SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Restabilirea unui echilibru în procesul de negociere dintre sindicatele si patronatele reprezentative cu privire la condițiile de muncă este strict necesar pentru funcționalizarea unui model economic care să asigure sustenabilitate economică. Rămânerea într-un cerc vicios al salariilor mici și condiții de muncă nesatisfăcătoare nu vor putea activa o productivitate a muncii înaltă și vor trimite România în“capcana venitului mediu” – creștere economică redusă, distribuită inegal, investiții reduse în educație, sănătate și capital uman s.a. 3. Care este nivelul optim al salariului minim pe economie? A crescut acesta prea mult în România? Cu privire la valoarea și dinamica optimă a salariului minim brut pe economie, Organizația Internațională a Muncii a publicat în 1970 trei principii fundamentale privind fixarea unui nivel decent al salariului minim – corelarea acestuia cu nevoile de consum ale lucrătorilor și familiilor lor/ coșul minim de consum; corelarea cu țintele guvernamentale privind creșterea ocupării forței de muncă și luarea în considerare a factorilor legați de nevoia de creștere a productivității și creșterii economice. Carta Socială Europeană revizuită în 1996 prevede nevoia existenței unei remunerații corecte pentru un nivel de trai minim decent pentru lucrători și familiile lor. Un nivel mediu al salariului minim net la cel puțin 60% din salariul mediu net ar asigura acest deziderat. Acesta corespunde unui nivel brut între 50 și 60% din salariul mediu brut, în funcție de progresivitatea impozitării(cu cât progresivitatea în taxare este mai ridicată cu atât procentul salariu minim brut se apropie de 50% din salariul mediu brut). Un raport comun ILO, OECD, IMF ȘI WORLD BANK (G20, 2012) consideră că un nivel al salariului minim la 30-40% din valoarea mediana a salariului brut mediu(ceea ce corespunde unei ponderi de 25-30% salariu minim/ salariu mediu) este unul care ar avea efecte pozitive nete. FMI(2016a) concluzionează că în situația țărilor CESEE dincolo de pragul de 45-50% salariu minim/salariu mediu efectele negative ale creșterii salariului minim pot depăși efectele pozitive. De exemplu, se arată că“dincolo de acest prag, o creștere de 10% a salariului minim este asociată unei reduceri cu 2% a ocupării în randul tinerilor”. In schimb, dacă ponderea salariului minim in salariul mediu ar fi de 30%, o creștere de 10% a salariului minim ar atrage o reducere de doar 0,4% a nivelului de ocupare în randul tinerilor. Un raport FMI(Country Report Romania, Selected Issues, no 16/114, 2016b) arată că prin creșterea salariului minim brut în mai 2016 la 1250 ron(+ 78,6% de la sfârșitul anului 2012)“se va atinge 45,3% din salariul mediu, ceea ce înseamnă o valoare ridicată conform standardelor internaționale”. Experții FMI nu spun neapărat că salariul minim brut (în euro, pentru a putea compara) este mare ci că acesta crește prea rapid. Că ponderea acestuia în salariul mediu de peste 45% depășește pragul de sustenabilitate optimal dincolo de care o dinamică pozitivă prea rapidă a salariului minim potențează efecte negative în economie(asupra ocupării, asupra competitivității…) mai mari decât plusurile obținute prin această politică public(reducerea inegalităților, acțiunea teoriei salariului de eficiență, creșterea consumului, a nivelului de trai și un impact favorabil asupra creșterii economice). Dacă analizăm comparativ nivelul salariului minim pe economie și puterea de cumpărare a acestuia în țări UE/țări din regiune non UE vom observa că în S2 2016 România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește nivelul salariului minim în euro(Figura 6) și pe antepenultimul loc la indicatorul salariul minim la paritatea puterii de cumpărare(Figura 7). 16