SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Figura 5. Tranziția populației către o decilă superioară de venituri pe o perioadă de 3 ani în total populație(2014) 18.0 15.2 15.3 15.7 16.1 16.3 16.4 20.0 16.5 16.6 17.1 17.5 18.0 18.4 16.0 14.0 12.0 13.0 13.2 13.6 13.6 12.0 10.0 8.0 6.0 4.0 2.0 0.0 Eston Let ia on Rom ia â Li n tu ia an Po i l a o Bu n l i g C a aria e O h l i a Gr a nda ec U ia e Un 28 ga F r r ia a A n u ța s ort t u ri g G erm a alia a S n p ia ani I a talia P Sursa: Eurostat, 2016 Cea mai mare contribuţie la diferenţierea pe decile a veniturilor gospodăriilor o au diferenţele dintre veniturile salariale, în bugetele gospodăriilor din ultima decilă intrând venituri salariale mai mari decât în ale celor din prima decilă, în medie, de 44 ori (4309,9 lei lunar pe gospodărie în D10, faţă de 98,7 lei lunar în D1). Asimetria poate fi privită și dintr-un alt punct de vedere – dacă excludem din analiză cele 3 ramuri cu salarii medii semnificativ mai mari decât media pe total economie(sistem financiar, IT si comunicatii și industria extractivă) observăm că peste 50% din numărul total de salariați cu normă întreagă(2,3 milioane persoane) câștigau lunar în 2015 un salariu mediu brut de 1785 ron(net sub 1250 ron, adica 278 euro).(INSSE, Coordonate ale nivelului de trai în România 2015). Al cincilea motiv pentru implementarea și menținerea la nivel național a unui cuantum decent al salariului minim pe economie îl reprezintă asimetria dintre puterea de negociere a sindicatelor și patronatelor precum și flexibilizarea Codului Muncii din 2011. Chiar dacă în România salariul minim este stabilit la nivel național de către Guvern prin consultarea sindicatelor cu patronatele, reducerea ratei de sindicalizare(de la 35,6% în 2008 la 19,8% în 2012/2013)(Tabelul 1) și modificările legislației muncii din 2011 au condus la diminuarea puterii sindicatelor în asigurarea obiectivelor de asigurare a unei remunerări decente a muncii și a condițiilor rezonabile de muncă. 14