SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? 1. Perspective de analiză a efectelor salariului minim În general, deciziile privind introducerea/majorarea salariului minim sunt combătute prin reacţii tipice retoricii liberalismului neoclasic – se manifestă numai efecte negative, creşte şomajul în rândul tinerilor, are loc deplasarea lucrătorilor în sectorul informal al economiei etc. Dacă numai astfel ar sta lucrurile, atunci literatura de specialitate ar fi unanimă în a confirma empiric concluziile neoclasice, iar subiectul şi-ar pierde treptat din interes la nivelul cercetătorilor. În acest context, noi propunem scoaterea acestei teme din paradigma neoclasică şi abordarea ei dintr-o perspectivă mai complexă, bazându-ne atât pe teoriile care nuanţează abordarea tradiţională, cât şi pe specificul economiilor care implementează o asemenea politică. Astfel, existenţa unui monopson pe piaţa muncii, dar şi teoria salariilor de eficienţă, conduc la concluzia că nu există întotdeauna un trade-off între veniturile salariale mai mari şi ocuparea forţei de muncă la nivelul unei economii. În plus, abordarea macroeconomică a efectelor salariului minim reflectă impactul pozitiv asupra consumului realizat de către gospodăriile lucrătorilor cu salarii reduse. Constrângerea bugetară ridicată a acestora le determină să consume într-o mai mare măsură venitul suplimentar, ceea ce va genera creșterea cererii agregate și a ocupării. Chiar dacă numărul de angajați poate scădea în anumite firme din cauza costurilor salariale suplimentare, totuși acesta va putea crește la nivelul altor firme, atât ca urmare a stimulentelor mai mari de intrare pe piața muncii a anumitor categorii de salariați, cât și a cererii agregate superioare. Concurență perfectă versus monopson pe piața muncii Î n conformitate cu teoria economică neoclasică, introducerea/majorarea salariului minim la un nivel superior celui de echilibru pe o piață a muncii apropiată de cea perfect concurențială conduce la costuri salariale mai mari și la reducerea ocupării, în special în rândul populației tinere și a celor cu calificări mai reduse. Efectul negativ asupra ocupării poate apărea și dacă firmele confruntate cu majorarea salariului minim transferă costurile suplimentare în prețuri, ceea ce va afecta negativ cererea pentru produsele realizate, implicit volumul forței de muncă necesare. Salariul minim tinde să majoreze segmentarea pieței muncii, deoarece va genera o reducere a ocupării în sectoarele cu o productivitate mai redusă, în timp ce asupra celor cu productivitate ridicată, impactul este extrem de redus. În schimb, atunci când piața muncii este mai degrabă una de tip monopson, creșterea salariului minim poate conduce la majorarea ocupării. Această concluzie este valabilă în cazul segmentului de piață a muncii caracterizat de salarii reduse și dominat de o firmă cu putere de piață ridicată. În acest caz, firma respectivă care acționează pe o piață a muncii locală pentru persoane cu calificări mai reduse poate stabili salarii inferioare productivității muncii. Atunci când se confruntă cu o creștere a costurilor salariale generate de majorarea salariului minim, angajatorii vor fi stimulaţi să-și maximizeze profitul prin expansiunea producției și a ocupării (efectul de monopson). Oferta de pe piața muncii reprezintă suma ofertelor individuale de muncă ale lucrătorilor, care iau decizii privind efortul depus în funcție de salariu(w). Pe o piață perfect concurențială, niciuna dintre firmele numeroase nu are capacitatea de a stabili nivelul salariului, ci doar numărul de lucrători pe care îl poate angaja în contextul salarial dat. Prin urmare, echilibrul pe această piață este realizat atunci când cererea de muncă este egală cu oferta de muncă. Impunerea unui salariu minim, superior celui de echilibru, generează reducerea cantității de muncă cerute de către firme, dar și creșterea ofertei de muncă, în vederea obținerii unui venit mai mare. Rezultă un surplus de ofertă de muncă, adică șomaj, manifestat în rândul acelor categorii de angajați care puteau fi remunerați la salariul de echilibru, dar nu și la salariul minim, în lipsa unor câștiguri de productivitate suplimentare. De regulă, șomerii vor fi din rândul celor cu calificări reduse și a tinerilor care au intrat recent pe piața muncii. 4