sectorul auto, de exemplu(vezi Capitolul 2, pag. 48). Dar cum rămâne cu… … promovarea energiei regenerabile, atunci când doar investiţia în surse de energie regenerabilă nu este suﬁci entă pentru combaterea riscurilor produse de criza cli matică, în lipsa unor măsuri paralele adecvate de preve nire a continuării creșterii cererii, cum ar ﬁ eﬁcienţa ener getică? Calea de urmat: reducerea consumului întrece e ciența energetică Regenerabilele sunt, în mod inerent, surse de ener gie mai eﬁciente. Totuși, este de asemenea adevărat că, în paralel cu trecerea la ele, este nevoie de inves tiții în e ciența energetic ă, pentru reducerea cererii de energie. Reducerea cantităţii absolute a consu mului de energie prin implementarea de schimbări structurale holistice, în scopul minimizării cererii de energie în toate sectoarele, ar trebui însoţită de utilizarea unor tehnologii energetice mai eﬁciente. Această investiţie va ﬁ ea însăși o sursă de noi sluj be care, în plus, vor ﬁ în beneﬁciul economiei pe termen lung(vezi Capitolul 2, pag. 37). Dar cum rămâne cu… … faptul că multe ţări care au implementat concepte de tranziţie energetică sunt economii prospere cu potenţial tehnologic, economic și ﬁnanciar enorm? Situaţia lor este complet diferită de cea a majorităţii ţărilor ECE și ESE?

82 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Calea de urmat: de asemenea, o tendință a Sudului Global Majoritatea ţărilor din Europa de Sud și Sud-Est au un potenţial pentru energie solară și eoliană semniﬁcativ mai mare decât, de exemplu, Ger mania. Acesta poate ﬁ folosit și astăzi în mod rentabil. Tehnologiile regenerabile, mai ales cea eoliană și solară, sunt accesibile, ele neﬁind extraordinar de complicate și ﬁind deja folosite cu succes în lu mea întreagă. Nu e de mirare că un număr cres când de ţări în curs de dezvoltare, cum ar ﬁ Maroc, avansează energic spre tranziţia energetică, sau că unii jucători strategici precum China își con centrează potenţialul inovator și productiv pe producţia de regenerabile. Dar cum rămâne cu… … faptul că energia regenerabilă depinde de condi ţiile climatice, mai degrabă decât de cererea efectivă de energie? Calea de urmat: încă și mai multă stabilitate Dacă producţia de energie se bazează în principal pe regenerabile, securitatea energetică nu cons tituie o preocupare mai acută decât anterioarele provocări la adresa securităţi ale surselor conven ţionale de energie. De fapt, securitatea energetică este deja în pericol din cauza funcţionării esen ţiale a producţiei convenţionale, centralizate de energie. Nu este posibilă prezicerea momentului în care o centrală nucleară sau pe cărbune va trebui închisă pentru operaţiuni vitale de mente nanţă. Iar consecinţele acestui lucru într-un sistem centralizat cu mai puţine unităţi sunt mult mai drastice, ca să nu mai amintim faptul că majo ritatea ţărilor sunt foarte dependente de importul de resurse de energie fosile precum petrolul și gazul. Asta face ca sistemele lor energetice să ﬁe vulnerabile la evoluţia preţului pieţei și la insta bilitatea politică din ţările exportatoare. Într-adevăr, ﬂuxul surselor regenerabile e variabil. Dar de obicei știm când va ﬁ senin sau când va bate vântul, iar știinţa ne permite să facem pre dicţii precise și oportune. Adăugând și tehnolo giile inovatoare precum contoarele și reţelele inteligente, uxul energetic devine mai sigur și stabil ca oricând. În plus, dacă există o capacitate de stocare suﬁ cientă și o integrare regională funcţională a reţe lelor electrice, schimbările naturale pot ﬁ tratate fără teama penelor de curent. Fiabilitatea reţelei electrice din Germania nu a avut de suferit, în ciuda faptului că SER au ajuns la o cotă de peste 40% din producţia de electricitate din 2019. Stu diile ştiinţiﬁce și chiar analizele întreprinse de operatorii sistemului de transmitere au arătat că, în multe ţări, funcţionarea unui sistem de electricitate 100% din surse regenerabile este deja fezabilă. ENERGIA DIN SURSE REGENERABILE ACOPERĂ 40% DIN TOTALUL PRODUCȚIEI. HAIDEȚI SĂ FACEM SĂ AJUNGĂ LA 100% Energie din surse regenerabile Lignit Cărbune Nuclear Gaz Petroleum Altele

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 83 Partea a IV-a: Protecţia sănătăţii și calitatea sistemului medical ca beneﬁcii evidente ale regenerabilelor 1. Protecţia sănătăţii, pentru copiii noștri și pentru noi înșine, este unul din avantajele cele mai pre- ţioase ale unui viitor bazat pe energie regenerabilă. În primul și în primul rând, regenerabilele vor reduce semni cativ poluarea aerului, salvând până la șapte milioane de vieți pe an în întreaga lume (vezi și Capitolul 5, pag. 90). ⁹⁰ Emisiile de particule mici(PM 2,5) ale centralelor energetice pe cărbune, care sunt cauze cunoscute ale bolilor cardiovascu lare şi constituie și cea mai mare sursă industrială de arsenic și mercur din aer, pot călători până la 1.000 de km. Mai mult, resursele considerabile pe care sistemele de sănătate le dedică tratării bolilor respiratorii provocate de poluare ar putea ﬁ realo cate și folosite în alte scopuri, cum ar ﬁ îngrijirea gratuită a sănătăţii copiilor. 2. Energia regenerabilă are potenţialul de a pune capăt problemelor serioase cu smogul din multe zone urbane. Dat ﬁind că cercetările sugerează că încălzirea gospodăriilor și activităţile industriale, împreună cu transportul, sunt principalele surse ale emisiilor, înlocuirea centralelor pe cărbune cu regenerabile va contribui la curăţarea aerului din marile orașe și la reducerea prezenţei smogului. În timpul pandemiei de Covid-19, multe studii au descoperit că persoanele expuse la poluare aeri ană erau mult mai predispuse să se aﬂe într-un grup de risc și, astfel, să sufere mai mult, în cazul în care ar ﬁ contractat virusul, decât cele locuind în zone cu puţină poluare. 3. Cenușa de cărbune – reziduul arderii cărbunelui – conţine și metale grele foarte toxice, care pot să provoace cancer și boli ale sistemului nervos. De oarece de multe ori nu este debarasată în mod adecvat, cenușa de cărbune contaminează suprafaţa apelor și pânza freatică. Deversările de ţiţei au provocat numeroase catas trofe de mediu și multă suferinţă umană. Ne sunt mult prea familiare imaginile cu teren agricol con taminat sau păsări marine pe moarte. Deși acesta este un fenomen binecunoscut, riscurile noilor tehnologii ale combustibilor fosili, cum ar ﬁ frac turarea hidraulică, devin abia acum din ce în ce mai evidente. În comparaţie cu locurile de muncă din minerit, cunoscute pentru periculozitatea lor ridicată și consecinţele drastice pentru sănătate, majoritatea resimţite la o vârstă ulterioară, locurile de muncă din sectorul regenerabilelor oferă standarde de sănătate și siguranță a locului de muncă înalte (vezi și Capitolul 2, pag. 28). Dar cum rămâne cu… … sugestia că nivelul poluării aerului și smogului din anumite orașe sau zone este inﬂuenţat de condiţii climatice predeterminate de amplasamentul geograﬁc și natură? Calea de urmat: curățarea aerului Deși condiţiile climatice naturale inﬂuenţează într-adevăr nivelul poluării aerului și smogului, cantităţile mari de combustibili fosili utilizaţi în energie, transport și construcţii sunt, în principal, cele care creează consecinţe nedorite și au un impact imens asupra sănătăţii noastre și mediului, la ele adăugându-se și lemnul din sectorul încăl zirii. În cazul orașului Skopje, de exemplu, este adevărat că acesta este amplasat într-o vale și se bucură de mai puţină ventilaţie în timpul iernii. Dar e de asemenea adevărat că nivelul poluării a explodat în zonele urbane unde densitatea populaţiei este mai mare, ceea ce a creat condiţii „favorabile” pentru o concentraţie mai mare a particulelor suspendate în aer și șanse de poluare mai mari. Există mai multe cazuri similare în care au fost create zone cu energie regenerabilă autosustenabilă care se dovedesc capabile să schimbe cursul evoluţiilor. Aceste exemple pozitive servesc

84 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social drept itinerar pe care alţii trebuie să-l urmeze, demonstrând modul în pot ﬁ maximizate bene ﬁciile esenţiale ale combinării înzestrării naturale cu progresele tehnologice la care are acces gene raţia noastră. De exemplu, cu ajutorul ﬁnanţării UE și a spiritului local inovator, micul oraș Kopri vnica din Croaţia devine un lider recunoscut în întreaga Europă în dezvoltarea sustenabilă. Ceea ce face ca acest oraș croat să ﬁe unic este politica lui integrată de dezvoltare urbană socială și ecologică, prin care provocările energetice sunt luate în considerare împreună cu sărăcia și alte chestiuni cu care se confruntă grupurile marginalizate. Dar cum rămâne cu… … preocupările că regenerabilele ar putea să nu ame lioreze calitatea vieţii noastre sau chiar să o afecteze și mai mult, din cauza distribuirii disproporţionate a beneﬁciilor. Calea de urmat: stimularea progresului social Puternica legătură dintre energia regenerabilă și dezvoltarea umană este susţinută de un studiu IRENA care arată o creștere cu 4% a bunăstării umane, indicator legat direct de calitatea vieţii. Mai mult, politicile ambiţioase pentru energie regenerabilă vor susţine unele mișcări puternice existente precum„Barefoot College” din India, care urmăresc să abordeze sărăcia energetică și să amelioreze calitatea vieţii și sănătatea copiilor și femeilor din multe comunităţi. Energia regenera bilă descentralizată, cuplată cu progresele tehno logice actuale, poate să îmbunătăţească accesul la apă curată potabilă din zonele izolate cu ajuto rul pompării apei, produsă și furnizată atât pentru gospodării, cât și pentru irigaţii, având astfel im pact și asupra siguranţei alimentare. Mai mult, pe măsură ce punctul focal al chesti unilor de securitate se mută spre conﬂictele neconvenţionale și determinate de resurse, folo sire regenerabilelor ne-ar ajuta cu certitudine

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 85 și să depășim anumite ameninţări de securitate. În plus, prin facilitarea măsurilor de combatere și adaptare, regenerabilele vor furniza un răspuns la anumite provocări climatice speciﬁce cum ar ﬁ migraţia și conﬂictul determinate climatic. Cu cât mai mică va ﬁ cererea de petrol, cărbune sau gaz, cu atât mai probabilă este stoparea conﬂictelor legate de combustibilii fosili. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, asta ar modiﬁca semniﬁcativ și structurile de putere geopolitice, având drept rezultat noi zone de interes pentru actorii puternici și o potenţială realocare a con ﬂictelor. Tocmai de aceea, e important ca trecerea la o economie decarbonizată să aibă loc doar prin intermediul unei transformări energetice bine planiﬁcate, structurate și incluzive, întreprinsă într-o manieră democratică și descentralizată. Către ce tindem? Am ﬁ ajuns la democraţie, așa cum o cunoaștem astăzi, fără organizarea de alegeri sau fără intro ducerea anumitor proceduri de vot complexe, sau dacă votul ar ﬁ fost limitat la anumite grupuri? Cu siguranţă că nu. Pentru democratizarea sistemului energetic, trebuie să simpliﬁcăm și procedurile pen tru investiții mici în energie regenerabilă, astfel ca acest tip de investiții să e accesibile tuturor și să ducă la o societate coezivă din punct de vedere energetic. Soluţii precum sistemele de tip„ghișeu unic” și procedurile de solicitare simpliﬁcate pot încuraja producţia solară descentralizată, în particular instalaţiile de pe acoperișul locuinţelor, și pot contribui la principalele obiective ale tranziţiei energetice: compatibilitatea de mediu și beneﬁcii socio-economice pentru lucrători, cetăţeni și afa ceri. Companiile energetice de stat și monopolurile și oligopolurile care există în anumite ţări trebuie să respecte transparenţa și buna guvernanţă. Politicile energetice trebuie să lase loc pentru proiectele de energie individuale și locale. Bunele practici pre cum exemplul micului oraș german Wolfhagen, cooperativele energetice și miile de afaceri indi viduale și mici din ESE arată cât de fezabilă este această abordare, în condiţii diferite. Multe din aceste iniţiative și mulţi din acești indivizi sunt dispuși, de asemenea, să susţină eforturile acto rilor progresiști de implementare a unei tranziţii energetice juste și deﬁnire a viitorului vieţii noastre pe pământ. Uniunea Europeană și Comunitatea Energetică au manifestat un mare interes pentru susţinerea proiectelor energetice de tranziţie, ca și Pactul Verde European, care este un instrument puternic pentru realizarea unui continent neutru din punct de vedere al carbonului. În cele din urmă, voința politică este și o resursă regenerabilă neaccesată care trebuie stăpânită și utilizată de actorii progre siști, la modul ideal astăzi.

86 – 4 O transformare energetică justă din punct de vedere social Note de subsol și Surse Note de subsol ⁷⁵ Termenul de„prosumator” este deﬁnit drept consumator activ, cineva care în același timp consumă și produce. În sectorul energetic, un„prosumator” e o persoană care deopotrivă produce și consumă energie. Acest lucru este posibil datorită ascensiunii noilor tehnologii de conectare și a creșterii constante a energiei electrice regenerabile precum cea solară sau eoliană, împreună cu integrarea ei în reţeaua electrică, lucru facilitat de un mediu legistativ adecvat. ⁷⁶ August, W., Valeria, J. S., Jan, P. et al.(2018): Statistical Evidence on the Role of Energy Cooperatives for the Energy Transition in European Countries(accesat ultima oară pe 22.05.2020).d ⁷⁷ The Conversation(2019): – This small German town took back the power and went fully renewable(accesat ultima oară pe 17.06.2020). ⁷⁸ Comisia Europeană, Direcţia Generală pentru Energie(2019): Europeans' attitudes on EU energy policy, disponibil la: Europeans' attitudes on EU energy policy- Publications Oﬃce of the EU, pag. 6(accesat ultima oară pe 30.04.2020). ⁷⁹ Fundaţia RES(2018): Energy poverty in the Western Balkans Sustainability, Forum of the Energy Community. Viena, disponibil la: http://www.resfoundation.org/(accesat ultima oară pe 22.05.2020). ⁸⁰ Observatorul Sărăciei Energetice al UE(2018): Indicators& Data: Inability to Keep Home Adequately Warm, disponibil la: https://www.energypoverty.eu/indicator?primaryId=1461(accesat ultima oară pe 30.04.2020). ⁸¹ Comisia Europeană, Direcţia Generală pentru Energie(2019): Europeans' attitudes on EU energy policy, disponibil la: Europeans' attitudes on EU energy policy- Publications Oﬃce of the EU, pag. 6(accesat ultima oară pe 30.04.2020). ⁸² Ibid: 10. ⁸³ Comisia Europeană, Direcţia Generală pentru Energie(2019): Benchmarking smart metering deployment in the EU-28, disponibil la: Benchmarking smart metering deployment in the EU-28- Publications Oﬃce of the EU, pag. 20(accesat ultima oară pe 30.04.2020). ⁸⁴ Pyrkalo, Svitlana(2019): EBRD ﬁnances smart metering breakthrough in Montenegro. EBRD(accesat ultima oară pe 05.05.2020). ⁸⁵ Argumentele următoare se aplică în principal producţiei de energie electrică din surse regenerabilă. Asta se datorează faptului că e probabil ca energia electrică să joace un rol major în toate sectoarele economiei, de la mobilitate la aplicaţii industriale și încălzire. Nu totul o să funcţioneze cu energie electrică, dar electricitatea regenerabilă va deveni și fundamentul producerii, de exemplu, a hidrogenului verde sau a combustibililor sintetici. ⁸⁶ Chiar dacă sunt luate în calcul costurile reţelei energetice mai mari necesare unui sistem descentralizat al regenerabilelor și costurile de capital mai mari, un sistem cu 95% regenerabile ar avea aceleași costuri sau chiar ar ﬁ mai ieftin decât un sistem care funcţionează în principal pe cărbune, chiar și la un preţ al CO2 modest, de 20 de euro pe tonă în 2050. La mijlocul lui 2019, însă, acest preţ ajunsese deja la 25 de euro pe tonă. ⁸⁷ IRENA(2018): Renewable Energy: A Gender Perspective, 31, disponibil la: Renewable energyRenewable energy(accesat ultima oară pe 08.05.2020). ⁸⁸ Efectele negative ale cărbunelui și prafului de cărbune pentru sănătate sunt cercetate deja de ani de zile, ﬁind publicate studii comprehensive încă din anii'70(de exemplu, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1638110/). ⁸⁹ Our World in Data(2014): Global electricity production by source(accesat ultima oară pe 07.07.2020). Pentru mai multe informaţii, vezi https://ourworldindata.org/energy#all-charts-preview. ⁹⁰ Pentru mai multe informaţii, vezi https://www.who.int/health-topics/air-pollution#tab=tab_1

4 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 87 Surse http://library.fes.de/pdf-ﬁles/bueros/skopje/15815.pdf Renewable Energy Beneﬁts: Leveraging Local Capacity for Solar PV Causes, Eﬀects and Solutions to Smog Pollution Residential heating with wood and coal Karagulian, Federico, Belis, Claudio A., Dora, Carlos Francisco C., Prüss-Ustün, Annette M., Bonjour, Sophie, Adair-Rohani, Heather, şi Amann, Markus(2015): Contributions to cities' ambient particulate matter(PM): A systematic review of local source contributions at global level(accesat ultima oară pe 16.04.2020: https:/er.elsevier.com/reader/sd/pii/S1352231015303320?token=9B7152FEA099090454C590ADB5F95BE7F68F7687A5851835F EA7ED1661460CD543EFD31FF7AD170D6A138312E6A8DEEA) Renewable energy beneﬁts: Understanding the socio-economics https://books.google.de/books?id=KkCLDwAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=inauthor:%22Jeremy+Rifkin%22&hl=de&sa=X&v ed=0ahUKEwjNzIXX3orpAhXNnOAKHbP6DgMQ6AEITzAE#v=onepage&q&f=false Green jobs and occupational safety and health: Climate victory: Companies put Poland's last new coal http://library.fes.de/pdf-ﬁles/fes/15665.pdf https://www.irena.org/publications/2019/May/Renewable-power-generation-costs-in-2018 https://www.agora-energiewende.de/ﬁleadmin2/Projekte/2016/Stromwelten_2050/Agora_Gesamtkosten-StromweltenEN_WEB.pdf https://www.leopoldina.org/uploads/tx_leopublication/2019_Stellungnahme_Klimaziele_2030_Final.pdf https://cor.europa.eu/en/engage/studies/Documents/local-energy-ownership.pdf https://irena.org/publications/2020/May/Tracking-SDG7-The-Energy-Progress-Report-2020 https://ourworldindata.org/energy#all-charts-preview https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/b891cfb7-d50f-11e9-b4bf-01aa75ed71a1/languageen?WT.mc_id=Searchresult&WT.ria_c=37085&WT.ria_f=3608&WT.ria_ev=search http://library.fes.de/pdf-ﬁles/bueros/amman/15614.pdf

5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Transformarea mobilităţii oferă oportunităţi extra  ordinare de ameliorare a calităţii vieţii noastre. Date ﬁind emisiile de CO2 în continuă creştere ale acestui sector, transformarea este fără îndoială necesară – şi se întâmplă deja, sute de oraşe începând să implementeze concepte de mobilitate inteligente şi sustenabile. Aceste iniţiative fac ca vieţile cetăţenilor să ﬁe mai sănătoase, spaţiile urbane mai verzi şi mai comunitare, economiile locale mai puternice, gestionarea timpului oamenilor mai inteligentă, societăţile mai juste şi mediul mai cu rat, pentru noi şi pentru generaţiile care vor veni. ⁹¹

În acest capitol, vom explora tema trans formării mobilităţii din unghiuri foarte diferite: vom începe cu co-beneﬁciile transformării mobilităţii pentru cetăţeni şi comunităţi, examinând beneﬁciile pentru sănătate(partea I), comunităţi propice vieţii(partea a II-a) şi justiţie socială(partea a III-a). Apoi vom cerceta aspectele economice ale tranziţiei mobilităţii, concentrându-ne mai întâi asupra co-beneﬁciilor pentru economie în ansamblu(partea a IV-a) şi apoi, în mod speciﬁc, asupra industriei pro d u cătoare de maşini(partea a V-a). Bună dimineaţa, adunăm semnături pentru crearea unei piste de biciclete! Ajutor! E o încălcare a libertăţii noastre!

90 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Partea I: Mobilitatea sustenabilă: esenţială pentru un stil de viaţă sigur şi sănătos Pentru ca noi să putem duce o viaţă sănătoasă astăzi şi în viitor, sistemele noastre de mobilitate trebuie transformate. Există cinci motive pentru acest lucru: polua- rea aerului, accidentele auto, poluarea fonică, lipsa mişcării ﬁzice şi, în sfârşit dar nu în ultimul rând, limitarea crizei climatice. 1. Poluarea aerului este primul factor de risc de mediu pentru sănătate din lume, având drept rezultat şapte milioane de morţi premature pe an(vezi şi Capitolul 4, pag. 83). ⁹² În timp ce particulele toxice mai mari se blochează în plă mâni, provocând cancer pulmonar, boli pulmo nare obstructive cronice sau infecţii respiratorii, particulele mai mici ajung în sistemul circulator, ducând la atacuri cerebrale şi infarcturi. Pe lângă centralele pe cărbune, transportul e una din principalele surse ale acestui risc pentru sănătate. În 2015, traﬁcul a fost responsabil pentru 11,4% din morţile premature datorate poluării aerului, producând daune pentru sănătate în valoare de aproximativ un trilion de dolari. ⁹³ Nu doar în Asia populaţiile urbane sunt afectate grav de o po luare intensă a aerului datorată transportului: multe oraşe din Europa Centrală şi de Est„con curează” pentru îndoielnica distincţie a celei mai proaste calităţi globale a aerului, mai ales iarna: din Varşovia în Almaty, capitalele noastre sunt otrăvite de smog, care împiedică uneori chiar aterizarea avioanelor, deoarece pista nu este vizi bilă. Tendinţa populaţiei globale e de a creşte la 9,7 miliarde până în 2050, şi se aşteaptă ca 70% din aceşti oameni să locuiască în zone urbane. Drept rezultat, emisiile anuale datorate trans portului urban urmează să se dubleze, ⁹⁴ în afara cazului în care sunt adoptate politici şi măsuri dure de limitare a lor. În lumina acestor fapte, ne putrem întreba de ce există avertismente referi toare la sănătate pe ﬁecare pachet de ţigări, dar nu şi pe ﬁecare maşină? 2. Pentru a putea să respirăm din nou aer curat, nu trebuie decât să extindem la scară multe exem ple pozitive de înlocuire a transportului pe com bustibili fosili cu alternative sănătoase și sute nabile. Doar în proiectul„Civitas” ⁹⁵ au fost incluse un total de 800 de exemple de mobilitate suste nabilă din comunităţile europene, şi sute de noi proiecte sunt prezentate în ﬁecare an în timpul „Săptămânii Europene a Mobilităţii”, o sursă de inspiraţie superbă. ⁹⁶ Proiectele merg de la ame liorarea transportului public cu emisii zero sau scăzute(metrou, ﬂote de autobuze electrice, trenuri şi tramvaie care merg cu energie regene rabilă) până la reţele pentru biciclete(inclusiv piste şi autostrăzi sigure pentru biciclete, ateliere de reparare a bicicletelor, garaje sigure pentru biciclete sau centre de închiriere de biciclete(de transport)) şi sisteme multi-modale care oferă o combinaţie ﬂexibilă de tipuri de transport diferite pe o anumită rută(transport public, biciclete şi maşini electrice sau cu hidrogen, care pot să ﬁe lăsate în siguranţă în unităţi de tip„park and ride” (P+R) din afara centrelor oraşelor). ⁹⁷ Centrele orașelor din întreaga lume sunt transformate în

