SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Figura 1. Impactul salariului minim pe o piaţă a muncii perfect concurenţială w w minim w E Of muncă EC C muncă LE L(numărul de lucrători) În cazul în care piața muncii dintr-o anumită regiune este dominată de către o singură firmă, atunci se manifestă o structură de tip monopson, în care angajatorul are o capacitate ridicată de a influența condițiile de remunerare ale salariaților. În funcție de acestea, populația activă le poate accepta sau poate decide să se deplaseze în alte zone pentru găsirea unor locuri de muncă mai convenabile. Spre deosebire de situația existenței mai multor angajatori, monopsonul va remunera cu același salariu lucrătorii care dețin aceeași calificare. Dacă respectiva firmă va dori să angajeze lucrători suplimentari, atunci trebuie să ofere un salariu superior celui mediu, decizie care va genera majorarea salariilor și pentru angajații deja existenți. Astfel, monopsonul este mai interesat de costul marginal al angajării lucrătorilor suplimentari, în condițiile în care nivelul acestuia este superior costului salarial mediu, adică a ofertei de muncă pe această piață. Precum un monopolist decide să își restrângă producția pentru a încasa prețuri mai mari decât în condiții concurențiale, la fel firma care deține poziție de monopson pe piața muncii decide că este profitabil să restricționeze ocuparea pentru a reduce salariul și deci costurile, sub nivelul pieței concurențiale. Analiza este detaliată în Anexa 1, din care rezultă că introducerea salariului minim în contextul unor pieţe ale muncii zonale de tip monopson poate genera atât creşterea salariilor, cât şi a ocupării numai dacă salariul plafon este mai mic decât cel specific unei pieţe perfect concurenţiale (Figura 1). În caz contrar, salariul minim generează reducerea numărului de lucrători. Teoria salariilor de eficienţă Unul dintre argumentele contra majorării salariului minim este acela că generează creşterea veniturilor pentru cei mai puţin productivi lucrători sau pentru cei în rândul cărora productivitatea a crescut insuficient. Totuşi, relaţia dintre salarii şi productivitate nu trebuie privită numai unilateral, într-un singur sens, ci şi dinspre venituri către eficienţa muncii, precum consideră şi teoria salariilor de eficiență. Această se bazează pe prezumția că firmele angajatoare pot alege voluntar să plătească un salariu mai mare comparativ cu echilibrul concurențial pentru anumite categorii de salariați. 5