Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale 5.1 Rolul instituțiilor publice centrale în promovarea justiției climatice Analiza capitolului anterior a evidențiat o serie de lacune în integrarea justiției climatice în politicile publice. Aceste lacu ­ne evidențiază limitele actuale ale cadrului instituțional în ceea ce privește distribuirea și exercitarea responsabilităților în guvernanța climatică. Justiția climatică poate fi analizată prin trei dimensiuni prin ­cipale – distributivă, procedurală și de recunoaștere – utili ­zate în literatura de specialitate din domeniul justiției sociale pentru evaluarea echității politicilor publice. Acestea permit evaluarea modului în care politicile climatice distribuie costu ­rile și beneficiile, implică cetățenii în procesul decizional și re ­cunosc diversitatea socială și teritorială. Astfel, instituțiile centrale nu doar stabilesc direcția politicilor climatice, ci in ­fluențează și modul în care costurile și beneficiile tranziției sunt distribuite în societate. în gestionarea resurselor locale. Întrebarea centrală devine astfel: cine este vizibil și cine este ignorat în politicile climatice? În acest context, tabloul guvernanței climatice în Republica Moldova este edificat de următoarele instituții responsabi ­le, fiecare având atribuții distincte, dar complementare: Ministerul Mediului – fără îndoială, un rol central îi revine acestei instituții, care coordonează elaborarea și implemen ­tarea politicilor naționale privind schimbările climatice, dezvoltă strategiile de adaptare și atenuare și asigură ra ­portarea progreselor către organismele internaționale în conformitate cu angajamentele asumate de stat. Totodată, ministerul contribuie la integrarea principiilor echității soci ­ale și a considerentelor privind vulnerabilitatea diferitelor categorii de populație în documentele de politici climatice și coordonează procesele de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare strategică de mediu. Dimensiunea distributivă. Ministerele și agențiile de reglementare trebuie să aloce resursele, subvențiile și programele verzi într-un mod echitabil, prioritizând gospodăriile vulnerabile și comunitățile rurale izolate. Mecanismele prevăzute în Legea 74/2024 și în Planul Național Integrat Energie și Climă(PNIEC) pot contri­bui la asigurarea faptului că beneficiile tranziției ener­getice și ale măsurilor de adaptare nu accentuează de­calajele socio-economice existente. Întrebarea centrală este: cine suportă costurile și cine beneficiază de pe urma politicilor climatice? Dimensiunea procedurală. Instituțiile centrale trebuie să promoveze consultări transparente și participative în procesul de elaborare a politicilor climatice și ener­getice. Acest lucru presupune nu doar consultări tehni­ce în capitală, ci și mecanisme care să permită partici­parea comunităților afectate direct de schimbările cli­matice. Întrebarea centrală este: cine participă la luarea deciziilor? Dimensiunea de recunoaștere. Planificarea și imple­mentarea politicilor trebuie să țină cont de diferențele sociale, de gen și teritoriale. Aceasta include identifica­rea grupurilor marginalizate, integrarea cunoștințelor tradiționale și valorizarea rolului femeilor Ministerul Energiei – deține un rol esențial în gestionarea tranziției energetice și în implementarea obiectivelor prevă ­zute de Planul Național Integrat Energie și Climă. Prin ela ­borarea politicilor privind eficiența energetică și promova ­rea surselor regenerabile de energie, instituția contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la consolida ­rea securității energetice. În același timp, ministerul are res ­ponsabilitatea de a se asigura că procesul de decarbonizare nu generează efecte sociale disproporționate și că măsurile adoptate rămân accesibile pentru gospodăriile cu venituri reduse, contribuind astfel la prevenirea și reducerea sărăci ­ei energetice. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare – în con ­textul vulnerabilității ridicate a sectorului agricol la feno ­menele climatice extreme, instituția are responsabilitatea de a dezvolta măsuri de adaptare destinate agricultorilor afectați de secetă, temperaturi extreme și alte riscuri clima ­tice. Astfel, ministerul joacă un rol important în asigurarea securității alimentare și în reducerea vulnerabilității so ­cio-economice a comunităților rurale, prin promovarea unor practici agricole adaptate condițiilor climatice și prin spriji ­nirea agricultorilor expuși riscurilor climatice. Ministerul Muncii și Protecției Sociale susține în mod di ­rect dimensiunea socială a justiției climatice, care identifică grupurile vulnerabile expuse riscurilor asociate schimbărilor Capitolul 5. Guvernanță și responsabilități instituționale 25