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 91 zone cu emisii scăzute sau complet interzise mașinilor, unul din exemplele proeminente ﬁind Paris, un oraş cândva axat pe maşină. ⁹⁸ 3. De asemenea, numărul accidentelor auto grave poate redus prin transformarea mobilităţii. Un total de 70% din cei ucişi în accidente auto pe drumurile urbane sunt„utilizatori vulnerabili ai drumurilor”, cum ar ﬁ pietonii sau bicicliştii. ⁹⁹ Asta înseamnă că, din nou, cei mai slabi membri ai societăţilor noastre sunt cei mai expuși riscului – persoane marginlizate care fac naveta cu bicicle ta, şerpuind printre SUV-uri, sau oameni în vârstă care traversează strada. Ne-am obişnuit să trăim în oraşe în care terenurile de joacă au garduri, pentru a preveni călcarea copiilor de către maşini, în loc să„punem garduri” maşinilor, pentru ca noi să ne putem mişca liber. Din fericire, multe ţări au început să abordeze această problemă, Polonia ﬁind unul din lideri în privinţa reducerii accidentelor auto din zonele urbane. ¹⁰⁰ 4. De asemenea, poluarea fonică, o problemă de sănătate relevantă mai ales în zonele metropo litane dens populate, este redusă semniﬁcativ prin mersul pe jos şi cu bicicleta sau, pentru distanţele mai mari, cu ajutorul e-mobilităţii publice sau individuale. 5. În plus, în loc să mergem cu maşina la săli de gimnastică scumpe, e mai ieftin şi, de multe ori, chiar mai eﬁcient să mergem pe jos sau cu bici cleta:„Pentru majoritatea oamenilor, cele mai uşoare şi acceptabile forme de activitate ﬁzică sunt cele care pot ﬁ încorporate în viaţa cotidiană. Printre exemple se numără mersul pe jos sau cu bicicleta, în locul deplasării cu maşina.” ¹⁰¹ Arderea grăsimilor, în locul arderii de combustibili fosili, contribuie la creșterea speranţei noastre de via ţă, de exemplu prin reducerea riscului de proble me cardiovasculare sau obezitate. 6. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, o transformare a sectorului mobilităţii nu aduce doar beneﬁcii directe pentru sănătate(de exemplu, a nu ﬁ căl cat de maşină), ci şi bene cii indirecte pentru sănătate, prin limitarea crizei climatice(vezi şi Capitolul 1, pag. xx). Sectorul transportului este responsabil pentru un sfert din emisiile de CO2 totale ale UE. Şi este singurul sector în care emi siile continuă să crească, în loc să scadă. În com paraţie cu 1990, nivelul emisiilor din acest sector a crescut cu 25%. ¹⁰² Oraşele ﬁind responsabile pentru 70-75% din emisiile de carbon globale, ¹⁰³ dacă vrem să îndeplinim obiectivele climatice esenţiale, nu este posibilă ocolirea unor eforturi intensive şi ţintite de implementare a unei trans formări a mobilităţii urbane. Acest lucru devine posibil graţie unor iniţiative precum„Oraşele C40”, care reuneşte 16 reţele şi 96 de oraşe ambiţioase din punct de vedere climatic din întreaga lume care produc împreună 25% din PIB-ul global, pen tru a le ajuta să reproducă, amelioreze şi accele reze acţiunea climatică din domeniul combaterii, adaptării şi sustenabilităţii. Proiectul cuprinde în prezent 1.543 de acţiuni şi măsuri din domeniul transportului urban de masă. ¹⁰⁴ Dar cum rămâne cu... ... costurile reconceperii mobilităţii urbane? Timp de decenii, oraşele au fost planiﬁcate ţinând cont de mobilitatea autoturismului personal. Calea de urmat: transformarea mobilităţii dă rezultate 1. În primul rând, trebuie să luăm în calcul costurile provocate de actuala noastră formă de mobilitate – costul pentru sistemele noastre de sănătate, costurile provocate de încălzirea globală(vezi Capitolul 1, pag. xx) şi, bineînţeles, pierderea care nu are preţ – pierderile de vieţi omeneşti. 2. În al doilea rând, infrastructura sustenabilă precum pistele de biciclete şi zonele pietonale sunt mai ieftin de construit şi întreţinut decât drumurile. 3. În al treilea rând, oraşele şi comunităţile pot să introducă politici de redistribuire a banilor de la

92 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social cei care îşi permit o maşină la o mobilitate sigură, convenabilă şi accesibilă pentru toţi. Posibilităţile merg de la taxe de oraş la tarife pentru parcare mai mari şi plăţi ﬁxe(sau chiar licitaţii) pentru au torizaţia de a deţine o maşină. Autorizaţiile achizi ţionate de proprietarii de maşini pot să includă şi preţul unui permis anual de transport public, pen tru a furniza un stimulent suplimentar de a nu circula cu maşina prin centrul oraşului. 4. În al patrulea rând, există mai multe variante de ﬁnanţare externă, de exemplu în contextul„New Deal”-ului Verde al UE. Din nou, iniţiativa„Săptă  mânii Europene a Mobilităţii” poate ﬁ un punct de pornire inspirator. ¹⁰⁵ Dar cum rămâne cu... ... numărul insuﬁcient de piste de biciclete, care nu oferă o alternativă de mobilitate reală? Calea de urmat: schimbarea priorităţilor politice Aşa cum arată sute de orașe din întreaga lume, o reţea amplă și bine concepută de piste de biciclete se reduce la prioritizarea politicilor adec vate de către autorităţile locale, ca şi la planiﬁ carea şi managementul inteligente ale mobilităţii urbane. Numărul oraşelor care creează piste de biciclete a crescut mult în timpul crizei de Covid-19, atunci când un număr tot mai mare de cetăţeni şi-au scos bicicleta din pivniţă(cum s-a întâmplat în Georgia, de exemplu) sau au cumpărat biciclete noi(ceea ce a avut drept rezultat vânzarea între gului stoc de biciclete din magazinele din Italia şi Olanda) şi au început să pedaleze spre muncă pe drumurile pustii. Multe oraşe au acomodat rapid această modiﬁcare de comportament a cetă ţenilor lor şi au creat piste de biciclete„pop-up”, oraşul Bogota ﬁind în avangardă din acest punct de vedere. ¹⁰⁶ Unele oraşe şi-au transformat chiar drumurile„normale” în străzi pentru biciclete, aproape fără niciun cost – prin simpla instalare a unui semn şi vopsire a unui simbol pe asfalt, pentru a indica faptul că banda din dreapta este acum rezervată pentru bicicliştii care merg într-un sens, iar cea din stânga pentru cei care merg în celălalt. Pentru a întări această tendinţă pozitivă, mersul pe bicicletă trebuie să devină convenabil pentru toţi. Studiile din Danemarca arată că majoritatea bicicliştilor optează pentru bicicletă deoarece aceasta este un mijloc de transport rapid şi facil, nu pentru că e ieftin. ¹⁰⁷ Prin urmare, pistele pentru biciclete trebuie construite în conformitate cu trei criterii: trebuie să ﬁe protejate de maşini(staţio nate şi în mişcare), trebuie să ﬁe suﬁcient de mari pentru bicicliştii care merg cu viteze diferite(de exemplu, pentru ca un navetist să depăşească o bicicletă de transport) şi trebuie să dea bicicliştilor posibilitatea de a ajunge rapid la destinaţie. Acest lucru poate ﬁ făcut posibil prin intermediul unor schimbări mai complexe, cum ar ﬁ crearea de autostrăzi sau pasarele pentru biciclete, sau pur şi simplu prin programarea semafoarelor în conformitate cu viteza medie a bicicliştilor, nu a maşinilor. Dar cum rămâne cu... ... preocuparea că nu suntem pregătiţi încă pentru „multi-modalitate”? Conceptul sună bine pentru integrarea diferitelor moduri de transport, adaptate nevoilor de mobilitate individuală, pe o anumită rută. Dar pentru unele oraşe, el pare încă o utopie de neatins. Calea de urmat: învăţarea din bunele practici Multi-modalitatea implică integrarea inteligentă a diferite mijloace de transport – ca alternative la transportul cu maşina personală – într-o infra structură coordonată, pentru o singură deplasare. Este, categoric, calea care trebuie aleasă pentru a avea o mobilitate sustenabilă, care e deja practi cată în numeroase oraşe, inclusiv din Europa de Est(Gdansk, Riga, Vilnius, Rostock şi altele). ¹⁰⁸ Unele din aceste oraşe au oferit aplicaţii grauite prin care cetăţenii îşi pot planiﬁca ruta individu ală cu ajutorul unor moduri de transport dife rite

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 93 – transport public, car-sharing, biciclete muni cipale, piste de biciclete şi mers pe jos. În condiţiile unei infrastructuri care include suporturi pentru biciclete la autobuze/trenuri, suﬁciente spaţii de parcare pentru biciclete în gări/staţii de autobuz, puncte de informare despre multi-modalitate în spaţiile publice etc., multi-modalitatea poate ﬁ soluţia pentru călătoria urbană în particular, dar şi pentru călătoriile mai lungi. Dar cum rămâne cu... ... volumul emisiilor provocate de vehiculele comerciale, cum ar ﬁ navele de transport sau autobuzele publice? Calea de urmat: reducere emisiilor din ecare domeniu al transportului Faptul că navele de transport sunt responsabile pentru o proporţie semniﬁcativă a emisiilor de CO2 din sectorul transportului înseamnă că acestea trebuie reglementate mai strict. Statisticile emisiilor arată că astfel de restricţii reduc cu adevărat emisiile. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să trecem la mijloace de mobilitate mai sustenabile din punct de vedere al mediului în zonele urbane şi rurale, cum ar ﬁ trenurile care funcţionează cu energie regenerabilă etc. În ultimă instanţă, inha lăm în ﬁecare zi gaze de eşapament toxice, indife rent cât de mare sau de mic e nivelul emisiilor navelor de transport. În ceea ce priveşte amprenta de carbon a trans portului public, e adevărat că aproape 80% din ﬂota de autobuze publice din Europa funcţionează în continuare cu motorină, autobuzele ﬁind baza transportului public din întreaga lume(repreze ntând peste 80% din transportul public global ¹⁰⁹). Dar trecerea de la autobuzele pe motorină la cele pe biocombustibili sau combustibili sintetici este deja în curs în sute de oraşe, inclusiv Paris, care intenţionează să treacă la o ﬂotă de autobuze 100%„verzi” până în 2025, şi Berlin, care are drept ţintă 2030, cu sprijinul a diferite iniţiative şi programe de subvenţionare. ¹¹⁰ Pe lângă asta, mai multe oraşe din Europa Centrală şi de Est folosesc încă reţele de troleibuze, care ar trebui moderni zate, astfe încât să poată face parte integrantă dintr-o reţea de transport public cu carbon redus.

94 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Partea a II-a: Mobilitatea sustenabilă: esenţială pentru dezvoltarea urbană, spaţiul public şi calitatea vieţii Cercetările arată că oraşele cu politici de mobilitate sus tenabilă progresiste(cum ar ﬁ Viena, Munchen, Amster dam, Copenhaga sau Praga, Varşovia, Vilnius şi alte oraşe din Europa Centrală) se plasează cel mai sus în clasa mentele calităţii vieţii, oferind cetăţenilor lor cele mai bune condiţii de mediu şi trai din întreaga lume. ¹¹¹ Există două modalităţi esenţiale prin care putem contri bui la o calitate a vieţii urbane mai bună, prin concen trarea asupra modelelor mobilităţii: 1. Prima este alocarea a mai mult spaţiu pentru oameni și a mai puţin spaţiu pentru mașini, prin modernizarea structurilor urbane existente. Multe iniţiative cetăţeneşti ne cer să„luăm străzile înapoi”, ¹¹² subliniind nepotrivirea dintre spaţiul urban alocat maşinilor personale şi spaţiul dispo nibil pentru toată lumea. ¹¹³ Un loc de parcare nor mal(maşinile ﬁind, în cea mai mare parte a duratei lor de viaţă, parcate) are 11 m ² – să ne imaginăm cât de mult spaţiu este blocat în permanenţă de acel metal mort, în majoritatea timpului fără ca proprietarii maşinilor să plătească măcar o mică parte a preţului mediu pe metru pătrat de teren din oraşul tău. Ca să nu mai amintim distribuţia disproporţionată a spaţiului alocat străzilor, pe de o parte, şi trotuarelor, pistelor pentru biciclete şi zonelor de recreere, pe de alta. Acest spaţiu ar trebui convertit într-un„teren comunal” autentic, folosit nu doar pentru copaci şi parcuri, care spo resc calitatea aerului şi constituie cea mai eﬁcientă modalitate de reducere a temperaturii în timpul unui val de căldură, ci şi pentru a crea orașe vibrante, propice vieţii, cu mai mult spaţiu în care oamenii să se întâlnească, să discute şi să se cunoas că, contribuind astfel la mai multă coeziune şi coo perare socială. Baza unei astfel de transformări a spaţiilor urbane sunt, în majoritatea cazurilor, procesele partici pative de luare a deciziei, care întăresc autoeﬁcacitatea şi ataşamentul faţă de comunitate ale cetăţenilor(vezi şi Capitolele 6, pag. 120, şi 7, pag. 135). De exemplu, s-a dovedit a ﬁ foarte eﬁcientă convertirea străzilor în zone pietonale sau introducerea de noi linii de autobuz, pentru o anumită perioadă de probă sau anumite zile ale săptămânii, locuitorii din zonă ind lăsaţi apoi să voteze dacă schimbarea ar trebui perma nentizată(ceea ce, de cele mai multe ori, se şi întâmplă). Transformarea celebrei pieţe Times Square din New York dintr-un ax congestionat al traﬁcului în zonă pietonală a început, simplu, cu plasarea acolo, timp de câteva luni, a unor scaune pliante viu colorate. După ce s-a luat decizia de a limita sau interzice transportul individual, locu itorii din zonă şi proprietarii de magazine ar tre bui să aibă din nou un cuvânt de spus în conce perea noii zone urbane. Pentru a-i convinge pe acei locuitori din zonă care ar putea ﬁ reticenţi să accepte schimbarea mediului lor urban, autorităţile locale au o şansă unică de a folosi contactul direct cu oamenii pentru a-i atrage de partea lor, acţionând ca modele şi oferindu-le un exemplu vizibil şi atră gător: primari şi membri ai parlamentelor locale care merg cu bicicleta la muncă sau un parte neriat cooperativ cu companiile locale pentru ca acestea să le ofere angajaţilor abonamente pentru transportul public. 2. A doua modalitate e de a reduce de la bun început nevoia de mobilitate, astfel ca cetăţenii să nu trebuiască să petreacă atât de mult timp folosind sau ind blocaţi în(orice tip de) tra c. Unele concepte urbane moderne, dar ambiţioase precum„orașul de 30 de minute” urmăresc cre area de oraşe în care casa, munca, distracţia şi alte necesităţi de bază se aﬂă toate la cel mult 30 de minute distanţă unele de altele. Este un plan al

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 95 mobilităţii sustenabile complex, care reduce tra ﬁcul şi astfel îmbunătăţeşte calitatea cotidiană a vieţii în termeni de sănătate, mediu, gestionarea timpului, economie locală şi cost de trai. ¹¹⁴ Modelele muncii la distanţă și la domiciliu pot să contribuie şi ele la reducerea volumului trans portului. În timpul crizei de Covid-19, în special, mulţi angajatori şi angajaţi şi-au dat seama că lucrul de acasă poate ﬁ foarte eﬁcient – econo misind atât bani, cât şi timp. La urma urmei, nimănui nu-i place să piardă în ﬁecare zi ore întregi cu naveta(ﬁe în transportul public, ﬁe în maşina personală), în loc să îşi petreacă timpul cu prietenii şi familia. Dar cum rămâne cu... ... magazinele din centrele oraşelor la care nu se mai poate ajunge cu maşina, dacă centrul este transformat în zonă fără maşini? Calea de urmat: sporirea atractivităţii centrului orașului Zonele cu traﬁc de maşini limitat sau deloc pot face ca oraşele să ﬁe mult mai atrăgătoare pentru micile afaceri. Există cercetări substanţiale care arată că un centru al oraşului fără maşini creşte probabilitatea ca oamenii să cheltuie bani acolo, deoarece au timp să se plimbe, să se uite la diverse magazine etc. Este un argument fezabil mai ales într-o perioadă în care centrele oraşelor sunt secătuite de concurenţa Internetului şi a mall-urilor amplasate în apropierea lor(acest lu cru este valabil mai ales pentru Europa Centrală şi de Est). Un centru al oraşului propice vieţii, curat şi frumos are avantaje comparative semniﬁcative. Prin urmare, soluţia unei potenţiale probleme a depopulării constă într-o reţea de transport public bine concepută, în dezvoltarea urbană – amplasarea de servicii atractive, locaţii culturale, divertisment etc. în centrele oraşelor şi sisteme motivaţionale şi măsuri care încurajează serviciile şi magazinele de un anumit tip să se mute acolo.

96 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Dar cum rămâne cu... ... cei pe care familia sau obligaţiile de serviciu îi sileşte să folosească maşina pentru a ajunge în oraş sau cei care trăiesc în locuri rurale izolate, fără acces la infrastructura transportului public? SCHEMELE DE CAR-SHARING: FUNCȚIONALE ÎN MAI MULT DE 2000 DE ORAȘE mai mult decât toate orașele din ţările grupului de la Visegrad la un loc(Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria) de ORAȘE Calea de urmat: păstrarea conexiunii Pentru cei care nu îşi pot gestiona sarcinile cotidi ene fără maşină, în afara alternativelor de trans port individual cu carbon zero sau redus există şi posibilitatea car-sharing-ului. S-a dovedit că sistemele de car-sharing funcţionează bine în peste 2.000 de oraşe din lume, ¹¹⁵ deservind, doar în Germania, 2,5 milioane de oameni ¹¹⁶ şi oferind transport cu maşina atunci când el e necesar, fără costurile şi responsabili- tăţile asociate cu deţi nerea unei maşini. Impactul de mediu pozitiv al aceste alternative este incontestabil. Un studiu întreprins de Agenţia pentru Mediu şi Gestionarea Energiei din Franţa a constatat că cei care folosesc aplicaţiile de car-sharing şi-au redus kilometrajul de transport cu maşina individuală cu 41% şi se deplasează mai frecvent cu autobuzul, trenul sau pe cont propriu. Cercetările întreprinse de organi zaţia colaborativă pentru mobilitate CoMoUK au descoperit că ﬁecare maşină care face parte dintrun„club al maşinii” elimină de pe şosea zece maşini particulare. ¹¹⁷ În ceea ce priveşte conexiunea urban-rural, există numeroase exemple de sisteme de trans port public bine dezvoltate din întreaga Europă care fac din legătura dintre zonele periferice şi cele metropolitane o alternativă fezabilă, în principal cu ajutorul reţelelor feroviare regionale. Până când acest lucru se întâmplă într-o anumită regiune, e adevărat că oamenii din aceste zone vor trebui să se bazeze pe transportul individual. În cele din urmă, însă, depinde de politica de infrastructură a administraţiei locale sau regionale să amelioreze infrastructura de transport public din acea regiune. În plus, dat ﬁind că scopul unei mobilităţi suste nabile este şi de a reduce volumul transportului, unul din principalele obiective ale dezvoltării regionale şi locale este readucerea la viaţă a zone lor rurale prin oferirea unor servicii de îngrijire a copiilor, servicii de sănătate şi magazine mai bune, împreună cu politici de dezvoltare econo mică locală axate pe folosirea resurselor locale şi regionale – agroturism, producţie locală de bunuri etc. Aceste politici vor îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor din anumite regiuni, fără nevoia de a deţine o maşină şi costurile suplimen- tare implicate de acest lucru. Aşa cum am arătat mai sus, munca la distanţă şi acasă măcar câteva zile pe săptămână poate să reducă semniﬁcativ volumul deplasării la serviciu, reducând astfel emisiile şi costurile de transport pentru navetişti şi lăsându-le mai mult timp şi mai mulţi bani pentru activităţi recreative.

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 97 Partea a III-a: Mobilitatea sustenabilă: esenţială pentru accesibilitatea transportului şi justiţia socială Îmbunănăţirea calităţii şi sferei infrastructurii trans portului public reduce inegalităţile sociale, prin investiţii în mijloace de transport accesibile pentru toată lumea. Până acum, sistemele noastre de mo bilitate urbană au fost adesea concepute în con formitate cu nevoile navetiştilor de clasă mijlocie şi superioară care merg la serviciu cu maşina. Asta înseamnă că nevoile unor mari seg- mente ale societăţii sunt neglijate, în mare parte a vieţii lor: copiii, cei în vârstă sau persoanele invalide, care nu pot să conducă, grupurile marginalizate care nu-şi permit o maşină, părinţii care îşi fac cumpără- turile la o piaţă locală sau prietenii care se întâlnesc într-o zonă din apropiere. Cum ajung asistentele la tura lor de noapte de la spital – şi cum ajunge consul tantul de top? Existenţa unui transport public bun, ﬁabil şi accesibil e în interesul claselor inferioare şi mijlocii deopotrivă. Prin urmare, politicile de mo bilitate sustenabilă contribuie la un nivel mai înalt al justiţiei sociale în societăţile noastre. Un grup crescând de primari şi oﬁciali ai admi nistraţiilor locale începe să considere transpor tul sustenabil ca pe un bun public, necesar pentru o societate funcţională, la fel de impor tant ca poliţia, serviciile de sănătate sau educa ţia. În consecinţă, din ce în ce mai multe oraşe implementează politici pentru introducerea transportului public gratuit sau cu cost redus (în prezent, peste 150 de oraşe din lume, majori tatea din Europa, inclusiv Polonia, Republica Cehă, Bulgaria, Slovenia şi Lituania), Luxemburg (şi, în parte, Estonia) ﬁind primele ţări care au transport public gratuit la nivel naţional. Autori tăţile din aceste oraşe consideră această politică cea mai bună modalitate de a reduce semniﬁcativ emisiile de carbon produse de transportul urban şi, de asemenea, de combatere a inegalităţii sociale, dat ﬁind că, în principal, transportul public gratuit reduce semniﬁcativ costul de trai pentru cetăţenii de clasă mijlocie şi mijlocie inferioară. La urma urmei, mesajul de reducere a costurilor al politicii de transport public gratuit este argumen tul suprem împotriva scepticilor şi adversarilor politicilor de transport urban ambiţioase din punct de vedere al mediului cum ar ﬁ zonele fără maşini, restricţii severe pentru parcarea maşinii, benzi rezervate autobuzelor etc. În ţări precum Germania, în ciuda contribuţiei transportului public la egalitatea socială, sectorul auto continuă să primească subvenţii dispropor ţionat de mari faţă de transportul public. Între 2009 şi 2019, guvernul federal a investit de 20 de ori mai mult în cercetare, tehnologia şi optimizarea materialelor, infrastructură etc. pentru transportul cu maşina decât pentru transportul public. Mai puţină dependenţă de şi folosire a transpor tului cu maşina personală îi face pe oameni mai puţin vulnerabili la creșterile preţului combusti bililor, care nu mai sunt inﬂuenţate doar de piaţa mondială a petrolului, ci şi de evoluţia sistemelor de tarifare a CO2-ului. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, cei mai mulţi cetăţeni salută o transformare a mobilităţii care implică trecerea la un transport public accesibil şi convenabil. Interesul faţă de alternativele de trans port viabile care sporesc calitatea vieţii cotidiene este demonstrat de un studiu McKinsey din 2018, care arată o satisfacţie zdrobitoare a locuitorilor a zece oraşe cu sisteme de transport public urban foarte dezvoltate. ¹²⁰ De asemenea, în oraşe pre cum New York, San Francisco şi altele aproape jumătate din locuitori nu au maşină, iar în Germa nia cei care solicită permis de şofer sunt cu 30% mai puţini decât în urmă cu un deceniu. ¹²¹ Dar cum rămâne cu... ... faptul că tarifele de parcarea tot mai mari din centrele oraşelor îi afectează mult mai mult pe cei cu venituri reduse decât pe membrii mai prosperi ai societăţii?

