SOCOL CRISTIAN| MARINAS MARIUS SALARIUL MINIM CA INSTRUMENT DE POLITICI PUBLICE – PRO SAU CONTRA? Conform primei ecuații, creșterea ratei activității forței de muncă are o influență contemporană puternică asupra majorării ratei ocupării, denotând faptul că surplusul de ofertă de muncă a fost absorbit aproape integral pe piața muncii în perioada analizată. Rata ocupării reacționează oscilant la șocul generat de creșterea salariului minim, dovadă a faptului că angajatorii realizează o ajustare graduală a ocupării în funcție de costurile suplimentare cu forța de muncă. Astfel, salariul minim exercită o influență contemporană pozitivă asupra ocupării, aceasta înregistrând o creștere cu 1,87% ca urmare a majorării salariului minim cu 1%, datorită stimulentelor de intrare pe piața muncii a persoanelor cu calificări mai scăzute. Totuși, angajatorii realizează o corecție a ratei ocupării de peste un an cu 2,18%, astfel că rezultă o elasticitate anuală de aproximativ-0,3 a ocupării totale în funcție de salariul minim. Reacția ocupării în rândul tinerilor comportă anumite particularități, precum rezultă din analiza coeficienților variabilelor exogene ai celei de-a doua ecuații. Astfel, ocuparea tinerilor are o componentă autoregresivă cu influență negativă, dovadă a faptului că persoanele între 15 și 24 de ani reprezintă o categorie vulnerabilă, neavând o stabilitate ridicată odată ce intră pe piața muncii. În al doilea rând, creșterea populației active din rândul tinerilor cu 1% generează o mai redusă integrare pe piața muncii a acestora(numai 0,78%), comparativ cu ceea ce se manifestă la nivelul întregii populației, din cauza unui șomaj ridicat pe termen lung pentru populația între 15 și 24 de ani. În al treilea rând, reacția ocupării tinerilor este relativ mai ridicată la variația salariului minim, deoarece acest plafon salarial vizează într-o măsură mai mare persoanele fără experiență profesională, precum sunt majoritatea persoanelor din această categorie de vârstă. Se manifestă aceeași ajustare graduală a ratei de ocupare și în cazul tinerilor, ca urmare a creșterii salariului minim cu 1%, aceasta sporind contemporan cu 2,27% si reducându-se după un an cu 2,10%. Prin urmare, elasticitatea anuală a ocupării tinerilor la salariul minim este de 0,17%, dovedind influența pozitivă a salariului minim asupra acestei categorii de populație, considerată a fi mai vunerabilă la deciziile statului privind salariul plafon. Conform celei de-a treia ecuații, aproximativ 60% din variația salariului mediu este surprinsă cu ajutorul variabilelor exogene ale regresiei, ai căror coeficienți sunt în întregime diferiți de 0 la pragul de semnificație de 1%. A fost estimată o componentă autoregresivă, dar cu influență negativă, dovadă a corecției semnificative realizată de către firme asupra salariului mediu, după un trimestru. O rată de creștere cu 1% a salariului minim influențează pozitiv dinamica salariului mediu la nivel național (+0,15%), dovedind atât efectul statistic al creșterii celor mai mici salarii, cât și majorarea veniturilor unor salariați care câștigau în apropierea nivelului minim. Astfel, majorările succesive ale salariului minim au generat câștiguri suplimentare și pentru alte categorii de salariați și nu doar pentru cei care obțineau anterior acest venit. Variația ratei șomajului are o influență negativă asupra salariului mediu, în concordanță cu modelul Curbei Phillips, care susține că în perioadele caracterizate printr-un șomaj mai ridicat(superior ratei naturale) există o presiune în sensul reducerii salariului mediu. Productivitatea muncii la nivelul economiei are o influență oscilantă asupra salariului mediu, creșterea contemporană inițială cu 0,40%, fiind corectată printr-o scădere cu 0,43%, rezultând o elasticitate după un trimestru de-0,03%. Astfel, productivitatea muncii nu constituie o variabilă fundamentală a dinamicii salariului mediu, în contextul în care aceasta a fost senzitivă și la alți factori precum situația de pe piața muncii și cea a economiei în ansamblu – excesul de cerere și deficitul de forță de muncă a fost urmat de criza economică, de majorarea semnificativă a numărului de șomeri în perioada 2009-2011. În acest context, dinamica salariului mediu brut a fost superioară celei a productivității muncii, atât în perioada 2003­2007(+11%), cât și între 2008-2016(+8%). 3 5