SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Ținând cont de cele două puncte de inflexiune surprinse în graficul anterior, am comparat pentru două subperioade dinamica salariului minim cu cele ale productivității muncii la nivel național (determinate ca raport între valoarea adăugată brută și populația ocupată) și ale indicelui prețurilor de consum. Astfel, conform figurii 12, între 2003 (trimestrul 2) și 2007(trimestrul 4), ritmul de creștere al productivității a fost de 2,5 ori mai mare comparativ cu cel al salariului minim, care s-a majorat cu numai 56% în termeni nominali, valorile din 2003(trimestrul 1) fiind considerate 100%. Dinamica salariului minim a fost chiar inferioară și celei a inflației până în primul trimestru al anului 2007, aspect care s-a reflectat și în scăderea puterii de cumpărare a angajaților plătiți cu acest salariu. Figura 12. Relația dintre salariul minim-productivitate și inflație(2003:2-2007:4) 140.0% 120.0% 100.0% 80.0% 60.0% 40.0% 20.0% 0.0% 2003 20 .q 0 2 3 20 .q 0 3 3 20 .q 0 4 4 20 .q 0 1 4 20 .q 0 2 4 20 .q 0 3 4 20 .q 0 4 5 20 .q 0 1 5 20 .q 0 2 5 20 .q 0 3 5 20 .q 0 4 6 20 .q 0 1 6 20 .q 0 2 6 20 .q 0 3 6 20 .q 0 4 7 20 .q 0 1 7 20 .q 0 2 7 20 .q 0 3 7.q4 Salariul minim brut IPC Productivitatea muncii Necorelarea salariului minim cu productivitatea muncii, specifică subperioadei 2003-2007, a caracterizat și subperioada 2008-2016(figura 13), numai că, de această dată, majorarea salariului minim a fost superioară celei a productivității muncii – 110% relativ la 62,4%, față de valorile din primul trimestru al anului 2008(100%). Decuplarea de productivitate și de inflație este evidentă începând cu momentul în care politica salariului minim a devenit o prioritate la nivelul politicii guvernamentale. Dacă înainte de 2008 salariul minim a fost neglijat și necorelat cu situația de ansamblu a economiei, începând cu 2013 ratele relativ mari de creștere economică au permis creșterile salariului plafon, care, la rândul lor, au stimulat majorarea consumului și a creșterii, dincolo de valorile anticipate inițial. Totodată, majorările succesive ale salariului minim au condus la creșterea puterii de cumpărare a beneficiarilor cu 65%, în contextul presiunilor deflaționiste interne(reducerea TVA la alimente și a contribuțiilor sociale, deficitul de cerere etc.) și externe(scăderea prețurilor mondiale ale materiilor prime, relansarea slabă a economiei globale etc.) din economia României. 2 1