98 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Calea de urmat: de ce să subvenţionăm proprietarii de mașini? Soluţia sustenabilă şi, în acelaşi timp, justă din punct de vedere social pentru problema tarifelor de parcare crescânde din centrul oraşului este o infrastructură de transport public bine concepută şi alte opţiuni ample de transport urban cu emisii zero sau reduse, care oferă modalităţi de trans port mai accesibile, mai puţin consumatoare de timp şi mai sănătoase decât a sta în maşină într-un ambuteiaj urban. La periferia oraşelor trebuie create opţiuni accesibile de parcare pentru cei care vin din zone înconjurătoare care – până acum – nu au dispus de conexiune cu oraşul prin intermediul unei reţele feroviare regionale. Aceste facilităţi de tip„park and ride” ar trebui să ofere un mare număr de locuri de parcare cu încărcătoare pentru maşinile electrice. În plus, trebuie să ne punem întrebarea: de ce ar trebui ca persoanele fără mașină, care sunt mai puţin prospere decât cele care deţin mașini, să îi subvenţioneze pe proprietarii de mașini? Aşa cum am schiţat mai sus, cei care au maşini ocupă cote extraordinare din spaţiul public. Cum justiﬁcă ei folosirea acestuia fără a plăti un preţ corect? Dacă preţul mediu pentru un metru pătrat din centrul oraşului costă foarte mulţi bani, de ce ar trebui ca proprietarii prosperi de maşini să beneﬁcieze de el pe mai nimic? Dar cum rămâne cu... ... preţul comparativ ridicat al maşinilor electrice sau pe hidrogen? Calea de urmat: devin din ce în ce mai ieftine! Astăzi, preţul vehiculelor electrice continuă să ﬁe, în general, mai mare decât cel al maşinilor pe benzină/motorină, dar acest lucru se schimbă rapid pe măsură ce preţurile bateriilor scad, producătorii auto investesc miliarde în producţia de vehicule electrice, standardele şi restricţiile pentru maşinile pe combustibili fosili devin tot mai dure şi încep să ﬁe introduse subvenţii pentru maşinile electrice – din partea guvernelor şi producătorilor. Alterna tive ale mașinilor electrice sunt deja disponibile la preţuri comparabile cu mașinile pe combusti bili fosili şi se prognozează ca o„paritate a preţu lui” relativă între vehiculele electrice şi cele pe benzină/ motorină să ﬁe atinsă nu mai târziu de 2023 sau 2024-2028. ¹²² În plus, multe guverne atât din Europa, cât şi din afara ei stimulează trecerea la electro-mobilitate prin reduceri ale preţului vehiculelor, scutiri de taxe şi/sau exceptări de la interdicţia aplicată maşinilor în anumite zone ale oraşului. Consiliile municipale şi lanţurile de maga zine(cum ar ﬁ IKEA) oferă din ce în ce mai mult locuri de parcare rezervate vehiculelor electrice, unde maşinile pot ﬁ parcate şi alimentate gratuit. De asemenea, costurile mașinilor electrice pentru întreaga lor durată de viaţă sunt considerabil mai mici, din cauza costului mai mic al alimentării vehiculului, din cauză că ele conţin mai puţine piese care se uzează şi din cauză că asigurătorii oferă preţuri mult mai mici pentru ele decât pentru maşinile cu combustie internă. Cu toate acestea, chiar dacă unele din provocările amintite mai sus(cum ar ﬁ un aer mai curat, mai puţin zgomot şi mai puţine emisii de CO2) pot ﬁ soluţionate prin trecerea la maşini electrice sau pe hidrogen, acest lucru nu este valabil pentru toate problemele(cum ar ﬁ distribuţia spaţiului public şi chestiunea socială de a stabili cine îşi poate permite o maşină). Prin urmare, atunci când este concepută mobilitatea urbană, ar ﬁ preferabilă, din punct de vedere social și de mediu, prioriti zarea pietonilor, a celor care merg cu bicicleta și a pasagerilor din transportul public. Dar cum rămâne cu... ... costurile crescânde ale mobilităţii pe distanţe mari, mai ales zborul, şi faptul că acest lucru dezavantajează grupurile marginalizate? Calea de urmat: luaţi trenul Aici, alternativa inteligentă este fără îndoială calea ferată, pe care Europa o extinde rapid. Po trivit UBS Research, investiţiile în calea ferată de

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 99 mare viteză vor creşte cu 10 procente în ﬁecare an de-a lungul următorului deceniu, dat ﬁind că cererea pentru această modalitate de transport este în creştere. ¹²³ Creşterea cererii cuprinde şi trenurile de noapte, astfel încât oamenii pot să ajungă la destinaţiile lor(de vacanţă) dimineaţa devreme, economisind costul unei nopţi supli mentare la hotel. În ultimii şase ani, UE a investit 35 de miliarde de euro în infrastructura feroviară şi, din 1996 încoace, a extins infrastructura fero viară de mare viteză în întreaga Europă, în cadrul Reţelei Trans-Europene de Transport(TEN-T). Chiar dacă această reţea este încă incompletă, ea va face posibilă, de exemplu, deplasarea din Europa Centrală(Bratislava) la Paris în aproximativ opt ore. Mai mult, 24 de ţări europene au căzut de acord asupra obiectivului înlocuirii zborurilor pe distanţe scurte(300-800 km) prin legături feroviare. Mecanismul pentru Interconectarea Europei(CEF) care ﬁnanţează, printre alţii, trecerea la mobilitate sustenabilă în Europa, va creşte de la 1,5 miliarde de euro la 14,521 miliarde. De asemenea, Consiliul European a declarat 2021 Anul European al Căilor Ferate şi pregăteşte diferite iniţiative pentru promovarea deplasării cu ajutorul căii ferate, ca alternativă la maşină şi avion. Şi ţările individuale au adoptat măsuri progresiste, de exemplu Franţa condiţio nează ajutorul ﬁnanciar de şapte miliarde de euro pentru Air France de înlocuirea zborurilor continentale scurte cu legături feroviare operate de compania feroviară de stat SNCF. Amprenta de carbon a acestui mod alternativ de transport este incomparabil mai mică decât transportul cu maşina şi zborul, producând doar 0,5% din emisiile transportului din UE. Mai mult, consumul de energie mediu al transportului feroviar urban per pasager per kilometru îl face să ﬁe de şapte ori mai eﬁcient energetic decât maşinile particulare din oraşe. ¹²⁴ În schimb, aviaţia este una din sursele de emisii de gaze cu efect de seră care cresc cel mai rapid, emisiile produse de avioane crescând cu apro ximativ 70% faţă de 2005. ¹²⁵ Şi, în ciuda existenţei companiilor low-cost, cei care zboară și pro tă

100 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social CONGESTIA TRAFICULUI AFECTEAZĂ NEGATIV ECONOMIA MILIARDE de DOLARI se pierd anual, adică echivalentul PIB-ului Austriei. cel mai mult de zborurile ieftine sunt s egmen tele mai prospere ale societăţii. Dacă un îngriji tor de şcoală poate să zboare la Mediterana o dată pe an, clasa oamenilor de afaceri şi a univer sitarilor urbani, care umblă frecvent cu avionul, este cea care are de câştigat cel mai mult de pe urma acestei situaţii, în timp ce persoanele cu venituri mai mici, care locuiesc în case de sub rutele avioanelor, suferă cel mai mult din cauza zgomotului şi poluării aerului, ca să nu mai amin tim încălzirea globală rezultată. ¹²⁶ Aşa cum am văzut în timpul crizei de Covid-19, multe călătorii de afaceri cu avionul nu sunt de fapt necesare – astăzi, întâlnirile internaţionale, chiar şi discuţiile interactive, pot să aibă loc cu uşurinţă online. În afara acestui lucru, ceea ce ne fascinează adesea la zbor este ideea experienţei unor locuri exotice, întâlnirea cu oameni din culturi diferite şi lărgirea orizonturilor noastre. Însă ceea ce ne întâmpină adesea după mai multe ore petrecute în avion este o şedere de o săptămână într-o comunitate închisă, unde petrecem mai mult timp conversând cu vecinii noştri europeni din şezlongurile învecinate decât cu locuitorii din zonă. Astfel, pentru locuitorii oraşelor europene de astăzi ar putea să ﬁe mai„exotic” un dialog autentic cu locuitorii rurali ai unor ţări învecinate.

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 101 Partea a IV-a: Mobilitatea sustenabilă: esenţială pentru economie şi politică Pe măsură ce provocările cu care se confruntă comu nităţile urbane sporesc, în condiţiile unei urbanizări crescânde care va face ca, până în 2050, 70-80% din populaţia mondială să locuiască în oraşe, creşterii populaţiei, învechirii infrastructurii de transport(mai ales în zonele rurale) şi crizei climatice, devine tot mai clar că mobilitatea sustenabilă este, din punct de vedere tehnologic, economic şi de mediu, o precon diţie a viitorului progres economic. Orașele și regiu nile cu planuri, acţiuni și realizări ambiţioase în a-și transforma mobilitatea în una sustenabilă din punct de vedere al mediului vor avea un avantaj economic. Ele vor proﬁta de o productivitate sporită, de exemplu din cauza unui traﬁc mai puţin congestionat, a unui consum de energie mai eﬁcient etc., dar şi de o cali tate a vieţii mai înaltă care va atrage potenţial uman, creativitate şi competenţe, ca surse vitale ale progresului economic. Tra cul congestionat produs de folosirea intensă a maşinii în oraşe şi zone metropolitane şi de suburbie nu doar contribuie la daune de mediu semniﬁcative, dar provoacă și pierderi econo mice(productivitate redusă) de ordinul miliar delor – în anul 2017, aceste pierderi au costat economiile SUA, Britaniei şi Germaniei 461 de miliarde de dolari în total, adică 975 de dolari pe persoană. ¹²⁸ Trecerea de la mobilitatea bazată pe combustibili fosili la una cu carbon zero sau redus contribuie la sustenabilitatea unei societăţi, dar şi la competiti vitatea unei economii. Ca atare, această trecere e nu doar în interesul guvernului şi publicului în general, ci şi al actorilor economici. Păstrând acest lucru în minte, politicile mobilităţii sustenabile ar trebui să implice și actorii economici ca inves titori vitali în dezvoltarea tehnologiilor mobilităţii inteligente, dar şi în ediﬁcarea infrastructurii mo bilităţii cu carbon redus, cum ar ﬁ infrastructura maşinilor electrice sau sistemele de transport public inteligente. O infrastructură de mobilitate publică bine dezvol tată, ca alternativă viabilă la transportul cu maşina (biciclete municipale, scutere electrice, transport în comun etc.) este un factor relevant şi pentru atractivitatea unui oraș pentru turiști, care, la rândul ei, contribuie la performanţa economică a acestuia. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, reducerea utilizării transportului bazat pe combustibili fosili face ca economiile și ţările noastre să e mai puţin de pendente de exportatorii de petrol autocratici. Dar cum rămâne cu... ... preocuparea că limitarea transportului bazat pe com bustibili fosili va încetini creşterea economică, deoa rece economia şi comerţul sunt inextricabil legate de transport? Calea de urmat: inovaţie și creștere locală Realitatea contrazice această presupoziţie: dezv oltarea economică reală arată că soluţiile tehno logice şi politicile de la nivel european, naţional sau municipal care impun limite stricte ale emi siilor și subvenţionează dezvoltarea mobilităţii cu emisii reduse sau zero nu numai că nu afec tează, ci chiar contribuie la competitivitate, comerţ internaţional și economie în general. Aceste soluţii tehnologice sunt promovate şi susţinute şi de Comisia Europeană şi de multe guverne naţionale. Mai mult, unul din obiectivele mobilităţii suste nabile e să pună frână transportului de bunuri pe distanţe mari, care creşte întruna. Asta nu doar va reduce semniﬁcativ emisiile, ci va crea mai mult potenţial de creștere pentru economiile locale și regionale şi va contribui la justiţia soci ală globală. De asemenea, va crea noi oportunităţi de creştere pentru economiile locale sau produ sele manu- facturate local(de exemplu, hrană), în

102 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social timp ce acum produsele locale, cu preţurile lor mai mari, nu au adesea nicio şansă de a concura cu produsele fabricilor imense, livrate în toate col ţurile unei ţări fără costuri semniﬁcative. Avioanele, navele şi camioanele de transport sunt responsabile pentru o cotă semniﬁcativă a am prentei globale de carbon şi, în acelaşi timp, exa cerbează injustiţia globală, deoarece sunt domi nate de companii multinaţionale imense care acu mulează proﬁturi masive. Însă, de multe ori, aceste forme de transport nu sunt discutate pentru că „dacă nu se vede, nu contează”, iar acest tip de transport este adesea„invizibil”. Dar cum rămâne cu... ... justiﬁcarea subvenţiilor pentru noile forme de mobi litate, cum ar ﬁ mobilitatea electrică sau cea pe hidro gen? Calea de urmat: nanţarea viitorului, nu a trecutului Toate tehnologiile de transport au fost subvenţio nate, într-o formă sau alta. Absenţa unei taxe pe kerosen sau taxa redusă pe motorină din Germa nia sunt doar două exemple tipice. Asta ca să nu mai amintim costurile externalizate, mai ales tra tamentul medical pentru locuitorii oraşelor care suferă de boli respiratorii, pentru care plăteşte sistemul public de sănătate. Principala datorie a unui guvern responsabil e să susţină sectoarele, serviciile şi activităţile relevante sau necesare pentru progresul sau sustenabili tatea unei societăţi(vezi Capitolul 2, pag. 49, şi Capi tolul 6, pag. 115). Unul din aceste sectoare este electromobilitatea şi alte modalităţi de transport cu carbon redus sau zero, pentru că, în lipsa dez voltării modalităţilor de transport cu carbon redus, obiectivele climatice care trebuie realizate pentru evitarea unei crize generale de mediu vor rămâne simple amăgiri. În plus, dacă ne uităm la subvenţiile pentru e-mobilitate din Europa faţă de subvenţiile pri mite de industria combustibililor fosili, nu există comparaţie. În 2017, industria combustibililor fosili, cu toată distrugerea mediului şi poluarea ei, a primit subvenţii directe şi indirecte de ordinul a 87 de miliarde de dolari de la guvernele naţionale şi UE. Asta a însemnat de 2,5 ori mai mult decât în 2010. Aceste subvenţii vizează sectorul producţiei (plăţi directe, împrumuturi, fonduri, politici de im pozitare, cercetare etc.), ca şi consumul de com bustibil(preţuri reglementate, scutiri de taxe). Suma totală a subvenţiilor pentru combustibilii fosili din 2010-2017 ar putut să e folosită pentru crearea a 1,6 milioane de staţii de încăr care pentru maşinile electrice, promovând o mai mare penetrare de piaţă a acestora şi reducând semniﬁcativ poluarea aerului datorată transpor tului cu maşina. Sau ar ﬁ putut să ﬁe folosite pentru 20.000 de kilometri de căi ferate de mare viteză, care, la rândul lor, ar ﬁ redus volumul de plasării cu maşina şi avionul şi, astfel, poluarea produsă de aceste modalităţi de transport. ¹²⁹ SUBVENȚIILE TREBUIE SĂ PROMOVEZE MOBILITATEA SĂNĂTOASĂ, NU COMBUSTIBILII FOSILI Subvenţiile pentru combustibili fosili ar ﬁ putut ﬁ utilizate pentru construcţia a milioane de staţii de alimentare electrice

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 103 fosili, cu toată distrugerea mediului şi poluarea ei, a primit subvenţii directe şi indirecte de ordinul a 87 de miliarde de dolari de la guvernele naţionale şi UE. Asta a însemnat de 2,5 ori mai mult decât în 2010. Aceste subvenţii vizează sectorul producţiei Aşa cum arată exemplele actualilor lideri euro peni ai e-mobilităţii, Norvegia şi Olanda, politicile care promovează e-mobilitatea(scuturi de taxe, crearea de staţii de încărcare ﬁnanţate public, cercetare, măsuri de transport urban precum benzi de autobuz pentru vehiculele electrice, parcare prioritară, scutirea de taxele de autos tradă a vehiculelor electrice etc) au deja un impact semniﬁcativ. În 2019, numărul maşinilor electrice înregistrate în Norvegia l-a depăşit, pentru prima oară, pe cel al vehiculelor cu motor cu combustie, iar reţeaua de încărcare electrică a ajuns aproape la nivelul reţelei de alimentare cu combustibili. ¹³⁰ Din 2018 încoace, Olanda a cunoscut aproape o dublare a numărului de ma şini electrice înregistrate, care acum constituie 15% din totalul vânzărilor de maşini. ¹³¹ În concluzie, putem spune că e-mobilitatea ne costă mult mai puţin decât mobilitatea fosilă. Mai mult, graţie contribuţiei ei la foarte necesara tranziţie a mobilităţii, care în cele din urmă ne va prezerva ecosistemul, bene ciile e-mobilităţii merg mult dincolo de costuri.

104 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Partea a V-a: Mobilitatea sustenabilă: esenţială pentru viitoarele oportunităţi de ocupare Tranziţia mobilităţii descrisă mai sus ar însemna crearea de noi locuri de muncă sustenabile într-o varietate de domenii: În primul rând, pentru a face din sistemul nostru de transport unul sustenabil, oraşele şi ţările vor trebui să-şi modernizeze infrastructura, ceea ce înseamnă investiţii imense: pentru crearea de piste de biciclete, staţii de încărcare electrice, noi autobuze şi tramvaie şi mii de kilometri de cale ferată. Iar asta necesită nenumăraţi lucrători(vezi şi Capitolul 2, partea I). Tranziţia de la mobilitatea individuală la trans portul public va genera cerere pentru mai mulţi lucrători în logistică și tra c. Astăzi, extinderea transportului public din oraşe mari precum Berlin, care este o reacţie la cererile din partea popu laţiei, este deja stânjenită, de exemplu, de lipsa şoferilor caliﬁcaţi. Ca soluţie care cade undeva între mobilitatea publică şi cea individuală, cu mai mulţi ani în urmă au fost create noi forme de codiviziune a vehiculelor, în paralel cu apariţia unei noi pieţe a agenţiilor de închirieri auto. Agenţiile de carsharing au fost doar începutul. Astăzi, agenţiile care închiriază biciclete convenţionale, biciclete electrice, remorci pentru bicicletă, biciclete de transport sau e-scutere, ﬁe pentru o singură de plasare, ﬁe pe termen lung prosperă. ¹³² „Înverzirea” acelei cote a mobilităţii care rămâne mobilitate individuală va crea cerere pentru dife rite tipuri de vehicule: maşini electrice, biciclete electrice, dar şi biciclete obişnuite şi biciclete de transport care – până acum – au fost produse de mână, printr-un proces intensiv în muncă, în mai multe ţări europene. Bineînţeles, industria de sprijin a atelierelor de reparaţii etc.va evolua şi ea împreună cu aceste noi pieţe. Cu toate acestea, industria producătoare de ma şini este un sector important în multe ţări. Însă, cu know-how-ul pe care îl avem despre maşini şi capitalul acumulat în Europa în ultimul secol, industria noastră auto ar trebui să poată ajunge din urmă companiile americane şi asiatice şi să ocupe o poziţie dominantă în dezvoltarea de vehicule electrice. Dar doar dacă acţionăm acum. Dacă trecerea la e-mobilitate din unele ţări europene este amânată şi mai mult, acestea vor pierde complet mari părţi ale industriei producă toare de maşini, deoarece vor ajunge să ﬁe depă şite de companii inovatoare din alte părţi ale lu mii. Pe de altă parte, deşi companiile asiatice şi americane sunt – în unele privinţe – mai avansate decât companiile europene în privinţa pieţei emobilităţii, asta nu înseamnă că în Europa nu sunt create locuri de muncă noi. O companie auto im portantă din Coreea de Sud a deschis recent o nouă fabrică de maşini în Republica Cehă, creând 12.000 de locuri de muncă, în timp ce compania

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 105 americană Tesla, de exemplu, intenţionează să construiască o fabrică în Germania, ca să ﬁe mai aproape de consumatorii europeni. Aşa cum am descris mai sus, maşinile cu motoare cu com bustie sunt deja elimitate treptat, pe măsură ce guvernele din întreaga lume restricţionează utilizarea lor şi stimulează înlocuirea lor cu vehi cule electrice sau alte forme de mobilitate. Acesta este motivul pentru care Tesla pare să ﬁ apărut aproape din senin, pentru a deveni, în 2020, cel mai valoros producător auto din lume. Dacă piaţa maşinilor electrice este deja foarte dis putată, piaţa vehiculelor de uz comercial suste nabile(electrice sau pe hidrogen), cum ar ﬁ exca vatoarele(care produc o poluare a aerului consi derabilă în oraşe) sau tractoarele(nu doar pentru fermele ecologice) este încă foarte nedezvoltată. Dat ﬁind că mulţi producători europeni au o ex perienţă substanţială în construirea de vehicule comerciale de toate tipurile, ei au încă posibili tatea de a lua un avans în acest nou segment sustenabil al pieţei. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, angajaţii din in dustria producătoare de maşini sunt, predomi nant, foarte caliﬁcaţi. Competenţele şi cunoştin ţele lor sunt valoroase nu doar pentru industria producătoare de maşini, ci pot ﬁ folosite cu suc ces şi în alte anumite sectoare. Acești lucrători au perspective de viitor atât în interiorul, cât și în exteriorul industriei auto – de fapt, există chiar riscul unui de cit de lucrători cali caţi în Europa Centrală și de Est în viitor(vezi Capitolul 3, pag. 54). Există deja unele soluţii testate care vor ga ranta o tranziţie lină spre alt sector, dacă asta do reşte angajatul. De exemplu, sindicatul german IG Metall a propus, pentru perioada tranziţiei, un tip de angajare cu program redus care s-ar putea aplica şi sectorului auto. Lucrătorii şi-ar reduce programul de lucru şi, în acelaşi timp, ar dobândi un nou set de caliﬁcări. Diferenţa salarială dintre programul mai scurt delucru și slujbele cu normă întreagă ar trebui acoperită de stat(vezi şi Capito lul 2, pag. 54). Dar cum rămâne cu... ... preocupările că restricţiile care vizează utilizarea maşinilor cu motor cu combustie vor afecta econo miile naţionale, fabricile de maşini ﬁind nişte anga jatori atât de importanţi? Calea de urmat: pentru e-mobilitate e acum ori niciodată Oricum, automatizarea şi digitalizarea au schim bat deja fundamental industria producătoare de maşini şi vor continua să o schimbe. Deoarece astăzi au rămas foarte puţini paşi ai liniei de pro ducţie care nu pot ﬁ îndepliniţi de roboţi, fabricile de maşini pline de lucrători manuali aparţin trecu tului(vezi şi Capitolul 2, pag. 41). Ocuparea în segmentele inovatoare ale industriei producă toare de vehicule ar putea să ﬁe mai sigură decât locurile de muncă din producţia de vehicule cu motor cu combustie. Motivul acestui fapt este că producţia pieselor folosite în mod tradiţional la manufacturarea maşinilor a fost standardizată şi automatizată tot mai mult, în timp ce în domeniul e-mobilităţii şi, mai ales, în cel al mobilităţii bazate pe hidrogen există încă loc pentru multe inovaţii tehnice. Cererea de mobilitate curată creşte rapid, impul sionată şi de preferinţele consumatorilor. Această schimbare importantă oferă oportunităţi impor tante. Industria producătoare de maşini este o industrie puternică, cu mult know-how tehnic. Prin utilizarea unor politici şi inovaţii de ocupare inteligente, ea va putea să facă faţă acestor mari provocări şi, prin asta, poate să contribuie la a face din lume un loc mai bun. Potrivit cercetărilor, proiecţia pentru vânzările de maşini noi este ca până în 2030 peste 30% din ele să ﬁe cu zero emisii sau hibride încărcabile, ¹³³ ceea ce reprezintă un potenţial pentru o piaţă de un

106 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social trilion de dolari. Pe măsură ce vehiculele electrice vor deveni, în viitorul apropiat, la fel de accesibile ca maşinile convenţionale pe benzină şi motorină, trecerea la producţia de maşini electrice oferă oportunităţi de proﬁt imense pentru producătorii auto. Mobilitatea verde va duce și la o creștere locală justă. În loc să plătim pentru combustibili im portaţi şi să ﬁnanţăm companii şi ţări străine, mobilitatea verde a maşinii va face ca banii să rămână în economiile noastre, chiar dacă, în cazul e-mobilităţii(nu cea pe hidrogen), mate riile prime necesare construirii bateriei trebuie, deocamdată, să continue să ﬁe importate. Într-un sistem energetic descentralizat(vezi Capitolul 4), trecerea la mobilitatea curată va susţine produ cătorii locali de energie, iar economia locală va avea de beneﬁciat. Dar cum rămâne cu... ... nevoia vehiculelor electrice de a ﬁ încărcate – cum vom plăti pentru asta? Calea de urmat: raza de acţiune a mașinilor electrice nu mai e o problemă 1. În primul rând, densitatea reţelei punctelor de încărcare electrice din Europa creşte spectaculos, de la 4.000 de staţii de încărcare în 2011 la peste 190.000 în 2019(o creştere de 4.750%). ¹³⁴ Mai important, există ﬁnanţare UE şi a altor progra me ﬁnanciare pentru creşterea numărului staţiilor de încărcare electrice şi dezvoltarea mobilităţii electrice în general. Prin urmare, e doar o ches tiune de posibilităţi de strângere şi gestionare a fondurilor şi capacitatea autorităţilor locale, re gio nale sau naţionale de accesare a acestor siste  me. ¹³⁵ Aşa cum am descris mai sus, multe lanţuri de magazine instalează şi ele încărcătoare elec  trice, atrăgând clienţii să cumpere din magazi  nele lor prin încărcarea gratuită a vehiculului. 2. În al doilea rând, raza de acţiune a maşinilor elec trice s-a ameliorat considerabil în ultimii câţiva ani. În 2020, raza de acţiune maximă a unei ma şini electrice personale era de aproape 1.000 de kilometri, şi multe vehicule(ieftine) ajung la o rază de acţiune de 400 de kilometri sau mai mult – după care, oricum, un şofer responsabil ar trebui, în mod normal, să facă o pauză de cafea. Dar cum rămâne cu... ... amprenta de mediu a vehiculelor electrice? Calea de urmat: vehiculele electrice sunt o soluţie mai bună, dar nu cea mai bună În general, o comparaţie între emisiile vehiculelor electrice şi cele ale maşinilor convenţionale acţio nate de motoare cu combustie(pe benzină sau motorină) scoate la lumină rezultate diferite în ţări diferite, în funcţie, mai ales, de mixul diferit de energie folosit pentru alimentarea maşinii după producţia ei. Totuşi, rămâne faptul că în aproape toate ţările europene, vehiculele electrice – inclu siv emisiile indirecte rezultate din producerea bateriei – au amprente de carbon semni cativ mai mici. Studii solide au arătat că amprenta de carbon a vehiculelor electrice este cu până la 40% mai mică, pe întreaga durată de viaţă a acestora,

