SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Cât privește comparația cu celelalte țări UE/nonUE dacă până în 2014 România se afla în partea inferioară a clasamentului cu o pondere a salariului minim în câștigul salarial mediu de 35%(Figura 10), în mai 2016 se va ajunge în partea superioară, ponderea de 44% fiind una compatibilă cu nevoia de reducere a inegalităților economice, reducerea sărăciei și a deprivării materiale și stimularea eficienței în muncă. 5. A fost corelată creșterea salariului minim cu creșterea productivității? Ponderea salariului minim în salariul mediu brut la nivel național a înregistrat două puncte de inflexiune în perioada analizată(2000-2016), precum am arătat în figura 11. Astfel, în primii trei ani s-au înregistrat creșteri procentuale ridicate ale minimului salarial(majorare cu 122% în 2000, cu 40% în 2001, respectiv cu 42% în 2003), de la niveluri foarte reduse ale acestuia, ceea ce a condus la o proporție de aproximativ 40% din salariul mediu în trimestrul 1 al anului 2003. Începând cu 2004, salariul minim a fost mai degrabă corelat cu dinamica inflației și nu cu creșterea economică și a veniturilor, astfel că în trimestrul 4 din 2007 salariul minim reprezenta numai aproximativ un sfert din cel mediu. Dinamica a fost diferită de cea medie înregistrată în țările din regiune, în contextul în care ponderea salariului minim în respectivele economii depășea pragul de 40%. Poate părea surprinzătoare decizia autorităților din România în privința creșterii lente a salariului minim, în contextul în care au fost aplicate măsuri fiscale expansioniste(cota unică și scăderea contribuțiilor sociale), menite a reduce costurile salariale ale firmelor. În plus, creșterea economică din perioada 2004-2007 permitea cu ușurință neutralizarea impactului stabilizării salariului minim la aproximativ 40% din salariul mediu. Creșterea salariului minim cu aproximativ 40% în anul 2008, comparativ cu 2007, a contribuit la stabilizarea proporției în intervalul 30-32% din salariul minim în perioada crizei economice, ponderea fiind similară cu cea înregistrată în state UE precum Cehia și Estonia, dar cu cel puțin 5 puncte procentuale inferioară celei din Bulgaria, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovenia și Polonia. Începând cu 2013 au avut loc 7 majorări succesive ale salariului minim, măsurile fiind corelate cu cele privind diminuarea fiscalității și relansarea economică. Ponderea în salariul mediu a sporit între 2013-2016, ritmul de creștere fiind unul ridicat comparativ cu economiile din regiune, dar nivelul la care s-a ajuns (41,3% în Q1 2016 si 44% în mai 2016) este inferior celor din Polonia, Slovenia, Ungaria, Letonia și Lituania. De altfel, conform FMI(2016b), media proporției salariului minim în cel mediu este de aproximativ 46% în țările din Europa Centrală și de Sud-Est. Figura 11. Dinamica salariului minim relativ la salariul mediu 44.0% 42.0% 40.0% 38.0% 36.0% 34.0% 32.0% 30.0% 28.0% 26.0% 24.0% 22.0% 20.0% 22.8% 39.7% 24.8% 41.3% 41.3% 2000.q1 2000.q3 2001.q1 2001.q3 2002.q1 2002.q3 2003.q1 2003.q3 2004.q1 2004.q3 2005.q1 2005.q3 2006.q1 2006.q3 2007.q1 2007.q3 2008.q1 2008.q3 2009.q1 2009.q3 2010.q1 2010.q3 2011.q1 2011.q3 2012.q1 2012.q3 2013.q1 2013.q3 2014.q1 2014.q3 2015.q1 2015.q3 2016.q1 20