OPȚIUNI PENTRU POLITICI VIITOARE 14 OPȚIUNI PENTRU POLITICI VIITOARE În acest capitol sunt analizate opțiunile de reformă în continuare, precum și elementele de politici obligatorii pentru a spori integritatea sistemului judiciar. OPȚIUNEA 1: Realizarea unui audit al întregului proces pentru a recunoaște abuzurile și a reabilita persoanele discreditate nefon­dat. Celor merituoși li se oferă o șansă de a fi votați de AGJ sau, după caz, AGP, pentru a constitui CSM și CSP. Argumente pro: Argumente contra: 1. Restabilirea dreptății și echității: Realizarea unui audit complet oferă oportunitatea de a repara greșelile co­mise în evaluarea anterioară și de a restabili dreptatea pentru cei discreditați pe nedrept. Acest lucru ar aborda nemulțumirile celor afectați și ar contribui la reducerea sentimentului de inechitate din sistemul judiciar. 2. Economisirea resurselor financiare: Dacă o parte din procesul de pre-vetting a fost corect implementat, even­tuala sa oprire ar fi putut economisi din resursele finan­ciare alocate acestuia. Astfel, o parte din investițiile deja făcute pot fi salvate, în ciuda recunoașterii că alte părți din proces nu au dat roadele dorite. 3. Reducerea neîncrederii și a diviziunilor interne: Un audit transparent și corect ar contribui la reducerea ne­încrederii publicului și a profesioniștilor din sistemul ju­diciar. De asemenea, ar ajuta la diminuarea diviziunilor interne, oferind șansa celor care merită să își revină și să se reabiliteze în fața colegilor și a societății. 1. Percepția de regres în reformă: Recunoașterea erorilor din procesul de pre-vetting desfășurat ar putea dăuna credibilității guvernului și ar submina încrederea cetățe­nilor în angajamentele autorităților de a implementa o justiție curată și independentă. 2. Eșecul parțial al investițiilor anterioare: Un audit care recunoaște erorile comise și reabilitează persoanele afec­tate ar însemna, implicit, că o parte din investițiile finan­ciare și umane alocate procesului de pre-vetting au fost inutile. Acesta ar putea crea un sentiment de risipă și ar duce la căutarea unui„vinovat” pentru eșecul parțial al reformei, ceea ce ar putea genera și mai multe conflicte și frustrări. 3. Posibile întârzieri și blocaje: Chiar și cu un audit co­rect, procesul de reabilitare și reîntoarcere a persoanelor afectate în funcții va necesita o perioadă lungă de timp și resurse. Acest lucru ar putea duce la întârzieri în imple­mentarea reformei și ar crea blocaje în sistemul judiciar. 4. Împăcarea publicului și a sistemului judiciar: Realizarea unui audit corect și imparțial ar contribui la repararea relațiilor deteriorate între judecători, procurori și alte instituții din cadrul sistemului de justiție. O astfel de măsură ar contribui la reconcilierea acestora și la crearea unui climat de încredere necesar pentru dezvoltarea unui sistem de justiție independent și eficient. 5. Restabilirea încrederii în instituțiile de justiție: Începerea unui audit transparent ar fi un semnal puternic de angajament față de reforma justiției. Acesta ar putea ajuta la reconsolidarea încrederii publice în procesul de reformă și în independența justiției. 4. Lipsa unei soluții clare pe termen lung: Deși oprirea/ anularea pre-vettingului și realizarea unui audit ar rezolva parțial problema abuzurilor, nu ar oferi o soluție clară și completă pentru îmbunătățirea sistemului judiciar pe termen lung. În absența unui mecanism eficient de con­trol și selecție a judecătorilor și procurorilor, sistemul ar putea rămâne vulnerabil în fața corupției și abuzurilor de putere. 123