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 107 decât cea a motoarelor convenţionale cu com bustie pe benzină sau motorină. În condiţiile transformării curente a producţiei de electricitate, această diferenţă va creşte în favoarea maşinilor electrice, ¹³⁶ făcând din acestea o variantă mult mai sustenabilă. Totuşi, din cauza resurselor utilizate pentru producerea bateriei şi din cauză că multe din beneﬁciile descrise mai sus nu au putut ﬁ exploatate, o înlocuire generală a mașinilor cu motor cu combustie cu mașini electrice nu e su cientă. Mai ales atunci când ne uităm la fac torii sociali(cine poate să deţină şi să conducă orice tip de vehicul privat şi cine primeşte ce parte a spaţiului public), înlocuirea unui tip de maşină în proprietate privată cu altul nu e cea mai bună variantă. Către ce tindem? Viitorul mobilităţii către care tindem, unul care nu contribuie la distrugerea ecosiste mului nostru, ci face ca vieţile noastre să e mai bune și societăţile noastre mai juste din punct de vedere social, nu este deloc gândire utopică. E adevărat că tendinţele şi cifrele arată că transformarea sistemului de transport repre zintă o provocare pe care va trebui să o înfrun tăm prin schimbarea infrastructurii, a modelului economic şi a obiceiurilor noastre zilnice. Dar, aşa cum am încercat să demonstrăm, tot cu fapte şi cifre, există un bazin aproape nelimi tat de bune practici din sute și mii de orașe, regiuni și state care fac ca trecerea la un trans port ecologic să e absolut reală. Există nenu mărate exemple de politici, măsuri şi iniţiative din diferite sectoare. Extinderea transportului public de calitate a avut drept rezultat peste 150 de oraşe cu politici de transport public gratuit. Trecerea rapidă la electromobilitate şi alte forme de transport cu maşina cu carbon zero sau redus a creat, printre alte beneﬁcii, multe oportunităţi noi de angajare. Sistemele de carsharing din peste 2.000 de oraşe au redus semni ﬁcativ aglomeraţia auto din zonele urbane, fă când deplasarea mai accesibilă. Extinderea şi dezvoltarea continuă a reţelei de căi ferate de mare viteză din Europa oferă o alternativă feza bilă la zborurile pe distanţe scurte. Se consideră că sistemele multi-modale care facilitează inte grarea inteligentă a diferite modalităţi de trans port pe o singură rută funcţionează bine în mai multe oraşe. Aceste soluţii de transport pentru mâine, aceste noi locuri de muncă de mâine ne arată că tranziţia este foarte posibilă. Orice persoană care e conştientă de situaţia noastră şi care îndrăzneşte să ﬁe mai ambiţioasă în aducerea mobilităţii în acord cu limitele şi ne voile mediului – şi în crearea unui habitat pro pice vieţii pentru copiii noştri – trebuie doar s ă se uite la ce s-a făcut deja, să se inspire din aceste idei și să pună aceste măsuri în practică.

108 – 5 O transformare a mobilităţii justă din punct de vedere social Note de subsol și Surse Note de subsol ⁹¹ Platform Civitas/City Vitality and Sustainability oferă 800 de exemple de mobilitate urbană sustenabilă. Vezi http://civitas.eu/cs. ⁹² Vezi https://www.unece.org/environmental-policy/conventions/envlrtapwelcome/cross-sectoral-linkages/air-pollutionand-health.html(accesat ultima oară pe 15.07.2020). ⁹³ https://www.ccacoalition.org/en/resources/global-snapshot-air-pollution-related-health-impacts-transportation-sectoremissions. ⁹⁴ https://www.intelligenttransport.com/wp-content/uploads/tramwaysvsbrt.pdf. ⁹⁵ http://civitas.eu/cs. ⁹⁶ https://mobilityweek.eu/home/. ⁹⁶ O comparaţie a transformării mobilităţii din oraşele lumii poate ﬁ găsită aici: https://www.arcadis.com/en/global/ourperspectives/sustainableSustainability. ⁹⁸ https://theicct.org/publications/true-paris-low-emission-zone. ⁹⁹ https://etsc.eu/70-of-road-deaths-in-european-cities-are-pedestrians-cyclists-and-motorcyclists/. ¹⁰⁰ Ibid. ¹⁰¹ CMOs, Start Active, Stay Active 2011. ¹⁰² https://www.europarl.europa.eu/news/en/headlines/society/20190313STO31218/co2-emissions. ¹⁰³ https://ec.europa.eu/info/sites/info/ﬁles/2.3_uitp_perchel.pdf. ¹⁰⁴ https://www.c40.org/networks/mass-transit. ¹⁰⁵ https://mobilityweek.eu/eu-initiatives/. ¹⁰⁶ https://www.uci.org/news/2020/pop-up-bike-lanes-a-rapidly-growing-transport-solution-prompted-by-coronaviruspandemic. ¹⁰⁷ http://www.cycling-embassy.dk/wp-content/uploads/2017/07/Velo-city_handout.pdf. ¹⁰⁸ https://www.cities-multimodal.eu/. ¹⁰⁹ https://ec.europa.eu/info/sites/info/ﬁles/2.3_uitp_perchel.pdf. ¹¹⁰ https://zeeus.eu/, https://www.uitp.org/ etc. ¹¹¹ https://www.mercer.com/newsroom/2019-quality-of-living-survey.html, https://www.arcadis.com/en/global/ourperspectives/sustainableSustainability, https://emerging-europe.com/news/prague-ranked-emerging-europes-smartestcity/. ¹¹² Mi şcarea a fost iniţiată în Londra anilor'90. Pentru mai multe informaţii, vezi https://beautifulrising.org/tool/reclaim-thestreets. ¹¹³ Acest fapt este ilustrat de o splendid ă caricatură a lui Karl Jilg: https://www.businessinsider.com/car-illustration-karl-jilg2017-4?r=DE&IR=T. ¹¹⁴ https://www.sustainabilitymatters.net.au/content/sustainabilitySustainability, https://www.blurb.com/b/9873433-the-30minute-city. ¹¹⁵ https://www.sharedmobility.news/carsharingMobility:carsharing. ¹¹⁶ https://www.carsharingMobility:carsharing. ¹¹⁷ https://www.intelligenttransport.com/transport-articles/76434/public-transport-car-sharing/. ¹¹⁸ https://freepublictransport.info/city/. ¹¹⁹ https://www.spiegel.de/auto/aktuell/bund-zwanzigmal-so-viel-forschungsgelder-in-kfz-wie-in-oepnv-a-1296690.html. ¹²⁰ https://www.mckinsey.com/~/media/McKinsey/Business%20Functions/Sustainability/Our%20Insights/Elements%20of %20success%20Urban%20transportation%20systems%20of%2024%20global%20cities/Urban-transportationsystems_e-versions.ashx. ¹²¹ https://economictimes.indiatimes.com/industry/auto/auto-news/how-car-ownership-is-changing-rapidly-andirreversibly-in india/articleshow/66296079.cms?utm_source=contentoﬁnterest&utm_medium= text&utm_campaign =cppst. ¹²² https://www.smh.com.au/national/electric-cars-will-be-price-competitive-with-petrol-by-2023-professor-20190826p52kv2.htmlhttps://theicct.org/publications/update-US-2030-electric-vehicle-cost. ¹²³ https://www.ubs.com/global/en/investment. ¹²⁴ https://www.railjournal.com/policy/uic-uitp-unife-public-transport-post-covid-19-world/. ¹²⁵ https://ec.europa.eu/clima/policies/transport/aviation_en. ¹²⁶ Pentru statistici despre„cât de injust este zborul cu avionul”, în special„cum încălzesc lumea cei care zboară frecvent”, vezi https://stay-grounded.org/get-information/. ¹²⁷ http://library.fes.de/pdf-ﬁles/akademie/15802.pdf. ¹²⁸ https://www.economist.com/graphic-detail/2018/02/28/the-hidden-cost-of-congestion. ¹²⁹ https://theconversation.com/fossil-fuel-subsidies-reach-us-87-billion-in-eu-countries-and-theyre-growing-123733.

5 O transformare energetică justă din punct de vedere social – 107 ¹³⁰ Pentru mai multe informaţii despre trecerea Norvegiei la e-mobilitate, vezi https://www.rvo.nl/sites/default/ﬁles/2019/04/E-Mobility%20in%20Norway%20-%20NL%20embassy%20Oslo.pdf. ¹³¹ Pentru mai multe informa ţii despre e-mobilitate în general, vezi https://ec.europa.eu/transport/themes/urban/vehicles/road/electric_en, http://www.caneurope.org/publications/blogs/1278-fossil-fuel-subsidies, https://www.automotiveworld.com/articles/electric-vehicle-sales-a-global-snapshot-in-uncertain-times/. ¹³² Un exemplu este serviciul de închirieri de biciclete„Swapﬁets”, care a început ca idee a unui grup de prieteni de a oferi spre închiriere pe termen lung biciclete obişnuite care să ﬁe imediat înlocuite dacă se strică sau sunt furate.„Swapﬁets” are acum peste 1.400 de angajaţi. ¹³³ https://unfccc.int/news/global-car-industry-must-shift-to-low-carbon-to-survive-cdp. ¹³⁴ https://autovistagroup.com/news-and-insights/boosting-europes-ev-charging-infrastructure. ¹³⁵ https://www.electricmobilityeurope.eu/projects/,https://ec.europa.eu/inea/en/news-events/newsroom/bridgingfunding-gap-using-eib-loans-to-help-to-deliver-electric-car-mobilityMobility, https://wallbox.com/en_us/guide-to-evincentives-europe etc. ¹³⁶ https://www.carbonbrief.org/factcheck-how-electric-vehicles-help-to-tackle-climate-change, https://www.isi.fraunhofer.de/content/dam/isi/dokumente/sustainabilitySustainability,http://library.fes.de/pdfﬁles/fes/15665.pdf. Surse Agenţia Europeană de Mediu: https://www.eea.europa.eu/themes/transport Comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Energie şi Transport: https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/ﬁles/media/publications/doc/2009_future_of_transport_en.pdf Eurostat – Statistici despre energie, transport şi mediu, 2019: https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/10165279/KS-DK-19-001-EN-N.pdf/76651a29-b817-eed4-f9f292bf692e1ed9 Civitas – Cleaner and better transport in cities: https://civitas.eu/mobility-solutions European Mobility Week- https://mobilityweek.eu/home/ Covenant of Mayors for Climate and Energy: https://www.covenantofmayors.eu/en/ C40 Cities- https://www.c40.org/ Transport şi Mediu: https://www.transportenvironment.org/ Mobilitatea Sustenabilă a World Wildlife Fund: https://wwf.panda.org/our_work/projects/one_planet_cities/sustainable_mobility/ Alternative Transforma ţionale pentru Mobilitatea Urbană: https://www.transformative-mobility.org/campaigns/2nd-globalurban-mobility-challenge Die Debatte um den Klimaschutz. Mythen, Fakten, Argumente: http://library.fes.de/pdf-ﬁles/fes/15665.pdf Weiterdenken. Diskussionspapier des Landesbüros NRW der Friedrich-Ebert-Stiftung: http://library.fes.de/pdfﬁles/akademie/15802.pdf

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Toate instrumentele politice necesare combaterii crizei climatice sunt deja disponibile. Acum trebuie doar să le folosim. Şi cea mai eﬁcientă modalitate de a face asta este crearea şi implementarea unui mix de instrumente supra-naţionale, naţionale, sub-naţionale şi individuale.

Guvernanţa climatică internaţională a făcut progrese semniﬁcative în comba terea crizei climatice prin adoptarea Acordului de la Paris şi a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Cadrul internaţional este astfel creat, oferind statelor un larg spectru de instrumente şi mecanisme pentru acţiunile viitoare. Acestea vor ﬁ tratate mai detaliat în Partea I. În lumina lipsei de voinţă politică manifestată de guvernele anumitor ţări, este esenţial să privim spre alţi actori. Partea a II-a şi a III-a vor descrie unele din instrumentele disponibile la nivel sub-naţional şi indi vidual. Dacă acestea sunt susţinute pro-activ de actorii progresişti şi cetă ţenii înşişi, ignorarea crizei climatice de către guverne va ﬁ compensată, permi ţând acestor actori progresişti să facă legătura unii cu alţii şi să dobândească puterea de a impune o schimbare pozitivă. Moţiunea"Salvaţi lumea de la criza climatică" a fost respinsă cu majoritatea voturilor Motivul:"E prea greu."

112 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Partea I: Ce anume susţine argumentul nostru la nivel de stat? Timp de mulţi ani, statul a fost considerat un actor decisiv al politicii climatice. Statele naţionale(196 în total) au fost cele care, în septembrie 2015, s-au unit pentru a se angaja la stoparea sărăciei, combaterea crizei climatice şi lupta împotriva injustiţiei prin Agen da 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi cele 17 Obiec tive de Dezvoltare Durabilă(ODD-uri). Din nou, statele naţionale au fost cele care, la puţin timp după aceea, au adoptat Acordul de la Paris, care stabileşte cadrul global de combatere a crizei climatice, şi au căzut de acord să-şi dezvolte planurile pentru Contribuţiile Determinate Naţional(CDN-uri), pentru a-şi concre- tiza eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptare la impactul anticipat al crizei climatice. Aceste angajamente nu ar ﬁ fost posibile fără sprijinul unor organizaţii internaţionale precum Naţiunile Unite, care a facilitat procesul de adop tare atât a ODD-urilor, cât şi a Acordului de la Paris. Alţi actori supra-naţionali precum Uniunea Europeană au jucat un rol proeminent în stimula rea politicilor climatice care„nu lasă pe nimeni în urmă” şi în dezvoltarea unui cadru compehensiv pentru un continent neutru din punct de vedere al carbonului, prin iniţiative precum Pactul Verde European. În paralel, UE a creat şi uneltele şi instrumentele de sprijin pentru statele membre şi candidate deopotrivă, inclusiv Orizont 2020, IAP şi altele. Componenta de energie şi climatică a Procesului de la Berlin, lansată tocmai în sprijinul integrării energetice a Celor Şase din Balcanii de Vest, ca şi multe alte forme de iniţiative climatice comune, inclusiv Agenda Verde(iniţiată în 2014), sunt doar unele din instrumentele create pentru decarboni zarea acestei regiuni, în conformitate cu ambiţiile UE pentru 2050 reieşite din Pactul Verde Euro pean. Alţi actori importanţi pentru realizarea progresului au fost bănci de dezvoltare precum Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii şi alte instituţii ﬁnanciare precum Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care, de exem plu, a dat Muntenegrului posibilitatea de a deveni lider european în digitalizarea sectorului ener getic care creează condiţiile pentru desfăşurarea regenerabilelor(vezi Capitolul 4, pag. 72). Împreună cu mecanismele de sprijin create de parteneriatele strategice şi cooperarea internaţio nală, la nivel de stat sunt disponibile multe unelte şi instrumente pentru introducerea de politici cli matice eﬁciente şi, astfel, pentru îndeplinirea obligaţiilor acestor state în condiţiile Acordului de la Paris. Pentru a reduce semniﬁcativ poluarea şi, în acelaşi timp, a eradica sărăcia, decidenţii politici trebuie să aplice un mix eﬁcient al tuturor instrumentelor disponibile: a) investiţii, b) stimu lente ﬁnanciare, c) reglementări şi d) noi naraţi uni. Chiar dacă vom atinge aceste unelte şi instru mente şi mai jos, ele sunt discutate mai detaliat în Capitolul 7, dat ﬁind că se aplică mai eﬁcient de mocraţiilor(vezi Capitolul 7, pag. 129). a) Investiţii: Multe persoane și companii deopotrivă sunt pregătite să-și schimbe comportamentul, dacă sunt oferite alternative socio-ecologice. Prin pre zentarea unor astfel de alternative, statul poate să „împingă” deciziile spre un comportament mai compatibil din punct de vedere climatic, fără să ﬁe nevoie de reglementări. De exemplu, dacă oraşele importante, ca şi zonele rurale, sunt legate de rute feroviare regulate, directe, convenabile şi accesibile, atunci mai puţini oa- meni vor folosi maşina. Bineînţeles, statul trebuie, de asemenea, să exa mineze deciziile de investiţie, asigurându-se că ecare din ele satisface standarde de mediu și sociale înalte – de la proiectele importante de in frastructură la rechizitele de birou folosite de funcţionarii publici – astfel ca deciziile de achiziţie

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 113 să ﬁe bazate pe standarde sociale şi de mediu (vezi şi Capitolul 5, pag. 102). b) Sistem de impozitare și stimulente: Iniţiativele inovatoare care furnizează soluţii sus tenabile şi alternative compatibile din punct de vedere climatic, ﬁe la nivel individual, ﬁe local, în cadrul unor cooperative sau întreprinderi sociale, ar trebui sprijinite şi ele de stat. Statul are diverse politici de sprijin, cum ar ﬁ stimulentele şi instru mentele de impozitare care pot facilita distribuţia echitabilă a resurselor aﬂate la dispoziţia lui, pe care le poate folosi pentru a se asigura că la im plementarea acestor iniţiative sunt luate deciziile corecte, astfel încât acestea să ﬁe deopotrivă compatibile din punct de vedere climatic şi bene ﬁce societăţilor umane. Statul are autoritatea și capacitatea de a mode la caracterul creșterii economice prin interme diul funcţiei distribuitive a politicilor de impo zitare, într-un mod care stimulează dezvoltarea în acord cu limitele planetare și nevoile sociale. Dacă principala idee din spatele dezvoltării sus tenabile este, în primul şi în primul rând, creşte rea consumului celor defavorizaţi, prin sprijinirea activităţilor economice şi, astfel, prin reducerea inegalităţilor, în acelaşi timp această dezvoltare trebuie să aibă cea mai mică amprentă ecologică posibilă. Stabilirea condiţiilor pentru acest lucru este exact momentul la care intervine statul. Statul poate să aibă o inﬂuenţă majoră asupra deﬁnirii modului în care cresc şi se dezvoltă economiile în viitor. În primul rând, el poate să stabilească un nivel adecvat al taxei pe carbon, ceea ce necesită o compensare echitabilă a carbo nului. În al doilea rând, el poate să combine această măsură cu restricţii şi soluţii de pro ducţie neutre din punct de vedere al carbo nului, ca şi cerinţe tehnologice pentru cotele de emisii. Aceasta este şi ideea principală din spatele reformelor de tarifare a carbonului sugerate de Pactul Verde European, care identiﬁcă nevoia unor mecanisme deﬁnitoare

114 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice pentru prevenirea scurgerilor de carbon în interiorul şi în afara UE. Compensarea carbo nului prin simpla realocare a unităţilor de producţie nu este nici justă pentru societate, nici beneﬁcă mediului, dat ﬁind că poluarea şi criza climatică nu recunosc frontierele(vezi Capitolul 2, pag. 45, şi Capitolul 4, pag. 77). c) Reglementări: Chiar dacă pot funcţiona ca stimulent, preţurile nu pot să determine pe deplin comportamentul. În Germania, tarifele însumate impuse unui litru de benzină ajung la 237 de euro pe tona de CO2, un nivel mult mai înalt decât s-a discutat vreodată pentru taxa pe carbon. Cu toate acestea, germanii continuă să conducă maşini mari şi poluante. Un studiu recent despre bicicliştii din Copenhaga a arătat că preţul redus nu e factorul decisiv pentru alegerea acestui mijloc de transport, ci mai degra  bă faptul că e mai rapid şi mai facil. ¹¹⁷ Bineînţeles, un oraş ar trebui să investească în „autostrăzi pentru biciclete”, ca să ţină cont de aceste interese, dar obiectivul ultim al protejării drepturilor fundamentale care sunt ameninţate de criza climatică poate să e atins, în unele ca zuri, doar prin intermediul reglementărilor care limitează comportamentul producător de emisii mari de GES. Dacă drepturile fundamentale la viaţă, locuire, hrană sau apă şi sănătate sunt în pericol din cauza încălzirii globale, atunci limitarea vitezei pe auto stradă la 100 de kilometri pe oră sau interdicţia ca oamenii să ia avionul pentru o călătorie scurtă de la Bruxelles la Strasbourg sunt perfect legitime. De multe ori, baza pentru astfel de reglementări există deja – de exemplu,„legile aerului curat” din multe ţări, la care se poate apela pentru facilitarea introducerii de centre ale oraşelor fără maşini. Acesta este și cel mai„social” mod de concepere a politicilor climatice, deoarece împiedică părţi le mai prospere ale societăţii să„se salveze cu ajutorul banilor”, ﬁe prin plata taxelor de ora sau de parcare sau prin cumpărarea unui vehicul electric, în timp ce ceilalţi sunt lăsaţi în urmă. d) Naraţiunile și„noul normal”: calea de urmat: O cialii guvernamentali trebuie să conducă prin puterea exemplului, arătând că un comporta ment inteligent din punct de vedere climatic este „noul normal”, atât prin transmiterea de mesaje, cât şi cu ajutorul instrumentelor politice. Ei pot să folosească o varitate de instrumente diferite pen tru remodelarea discursului public: În primul rând, acest lucru poate ﬁ realizat prin sublinierea co-bene ciilor politicilor climatice ambiţioase(cum ar ﬁ transformarea spaţiului public în unul mai accesibil pentru toţi, îmbună tăţirea calităţii aerului, reducerea zgomotului produs de traﬁc, reducerea numărului de acci dente auto, mai multă mişcare pentru cetăţeni şi, astfel, speranţă de viaţă mai lungă şi o mai bună calitate a vieţii în general etc.). În al doilea rând, ei pot reîncadra discursul şi pot arăta că un comportament inteligent din punct de vedere climatic este„noul normal”(vezi mai sus). Comportamentul lor poate, de exemplu, să inﬂuenţeze percepţiile oamenilor referitor la următoarele chestiuni: ce ar trebui considerat drept parte standard a consumului de fructe din Europa – mangoul cultivat în Tailanda cu ajutorul unei serii de pesticide sau un măr organic dintrun pom din apropiere? Şi ar trebui centralele energetice pe cărbune să funcţioneze ca de obi cei, ¹³⁸ în ciuda faptului că o parte considerabilă a electricităţii Europei este deja produsă din surse regenerabile? În al treilea rând, decidenţii politici ar trebui, de asemenea, să-i avertizeze pe cetăţeni în privin ţa consecinţelor inacţiunii şi să spună adevărul ştiinţiﬁc despre dezastrul cu care ne confruntăm. Experienţa noastră foarte recentă a arătat că „spunerea adevărului” a dus, în cele din urmă, la schim-- bări dramatice de comportament în timpul crizei de Covid-19.

