SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Al doilea, vorbim de țări în care inegalitatea de venituri este accentuată, mai mare decât media UE. De exemplu, coeficientul Gini calculat la venitul disponibil echivalent(pe o scala de la 0 la 100 puncte cu 0 echitate perfecta, 100 inechitate perfectă) era în 2015 de 34,8 puncte în Estonia, 35,4 în Letonia, 37,0 în Bulgaria, 37,4 în România, 37,9 în Lituania și 38,2 în Serbia, mult peste media UE28 de 31 puncte (Figura 4). În plus, putem observa în România o polarizare puternică în distribuția veniturilor populației – un raport între veniturile celor mai bogate 10% gospodării și cele mai sărace 10% de 13,4 ori fata de 6,5 ori în Ungaria si 8 în Polonia. Figura 4. Inegalitatea de venituri în țări selectate UE/ nonUE exprimată prin coeficientul GINI(2015) 40 37.0 37.4 37.9 38.2 34.0 34.2 34.6 34.8 35.4 35 32.4 29.2 30.1 30.6 30.6 31.0 30 28.2 25.0 25 20 Ceh Un i g Fr a aria a G er n m ța a C n r i o Pol a ația on U ia e28 It ort a u li g Gr a alia e S c p ia a E n st ia on Let ia o Bu n l i g Rom a aria â Li n tu ia an S i e a rbia P Sursa: Eurostat, 2016 Al treilea motiv principal pentru implementarea unui salariu minim adecvat este reprezentat de inechitatea distribuirii venitului national net între muncă si capital. Dacă în țările dezvoltate observăm o pondere alocată compensării salariaților în PIB de 50-55%, capitalului de 35-40% și taxelor indirecte nete de 10%, în România situația este pe dos în sensul în care in 2015 doar 33% din PIB a fost alocat pentru remunerarea salariaților, 55% pentru remunerarea capitalului si restul pentru taxe indirecte minus subventii. Mai mult, intervenția publică pentru creșterea mai accentuată a salariului minim în Romania în ultimii ani a apărut și din nevoia de a corecta un dezechilibru asociat crizei – cei care au suferit mare parte din povara crizei au fost angajații(remunerarea salariaților în PIB a scăzut de la 42% în 2008 la 32,3% în 2015, conform Eurostat). In Ungaria remunerarea salariaților în PIB este de 42,3% in 2015, în Bulgaria de 37,4%, iar în Polonia de 37,2%. Un al patrulea motiv este legat de faptul că în România beneficiile creșterii economice se împart asimetric iar liftul social(trecerea într-o decilă superioară de venituri) funcționează lent. Cu toate că nivelul PIB a crescut în România cu 28% în perioada 2007-2015(de la 125 miliarde euro în 2007 la 160 miliarde euro în 2015), rata riscului de sărăcie și excluziune socială a scazut cu doar 18,5% (de la 45,9% în 2007 la 37,4% în 2015). Dacă analizăm doar salariile brute și alte drepturi salariale observăm că 84% din populație(primele 8 decile asociate gospodăriilor D1...D8) cîștigă cât 16% din populație(ultimele decile asociate gospodăriilor cele mai bogate D9+ D10). Liftul social funcționează lent în condițiile în care tranziția de venituri către o decilă superioară la 3 ani prinde doar 13,2% din total populație, sub media de 16,3% la nivelul UE(dintre țările UE, doar Estonia și Letonia au o poziție mai proastă decât România, cu 12% și respectiv 13%) (Figura 5). 13