Dialogul social în timpul crizei economice Supraviețuirea negocierilor colective în sectorul industrial din România AURORA TRIF 2015 n Înainte de criza economică, a existat un echilibru de forţe între sindicate şi pa­tronate susținut de legislația muncii. Modificarea Codului Muncii şi adoptarea legii Dialogului Social în 2011 au diminuat drepturilor angajaţilor de a se or­ganiza în sindicate, precum şi drepturile sindicatelor de a negocia contracte colective de muncă şi de a trece la acţiune sindicală. Aceste schimbări legisla­tive au dus la dezechilibrarea raportului de forţe în favoarea angajatorilor. n În acest context, numărul angajaților acoperiți de contracte colective de muncă s-a redus dramatic. La nivel naţional, sindicatele si patronatele nu mai au dreptul să negocieze contractele colective inter-sectoriale, în timp ce înainte de 2011 toţi angajaţii erau acoperiți de contractul de muncă unic la nivel naţional. La nivel de sector, doar o treime dintre ramurile care aveau con­tracte colective de muncă înainte de 2011, au continut sa le aibă in 2014. n Modificările legislative împreună cu criza economică au făcut mult mai dificilă negocierea colectivă pentru sindicate la nivel de unitate. Numărul de con­tracte colective a scăzut cu 25% între 2008 şi 2013, dar negocierile colective au supraviețuit, în general, în organizațiile mari. Gradul de schimbare a ter­menilor şi condițiilor de muncă după 2011 in sectorul industrial, depinde de trei factori:(a) atitudinea angajatorului(şi a managementului de top) privind angajații şi reprezentanții acestora;(b) piața locală a muncii şi(c) capacitatea de mobilizare a sindicatului din companie.