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 115 Rezumând, putem conchide că un stat e pregătit să acţioneze și are toate uneltele și instrumen tele necesare pentru a face asta. Cu toate acestea, în conformitate cu popularita tea crescândă a doctrinei neoliberale, conceptul de„stat paznic de noapte” a dobândit o largă acceptare şi a indus un amplu scepticism, în spe cial în ceea ce priveşte orice noi reglementări sau impozite introduse de stat. Acest lucru este cu atât mai valabil în ECE şi ESE, unde provocările la adresa guvernanţei şi experienţa prăbuşirii totale a statului după destrămarea Uniunii Sovietice i-a încurajat pe oameni să se agaţe de noţiunea be neﬁciului individual. Acest lucru se manifestă şi prin evaziunea ﬁscală enormă din sectorul anga jării, de exemplu. Dintr-o perspectivă social-democrată, acest lucru este deosebit de problematic, deoarece statul trebuie să joace un rol activ pentru prote jarea grupurilor marginalizate de ameninţări (cum ar criza climatică), și trebuie adoptate reglementări care să asigure furnizarea acestei protecţii. Prin urmare, statul trebuie să e„mâna vizibilă” care asigură justiţia socială cu ajutorul puterii instrumentelor redistributive a ate la dispoziţia lui, cum ar ﬁ taxa pe carbon, subvenţiile şi alte forme de stimulente pentru protejarea şi promo varea bunăstării sociale şi economice a tuturor cetăţenilor, în acelaşi timp prezervând mediul. Din nou, putem vedea faptul că acum percepţia sta- tului se schimbă deja, aşa cum arată exemplul destul de dramatic al crizei de Covid-19. Un rol mai activ al statului este vital, iar asta face deja obiectul discuţiilor. Dar cum rămâne cu... ... implicaţiile sociale ale politicilor de tarifare a carbo nlui pentru părţile defavorizate ale societăţii? Cum putem face astfel încât abordarea de tip„poluatorul plăteşte” să despăgubească în mod adecvat pe toată lumea şi să reducă inegalităţile? Calea de urmat: redistribuirea prosperităţii și protejarea celor dezavantajaţi Conform principiilor social-democrate, principala funcţie a politicilor de impozitare este să deter mine redistribuirea properităţii şi să inﬂuenţeze natura creşterii. În cazul politicilor de tarifare a carbonului, asta înseamnă promovarea unei creş teri neutre din punct de vedere climatic, conce pută să ﬁe în beneﬁciul societăţii în întregul ei, în acelaşi timp protejând mediul. Taxa pe carbon este unul din instrumentele ﬁscale folosite de social-democraţi pentru promovarea egalităţii prin destimularea emisiilor şi împiedicarea orică rei persoane să„se salveze cu ajutorul banilor” de soluţiile neutre din punct de vedere al carbonului. În combinaţie cu alte instrumente de politici, cum ar ﬁ un plan neutru din punct de vedere al carbo nului care vizează o reducere treptată a emisiilor dintr-o anumită perioadă de timp, cerinţe tehno logice şi subvenţii, tarifarea corespunzătoare a emisiilor de carbon ne va ajuta să avansăm spre o societate decarbonizată şi să protejăm în mod adecvat cele mai lovite şi marginalizate grupuri ale societăţii, în acelaşi timp protejând şi mediul. Un alt instrument pe care guvernele alese demo cratic îl au la dispoziţie este conceptul rambur sării veniturilor pe cap de om, ceea ce ar facilita redistribuţia prosperităţii şi ar asigura o dezvol tare sustenabilă. Veniturile din taxele pe carbon pot ﬁ utilizate şi pentru îmbunătăţirea recaliﬁcării şi creşterea sprijinului social oferit regiunilor şi indivizilor afectaţi de tranziţie sau pentru ﬁnan ţarea inovaţiilor tehnologice cu carbon redus. Pentru o discuţie despre alte aspecte ale tarifării carbonului, vezi Capitolul 1, pag. 20, şi Capitolul 2, pag. 45.

116 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Partea a II-a: Ce anume susţine argumentul nostru la nivel sub-naţional? Un alt instrument disponibil, cu potenţial substanţial, sunt reţelele globale dedicate combaterii crizei climatice la nivel sub-naţional: Convenţia Primarilor este o iniţiativă ambiţioasă a Comisiei Europene, cu obiectivul de a reuni administraţiile locale care şi-au asumat în mod voluntar ţinte ambiţioase referitoare la climat şi energie. Climate Action Network este o alianţă care conectează peste 1.700 de ONG-uri de mediu din peste 130 de ţări, cu centre regionale de reţea consacrate care coordonează şi susţin eforturile comune de protejare a atmosferei, în acelaşi timp permiţând o dezvoltare sustenabilă şi echitabilă. Reţele de municipalităţi sustenabile, cum ar ﬁ ICLEI sau LAG 21 NRW, care conectează administraţii locale în scopul susţinerii lor pentru schimbul de bune practici şi eforturile comune de creare de politici climatice ambiţioase. Mai multe oraşe şi municipalităţi din întreaga Europă sunt inter-conectate prin intermediul iniţiativelor globale sus-amintite, care aduc laolaltă actori sub-naţionali chiar din ţări conduse prin dictatură, cum ar ﬁ Turkmenistan. Este esen ţial ca instrumentele politice disponibile la nivel sub-naţional să ﬁe exploatate de actorii progresişti şi folosite pentru sprijinirea cetăţenilor din ţările ale căror guverne nu sunt dispuse să acţio neze. Dar, așa cum vom arăta în Capitolul 7, toate acestea sunt mult mai eﬁciente în context democratic(vezi pag. 129). P roiectele energetice conduse de comunități devin populare în întreaga lume. Zilele ăstea, a coperișurile solare devin o priveliște banal ă, ﬁe în mici comunităţi din economii aﬂate în tranziţie, cum ar ﬁ Makedonska Kamenica din Macedonia de Nord, ﬁe în ţinuturi mai mari d in Germania, cum ar ﬁ Rhein-Hunsrück, ambele cunoscute drept pionieri în domeniul tran ziţiei către energia verde. În Makedonska Kamenica, locuitorii şi-au instalat pe acoperişuri panouri solare şi accesează reţeaua electrică în calitate de prosumatori, cu scopul de a reduce emisiile şi de a proﬁta de micile modiﬁcări de reglementare adoptate recent de stat. Unele instrumente suplimentare de susţinere, inclusiv subvenţiile plănuite de administraţia locală, ar putea să extindă această iniţiativă şi să contribuie la transformarea întregii comunităţi într-un microcosmos al energiei sustenabile. În districtul Rhein-Hunsrück, locuitorii au constituit un parteneriat cu companiile locale, iar administraţia locală şi cea naţională au folosit cadrul legal disponibil pentru a crea şi implementa un proiect energetic deţinut de comunitate care le-a permis acestora să joace un rol activ în ediﬁcarea capitalului social, combaterea sărăciei energetice, stoparea migraţiei şi crearea de locuri de muncă. ¹³⁹ Bineînţeles, beneﬁciile pentru cetăţeni sunt mult mai mari atunci când aceste proiecte sunt create de jos în sus, şi nu de sus în jos, o modalitate adoptată, de exemplu, de proiectele similare din China, în care statul are rolul conducător(vezi Capitolul 7, pag. 132).

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 117 Colaborarea cu oraşele este crucială pentru o acţiune climatică eﬁcentă, din cauza nivelului înalt al emisiilor produse de urbanizarea masivă şi de creşterea corespunzătoare a cererii de energie care e de aşteptat în 2050, atunci când se prognozează că două treimi din populaţia lumii va trăi în oraşe(vezi Capitolul 3, pag. 101). Pentru a răspunde în mod adecvat acestor tendinţe, multe oraşe iau deja iniţiativa în privinţa politici- lor de dezvoltare neutre din punct de vedere al carbonului, ﬁe prin strategii de auto-suﬁcienţă energetică, ﬁe prin promovarea locurilor de muncă verzi şi susţinerea programelor de mobilitate fără carbon care oferă rezilienţă economică şi ameliorează sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii ei. Doar în ultimul deceniu, am văzut cum diverse oraşe europene mari precum Hamburg şi Copenhaga, ca şi alte oraşe mai mici precum Koprivnica şi Krk din Croaţia, devin lideri în crearea de politici climatice ambiţioase, parcurgând tranziţia către un transport public cu zero carbon şi promovând sisteme alternative de producţie a hranei şi energiei. În condiţiile în care Agenda 2030 a ONU promovează, împreună cu campaniile cetăţenilor activi, o abordare„glocală”( obiective globale, soluţii locale) de implementare a ODD-urilor, aceste oraşe integrează abil şi reuşit soluţii sustenabile în legislaţia naţională, potenţându-şi şi mai mult rolul şi autoritatea la nivel internaţional. Această putere este utilizată de stat pentru creşterea CDN-urilor, crea-rea unei reţele de oraşe şi municipalităţi sustenabile, facilitarea unei cooperări mai strânse şi reproducerea exemplelor pozitive. Împreună cu utilităţile urbane aﬂate în proprietate publică şi proiectele energetice deţinute de comunitate, cooperativele energetice sunt facilitatori importanţi ai tranziţiei energetice la o dezvoltare neutră din punct de vedere al carbonului şi coincid cu crearea de programe de sprijin din diferite ţări. ¹⁴⁰ Aceste unităţi locale de organizare economică conduse de cetăţeni se concentrează asupra unor interese comunitare cum ar ﬁ impactul de mediu redus şi accesul la energie ieftină pentru toţi, ﬁind în acelaşi timp o sursă de energie şi venit. Experimentul energetic din Feldheim, iniţiat în 1995 de un tânăr inginer, cu sprijinul comunităţii locale, este unul din numeroasele repere locale de succes din sectorul energetic, realizat cu ajutorul unui format de cooperativă care permite prezervarea mediului, în acelaşi timp furnizând venituri populaţiei locale.

118 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Preţurile ﬁabile ale electricităţii şi încălzirii sunt alte beneﬁcii, ca şi locurile de muncă create în această comunitate mică din sud-vestul Berlinului. Astăzi, Feldheim este o cooperativă energetică extrem de populară pentru vizitatorii din jurul globului, ceea ce demonstrează că angajamentul comunitar şi un cadru legislativ favorabil sunt vitale pentru facilitarea energiei sustenabile şi accesibile pentru toţi. Pentru mai multe exemple pozitive de cooperative energetice din democraţii, vezi Capitolul 7(pag. 131). Dar cum rămâne cu... ... concepţiile greşite generate de soarta multor cooperative create la începutul secolului XIX, ca şi de faptul că multe din ele continuă să zacă inactive, fără a face altceva decât să încurajeze corupţia? Calea de urmat: un model de afaceri democratic Concepţiile greşite despre cooperative au fost moştenite din generaţie în generaţie, în ciuda faptului că acestea au servit drept sursă ultimă de aprovizionare, furnizare de servicii şi modalitate efectivă de echilibrare a preţurilor în vremuri de război, inundaţii sau secetă. În comparaţie cu eșecul nanciar și frauda corporatistă pe care le-am văzut în toate formele capitalului, coope rativele continuă să e blamate vehement, fără niciun motiv întemeiat. Documente valide arată că unele cooperative au fost închise din cauza proastei administrări şi corupţiei datorate unor consilii de conducere ineﬁciente şi lipsei responsabilităţii, dar nici organizaţiile publice şi private nu au fost tocmai imune la astfel de comportamente. Ideea din spatele cooperativelor este de a oferi membrilor o platformă de auto-ajutorare, responsabilitate mutuală, egalitate şi echitate, ca şi de a ajuta comunitatea în general. Ele pot servi drept lumină în întuneric pentru grupurile marginalizate şi dezavantajate ale societăţii prin furnizarea de sprijin ﬁnanciar şi servicii fundamentale pentru familiile lor şi copiii acestora, sub forma educaţiei şi sănătăţii, de exemplu. Cooperativele sunt deopotrivă cea mai importantă formă de activitate economică organizată democratic și cea mai democratică formă de a face afaceri. Acesta este motivul pentru care social-democraţii au promovat adesea în inţarea de cooperative. Ţinând cont de acest lucru, şi luând în calcul beneﬁciile pe care le oferă cooperativele în ceea ce priveşte ajutorarea noastră, a familiilor noastre şi a mediului nostru natural, sub forma acţiunii climatice, statul pur şi simplu trebuie să susţină aceste forme democratice de activitate economică în care autoritatea derivă din oferirea calităţii de membru celor mulţi, nu doar câtorva aleşi. Tratamentul ﬁscal favorabil şi subvenţiile pot asigura o concurenţă corectă a cooperativelor energetice pe piaţă şi pot oferi membrilor acestora şi comunităţii mai largi o aprovizionare sigură şi preţuri stabile, în acelaşi timp protejând mediul.

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 119 Partea a III-a: Ce anume susţine argumentul nostru la nivel individual? Aşa cum o călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas, numărul modalităţilor individuale de combatere a crizei climatice sunt nelimitate. Depinde de noi să scoatem din garaj bicicleta ruginită şi să pătrundem cu ajutorul ei în lumea liberă de carbon în care vrem să trăim, în loc să mergem la serviciu cu maşinile. Şi, bineînţeles, beneﬁciile pentru sănătate sunt şi ele numeroase. Pe lângă schimbările de comportament individual precum aceasta, participarea la acţiuni colective şi demonstrarea angajamentului public sunt şi ele importante în ceea ce priveşte acţiunea de la nivel individual. Iar numărul indivizilor care iau parte la evenimente de acţiune climatică precum demonstraţiile„Fridays for Future” a crescut accelerat în jurul globului. Apogeul a fost atins în 2019, când 1.160.000 de oameni au ieşit în stradă, în 166 de ţări, pentru a cere acţiune climatică. ¹⁴¹ Iar susţinerea globală pentru acţiunea climatică nu a scăzut în timpul pandemiei de Covid-19: 71% din participanţii la un sondaj mondial au declarat că încălzirea globală este(cel puţin) la fel de serioasă precum criza Covid-19. Interesant este faptul că cea mai intensă susţinere pentru această aﬁrmaţie a fost găsită în ţările cu venit mediu, nu în Occident. 142 În rândul cetăţenilor UE, susţinerea pentru politici climatice ambiţioase a atins un nou record în 2019. ¹⁴³ 92% din cetăţenii UE vor ca UE să ﬁe neutră din punct de vedere climatic până în 2050, în acord cu faptul că 93% din cetăţenii UE consideră criza climatică o problemă„serioasă”, iar 79%„foarte serioasă”. Iar acum, după doar un an, majoritatea europenilor, sau 58%, ar dori ca ţările UE să-şi reducă emisiile de carbon şi să nu mai emită în exces încă din 2030. ¹⁴⁴ Iar majoritatea lor cred că guvernul ar trebui să poarte principala responsabilitate pentru abordarea crizei climatice, urmat de UE, apoi de administraţiile locale, afaceri şi, bineînţeles, de membrii individuali ai comunităţii, prin intermediul opţiunilor care le sunt disponibile. ¹⁴⁵ Încă şi mai important, 93% din cetăţenii UE îşi schimbă comportamentul şi au luat cel puţin o măsură speciﬁcă de combatere a crizei climatice. În primăvara lui 2019, aceste cifre crescuseră deja la nivelul întregii UE – cu alte cuvinte, chiar dinainte ca demonstraţiile în masă şi mişcările CETĂȚENI UNIȚI PENTRU A PROTEJA CLIMA Cetăţeni UE care consideră criza climatică o problemă serioasă cetăţeni UE își schimbă comportamentul pentru a lupta cu criza climatică cetăţeneşti la scară amplă să atingă apogeul din vara/toamna acelui an. Această susţinere foarte largă şi disponibilitate de schimbare a comportamentului sunt cruciale, deoarece politicile climatice – pe lângă deciziile politice importante cum ar ﬁ tratatele de control al armamentului sau Acordurile de Liber Schimb – nu pot ﬁ decise doar de guvern. Aceste politici trebuie puse în practică de actori individuali. În esenţă, e vorba de schimbarea normelor sociale de comportament sustenabil pentru atingerea unei mase critice de cetăţeni care să adopte, la

120 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice nivel individual, măsuri compatibile din punct de vedere climatic. O nouă veste bună este faptul că există tot mai multe solicitări pentru pentru măsuri care nu sunt legate direct de politici climatice ambiţioase, dar au un efect pozitiv asupra mediului, cum ar ﬁ solicitările pentru mai multe zone pietonale în oraşe, crearea a mai mult spaţiu de recreere sau cererea de reducere a programului de lucru la patru zile pe săptămână. ¹⁴⁶ Susţinerea crescândă pentru astfel de măsuri indică şi o transformare generală a mentalităţilor: mulţi oameni prioritizează acum calitatea vieţii lor în dauna cantităţii de bunuri pe care le acumulează. A avea suﬁcient timp pentru prieteni şi familie, a face ceva semniﬁcativ luării aerului sau cumpărând apă îmbuteliată şi ﬁltre de apă, deoarece apa de la robinet e impură. Comportamentul inteligent din punct de vedere climatic progresează și devine un factor foarte important pentru comportamentul general al cetăţenilor din multe din societăţile noastre. Dacă în trecut a avea o maşină mare, a mânca în ﬁecare zi carne sau, în cazul tinerilor, a zbura la Barcelona în weekend puteau ﬁ simboluri ale statutului, în ziua de azi mulţi cetăţeni(din aceleaşi grupuri privilegiate) ar alege în schimb carsharing-ul sau ar tinde să opteze pentru un stil de viaţă vegetarian/vegan şi să călătorească cu trenul spre destinaţia lor de vacanţă. Termenul de„reticenţă de a zbura” ¹⁴⁷ vehiculat în prezent este o bună ilustrare a acestei mutaţii importante prin pentru societate(ﬁe că e vorba de ajutarea vecinilor sau muncă voluntară) şi aprecierea unui mediu propice vieţii sunt mult mai valoroase decât doar prosperitatea materială. Oamenii recunosc faptul că nu are niciun sens să cheltuie o parte a venitului lor personal crescând pentru combaterea efectelor de mediu – cumpărând măşti faciale şi ﬁltre de aer pentru a face faţă po care comportamentul asociat cu recompensa socială este cel compatibil cu mediul, mai degrabă decât cel nociv acestuia. Această mutaţie s-a produs în doar câţiva ani. Este încurajator să vezi că atât de mulţi oameni adoptă în mod independent un nou stil de viaţă. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte impactul pe o scară mai mare, e important ca, în toate

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 121 domeniile vieţii, soluţiile socio-ecologice să e oferite și promovate în calitate de„nou normal”. Hrana prietenoasă cu mediul(organică, regională, vegetariană/vegană, neîmpachetată) a devenit disponibilă în majoritatea ţărilor europene, iar piaţa pentru alte bunuri sustenabile începe şi ea să crească(articole casnice, haine, cosmetice). A început o transformare a mobilităţii(care acordă mai multă atenţie bicicletelor sau bicicletelor de transport, transportului public şi trenurilor), iar comunităţile îşi manifestă deja susţinerea pentru „cetăţenia energetică” inteligentă din punct de vedere climatic, construcţiile sustenabile şi proiectele de grădinărit comunitare. Dar se mai pot face încă multe pentru extinderea la scară a acestor iniţiative, iar în unele zone alternativele socio-ecologice sunt încă disponibile doar într-o măsură foarte limitată(de exemplu bănci, obligaţiuni şi asigurări sau dispozitive electronice verzi). În sfârşit, dar nu în ultimul rând, am văzut în timpul crizei de Covid-19 că societăţile sunt foarte exibile și că majoritatea cetăţenilor se pot adapta rapid unor noi rutine. Dacă distanţarea socială şi purtarea măştilor pot să devină „noul normal” – chiar dacă unul neplăcut şi incomod –în doar câteva săptămâni, de ce n-ar ﬁ posibilă obişnuirea cu parcurgerea pe bicicletă a unui centru al oraşului fără maşini către grădina noastră comunitară, unde ne putem bucura de o zi însorită de vineri liberă împreună cu prietenii şi familia? Vestea bună e că astfel de schimbări au adesea drept rezultat un efect de avalanşă: oamenii tind să imite obișnuinţele celorlalţi, mai ales ale vecinilor sau prietenilor lor, atunci când acele obișnuinţe par să e apreciate social. În cele din urmă, pe măsură ce folosesc trenul în locul maşinii sau devin vegetarieni în număr din ce în ce mai mare, oamenii vor crea norme sociale sustenabile, ceea ce îi va inspira pe tot mai mulţi să facă şi ei la fel, generând o spirală ascendentă către un viitor mai verde. Dar cum rămâne cu... ... faptul că e posibil ca părţile defavorizate ale societăţii să nu-şi permită produse compatibile din punct de vedere climatic(alimente organice, maşini electrice, panouri solare pentru locuinţele lor) etc.? Calea de urmat: consumul ecologic e mai ieftin Consumul şi comportamentul socio-ecologice trebuie să ﬁe posibile pentru toată lumea. Există patru modalităţi prin care putem realiza acest lucru – unele din ele putând ﬁ organizate la nivel individual, iar altele necesitând mai mult sprijin: 1. În primul şi în primul rând, a consuma mai puţin costă mai puţin. În termenii obiceiurilor alimen tare, a consuma mai puţină carne şi mai puţine lactate e şi mai sănătos. Multe bunuri manufactu rate ar trebui furnizate şi sub forma unei închirieri economice – bunuri precum maşinile de găurit sau de cusut, care de regulă sunt folosite doar câteva minute pe an, sau bicicletele de transport. 2. În al doilea rând, produsele durabile și reparabile sunt mai ieftine decât tricourile ultra-ieftine, smartphone-urile imposibil de reparat sau maşinile de spălat care încetează să mai funcţio- neze exact când le expiră perioada de garanţie. Bineînţeles, individul nu are puterea de a facilita această schimbare: comunităţile ar trebui să ofere chirii accesibile pentru„cafenelele pentru reparaţii” şi trebuie implementate, în sfârşit, reglementări de ecodesign care să prescrie faptul că produsele trebuie să ﬁe reparabile. Un cadru legislativ naţional sau european(„dreptul de a repara”) ar stimula şi opţiunile pentru un consum sustenabil şi accesibilitatea acestuia. 3. În al treilea rând, magazinele second-hand online și oﬄine oferă alternative economicoase și sustenabile – mai ales pentru bunuri precum hainele pentru copii, care sunt folosite doar câteva luni. 4. În al patrulea rând, subvenţiile pentru produsele ecologice trebuie evaluate din punctul de vedere al efectelor lor distributive: este posibil doar ca

122 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice proprietarii de case să proﬁte de tarife de alimentare pentru panourile solare sau oricine poate să intre într-o cooperativă care investeşte în energii regenerabile sau să folosească un instrument de energie regenerabilă pentru chiriaşi? Este preferabilă subvenţionarea maşinilor electrice, care chiar şi la un preţ uşor redus continuă să ﬁe accesibile doar unei minorităţi, sau a trenurilor şi bicicletelor(de transport)? În multe cazuri, soluţia cea mai justă din punct de vedere social este și cea care va contribui cel mai mult la limitarea crizei climatice. Dar cum rămâne cu... ... argumentul că discursul despre limitarea consumului este dominat de indivizi din ţările bogate care au deja de toate şi acum vor să îi împiedice pe alţii să consume în acelaşi mod? Calea de urmat: un discurs condus de Sudul Global Trecerea la un stil de viaţă socio-ecologic nu este o evoluţie care aparţine exclusiv ţărilor industrializate bogate. De fapt, multe din discursurile din Occident se bazează pe concepte de căi de dezvoltare alternative care vin din Sudul Global, cum ar ﬁ„Buen Vivir” din Anzi sau„Ubuntu” din Africa de Sud. ¹⁴⁸ În întreaga lume, tinerii mai ales sunt foarte îngrijoraţi că generaţia lor şi cele care vor urma vor moşteni o planetă nelocuibilă, ceea ce îi face să caute alternative sustenabile. În cele din urmă, nu avem nimic de câștigat dacă facilităm la maxim consumul pentru un număr limitat de cetăţeni prosperi din jurul globului, care se întâmplă să se născut în această generaţie. ¹⁴⁹ În schimb, ar trebui să ne concentrăm asupra asigurării unei vieţi bune pentru toţi membrii societăţii, pentru copiii şi nepoţii noştri. O economie sustenabilă ne va oferi şi noi servicii, noi produse şi noi oportunităţi de dezvoltare economică – fără consecinţele negative ale„vechii” economii. Dacă ţările decid să rămână la vechile modele ale consumului şi producţiei, ele îşi vor pierde avantajul competitiv şi îşi vor diminua şansele de îmbunătăţire a standardelor de trai şi calităţii vieţii. Dar cum rămâne cu... ... consecinţele sociale pe care alegerile individuale de limitare a crizei climatice şi prezervare a mediului le pot avea asupra economiei mondiale? Calea de urmat: reorientarea comerţului global Modiﬁcarea alegerilor individuale ar avea cu certitudine un impact asupra economiei globale şi, chiar dacă intenţia este salvarea planetei, este posibil să existe unele efecte nedorite, cum ar ﬁ locurile de muncă pierdute în domeniul ﬂoriculturii din Kenia, rezultat al promovării cumpărării de ﬂori crescute pe plan local în Marea Britanie, de exemplu. Politicile climatice sunt complexe, acest lucru nu a fost contestat niciodată şi, drept rezultat, este posibil să apară provocări precum aceasta atunci când obiectivul este de a face ca politicile să ﬁe incluzive şi juste pentru toate generaţiile şi regiunile. E nevoie de soluţii de dezvoltare alternative, care să ofere nişte standarde sociale şi de mediu decente care împiedică ﬁrmele să îşi relocheze amprenta ecologică departe de economiile lor naţionale şi, în acelaşi

6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice – 123 timp, să beneﬁcieze de forţa de muncă ieftină din străinătate. ¹⁵⁰ Lăsând la o parte exemplul cu ﬂorile de mai sus, de ce ar exporta kenienii fructe şi legume în Marea Britanie sau aiurea atunci când guvernul lor tocmai a anunţat o stare de urgenţă din cauza lipsei hranei? Covid-19 ne-a demonstrat, din nou, că am ajuns la un punct în care trebuie neapărat să ne orientăm producţia internă către cererea internă şi să creăm comunităţi locale cu rezilienţă mai mare, în loc să mergem pur şi simplu mai departe pe o cale a globalizării care nu e în beneﬁciul egal al tuturor şi în cadrul căreia dreptul la un loc de muncă e deﬁnit drept beneﬁciu. La urma urmei, aşa cum am subliniat la începutul acestui capitol, chestiunile sociale și ecologice nu sunt reciproc con ictuale, ci apar ca rezultat al unui model economic injust consacrat în timp. Nu trebuie decât să ne uităm la industria textilă, care ne dă posibilitatea să consumăm cantităţi imense de textile la preţuri ultra-mici, lucru posibil doar datorită salariilor şi condiţiilor de lucru proaste din unităţile de producţie din Bangladeş şi alte ţări în curs de dezvoltare. Libera circulaţie şi alocare a capitalului nu a fost urmată de politici de impozitare şi redistribuţie adecvate, care să asigure tuturor beneﬁcii în mod egal. Şi, chiar dacă mulţi susţin că locurile de muncă sunt o oportunitate şi o sursă de venit pentru mulţi lucrători din aceste ţări, ar trebui oare să conti-nuăm să permitem ca un loc de muncă să ﬁe deﬁnit drept oportunitate, şi nu drept fundamental? Într-o democraţie, această mutaţie poate ﬁ realizată cu ajutorul puterii instituţionale dobândite de-a lungul anilor de sindicate şi poate garanta o aliniere mai bună a progresului social cu cel ecologic în societate. Către ce tindem? Modi carea comportamentelor pentru atingerea unor moduri de viaţă mai sustenabile la nivel individual și local devine realitatea noastră – începând cu conştientizarea crescândă a responsabilităţii personale pentru o percepţie comună a apartenenţei şi recunoaşterea legăturii indispensabile dintre ﬁinţele umane şi mediul lor. De la supra-naţional la sub-naţional, de la nivelul guvernamental la cel individual, acest capitol a schiţat numeroase unelte și instrumente a ate deja la dispoziţia noastră, ﬁe sub forma cooperativelor energetice, ﬁe sub cea a deciziilor de consum individuale. Să le folosim cu înţelepciune şi să încetăm să mai deﬁnim gestionarea dioxidului de carbon drept dilemă globală. E timpul să înţelegem limbajul naturii care, tradus în cifre, înseamnă păstrarea creşterii temperaturii globale sub 1,5°C. Trebuie să facem astfel încât acest obiectiv să se aﬂe în centrul deciziilor noastre politice, economice și individuale, pentru salvarea planetei și crearea de locuri de muncă mai bune, reducerea inegalităţilor și îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru toţi.

