SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Figura 19. Corelația statistică simplă între ponderea salariului minim brut în câștigul mediu brut și coeficientul Gini privind inegalitatea veniturilor(2007-2014) 39 38 37 36 35 34 y= 0.2939x+ 43.305 R²= 0.4625 33 32 20 30 40 Un alt indicator semnal privind amplitudinea inegalităților de venituri reliefează evoluții mixte în raport de modul de raportare. Astfel, dacă raportul S80/S20 în anul 2007(20% cele mai bogate gospodării din România în funcție de venituri detineau venituri agregate de 5,07 ori mai mare decât cele mai sărace 20% dintre gospodării, în anul 2014 raportul crescuse la 7,2. Dacă privim rezultatele prin prisma raportului dintre venitul mediu înregistrat la nivelul unei persoane ce face parte din cei 10% cele mai bogate gospodării și persoana care face parte din 10% cele mai sărace gospodării observăm o reducere a inegalităților de venituri, raportul scăzând de la 8,5 in 2006 la 7,6 în 2014 pentru ca în 2015 să crească la 8,4.(detalii în RaportulTendinte Sociale 2007 si 2015, INSSE). 8. A influențat creșterea salariului minim reducerea sărăciei? Analiza statistică corelare creștere salariu minim reducerea riscului de sărăcie/ reducerea ratei de deprivare materială În ceea ce privește eficiența utilizării salariului minim ca instrument de reducere a sărăciei putem observa o corelație simplă puternică și negativă atât între ponderea salariu minim brut/ câștig mediu brut lunar și rata de sărăcie și excluziune socială cât și între ponderea salariu minim brut/ câștig mediu brut lunar și rata de deprivare materială(Figura 20). Astfel, la o creștere a ponderii salariu minim brut/ câștig mediu brut lunar de 13 puncte procentuale (de la 23% în 2007 la 36% în 2015) rata de risc de sărăcie și excluziune socială a scăzut cu 12,5 puncte procentuale(de la 45,9% în 2007 la 37,4% în 2015) iar rata de deprivare materială cu 11,9 puncte procentuale(de la 36,5% în 2007 la 24,6% în 2015). 27