SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? salariului minim, deoarece sunt remunerate la un nivel apropiat de acesta. În anii 1990 studiile de specialitate(precum Brown et. al, 1982 și 1983) sugerau că elasticitatea ocupării la creșterea salariului minim este situată între-0,1 și-0,3, valorile mai ridicate fiind specifice pentru ocuparea tinerilor. În anii 2000(precum Neumark și Wascher, 2006) au fost determinate niveluri mai ridicate ale elasticității – de-1 în SUA,-4,6 în Franța, pentru anumite categorii de angajați sau+1 în anumite țări nordice. Alatas și Cameron(2003) au analizat cazul câtorva economii emergente, arătând că salariul minim a afectat negativ ocuparea în cadrul firmelor mai mici cu capital autohton, în timp ce aceasta nu a fost afectată în firmele mari și în cele cu proprietari străini. Kuddo și alții(Banca Mondială, 2015) au arătat că trendul în literatura recentă este acela că impactul salariului minim asupra ocupării este, în general, redus sau nesemnificativ, respectiv pozitiv în anumite cazuri. Abowd și alții(2009) au estimat în cazul Franței că impactul salariului minim asupra ocupării este cu atât mai mare cu cât ponderea salariului minim în salariul mediu la nivel naţional este mai ridicată. Addison și alții(2009) au demonstrat că majorările salariului minim nu conduc decât la reducerea marginală a ocupării în sectoarele vizate chiar în perioadele de recesiune economică semnificativă. Prin urmare, nu s-a verificat presupunerea că recesiunea economică reprezintă cel mai nepotrivit moment pentru creșterea nivelului minim al salariului. Schmitt(2013) a concluzionat că impactul negativ al salariului minim asupra ocupării este cu atât mai redus cu cât nivelul acestuia este mai mic relativ la cel mediu, cu cât costurile salariale au o pondere mai scăzută în costurile totale și cu cât firmele vor reuși să absoarbă efectele acestuia cu ajutorul altor măsuri. În schimb, impactul este mai ridicat dacă proporția celor care obțin salariul minim sau un venit apropat de acesta este mai mare, precum au evidențiat Herr and Kazandziska, 2011. Broecke și alții(2015) au realizat o recenzie a literaturii de specialitate pentru cele mai importante economii emergente la nivel global arătând că majorarea salariului minim are un impact redus sau nesemnificativ statistic asupra ocupării, cu excepția categoriilor de persoane vulnerabile – cele care dețin calificări reduse, tiinerii și persoanele care obțin venituri reduse. Rezultatele obținute sunt dependente de metodologia utilizată, dar și de variabilele luate în considerare. FMI(2016a) a estimat impactul ponderii salariului minim asupra ratei de ocupare a populației tinere cu ajutorul unui panel în care au fost incluse 15 economii din Europa Centrală și de Sud-Est. Astfel, creșterea cu 1% a ponderii salariului minim a generat după un trimestru reducerea cu 0,15% a ratei de ocupare a tinerilor. De asemenea, majorarea cu 1% a raportului dintre salariul minim și productivitatea muncii reduce ocuparea tinerilor cu aproximativ 3%. De altfel, reacția ocupării tinerilor la modificarea salariului minim tinde să fie mai ridicată în economiile caracterizate printr-o rată a șomajului mai ridicată, precum au arătat Addison și alții(2013) pentru cazul SUA. Relația salariu minim-sectorul informal al pieţei muncii Salariul minim poate fi interpretat ca reprezentând o rigiditate a pieței muncii, exprimată adesea sub forma raportului cu salariul mediu. Cu cât acest raport este mai ridicat, cu atât se consideră că va exista o presiune mai mare asupra ocupării, ca urmare a neconcordanței dintre diferențialul de productivitate și cel al salariilor în sectoarele cu calificări medii și superioare, relativ la sectoarele cu calificări reduse. Una dintre căile prin care se ajustează această neconcordanță este majorarea ocupării în sectorul informal sau creșterea evaziunii prin declararea într-o mai mare măsură a salariilor la nivelul minim. Pe de o parte, majorarea salariului minim poate scădea într-o mai mare măsură ocuparea formală, cu cât capacitatea sectorului informal de a atrage surplusul de forță de muncă rezultat este mai ridicată. Pe de altă parte, creșterea salarială din sectorul formal poate conduce la majorarea ocupării unei părți din persoanele aflate 7