124 – 6 Instrumente politice de combatere a crizei climatice Note de subsol și Surse Note de subsol ¹³⁷ Vezi http://www.cycling-embassy.dk/wp-content/uploads/2017/07/Velo-city_handout.pdf(accesat ultima oară pe 24.05.2020). ¹³⁸„Business as usual”, în original(n. tr.). ¹³⁹ Pentru mai multe informa ţii, vezi –Rhein Hunsrück, Germany. ¹⁴⁰ Ibid: 20. ¹⁴¹ Vezi https://fridaysforfuture.org/what-we-do/strike-statistics/list-of-countries/(accesat ultima oar ă pe 07.05.2020). ¹⁴² Vezi https://www.swissre.com/risk-knowledge/risk-perspectives-blog/will-our-behavioural-change-from-covid19-helpus-ﬁght-climate-change.html(accesat ultima oar ă pe 24.05.2020). ¹⁴³ Pentru mai multe informaţii despre aceste cifre, vezi Raportul special al Eurobarometrului(aprilie 2019): trecere în revistă https://ec.europa.eu/clima/citizens/support_en, raportul complet https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/ﬁles/support/docs/report_2019_en.pdf(accesat ultima oar ă pe 17.04.2020). ¹⁴⁴ Garton Ash, Timothy şi Zimmermann, Antonia(2020): In Crisis Europeans Support Radical Positions, BST-Vorlage 2013, Bertelsmann Stiftung. ¹⁴⁵ Opiniile europene surprinse în sondajul nostru special. ¹⁴⁶ Acest lucru este sus ţinut de majoritatea cetăţenilor americani şi britanici şi ar putea contribui la combaterea crizei climatice. Vezi https://www.theguardian.com/commentisfree/2019/jun/21/help-the-planet-work-a-four-day-week (accesat ultima oar ă pe 17.04.2020). ¹⁴⁷„Flight shame”, în original(n. tr.). ¹⁴⁸ Ve zi, de exemplu Buen vivir: the social philosophy inspiring movements in South America or Post-Development concepts? Buen Vivir, Ubuntu and Degrowth(accesat ultima oar ă pe 20.04.2020). ¹⁴⁹ O treime din totalul persoanelor cu cea mai mare amprent ă ecologică trăiesc în ţările cu venit mediu; vezi Capitolul 1 sau Human Development Report 2019, pag. 179(accesat ultima oar ă pe 20.04.2020). ¹⁵⁰ Leipold, Bruno şi Morgante, Francesca(2012): The Impact of the Flower Industry on Kenya's Sustainable Development, disponibil la: https://www.researchgate.net/publication/323966320_The_Impact_of_the_Flower_Industry_on_Kenya's_ Sustainable_Development(accesat ultima oar ă pe 23.04.2020). Surse 15 National and Sub-national Policies and Institutions

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Democraţiile sunt cele mai potrivite pentru asigurarea unor politici climatice eﬁciente şi juste. Reciproc, în condiţiile unor politici climatice ambiţioase, putem proteja şi democraţiile noastre.

Dezbaterea despre corelaţia dintre sistemele politice ale ţărilor şi deciziile de politici a fost o prezenţă constantă în domeniul schimbării climatice. În acest capitol, vom descrie mai întâi modul în care societăţile noastre democratice sunt ameninţate, astăzi, de criza climatică. Apoi vom continua prin a argumenta că tocmai aceste sisteme democratice sunt foarte potrivite pentru crearea de politici climatice eﬁciente. Sunt atât de încântată că vom avea electricitate doar din surse regenerabile! Să sperăm că proiectul pilot regional va încuraja guvernele naţionale să își schimbe politicile energetice. Dar eu îngheţ! Dragă, sunt convins că vechiul sistem de furnizare a electricităţii era mult mai bun!

127 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Partea I: Politicile climatice ambiţioase stabilizează democraţiile noastre Pentru a prezerva sistemele democratice și pluraliste pentru a căror consacrare am luptat atât de mult timp este esenţial să acţionăm în privinţa crizei climatice. În perioadele de criză, procesele democratice de luare a deciziei tind să e suspendate, iar libertatea personală este adeseori restricţionată. Executivului i se cere să ia decizii rapide şi ample, de exemplu atunci când o ţară este cuprinsă de incendii de pădure, la graniţele unei naţiuni sosesc milioane de refugiaţi climatici sau producţia de electricitate scade din cauza penuriilor de apă care creează greutăţi pentru funcţionarea barajelor hidroelectrice, centralelor electrice nucleare şi centralelor electrice alimentate cu cărbune. În astfel de scenarii, nu există timp pentru discutarea contra-măsurilor cu partidele de opoziţie din parlament, pentru pregătirea audierii experţilor, pentru a aştepta rezultatele sondajelor de opinie şi nici măcar pentru ca următoarele alegeri să arate care este voinţa adevăratului suveran, cetăţenii. Democraţiile noastre se bazează pe compromis, dar acesta își atinge limitele atunci când circumstanţele fac imposibilă respectarea nevoilor și drepturilor fundamentale ale întregii populaţii: nu este posibilă conformarea la principiul„nimeni nu e lăsat în urmă” atunci când populaţia unei întregi capitale trebuie evacuată sau când milioane de oameni trebuie mutaţi din cauza creşterii nivelului mării. Niciun buget de stat nu are su ciente fonduri pentru a oferi despăgubiri adecvate tuturor grupurilor afectate de-a lungul deceniilor de criza climatică – membri marginalizaţi ai societăţii care trebuie să-şi reconstruiască casele după o furtună puternică, fermieri care se confruntă cu recolte proaste repetate sau ﬁrme care dau faliment după ce au investit într-un port de pe un râu secat(vezi şi Capitolul 1, pag. 16). Criza de Covid-19, care a încurajat proceduri de luare a deciziei de tip autoritar, a dus la încălcarea unor drepturi fundamentale, a produs distorsiuni economice şi a sporit injustiţiile sociale, pare un preludiu al stării de urgenţă recurente cu care va trebui să ne confruntăm atunci când criza climatică va ajunge la deplinătatea ei. Nu e un lucru căruia va trebui să-i facem faţă doar câteva luni, ci multe secole, mai mul-te decât ne place să ne imaginăm. În timpul pandemiei de Covid-19 am văzut şi că dezbaterile care reprezintă diverse nevoi şi opinii ale multor grupuri de interese diferite, un avantaj tipic al sistemelor democratice, au încetat aproape complet. Atunci când criza lovește, atenţia publică și mediatică rămâne puternic concentrată asupra acestui unic subiect. Explozia chiriilor, disparităţile salariale dintre femei şi bărbaţi şi alte preocupări sociale care dominau înainte ştirile au dispărut aproape complet din discursul public. Vestea bună e că democraţiile sunt deosebit de potrivite pentru tratarea crizei climatice, aşa cum vom arăta în secţiunea următoare.

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase – 128 Partea a II-a: Sistemele democratice sunt potrivite pentru crearea şi implementarea de politici climatice ambiţioase. Statisticile arată că există o strânsă corelaţie între democratizare și politicile de mediu: democraţiile deplin dezvoltate au scoruri mult mai bune decât statele autoritare în clasamentele internaţionale ale politicilor energetice ambiţioase(imagine adesea distorsionată de unele contra-exemple proeminente cum ar ﬁ SUA sau Australia). ¹⁵¹ Convenţia de la Aarhus, care reglementează„ accesul la informaţie, participa rea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu”, a fost semnată aproape exclusiv de state democratice. ¹⁵² Chiar și la nivel individual, oamenii care preferă valorile autoritare manifestă (în medie) mai puţină preocupare pentru chestiunile de mediu. ¹⁵³ Această corelaţie poate ﬁ explicată prin trei caracteristici ale sistemelor democratice: a) libertatea de exprimare, b) elaborarea incluzivă a politicilor şi c) un grad mai înalt de transparenţă. a) Libertatea de exprimare: Dacă cei care trăiesc în state autocratice depind de eventualitatea ca liderii autoritari ai acestora să decidă că încălzirea globală e o problemă sau nu, ¹⁵⁴ cetăţenii statelor democratice au acces la numeroase modalităţi de exprimare a voinţei lor politice şi, pe măsură ce tot mai mulţi cetăţeni recunosc impactul crizei climatice, guvernele democratice sunt determinate să acţioneze. Într-un sondaj global, aproape 70% din respondenţi au subliniat că„dacă guvernele lor nu acţionează acum pentru combaterea schimbării climatice, atunci ele îşi dezamăgesc cetăţenii”. Şi aproape 60% din ei au spus că„ar ﬁ descurajaţi să voteze pentru un partid politic ale cărui politici nu iau în serios schimbarea climatică”. ¹⁵⁵ Bineînţeles, liderii autoritari nu trebuie să acorde prea multă atenţie unor astfel de sondaje de opinie şi nici petiţiilor, manifestaţiilor de masă sau grevelor şcolare(în cazul în care astfel de instrumente ale exprimării politice sunt permise). Într-o democraţie n-ar trebui să existe„noi şi guvernul”. Rolul instituţiilor democratice este de a face astfel încât facilităţile publice să răspundă nevoilor cetăţenilor, inclusiv ale celor mici care încă nu pot vota, dar al căror cuvânt totuşi contează. Societăţile guvernate democratic oferă mecanisme instituţionalizate de participare şi reprezentare adecvată. Astfel, este obligaţia organismelor şi instituţiilor aﬂate la conducere să ofere un mediu care face posibilă o transformare sustenabilă. Există o tendinţă crescândă, atestată de numeroasele iniţiative individuale şi colective ale cetăţenilor, de conştientizare tot mai mare, mai ales în rândul celor tineri, a nevoii de a crea o infrastructură care permite soluţii neutre din punct de vedere al carbonului atât compatibile cu mediul, cât şi beneﬁce societăţii umane. b) Elaborarea incluzivă de politici: Ca partener al cetăţenilor, un stat democratic nu are nevoie să reinventeze roata, ci poate îmbrăţișa acele iniţiative și propuneri ale societăţii civile menite să satisfacă nevoile cetăţenilor. Exemplele de bune practici iniţiate de a) comunităţi, b) partide, c) iniţiative ale ONG-urilor şi cetăţenilor sau d) cooperative pot ﬁ extinse la scară cu uşurinţă. Într-o democraţie, acești actori sub-naţionali au libertatea de a experimenta, adică nu trebuie să aştepte instrucţiuni sau aprobare„de sus”, şi joacă un rol important în canalizarea informaţiilor despre proiectele de succes către stat sau chiar către instituţiile de la nivel internaţional. Orașele și comunităţile joacă un rol dual în ceeace priveşte proiectele climatice inovatoare: în primul rând, comunităţile testează noi abordări,

129 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase care pot ﬁ reproduse la nivel naţional şi dincolo de acesta. În al doilea rând, ele oferă un spaţiu în care cetăţenii pot să experimenteze autoe cacitatea şi să înveţe să aibă încredere în propria capacitate de a schimba lucrurile în bine. Mulţi primari social-democraţi ţin la iniţiativele de susţinere a cetăţenilor de către cetăţeni care produc politici social-ecologice beneﬁce pentru toată lumea. Largul spectru de instrumente pe care comunităţile le pot folosi pentru a limita criza climatică a fost descris în Capitolul 6(vezi pag. xxx). Bineînţeles, comunităţilor le e mai uşor să implementeze reglementări progresiste dacă politicienii locali au un cuvânt de spus în această privinţă. Acesta este motivul pentru care multe comunităţi îşi lărgesc din nou competenţele prin remunicipalizarea utilităţilor. În Hamburg, de exemplu, un referendum reuşit iniţiat de cetăţeni a determinat administraţia locală să răscumpere reţeaua electrică a oraşului de la una din cele mai mari companii de energie germane, bazată în mare parte pe cărbune şi energie nucleară, şi să înceapă tranziţia către energie regenerabilă şi sisteme de încălzire sustenabile. La fel, oraşul Skopje a decis recent să remunicipalizeze gestionarea deşeurilor. Partide: ca lideri politici ai comunităţilor şi provinciilor, reprezentanţii partidelor pot să implementeze pe teren proiecte inovatoare – şi astfel să le dovedească votanţilor şi adversarilor politici de la guvernare că pot să ofere soluţii mai bune. Este foarte încurajator să vezi că din ce în ce mai multe partide social-democrate îmbrăţişează ideea unor politici sociale şi de mediu ambiţioase, inclusiv efortul colectiv de a înfrunta criza climatică. Tot mai mulţi social-democraţi luptă pentru o acţiune climatică ambiţioasă, pentru protejarea valorilor pe care le reprezentăm – justiţie socială, solidaritate cu grupurile marginalizate din societăţile noastre naţionale şi de la nivel internaţional şi un viitor propice vieţii pentru copiii noştri. Vedem probe pentru acest lucru în întreaga lume: înﬁinţarea unei„platforme climatice” speciale pentru campania prezidenţială de către Bernie Sanders,„New Deal”-ul Verde pentru Europa al lui Frans Timmermans, actuala mutaţie din SPD-ul german, care susţine o transformare a mobilităţii, şi ambiţiosul manifest electoral al partidului social-democrat din Macedonia de Nord, pentru a aminti doar câteva. Aşa cum am descris în Capitolul 1(pag. 26), aceste concepte social-ecologice nu sunt noi pentru social-democraţie, dar în ultimii câţiva ani au devenit mai importante – uneori din cauză că politicienii au înţeles impactul social al crizei climatice, alteori pentru că au înţeles că dacă nu susţin acţiunea climatică îşi vor pierde votanţii, dat ﬁind că preocuparea cetăţenilor faţă de criza climatică a crescut puternic. Iniţiative ale ONG-urilor și cetăţenilor: împreună cu comunităţile, iniţiativele ONG-urilor și, din ce în ce mai mult, ale cetăţenilor devin motorul politicilor climatice ambiţioase din întreaga lume. În timp ce micile iniţiative pot genera bune practici locale, dialogul despre bunele practici dintre ONG-urile climatice consacrate are loc la nivel naţional sau chiar internaţional – făcând ca proiectele de mobilitate reuşite din Bogota să ﬁe implementate şi la Berlin, de exemplu. În societăţile democratice, ONG-urile nu acţionează doar în calitate de„câini de pază”, examinând în mod constant deciziile politice, ci acţionează, în multe ţări, şi ca parteneri ai decidenţilor, furnizând politicienilor idei sau studii inovatoare. Dacă ONGurile consacrate au adesea susţinători de durată şi personal specializat pe care se pot baza, iniţiativele cetăţeneşti au devenit atrăgătoare pentru cei care luptă pentru o cauză anume(de exemplu, împotriva construirii unei noi centrale energetice pe cărbune în provincia lor) sau care vor să-şi folosească abilităţile în regim de voluntariat. Dacă mişcările cetăţeneşti care se concentrează asupra

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase – 130 acţiunii climatice sunt de mulţi ani în creştere, 2019 a asistat la o susţinere fără precedent pentru noi mişcări(de masă) cum ar ﬁ„Fridays for Future” sau„Extinction Rebellion”. Sindicatele pot contribui la încurajarea inovării socio-ecologice în companiile individuale(cum ar ﬁ măsurile de economisire a energiei pentru funcţionarea anumitor utilaje), în întregi sectoare (cum ar ﬁ trecerea la mai multă sustenabilitate în industria chimică germană) sau în societate în ansamblu(cum ar ﬁ promovarea unei reduceri a programului de lucru, ceea ce are co-beneﬁcii de mediu pozitive). Aşa cum am descris în Capitolul 1 (pag. 27), în multe cazuri sindicatele de astăzi sunt aliaţi care luptă pentru o tranziţie ecologică justă, unindu-se sub sloganul„nu există locuri de muncă pe o planetă moartă”. De fapt, ţările cu niveluri înalte de sindicalizare au amprente de carbon per capita mai mici. ¹⁵⁷ Astfel, faptul că lucrătorii şi angajaţii au un cuvânt de spus este o necesitate nu doar din perspectivă democratică, ci şi în ceea ce priveşte puterea de a schimba societate în bine de jos în sus. Cooperativele sunt cel mai echitabil şi eﬁcient format susţinut de societăţile democratice puternice pentru asigurarea, din perspectivă economică, a unor politici climatice incluzive şi progresiste(vezi Capitolul 6, pag. 117). Aici e important să remarcăm faptul că acestea funcţionează mult mai bine într-un context democratic în care cetăţenii au posibilitatea de a participa liber la proiectele existente. În statele autoritare au fost înﬁinţate(de sus în jos) foarte puţine cooperative. ¹⁵⁸ Ceea ce au unic proiectele iniţiate în democraţii de comunităţi, partide, ONG-uri, iniţiative cetăţeneşti sau cooperative este că pentru conducerea unor astfel de iniţiative progresiste și aducerea lor pe scena publică e nevoie doar de un mic număr de oameni. Cetăţenii activi, dedicaţi ameliorărilor sociale pentru toţi, concep soluţii pentru localizarea producţiei de hrană, textile şi energie(pentru a aminti doar câteva exemple) într-un mod inovator, energic şi responsabil. Acţiunea colectivă pe care o vedem astăzi la nivel local, susţinută în mod adecvat şi de administraţia locală, şi de guvernul naţional, va ﬁ în folosul generaţiilor de mâine. Instrumentele democratice ale participării publice şi procesele incluzive de luare a deciziei permit propunerea şi implementarea unor idei şi schimbări susţinute de o structură de jos în sus de către cetăţenii activi care, cu ajutorul urbaniştilor, inginerilor şi al altor experţi, ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la modelarea unui viitor sustenabil pentru comunitatea lor. Prin urmare, comunităţile merită să li se acorde şansa de a experimenta şi alege pentru ele însele cele mai bune soluţii pentru un viitor sustenabil, pe baza Acordului de la Paris şi a Agendei 2030. Toate experienţele pozitive de până acum ale proiectelor comunitare, ale proiectelor de producţie şi transport sustenabile şi compatibile climatic ale energiei şi hranei, constituie o parte esenţială a acestui proces.

131 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Actorii sub-naţionali contribuie și ei la luarea de decizii informate de probe: reprezentanţii iniţiativelor cetăţeneşti pot, de exemplu, să aducă un proiect de succes în atenţia parlamentarului lor în timpul întâlnirilor personale sau ONG-urile pot să explice la o audiere de ce a eşuat o anumită idee. Un bun exemplu pentru acest proces de canalizare a informaţiei în sus este„planul climatic de la bază”, care strânge şi evaluează numeroase idei de reducere a emisiilor de CO2 într-o manieră cât mai rapidă şi mai echitabilă social. ¹⁵⁹ În statele sociale democratice, situaţia grupurilor marginalizate este luată în calcul de la bun început atunci când sunt introduse noi politici. Astfel, există o probabilitate mai mare ca politicile climatice să ﬁe concepute într-un mod care asigură mai multă justiţie socială şi previne mărirea decalajelor sociale(cum am văzut în Capitolul 1, pag. 16). În schimb, de multe ori stilul de luare a deciziei„de sus în jos” al regimurilor autoritare dă greș: liderii autoritari sunt mai predispuși să adopte rapid strategii climatice – fără prea multă dezbatere anterioară între membrii cabinetului, parlament sau public. Totuși, chiar dacă aceste strategii arată bine pe hârtie, implementarea lor este adesea stânjenită din cauză că nu au fost luate în calcul nevoile şi capacitatea actorilor sub-naţionali. Comunităţile pot să nu dispună de oameni caliﬁcaţi sau de interesul de a implementa strategii care nu au nimic de-a face cu realităţile de pe teren. ¹⁶⁰ În aceste regimuri, experţii au o inﬂuenţă limitată atunci când sunt formulate noi politici şi nu există nici dialog regulat cu reprezentanţii societăţii civile, nici discuţii deschise cu alegătorii. Drept consecinţă, nu există niciun proces care să asigure aplicabilitatea politicilor înainte ca acestea să ﬁe implementate. De asemenea, în regimurile autoritare există mai puţine exemple aplicate de bune practici: adesea, liderii comunităţilor nu au nici libertatea politică, nici ﬁnanţele disponibile necesare testării de politici climatice inovatoare. De asemenea, e posibil

