București ȘTEFAN GUGA, ADINA MIHĂILESCU, MARCEL SPATARI| COȘUL MINIM DE CONSUM LUNAR PENTRU UN TRAI DECENT PENTRU POPULA Ț IA ROMÂNIEI Partea 1. Necesitatea studiului, metodologia și parametrii de referință ai cercetării 1.1. Trai decent, trai minim decent și conceptul de coș de consum În perioada iulie-septembrie 2018, Syndex România și Institutul de Cercetare a Calității Vieții au derulat o cercetare la nivel național pentru fundamentarea unui coș minim de consum pentru un trai decent pentru populaţia României. Rezultatele acestei cercetări ar trebui să constituie o nouă etapă în discuția despre resursele necesare pentru traiul populației în România, nu atât datorită reînnoirii conceptului mai vechi de coș minim de consum, cât mai ales datorită sublinierii explicite a noțiunii de nivel de trai decent și a cheltuielilor care trebuie acoperite pentru ca populația României să își poată asigura un asemenea nivel de trai. Ideea unui coș minim de consum pentru un trai decent presupune alcătuirea unui set de cheltuieli periodice necesare pentru îndeplinirea unor nevoi de bază pentru o familie cu o structură dată. Pe lângă nevoile imediat necesare supraviețuirii— adăpost, alimentație— coșul minim pentru un trai decent acoperă o serie cuprinzătoare de nevoi curente cum ar fi îmbrăcămintea, igiena personală, educația, îngrijirea sănătății, transportul, comunicațiile, recreerea, precum și eventualele cheltuieli neprevăzute(evenimente familiale, probleme de sănătate etc.). Traiul decent se deosebește de ideea de subzistență(cea la care implicit face referință în 1. Desigur, veniturile nu trebuie să fie atât de mici încât din punct de vedere subiectiv chestiunea subzistenței să devină mai urgentă decât cea a traiului decent. Ca regulă generală, prin„venituri mici” vom înțelege deci„venituri sub medie” și, chiar mai mult,„venituri salariale sub medie”, din moment ce veniturile neregulate din activități pe cont propriu ridică mai degrabă problema subzistenței decât pe cea a traiului decent. 2. Richard Ankler și Martha Ankler, Living wages around the world, Cheltenham, Edward Elgar, 2017, p.8. Chiar dacă este posibil să definim un coș de consum individual, acesta nu ar corespunde decât cel mult parțial realității, din moment ce cea mai mare parte a cheltuielilor sunt planificate și împărțite în familie. Efectul de scară duce la micșorarea în medie a cheltuielilor pe membru de familie. mod tradițional„consumul minim”) atât prin numărul și tipul nevoilor care trebuie acoperite, cât și prin gradul în care acestea sunt acoperite(de exemplu, o locuință decentă trebuie să îndeplinească niște condiții suplimentare, pe lângă oferirea de adăpost). Standardul de decență are deci atât o dimensiune cantitativă, cât și una calitativă. El poate diferi de la un context social la altul— de la o țară la alta sau de la o regiune la alta, spre exemplu— având în mod necesar nu numai o componentă obiectivă(nevoile biologice și sociale generale existente la un moment dat într-un context social dat), ci și o componentă subiectivă (percepția oamenilor asupra ideii de trai decent). Din moment ce stilul de viață influențează în mod decisiv această componentă subiectivă, este de așteptat ca percepția standardului de decență să fie corelată cu inegalitățile de venit și de statut social: cu cât veniturile și statutul social cresc, cu atât standardul de decență va fi mai ridicat. Această observație ridică o problemă fundamen ­tală: dacă nevoile diferă în mod semnificativ în funcție de venituri și statut, cum putem ajunge la o definiție universală a standardului de decență și a coșului de consum atașat acestuia într-o țară ca România, unde inegalitățile sociale sunt relativ ridicate? Soluția este de a stabili nu un standard pentru un trai decent ca atare, ci pentru un trai minim decent, acceptabil în percepția persoanelor și a familiilor cu venituri mici. 1 Altfel spus, standardul de trai minim decent trebuie să se apropie pe cât posibil de componenta obiectivă menționată mai sus— și anume, trebuie să acopere nevoile biologice și sociale generale de la un moment dat, chiar dacă pentru anumite categorii sociale acest standard va părea insuficient. Așadar, un coș minim de consum pentru un trai decent cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare pentru acoperirea nevoilor biologice și sociale generale existente la un moment dat. În mod obișnuit, nevoile sunt definite la nivelul familiei, și nu la nivel individual. 2 Trebuie subliniat că acoperirea acestor cheltuieli nu este singura condiție necesară asigurării unui trai decent, coșul de consum neincluzând unele elemente esențiale în acest sens, precum condițiile de muncă sau 3