București ȘTEFAN GUGA, ADINA MIHĂILESCU, MARCEL SPATARI| COȘUL MINIM DE CONSUM LUNAR PENTRU UN TRAI DECENT PENTRU POPULA Ț IA ROMÂNIEI echilibrul dintre viața profesională și cea personală. De asemenea, în alcătuirea coșului de consum trebuie ținut cont de faptul că serviciile publice pot acoperi o parte importantă din nevoile pentru un trai decent(îngrijirea sănătății, educația, transportul ș.a.), valoarea finală a coșului putând însă varia semnificativ în funcție de calitatea acestor servicii. 3 Coșul minim de consum pentru un trai decent trebuie să fie suficient de cuprinzător încât să acopere în mod realist totalitatea cheltuielilor directe ale unei familii necesare pentru asigurarea unui trai minim decent, așa cum este înțeles acesta la un moment dat. 4 1.2. Modele anterioare ale coșului minim de consum în România Conceptul de coș minim de consum a fost introdus pentru prima oară în legislația din România prin Ordonanța de urgență nr. 217/2000, cu scopul de a servi drept„element esențial de fundamentare a salariului de bază minim pe economie, a politicii salariale și a altor politici în domeniul social”. Neactualizat din toamna lui 2003, coșul minim de consum nu se baza în mod explicit nici pe nevoile pentru un trai minim decent, nici pe cele pentru subzistență, structura acestuia (alimentele reprezentau 51,3% din valoarea totală) indicând totuși că aveam mai degrabă de-a face cu 3. Spre exemplu, educația poate fi gratuită conform legii, însă o calitate slabă a serviciilor publice de învățământ duce la creșterea cheltuielilor care trebuie acoperite în mod direct de familii pentru acoperirea acestei categorii de nevoi. Din acest punct de vedere, alcătuirea coșului de consum pentru un trai minim decent trebuie să țină cont de astfel de realități, și nu de cum ar trebui să arate situația în teorie. 4. Pentru că vorbim de cheltuieli directe, orice corelare a valorii coșului de consum cu veniturile populației trebuie să țină cont de valorile nete ale acestor venituri, și nu de cele brute. 5. Vezi Adina Mihăilescu,„Metodologia de calcul a minimului de trai decent și de subzistență”, Calitatea vieții, XII, nr. 1-4, p. 49-72. 6. Pentru o comparație critică între coșurile calculate anterior în România și standardul de venit minim din Marea Britanie, vezi CES România, Coșul minim: instrument viabil în stabilirea salariului minim național și al politicilor sociale în România?, Consiliul Economic și Social, 2014, p. 36-38. 7. Despre demersurile întreprinse până în 2005, vezi Adina Mihăilescu, „Coșul de consum al populației corespunzător minimului de trai decent și de subzistență”, Revista Inovația Socială, vol. 2, nr. 1, 2010, p. 29-45. 8. Vezi Comisia Europeană, The development of a methodology for comparable reference budgets in Europe-- Final report of the pilot project, Octombrie 2015. Alte detalii despre acest proiect pot fi găsite online, la adresa http://www.referencebudgets.eu/. cele din urmă. De altfel, acest coș nu includea o serie de cheltuieli elementare, cum ar fi cele cu dotarea locuinței, igiena personală, educația copiilor ș.a. Până la momentul adoptării OUG nr. 217/2000, Institutul de Cercetare a Calității Vieții avea deja o experiență îndelungată în definirea coșului minim de consum. Începând cu prima jumătate a anilor 1990, cercetătorii ICCV au structurat și calculat valoarea a două coșuri minime de consum: pentru subzistență și pentru un trai decent. 5 Coșul minim pentru subzistență acoperea nevoile cele mai elementare(alimentele constituiau 67% din acest coș), în timp ce coșul minim pentru un trai decent includea cheltuieli suplimentare(alimentele reprezentând totuși 48% din valoarea totală). Nivelul de trai decent estimat de ICCV cuprinde cheltuieli pentru alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință, servicii(culturale, poștă, telecomunicații), la care se adaugă cheltuieli cu educația și formarea profesională ce favorizează dezvoltarea și participarea individului și a familiei în societate. La fel ca în cazul coșului din OUG nr. 217/2000, comparațiile cu practicile din alte țări au arătat anumite neajunsuri: luarea în calcul a celor mai mici prețuri, fără a ține cont de diferențele uneori importante de calitate a produselor; durata de utilizare a hainelor necorespunzătoare realității; absența cheltuielilor medicale, cu excepția celor cu medicamentele; absența cheltuielilor ce țin de îngrijirea copiilor etc. 6 În plus, structura celor două coșuri ale ICCV a rămas practic neschimbată de la jumătatea anilor 2000, actualizările periodice vizând strict valorile coșurilor. 7 Indiferent ce neajunsuri aveau sau nu aceste coșuri, perioada îndepărtată în care ele au fost elaborate face ca orice revenire în atenția publică a chestiunii coșului minim de consum să trebuiască să se bazeze pe o reevaluare de la zero a structurii acestuia, și nu doar pe o actualizare valorică. Un alt coș de consum a rezultat din includerea României într-un proiect pilot de cercetare asupra bugetelor de referință ale familiilor la nivel european. 8 Bugetele de referință reprezintă„coșuri ilustrative de bunuri și servicii, corespunzătoare unui anumit nivel de trai”, în acest caz fiind vorba 4