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase – 132 ca ei să nu aibă nicio motivaţie de a face asta, de oarece noile numiri ale susţinătorilor lor politici depind nu de popularitatea în rândul votanţilor, ci de capriciile liderului autoritar. Iar dacă iniţiati velor cetăţeneşti sau ONG-urilor independente nu li se îngăduie nici măcar să existe, e evident că ele nu pot consacra niciun fel de bune practici. În regimurile autoritare există şi un risc crescut de corupţie și ine cienţă care face ca strategiile cli matice să e depășite la toate nivelurile. În con diţiile unui discurs public şi ale unei libertăţi me diatice drastic restricţionate, corupţia şi frauda pot înﬂori. De exemplu, dacă este posibil – şi mai ieftin – să mituieşti un auditor, atunci ﬁltrele cent ralelor energetice pe cărbune vor rămâne închise. Iar dacă judecătorii îşi bazează decizia pe mări mea plicului primit„pe sub masă”, atunci acel auditor nu va ﬁ niciodată tras la răspundere. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, dacă jurnaliştii independenţi nu au libertatea de a dezvălui ast fel de scandaluri, atunci strategiile climatice pot continua să arate bine pe hârtie – dar emisiile nu vor ﬁ reduse. Bineînţeles, există cazuri de fraudă şi corupţie şi în societăţile democratice. Activităţile lobby-ştilor, mai ales, sunt adesea un motiv de preocupare – şi multe din aceste organizaţii se opun unei treceri la un viitor sustenabil. Cu toate acestea, statisticile arată că democraţiile consacrate au niveluri sem niﬁcativ mai reduse de corupţie – din simplul motiv că astfel de cazuri pot ﬁ dezvăluite de me dia independentă sau denunţători, şi pentru că politicienii cunoscuţi drept corupţi îşi pot pierde funcţia prin vot. ¹⁶¹ Acest lucru este important mai ales pentru implementarea politicilor climatice şi a altor politici de mediu, care pot funcţiona doar dacă implementarea lor este asigurată la ﬁecare nivel, adică dacă ﬁrmele sau şoferii care încalcă zonele pietonale nu pot să scape cu ajutorul mi tei, în dauna tuturor celorlalţi. Din perspectivă social-democrată, e important să promovăm tocmai aceste caracteristici ale sistemelor noastre democratice: libertatea de exprimare, elaborarea incluzivă de politici, spre deosebire de deciziile luate de sus în jos, ca și anti-corupţia și transparenţa au avut toate un loc proeminent pe agenda social-democrată – practic încă de la naşterea social-democraţiei. Prin urma re, este o veste foarte bună că tocmai aceste ca racteristici ale sistemelor noastre de guvernare oferă un cadru ideal pentru formularea de politici climatice ambiţioase. Dar cum rămâne cu... ... preocuparea că sistemele democratice, care au ca ţel suprem găsirea unui compromis bun pentru toate gru purile de interese, nu pot trata criza climatică deoarece nu poţi să închei acorduri politice cu atmosfera plane tei? N-ar trebui să înﬁinţăm adunări ale cetăţenilor care să abordeze această provocare? Calea de urmat: consultarea publică, în plus faţă de procedurile democratice consacrate Procesele democratice de luare a deciziei necesită timp şi, atunci când vine vorba de ţinta de 1,5°C, timpul nu e de partea noastră. Pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, procesul democratic şi participativ de luare a deciziei este pur şi simplu mai eﬁcient pe termen lung şi este, cu certitudine, un element pe care vrem să-l înscriem într-un viitor social-ecologic. Pentru mulţi social-democraţi şi cetăţeni progresişti, noile instrumente ale demo craţiei directe sunt foarte atrăgătoare, dar consa crarea lor ar necesita de asemenea timp. Pur şi sim plu nu este fezabil să aşteptăm ca mai întâi să ﬁe implementate aceste reforme politice şi apoi să ne pregătim să acţionăm în privinţa crizei climatice – pentru că, la acel moment, ţinta de 1,5°C va ﬁ cu siguranţă de neatins. Atunci care este soluţia? 1. În primul rând, aşa cum am demonstrat mai sus şi în Capitolul 6, actualele noastre sisteme demo cratice reprezentative sunt perfect capabile să

133 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase trateze criza climatică, cu condiţia ca politicienii să folosească toate instrumentele pe care le au la dispoziţie(aşa cum au făcut în timpul crizei de Covid-19). 2. În al doilea rând, unele instrumente ale consultării publice cum ar ﬁ adunările sau comisiile cetă ţenilor pot ﬁ un adaos foarte bun faţă de proce sele politice consacrate, dar nu trebuie să le înlo cuiască. Două exemple pozitive ar ﬁ referendu murile organizate în Macedonia de Nord în 2016 referitor la deschiderea unor noi mine de aur¹⁶² şi, în Irlanda(şi apoi în Marea Britanie şi Franţa), înﬁinţarea unor adunări ale cetăţenilor care au conceput recomandări pentru limitarea crizei climatice.¹⁶³ 3. În al treilea rând, din cauză că nu putem negocia cu climatul, compatibilitatea cu Acordul de la Paris trebuie asigurată de la bun început. De ex emplu, toate părţile interesate ar trebui aduse laolaltă cu ajutorul unor„comisii ale cărbunelui” care să discute o strategie justă social de ieşire pâ nă la o anumită dată care să ﬁe în acord cu ţinta de 1,5°C – dat ﬁind faptul că data însăşi a elimi nării cărbunelui nu poate ﬁ negociată(vezi şi Capi tolul 1, pag. 28). 4. În al patrulea rând, ar trebui să abordăm proble mele de astăzi cu ajutorul instrumentelor și resur selor pe care le avem în acest moment – și n-ar trebui să renunţăm niciodată. Chiar dacă anumi te ţări nu vor adopta, în 2020, ţinte de reducere a CO² în conformitate cu Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice, conştientizarea publică exis tă, presiunea creşte şi instrumentele de monito rizare sunt disponibile. Dacă o dată a eliminării cărbunelui nu ia în calcul ţinta de 1,5°C, ea va trebui renegociată. Dacă nu anul acesta, atunci următorul. Dar cum rămâne cu... ... asigurarea unui nivel adecvat de reprezentare a tutu ror cetăţenilor în procesele de luare a deciziei de jos în sus? Calea de urmat: modelarea unei transformări social-ecologice împreună Multe proiecte climatice sunt nu doar în bene ciul grupurilor marginalizate(cum am arătat în Capi-

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase – 134 tolul 1, pag. 16), ci sunt create în colaborare cu acestea – întărind, prin asta, senzaţia lor de autoeﬁcacitate şi încurajându-le să participe mai activ. Obiectivul social-democrat al unei participări spo rite a grupurilor defavorizate este parte integran tă a acestor proiecte climatice: numeroase comu nităţi oferă fonduri sociale pentru proiecte clima tice implementate de cetăţenii mai puţin pros peri, cum ar ﬁ ţinutul Rhein-Hunsrück din una din cele mai s ărace regiuni rurale ale Germaniei. În adăposturile pentru oamenii străzii din oraşul polonez Słupsk, de exemplu, au fost instalate be curi eﬁciente energetic nu doar pentru, ci şi de către aceştia. Iar grădinile comunitare înﬁinţate în cartiere marginalizate din întrega lume, prin iniţiative colaborative cu cetăţenii, au nu doar efecte pozitive asupra sănătăţii şi bunăstării indi viduale, ci şi îmbunătăţesc coeziunea socială şi potenţează„simţul comunitar”.¹⁶⁴ Chiar dacă nu toţi cetăţenii sau membrii unei co munităţi sunt interesaţi de procesele de luare a deciziei sau au timp să participe la ele, nici măcar în cele mai democratice societăţi, este vital să ne străduim să facem astfel ca societăţile noastre democratice să se deschidă şi mai mult şi să ofere instrumentele şi mecanismele care îi încurajează și îi capacitează pe toţi să modeleze viitorul nostru socio-ecologic. Trebuie extinse noile con cepte care reduc pragul cetăţeniei active, cum ar ﬁ platforma socială de inovaţie SynAthina creată în Atena pentru facilitarea consultării şi angajării cetăţenilor, grupurilor comunitare şi iniţiativelor societăţii civile, în scopul găsirii de soluţii la pro blemele urbane care pot ﬁ comunicate şi discu tate cu administraţia locală, comunitatea de afaceri şi liderii politici.¹⁶⁵ Dar cum rămâne cu... ... ideea că unele ONG-uri de mediu sunt orientate mai mult către interesele lor decât către cetăţeni? Calea de urmat: un actor esenţial pentru politicile climatice ambiţioase Sectorul ONG joacă un rol vital în privinţa abor dării chestiunilor referitoare la interesele materia le sau corupţie, el luptând pentru a face astfel ca vocile şi interesele cetăţenilor să ﬁe auzite. Totuşi, ast- a nu face ca toate ONG-urile să ﬁe imune la corupţie şi nu le împiedică pe unele din ele să reprezinte interesele materiale, mai ales într-o perioadă în care legitimarea prin false acţiuni ecologice¹⁶⁶ devine o reală ameninţare. Aşa cum a sugerat autoarea şi activista socială canadiană Naomi Klein, uneori ONG-urile fac mai mult rău decât bine, mai ales atunci când nu pot să acţio neze cu adevărat independent, ci depind de sus ţinerea ﬁnanciară a guvernelor sau lobby-ştilor. Cu toate acestea, instrumentele și mecanismele democratice de promovare a bunei guvernanţe la toate nivelurile sunt capabile să trateze astfel de consecinţe secundare negative. Mai mult, aceste instrumente pot preveni distrugerea ima ginii unui întreg pilon al societăţii(care dă viaţă combaterii şi adaptării la criza climatică, în acelaşi timp urmărind aspectele umanitare ale acesteia) de către un singur caz negativ. ONG-urile de mediu au jucat şi continuă să joace un rol esenţial în urmărirea unui viitor sustenabil pentru toţi. Abundenţa de iniţiative extraordinare, ﬁe la nivel local, precum platforma SynAthina, ﬁe la nivel internaţional precum„Fridays for Future”, sunt posibile doar graţie unei societăţi civile care e un actor şi participant la procesele democratice de luare a deciziei puternic şi redutabil. Dar cum rămâne cu... ... diﬁcultatea de a asigura o largă acceptare a politi cilor climatice speciﬁce – de exemplu, cei care protes tează împotriva construirii de turbine eoliene în vecinătatea lor?

135 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Calea de urmat: o susţinere zdrobitoare Există în rândul cetăţenilor o susţinere consi derabilă pentru adoptarea de politici climatice ambiţioase(vezi Capitolul 1, pag. 7, şi Capitolul 2, pag. 94). În democraţiile reprezentative precum cele ale noastre, asta constituie un sprijin suﬁcient pentru o acţiune ambiţioasă. Nu ﬁecare politică trebuie să ﬁe discutată şi aprobată pe deplin de ﬁecare cetăţean. E uimitor să vezi cum politicienii solicită o susţinere universală pentru adoptarea de politici climatice ambiţioase, în acelaşi timp ei acţionând împotriva voinţei majorităţii în alte domenii politice(susţinând Acordurile de Liber Schimb, de exemplu). Dacă bunăstarea atât de multor cetăţeni și funcţionarea sistemului nos tru democratic sunt periclitate, politicienii au mandatul de a conduce – la urma urmei, de asta au fost aleşi.¹⁶⁷ Dacă statul se eschivează de la această datorie şi arun că pe umerii cetăţenilor decizia gradului compatibi lităţii climatice a vieţilor lor, două efecte negative se vor produce: 1. Un decalaj crescând în sânul societăţii: dacă at mosfera de la masa de Crăciun e distrusă de dis cuţiile despre alternativele vegetariene la curcan sau dacă sătenii ajung să se judece ani de zile la tribunal din cauza unei noi turbine eoliene, ris căm să creăm o societate divizată. 2. Cetăţenii conştienţi din punct de vedere social şi de mediu se simt înşelaţi: mulţi vor mai multă îndrumare din partea guvernului, pentru că pur şi simplu nu au capacitatea de a-şi baza ﬁecare decizie pe cercetările anterioare despre standar dele sociale, sindicale şi de mediu, şi apoi de a cântări acele standarde faţă de convenabilitatea şi preţul unui produs. ¹⁶⁸ Aceşti cetăţeni care, în cele din urmă, lucrează în beneﬁciul nostru, al tuturor, prin adoptarea unui stil de viaţă compa tibil din punct de vedere climatic, se vor simţi frustraţi atunci când statul nu reuşeşte să-i îm piedice pe alţi membri ai societăţii să distrugă viitorul nostru comun. Chiar dacă nu e nevoie să îi convingem pe absolut toţi cetăţenii de politicile climatice şi de alt tip, trebuie găsit un echilibru între un proces incluziv de luare a deciziei, potenţat de elemente de democraţie directă, şi politi cenii care conduc o ţară. Aici, actorii interme diari dintre guvern şi cetăţeanul individual pot să joace un rol important. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, e esenţial să-i abilităm pe cei preocupaţi să participe la modelarea viitorului lor într-un mod pozitiv: dacă oamenilor li se dă posibilitatea de a investi în turbinele eoliene din comuni tatea lor(de exemplu, ca parte a unei coope rative) şi au un cuvânt de spus în privinţa lo cului în care ar trebui amplasate acestea, atunci opoziţia faţă de astfel de proiecte se transformă în susţinere. Dar cum rămâne cu... ... doctrina neoliberală care determină statele să prioriteze(pe termen scurt) deciziile economice în dauna bunăstării şi preocupărilor de mediu ale cetăţenilor? Calea de urmat: oricum avem nevoie de stat social! Lăsând la o parte preocupările de mediu, tre buie să regândim rolul statului și să revenim la sisteme democratice care pun în centrul acţiu nilor lor bunăstarea cetăţenilor și un mediu sănă tos. A pune pe primul loc interesele oamenilor, şi nu cele economice, este de decenii unul din prin cipalele ţeluri ale social-democraţiei. Politicile na ţionale de dezvoltare trebuie reconcepute astfel încât să privească dincolo de ciclurile electorale şi să plaseze pe agenda politică, pe termen lung, priorităţile susţinute. Atunci când au implementat măsurile pentru Covid-19, statele din întreaga lume au demon strat că sunt capabile să acţioneze atunci când miza o constituie vieţile cetăţenilor lor – chiar şi

7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase – 136 împotriva intereselor economice. Am pus pe primul loc sănătatea oamenilor, mai ales cea a grupurilor vulnerabile, cum ar ﬁ cei bolnavi sau în vârstă, chiar dacă asta a însemnat luni de blocaj economic total. Astfel, atunci când ne uităm lacriza climatică, argumentul că o anumită acţi une„nu e fezabilă politic” pentru că interesele economice pe termen scurt sunt mai importante decât vieţile şi bunăstarea oamenilor şi-a pierdut cu certitudine credibilitatea. Acum trebuie să ne asigurăm că pachetele de redresare necesare în urma pandemiei sunt susţinute de o inovaţie ver de şi socială care va prioritiza bunăstarea celor mulţi, în locul bunăstării celor puţini. Către ce tindem? Într-o democraţie, tu ești schimbarea pe care vrei să o vezi în ceea ce privește tratarea crizei climatice! Haideţi să folosim potenţialul angajării a milioane de cetăţeni din întreaga lume, nu doar pentru ediﬁcarea unui viitor social-ecologic, ci şi a unuia mai incluziv, care ţine cont de chemarea social-democrată de a întări vocile celor deza vantajaţi. Există atâtea căi de a asculta aceste voci – în adunări ale cetăţenilor, la proteste, în timpul grevelor(şcolare) sau la proiectele de vecinătate. În loc ca criza climatică să submineze fundamen tul democraţiilor noastre, haideţi să dăm cetăţe nilor, comunităţilor, cooperativelor și ONG-urilor puterea de a modela împreună viitorul nostru comun.

137 – 7 Beneﬁciile reciproce ale democraţiei şi politicilor climatice ambiţioase Note de subsol și Surse Note de subsol ¹⁵¹„În 2015, cele 20 de ţări categorisite drept democraţii de Intelligence Unit a grupului The Economist(EIU) aveau un scor mediu de 34,2 la indexul sustenabilităţii energetice, în timp ce cele 27 de regimuri autoritare pentru care există date climatice aveau scoruri mult mai proaste, cu o medie de 85,6.” E important să observăm că acest lucru este valabil şi pentru statele democratice cu venit per capita mic, deci prosperitatea unei naţiuni(care corespunde adesea cu democratizarea şi emisiile mari) nu este un factor decisiv. Vezi https://foreignpolicy.com/2016/06/01/democracyDemocracy(accesat ultima oar ă pe 23.05.2020). ¹⁵² Vezi https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=XXVII-13&chapter=27&clang=_en(accesat ultima oară pe 25.07.2020). ¹⁵³ Schultz şi Stone(1994): Authoritarianism and Attitudes toward the Environment. ¹⁵⁴ Vezi https://foreignpolicy.com/2016/06/01/democracyDemocracy(accesat ultima oară pe 23.5.2020). ¹⁵⁵ Vezi https://www.ipsos.com/sites/default/ﬁles/ct/news/documents/2020-04/earth-day-2020-ipsos.pdf(accesat ultima oară pe 21.06.2020). Acest lucru constituie un contra-argument puternic împotriva aﬁrmaţiei că decidenţii democratici ar putea neglija criza climatică deoarece se concentrează asupra unor decizii care inﬂuenţează întreaga perioadă a mandatului lor politic. Este posibil(!) ca pericolul ca riscurile viitoare să ﬁe neglijate să ﬁ fost relevant în trecut, dar în condiţiile în care criza climatică are loc şi în Nordul Global, el nu mai inﬂuenţează acţiunea climatică. ¹⁵⁶ Vezi https://carbonneutralcities.org/how-hamburg-regained-control-of-its-energy-utility/(accesat ultima oară pe 22.06.2020). ¹⁵⁷ Huerta Alvarez,Camila, York, Richard şi Mcgee, Julius Alexander(2019): Is Labor Green?, î n: Nature and Culture, martie 2019, pp. 17-38. ¹⁵⁸ Germania are cel mai mare num ă r de cooperative energetice active(824 în iunie 2018), ceea ce se apropie de fostul apogeu al Danemarcei de 931, atins în 1999. ¹⁵⁹ Vezi https://gerechte1komma5.de/en/klimaplan-von-unten/(accesat ultima oară pe 21.6.2020). ¹⁶⁰ Vezi Wu, Jing, Zuidema, Christian şi Gugerell, Katharina(2018): Experimenting with decentralized energy governance in China: The case of New Energy Demonstration City Program, î n: Journal of Cleaner Production 189, pp. 830-383. ¹⁶¹ Vezi Warren, Mark E.(2004): What Does Corruption Mean in a Democracy?, î n: American Journal of Political Science 48, nr. 2, pp. 328-343. ¹⁶² Vezi https://globalvoices.org/2017/04/25/one-small-towns-referendum-on-gold-mining-is-a-big-victory-for-citizenparticipation(accesat ultima oară pe 22.06.2020). ¹⁶³ Vezi https://www.citizensassembly.ie/en/how-the-state-can-make-ireland-a-leader-in-tackling-climatechange/recommendations/ şi https://www.climateassembly.uk/(accesat ultima oară pe 22.06.2020). ¹⁶⁴ Vezi http://www.slupsk.pl/zielonypunkt/ şi https://www.strongtowns.org/journal/2018/8/16/the-case-for-communitygardens, de exemplu. ¹⁶⁵ SynAthina cartograﬁa ză iniţiativele cetăţeneşti, le creşte vizibilitatea şi le ajută să facă conexiunea cu sectorul privat, diverşi experţi şi adminstraţiile locale. Prin evaluarea activităţilor cetăţenilor şi recunoaşterea celor mai bune practici ale societăţii civile, SynAthina informează în mod constant autorităţile municipale despre priorităţile cetăţenilor şi face presiuni pentru reglementări la zi, proceduri simpliﬁcate şi sinergii creative cu cetăţenii, pentru a face administraţia să reacţioneze mai eﬁcient la nevoile cetăţenilor. Pentru mai multe informaţii, vezi https://www.synathina.gr/en. ¹⁶⁶„Greenwashing”, în original(n. tr.). ¹⁶⁷ Criza climatică nu este singurul domeniu politic în care e nevoie de conducere politică. În ultimii ani, drepturile LGBT au fost consolidate în multe ţări în ciuda protestelor unei minorităţi(foarte vehemente), deoarece continuarea discriminării ar ﬁ fost în contradicţie cu standardele drepturilor omului. ¹⁶⁸ Nu ar trebui să ﬁe necesară investigarea condiţiilor sociale şi de mediu în care sunt produse smartphone-urile, dar importul de produse manufacturate cu ajutorul muncii copiilor şi care au efecte dezastruoase asupra mediului ar trebui pur şi simplu interzis. Vezi https://www.zeit.de/kultur/2019-06/konsumverhalten-verbote-gesetze-veraenderungengewohnheit-freiheit/seite-2(accesat ultima oară pe 22.04.2020). Surse O bună trecere în revistă a conexiunii dintre sistemele democratice şi politicile climatice poate ﬁ găsită aici: https://foreignpolicy.com/2016/06/01/democracyDemocracy Statistici interesante care demonstrează o puternică susţinere la nivel global, şi mai ales în democraţii, pentru politici climatice ambiţioase pot ﬁ găsite aici: https://www.ipsos.com/sites/default/ﬁles/ct/news/documents/2020-04/earth-day2020-ipsos.pdf

138 – Autori& Consilieri Autori& Consilieri Sonja Schirmbeck/ Autor Am înţeles tot mai mult că această provocare nu se referă la„protejarea climatului”, ci la protejarea noastră a tuturor în Europa, a realizărilor noastre sociale şi a modului nostru de viaţă. Victoria Stoiciu/ Autor A scrie înseamnă şi descoperire. Atunci când scrisul este un proces colectiv, el devine o reală experienţă de învăţare. Sper că acest ghid va ﬁ la fel de util cititorului pe cât mi-a fost mie, în calitate de co-autoare a lui. Robert Zanony/ Autor A considera criza climatică o ameninţare urgentă şi politica climatică ambiţioasă o necesitate este acum – din fericire – ceva de bun simţ. Acţiunea adecvată este, bineînţeles, altă poveste. Asigurarea unei modalităţi juste social pentru acţiunea climatică ambiţioasă este o parte crucială a agendei pe care social-democraţii trebuie să o adopte şi sprijine prin paşi politici decisivi. Aceasta a fost esenţa efortului nostru comun din spatele acestei publicaţii şi sunt cât se poate de bucuros că am luat parte la el. Thomas Ollermann/ Autor Lucrul la acest proiect mi-a arătat cât de complexă şi, astfel, cât de complicată e de fapt politica climatică. Ea nu mai e doar o chestiune ca toate celelalte, ci o întreagă dimensiune.

Autori& Consilieri – 139 Ivana Vuchkova/ Autor Întrebarea nu e dacă va mai ﬁ viaţă pe Pământ, ci cine va trăi aici şi în ce condiţii. Vrem să asigurăm un viitor sustenabil pentru toţi şi, pentru asta, trebuie să între prindem o Acţiune climatică. Justă. Social. Eva Junge/ Autor& Consilier Ca psiholog de mediu, cred cu tărie în suprapunerea semniﬁcativă dintre politicile socio-ecologice şi comu nicarea climatică strategică. Se spune că viitorul apar ţine celor care spun cea mai convingătoare poveste – în această publicaţie, cititorul va găsi o culegere exce lentă de poveşti inspiratoare pentru transformarea social-democrată. Max Ostermayer/ Autor Cu cât mai adânc cercetezi un subiect, cu atât mai multe straturi de complexitate descoperi. A fost o experienţă incredibilă să traversez această complexi tate împreună cu o echipă ambiţioasă şi dedicată spre un obiectiv comun: să arătăm că stă în putinţa noastră să modelăm un viitor just şi sustenabil. Toralf Staud/ Consilier La klimafakten.de, scopul nostru e de a-i ajuta pe oa meni să găsească modalitatea„lor” de a vorbi despre climat. Această publicaţie adaugă corului climatic o voce social-democrată puternică – a fost impresionant să o văd cum creşte.

