O altă strategie a ales SPD în landul Renania de Nord-Westfalia, în timpul mandatului prim-ministrului de land Johannes Rau 30 . La alegerile parlamentare regionale din landul caracterizat de o economie bazată pe industrie și pe minerit, partidul a reușit să obțină o majoritate absolută. După acest succes, Rau a candidat și pentru funcția de cancelar. SPD a pierdut însă alegerile pentru Bundestag din 1987. Capacitatea partidului de a se alătura noilor mișcări sociale era încă redusă, iar pe atunci Rau încă nu intenționa să încheie noi coaliții sociale și de partid cu verzii. Heidemarie Wieczorek-Zeul (*1942) este de meserie profesoară. Între 1974 și 1977 a fost președintele Tineretului Socialist la nivel federal, iar din 1998 până în 2009 ministru federal pentru cooperare economică și dezvoltare. Björn Engholm (*1939) este de formație politolog și a activat ca docent în educația tineretului și a adulților. Din 1988 până în 1993 a fost prim-ministru al landului Schleswig-Holstein, iar din 1991 până în 1993 președintele SPD. În 1987, Willy Brandt a fost succedat la președinția partidului de Hans-Jochen Vogel, ce prezida și grupul parlamentar al SPD. Pe planul cadrelor de partid, generația„nepoților lui Brandt”își cerea dreptul de a ieși în față: Björn Engholm, Gerhard Schröder, Rudolf Scharping, Heidemarie Wieczorek-Zeul și Oskar Lafontaine 31 . Cele mai mari speranțe erau legate de ultimul amintit: în 1990, a devenit candidat la funcția de cancelar. În noile sale programe, social-democrația s-a arătat receptivă la modificările survenite în valorile împărtășite de societate și la noile discursuri. Acest lucru s-a văzut în Programul Fundamental de la Berlin, din 1989. Noul program de principii își propunea să interpreteze preocupările epocii în cheie social-democrată. Până la adoptarea acestui program, au existat discuții cu privire la actualizarea programului de la Godesberg, încă de la începutul anilor 1970, în cadrul Comisiei pentru Valori Fundamentale 32 , în 1975 s-a adoptat programul de acțiune pe termen mediu, intitulat„Cadrul de Acțiune'85”, iar în 1986 a existat încercarea, nu tocmai reușită, de a elabora un nou program de principii, în cadrul„Schiței de la Irsee”. Prin programul de la Berlin s-a încercat crearea unor punți către diversele medii sociale, apropiate social-democrației, ce deveneau din ce în ce mai dinamice și nu mai corespundeau deloc structurilor anchilozate ale secolului al XIX-lea. Programul de la Berlin era o continuare a programului de la Godesberg și rămânea fidel celor 30 Cf. p. 121 31 Cf. Schröder: p. 119, Scharping: p. 118, Lafontaine: p. 115. 32 Comisia pentru Valori Fundamentale din cadrul prezidiului SPD a fost însărcinată în 1973 de Willy Brandt să se ocupe de chestiuni„ce nu țin de ordinea zilei”. Primul ei președinte a fost Erhard Eppler, actualmente e condusă de Julian Nida-Rümelin. Renania de Nord-Westfalia: majoritate absolută Lecturi suplimentare: Sonja Profittlich (2007), Politische Generationen in der Sozialdemokratie, OnlineAkademie der Friedrich-Ebert­Stiftung, Bonn 1989: Programul de la Berlin Punți către mediile sociale apropiate 111