140 – Impressum Impressum © 2020 Friedrich-Ebert-Stiftung/ Departamentul pentru Europa Centrală și de Est Hiroshimastr. 28/ 10785 Berlin/ Germania Responsabil: Matthias Jobelius/ Șef departament/ Departamentul pentru Europa Centrală și de Est Telefon:+49-30-269-35-7726 Fax:+49-30-269-35-9250 https://www.fes.de/referat-mittel-und-osteuropa Pentru a comanda publicaţia: marie.meier@fes.de Opiniile exprimate în această publicaţie nu sunt în mod necesar și cele ale Fundaţiei Friedrich Ebert(FES). Fără un acord scris explicit din partea Fundaţiei Friedrich Ebert(FES), utilizarea comercială a publicaţiilor și produselor media apărute sub egida FES este interzisă. Graﬁcă: fact and ﬁction Gmbh Adaptare graﬁcă a verisunii în limba română: Adapt Graphics Traducere din limba engleză: Ciprian Șiulea Tipar versiune în limba română: Artix Plus Print House

Surse imagini

144 – Index Index A Acceptare a politicilor climatice 135 a tranziţiei energetice 76 a politicilor climatice 94 Acces la apă 23 Acces la energie pentru toţi, 72, 73, 117, vezi și sărăcie, energie Accesibilitate a consumului sustenabil 121 a energiei 69, 73, 74, 80, 117, 118 a mobilităţii 92, 97, 98, 106, 107, 112, 122 a noilor tehnologii 48 a tehnologiei verzi 71, 72, 82, 121 Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice 9, 19, 21, 28, 33, 112, 131, 134 Acorduri trans-frontaliere de tarifare a carbonului 45, 77 Adunări ale cetăţenilor 133, 134, 137 Agricultură 16, 19, 23, 25, 37, 38, 40 Alterizare 12 Amprentă de carbon 59, 61 a grupurilor marginalizate 20 a tehnologiilor 44 a transportului 91, 93, 99, 102 a vehiculelor electrice 106 a ţărilor 18, 21, 131 Amprentă ecologică 113, 123 Apartheid climatic 12 Argumente pro-active 10 Auto-eﬁcacitate 6, 12, 94, 130, 135 Automatizare 41, 58 B Banca Europeană de Investiţii 44, 112 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 112 Banca Mondială 23, 24, 46, 112 Biciclete, vezi şi mobilitate/mers pe bicicletă Biocombustibili 93 Biomasă 36, 80, 81 Blocare a carbonului 44 Bună guvernanţă 70, 85, 135 C Calitate a vieţii 6, 7, 8, 26, 61, 63, 84, 91, 94, 95, 96, 101, 114, 117, 120, 121, 122, 123, 135 Capitalism 12, 49, 123, 136, vezi și PIB şi creştere Cărbune 7, 26, 28, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 63, 73, 74, 75, 77, 78, 79, 81, 82, 83, 85, 86, 90, 114, 128, 130, 133, 134 comisii ale cărbunelui 134 exploatarea lignitului 39, 41, 42, 44, 81 Cedefop 48 Cetăţeni şi grupuri marginalizate 16, 17, 20, 29, 30, 84, 91, 97, 98, 115, 118, 121, 128, 130, 132, 135 Cetăţenie activă 135 Cetăţenie energetică 76, 135, 136 Cicluri ale resurselor 47 Combustibili fosili 7, 21, 36, 40, 47, 51, 71, 73, 75, 80, 83, 85, 90, 91, 98, 101, 102, preţul real al 71, 77 Competenţe 48, 60, 101, 105, 131, campanie 45, 48 cerute pe piaţa muncii 42, 57 competenţe anacronice 39, 48 competenţe sociale 56 competenţe tehnice 56, 60, 104 învăţarea de noi competenţe 42 nepotrivire de 56 niveluri solicitate 58 pentru economia circulară 48 Competitivitate a economiilor şi produselor 8, 58, 61, 76, 77, 78, 101 Comportament 119 decalaj între conștientizare și comportament 10 problematic din punct de vedere al mediului 11, 114, 120, 129 schimbarea lui 6, 12, 58, 59, 70, 92, 112, 114, 121, 122, 123 sustenabil 12, 73, 112, 114, 120, 121, 136, vezi și mod de viaţă sustenabil Comunicare climatică 10, 114 Comunităţi 92, 94, 95, 107, 116, 121, 129, 131, 132, 135, vezi și criza climatică şi acţiune locală Conﬂict armat 24, 31, 85 Consens social 8 Consum 8, 59, 61, 63, 64, 65, 72, 102, 114, 121, 122 al celor defavorizaţi 113 consum colaborativ 68 consum de energie 59, 72, 76, 81, 99, 101 consum nesustenabil 63 consum sustenabil 40, 121 de bunuri cu durată de viaţă scurtă 24 decizii de consum 123 impact asupra creşterii economice 63 limitarea consumului, vezi şi decreştere sau suﬁcienţă modele de 8, 59, 63, 122 Convenţia Primarilor 21, 116 Cooperative 69, 113, 118, 129, 131, 137 Cooperative energetice 68, 69, 70, 74, 85, 117, 118, 123, 138 Corupţie 118, 133, 135 Cradle to cradle 47, 64 Criza climatică 6, 7, 8, 9, 11, 16, 18, 19, 24, 27, 33, 134, vezi și impactul crizei climatice şi acţiunea climatică 9 şi acţiunea guvernamentală 119, 128, 129, 136, 137 şi acţiunea individuală 119 şi acţiunea locală, vezi și comunităţi

Index – 14 5 şi grupuri marginalizate 16, 17, 115 şi acţiunile guvernamentale, vezi și stat, rolul luişi agricultura 16 şi cooperarea globală 19 şi costurile energiei 77 şi deciziile de investiţii 44 şi democraţia 25, 128, 129, 133, 134, 135 şi distribuirea echitabilă a oportunităţilor 19 şi economia 24, 41, 128 şi eﬁcienţa energetică 81 şi energia regenerabilă 80 şi exploatarea resurselor naturale 47 şi femeile 19 şi inegalitatea globală 18 şi infrastructura 24 şi intenţiile de vot 7, 129, 130 şi justiţia climatică 17 şi justiţia socială 6, 16, 17, 81, 122, 128 şi locurile de muncă 16, 40, 50, 63 şi mobilitatea 91, 101 şi partidele social-democrate 130 şi penuria de apă 81 şi percepţia publică 119 şi poluarea aerului 90 şi progresul social 23 şi refugiaţii climatici 24 şi reglementările 114 şi reţelele globale 116 şi sănătatea 19, 23 şi sărăcia 23, 73 şi securitatea 24, 80 şi sindicatele 27 şi societatea 24, 130 şi starea de urgenţă 128 şi statul-naţiune 112 şi susţinerea populară 137 şi viitorul social-ecologic 137 Condiţii de lucru 42, 55, 58, 60, 63, 79, 123, 136 Contracte pe diferenţa de carbon 45 Control asupra timpului de lucru 22, 120 Creşterea populaţiei 90 Cunoaştere 10, 12 Cuplare sectorială 67 D De jos în sus elaborare de politici 94, 116, 128, 129, 131, 134, 137 dezvoltare de proiecte 117 transformare energetică 70, 72, 121, vezi și participare politică Decarbonizare 36, 38, 40, 41, 45, 46, 48, 50, 51, 54, 55, 57, 64, 68, 69, 70, 115, 119 economie decarbonizată 42, 57, 85 ocupaţii predispuse să beneﬁcieze de sistem energetic decarbonizat, vezi și energie regenerabilă societate decarbonizată 115 Decreştere 8, 39, 40, 47, 61, 63, 64, 122 decreștere, vezi și suﬁcienţă Decuplare 8 Deglobalizare 122 Democraţie 81, 85, 123, 129, 137, 137, 138, 139 corelaţia dintre democratizare şi politicile de mediu 129 democraţie energetică 68, 70, 73 impactul crizei climatice asupra democraţiei 25, 129 social-democraţie 19, 26, 27, 130, 133, 136 Democraţie directă 133, 136 Democraţie energetică 118 Dezastrul nuclear de la Cernobâl 27 Dezinvestire 44 în domeniile bazate pe combustibili fosili 40 Dezvoltare regională şi locală 96, 101, 116, 123, 135 Digitalizare 36, 39, 51, 57, 58, 59, 60, 62, 64, 73, 105, 112 Directiva de ecodesign 121 Disonanţă cognitivă 11 Dispariţie a ocupaţiilor 57, 59 E Economie circulară 7, 38, 47, 48, 49, 59 Planul de Acţiune pentru Economie Circulară 49 Efect de recul 58, 59 Eﬁcienţă 8, 50, 138 eﬁcienţă energetică 7, 37, 38, 42, 57, 58, 81 eﬁcienţă a resurselor 47, 49, 58, 70 Egalitate de gen 19, 20, 22, 25, 40, 54, 55, 75 Eliminare treptată determinată de piaţă a industriilor bazate pe combustibili fosili 40 metan 37, vezi și emisii de gaze cu efect de seră Emisii de CO2, vezi și emisii de gaze cu efect de seră Emisii de gaze cu efect de seră 16, 17, 19, 20, 21, 29, 37, 45, 57, 58, 61, 64, 72, 80, 83, 90, 91, 93, 96, 97, 98, 99, 101, 106, 112, 114, 115, 116, 117, 119, 132, 133 Emisii istorice 19, 21 e-mobilitate, vezi și mobilitate/e-mobilitate Emoţii 11 Energie, vezi și energie regenerabilă Energie regenerabilă 71, 73, 74, 75, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 93, 130, vezi și sistem energetic decarbonizat/sector energetic beneﬁcii 72 conversie 37 generare 21, 36 industrie 63 infrastructură 72, 73, 74, 78 instalaţii 79 investiţii 69 Legea Surselor de Energie Regenerabilă din Germania 76 pentru chiriaşi 122 piaţă 38 politici 69, 70, 80, 84 producţie 36, 72 proiecte 70 reducere a poluării aerului 83 resurse şi surse 57, 72, 74, 77, 81 sector 39, 42, 74, 75 sistem 38 stocare 36, 57, 60, 71, 75, 76, 79, 82 tehnologii 38 Exemple de bune practici 6, 8, 9, 12, 48, 85, 92, 107, 116, 129, 130, 132, 133, 138 Extinction Rebellion 131

14 6 – Index F Foamete 17, 23, 24, 29 Fridays for Future 18, 19, 30, 119, 129, 131, 135, 137 G Ghes 6, 92, 106, 112 Greta Thunberg 19 H Hidrogen 36, 37, 39, 45, 80, 90, 98, 102, 105, 106 Intensiv în energie industrii 44, 77, 80 procese 58 produse 45, 77 I Impactul crizei climatice asupra condiţiilor de lucru 63 asupra democraţiei 128, 130 asupra economiei 24, 41, 101 asupra femeilor 19, 20 asupra grupurilor marginalizate 16 asupra infrastructurii 24 asupra locurilor de muncă 16, 19, 27, 29, 50, 57 asupra mediului 117 asupra oamenilor 7, 8, 9, 23, 129 asupra penuriei de apă 80 asupra sănătăţii 62, 83 asupra securităţii alimentare 84 asupra societăţii 16, 24, 26 asupra ţărilor 18 Industria auto 41, 42, 45, 54, 81, 97, 105 Inegalitate 16, 17, 30, 33, 73, 74 inegalitate socială 97 la nivel global 18, 27, 122 la nivel naţional 50, 115 Infrastructură 18, 24, 31, 36, 38, 44, 46, 47, 48, 56, 69, 72, 73, 74, 76, 77, 78, 91, 92, 93, 96, 97, 98, 99, 101, 104, 107, 109, 113, 129 Iniţiative ale cetăţenilor 94, 129, 130, 131, 133, 138 Injustiţie, vezi și justiţie socială injustiţie socială 8, 16, 20, 128 la nivel global 11, 18, 102 la nivel naţional 18 lupta împotriva 12, 16, 112 rezultată din măsuri de combatere climatică 20 Instituţii democratice 129 Integrare energetică 112 Inteligent, vezi și activităţi verzi/sustenabile infrastructură şi contoare 57, 58, 72, 82 inteligente din punct de vedere climatic 61 mobilitate 92, 101, 107 produse 59 reţele 36, 72, 73, 79 tehnologii 58, 59 Investiţii 20, 25, 36, 38, 41, 44, 48, 51, 56, 69, 74, 78, 81, 108, 112 ale guvernelor 20 în agricultură 38 în industriile intensive în energie 44 în infrastructură 44, 74, 77 în mobilitatea sustenabilă 99, 104 în transformarea energetică 44, 74, 81, 85 în tranziţia energetică 77 pentru decarbonizare 36, 38 pentru rezilienţă climatică 25 verzi 39, 56 IPCC 9, 33 Î Încadrare progresistă 10, 11 Întreprinderi sociale 113 J Just din punct de vedere social 8 măsuri de combatere 20 societăţi 107 soluţii 98, 122 strategie de ieşire 134 transformare energetică 29, 46, 50, 68, 79, 81 viitor 50 Justiţie climatică 10, 18, 22, 29 Justiţie inter-generaţională 8, 17, 122, 129 Justiţie socială 8, 12, 16, 20, 21, 27, 29, 39, 54, 70, 81, 97, 100, 101, 107, 114, 115, 121, 130, 132, vezi și injustiţie echitate și solidaritate 8 L Libertatea de exprimare 129 Limite planetare 30, 70, 113 Lipsa de lucrători caliﬁcaţi 54 Locuri de muncă 7, 12, 16, 22, 27, 31, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 63, 68, 69, 70, 71, 74, 78, 81, 83, 104, 105, 118, 123, 131, vezi și lucrătorii şi decarbonizarea 38 în agricultură 16, 38 în comunităţile locale 36 în industriile emergente 38, 40, 42, 47, 54, 59, vezi și locuri de muncă verzi/locuri de muncă sustenabile în sectoarele emergente în sectorul energiei fosile 70 în sectorul energiei regenerabile 39 în transportul public 38, 39 în turism 19 locuri de muncă sustenabile 8, 39, 79, 104, 117 ocupare precară prost salarizată 29 riscul pierderii lor din cauza încălzirii globale 16, 19, 27, 29, 41, 50, 57 verzi 40 Lucrători 26, 27, 28, 29, 41, 42, 48, 54, 55, 56, 58, 60, 63, 64, 74, 75, 78, 79, 85, 104, 105, 123, 131, vezi și locuri de muncă adaptarea la schimbarea tehnologică 45 ameninţare pentru sănătate şi bunăstare 27 competenţe anacronice 48 contribuţie la progresul civilizaţional 79 cu nivel înalt de competenţe 54, 60 din economia bazată pe fosili 40, 41 din industria auto 6, 39, 41 din industria construcţiilor 38, 42, 54 din sectorul energiei fosile 7, 39, 74, 78, vezi și cărbune din sectorul energiei regenerabile 71, 74 din sectorul îngrijirii 54, vezi și sectorul îngrijirii

Index – 14 7 dispariţie a unor ocupaţii 41 lipsa de lucrători caliﬁcaţi 105 lucrători în vârstă, vezi şi transfomare structurală, pensionare anticipată noi competenţe 42, 43, 45, 48, 56, 60, vezi și transformare structurală, instrumente de susţinere a lucrătorilor progres prin educaţie 43 reducerea programului de lucru, vezi şi control asupra timpului de lucru schimbarea locurilor de muncă 42 şi schimbarea demograﬁcă 54 tranziţie justă pentru 79, vezi şi tranziţie justă Lucru de acasă 95, 96 M Mecanismul pentru Interconectarea Europei 99 Metan, vezi și emisii de gaze cu efect de seră Migraţie 24, 31, 54, 80, 85, 116 Mobilitate 8, 36, 51, 64, 90, 91, 94, 101, 103, 105, 107, 108, 109, 117, 121, 130 aglomeraţie 101, 107, 108 Anul European al Căilor Ferate car-sharing 47, 92, 97, 108, 120 căi ferate 99, 102, 107 digitalizare 36 e-mobilitate 21, 41, 51, 91, 98, 102, 103, 104, 105, 107 limite de viteză 114 mers cu bicicleta 6, 20, 39, 90, 91, 92, 93, 94, 98, 101, 104, 109, 114, 119, 121, 122 mobilitate individuală 38, 42, 92, 104 mobilitate sustenabilă 7, 90, 92, 94, 95, 97, 101, 104 mobilitate urbană 19, 91, 92, 98 mobilitate verde 38, 90, 106 modele ale mobilităţii 41, 94 multi-modalitate 36, 90, 92, 93 parcare 90, 92, 94, 97, 98, 114 Săptămâna Europeană a Mobilităţii 90 sectorul mobilităţii 36, 39, 91 transformarea mobilităţii 8, 41, 91, 97, 103, 104, 108, 130 transport public 20, 29, 36, 38, 41, 63, 90, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 101, 104, 107, 117, 121 utilizatori vulnerabili ai drumurilor 91 vehicule cu zero emisii 37 zboruri şi aviaţie 98, 99, 100, 102, 107, 120 Muncă la distanţă 95, 96 N Naraţiuni 10, 11, 12, 79, 112, 114, 120, 128 Negociere colectivă 55, 63 Neutralitate a carbonului, 19, 36, vezi și verde sau sustenabilitate a UE 7, 85, 112 „New Deal”-ul Verde European 8, 44, 45, 46, 77, 78, 85, 92, 112, 113, 130 Nimeni nu e lăsat în urmă 40, 48, 73, 78, 114, 128 Nitrogen 37 Nou normal 114, 121, 131 Nu există locuri de muncă pe o planetă moartă 29, 40, 50, 71, 131 O ONG-uri 28, 29, 50, 116, 129, 130, 131, 132, 133, 135, 137 Oraşe C40 91 Oraşul de 30 de minute 94 P Pandemia de Covid-19 6, 31, 55, 83, 92, 95, 100, 114, 115, 119, 121, 123, 128, 134, 137 Panouri fotovoltaice 51, 70, 76, 77, 80, 122 Parcare 94, 97, 98, 114, vezi și mobilitate/parcare Parcuri eoliene 36, 38, 47, 70, 74, 76, 77, 80 Participare politică 25, 49, 69, 70, 94, 129, 131, 133, 135, vezi și elaborarea de politici de jos în sus Partide 26, 27, 50, 129, 130, 131 partide de opoziţie 128 partide social-democrate 26, 54, 79, 130 partide verzi 26 PIB şi creştere 8, 63, 113, vezi și capitalism PIB şi decreştere 136 Plan climatic de la bază 132 Prietenii Naturii 26 Principiul poluatorul plăteşte 115 Politici ale ocupării, vezi şi schimbare structurală, sprijin pentru lucrători Politici şi acţiuni climatice ambiţioase 7, 9, 12, 16, 21, 22, 23, 24, 29, 33, 38, 39, 41, 43, 114, 116, 117, 119, 120, 128, 129, 130, 133, 136, 139 Poluare a aerului 6, 23, 26, 75, 83, 90, 100, 102, 105, 120 Poluare fonică 90, 91 Productivitate 61, 62, 65, 78, 101 Program de lucru 61, 62, 64, 65, 105 Programe regionale de sprijin 43 Progres social 11, 23, 24, 25, 29, 84 Proiecte energetice deţinute de comunitate 68, 70, 116, 117 Proiectul Civitas 90 Prosumatori 116 Public ţintă 10, 12 Puncte critice 8, 9 R Raportul Brundtland 26 Redistribuire a prosperităţii 20, 63, 91, 113, 115, 121, 123 Refugiaţi climatici 24, 128 Reglementări 20, 58, 59, 63, 64, 112, 114, 115, 130, 138 Reglementări de ecodesign 121 Remunicipalizare 68, 117, 130 Reprezentare 30, 39, 54, 55, 75, 129, 134 Reţeaua Trans-Europeană de Transport 99 Revendicarea străzilor 94 Rezilienţă 18, 32, 69, 117 Rezilienţă climatică a grupurilor marginalizate 24, 25 a infrastructurii 16 a societăţii 25, 123 Salariu de trai 63 Salariu mic/ocupare precară 29 Salt 19, 48, 81 Sănătate 23, 83, 90, 91, 114, 119, 137

14 8 – Index Sărăcie 17, 19, 23, 24, 29, 30, 31, 33, 73, 74, 84, 86, 112 energetică 69, 73, 76, 84, 116, vezi și acces la energie pentru toţi Schimbare climatică impact asupra penuriei de apă 128 Schimbarea demograﬁcă 51, 54, 56, 64 Schimbare structurală instrumente de susţinere a lucrătorilor 105 Schimbare tehnologică 45, 59, 60 Scurgeri de carbon 44, 114, 123 Secetă 6, 16, 23, 24, 80, 118, 128, vezi și impactul schimbării climatice asupra penuriei de apă Sector energetic, vezi și energie regenerabilă/sistem energetic decarbonizat Sectorul încălzirii şi răcirii 37 Sectorul îngrijirii 40, 54, 55, 63, vezi și lucrători din sectorul îngrijirii Securitate energetică 74, 80, 82 Sindicate 27, 39, 54, 131 oportunităţi ale digitalizării 58 reducerea programului de lucru 61, 62, vezi și control asupra timpului de lucru şi centrele de competenţe şi decarbonizare 55 şi democraţie 123, 131 şi expertiza lor 45 şi industria cărbunelui 79 şi justiţie socială 54 şi locuri de muncă verzi 39 şi noi alianţe 55 şi politici climatice 28 şi putere de negociere 54, 56 şi social-democraţie 27, 29 şi tranziţia justă 50, 70 Sistem de impozitare 20, 29, 45, 49, 98, 113, 115, 118, 123 Sistem energetic descentralizat 7, 36, 38, 46, 57, 68, 70, 73, 74, 75, 76, 79, 84, 85, 106 Sisteme de tip ghişeu unic 85 Sisteme politice 25 Social-democraţie 7, 9, 10, 12, 16, 20, 24, 26, 27, 29, 43, 50, 54, 61, 79, 115, 118, 130, 133, 135, 137 Societate coerentă din punct de vedere energetic 68, 73 Solidaritate 6, 8, 12, 19, 29, 45, 54, 69, 70, 73, 79, 130 Stare de urgenţă 123, 128 Stimulente ﬁnanciare 70, 112 Stat rol al 60, 112, 115, 123, 129, 134, 136, vezi și criza climatică şi acţiunea guvernamentală State autocratice 101, 116, 128, 129, 132 Stocare a deşeurilor nucleare 77 Stocul de locuinţe 36, 37, 38, 42 Strategia Industrială Europeană 46 Subvenţii 77, 98, 101, 102, 115, 122 Suﬁcienţă 8, 49, 50, 81, 120, 121, 122, vezi și decreştere şi consum Susţinere pentru politici climatice ambiţioase 7, 70, 97, 119, 129, 136, 137 Sustenabilitate 7, 8, 10, 11, 12, 26, 28, 30, 33, 47, 49, 50, 51, 59, 60, 61, 79, 91, 99, 101, 102, 105, 107, 108, 109, 115, 116, 120, 121, 129, 131, 138, vezi și verde/inteligent bunuri sustenabile 121 construcţii sustenabile 121 consum de resurse nesustenabil 63 consum sustenabil 121, 122 dezvoltare sustenabilă 27, 84, 113, 116 economie sustenabilă 59, 61, 64, 122 economii sustenabile din punct de vedere al mediului 28 energie sustenabilă 46, 69, 70, 80, 83, 113, 117, 118 infrastructură sustenabilă 91, 92, 112, 121 locuri de muncă sustenabile 7, 8 mobilitate sustenabilă 7, 93, 94, 96, 97, 98, 101, 105 mod de viaţă sustenabil 112, 121, 122, 123, 136, vezi și comportament sustenabil Obiective de Dezvoltare Durabilă 112, 117 oraşe sustenabile 117 Planul de Acţiune pentru Finanţare Sustenabilă 44 politică de mediu 27 producţie sustenabilă 40, 131 reţele sustenabile 116 servicii ﬁnanciare sustenabile 39 sistem de încălzire sustenabil 130 societate sustenabilă 7, 60, 61 tehnologii sustenabile 44, 50, 79 viitor sustenabil 11, 12, 28, 50, 64, 79, 131, 133, 135 Ș Şomaj 41, 42, 54, 56, 59, 60, 122 T Tarifare a carbonului 20, 29, 77, 113, 114, 115 Tarife de alimentare pentru electricitate 76 Taxa pe kerosen 102 Taxa pe motorină 102 Transformare energetică 37, 60, 73, 76 Transformare social-ecologică 9, 10, 24 Transformare structurală 43 instrumente de susţinere a lucrătorilor 41, 42, 48, vezi și locuri de muncă/lucrători: noi competenţe/politici de ocupare instrumente pentru susţinerea regiunilor 43, 44, vezi și dezvoltare regională şi locală programe de pensionare anticipată, vezi şi lucrători, lucrători în vârstă Transparenţă 71, 129, 133 Transport public, vezi şi mobilitate/transport public Tranziţie 29, 32, 33, 36, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 57, 60, 64, 68, 70, 71, 76, 78, 79, 81, 105, 115 economii în tranziţie 39, 46, 48, 78 fonduri de tranziţie 42 Tranziţie justă 7, 28, 29, 33, 39, 40, 41, 42, 44, 63, 70, 71, 77, 78, 79, 80, 105 fondul 44 mecanism 44 Ţinta de 1,5°C 8, 9, 16, 18, 25, 29, 33, 102, 123, 133, 134 U Urbanizare 101, 117 V Valori 10, 11, 19, 130 autoritare 129 biosferice şi altruiste 11

demodate 25 intrinseci 11 materialiste 11 valori centrale democratice 29 valori centrale tradiţionale 29 Valuri de căldură 16, 94 Vehicule cu motor cu combustie 37, 39, 42, 93, 98, 103, 105, 106, 107 Venit 40, 54, 55, 61, 62, 63, 123 decuplarea salariilor de productivitate 62 disponibil 76 în sectorul îngrijirii 55 în industria exploatării cărbunelui 79 mic sau insuﬁcient 76, 78 reducerea programului de lucru 61, 62 salariaţi cu venituri mici 97, 100, 123 salarii echitabile 40, 62 stabilitatea 7 ţări cu venit mic 18 ţări cu venit mediu 17, 119 venit personal 120 Verde Acord Agenda Verde 112 cercetare 19, 43, 101 diplomaţie 21 economie 19, 29, 36, 38, 39, 49, 63, 64 hidrogen 36, 80 locuri de muncă 39, 40, vezi și locuri de muncă în sectoarele emergente/ locuri de muncă sustenabile partide 26 start-up-uri 39 tehnologii 19, 38, 80 Viitorul muncii 61, 64 W Willy Brandt 9, 26 Z Zboruri/aviaţie, vezi și mobilitate/zboruri şi aviaţie Zone pietonale 91, 94, 97, 120, 133 Index – 14 9

Acţiunea climatică ambiţioasă şi progresul social tre buie să meargă mână în mână. Mai mult, criza climatică subminează progresul social şi dezvoltarea democra tică obţinute de-a lungul ultimelor decenii. În acest manual de argumente, am examinat cele şapte cele mai importante zone tematice, în care preocupările sociale şi de mediu sunt adesea montate unele împo triva altora – în mod eronat. În schimb, noi prezentăm argumente care arată că politicile climatice ambiţioase pot să ne ajute să ediﬁcăm societăţi mai echitabile şi mai sociale.