FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 1 INTRODUCERE Economia României a avut o traiectorie pozitivă de convergență la nivel național față de media UE pe parcursul ultimului deceniu. Spre exemplu, PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la un nivel de 52,8% din media UE27 în anul 2010, la aproape 73% în anul 2021. Însă, inegalitățile persistă și se accelerează dat fiind un proces de dezvoltare dezechilibrat în plan teritorial. Inegalitățile dintre români nu sunt doar mai mari decât în vestul Europei, ci și față de alte state din regiune. Cei mai bogați 20% dintre români au venituri de peste 7 ori mai mari comparativ cu cei mai săraci 20% dintre români. Media Europeană este de 5. Singura țară peste România din această perspectivă fiind Bulgaria(7,45), în timp ce celelalte state CEE stau mult mai bine ca distribuție a veniturilor, fiind sub medie: Polonia(4), Ungaria (4,19), Cehia(3,4). Indicele Gini privind inegalitățile de venituri în România este unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, de 34,3% în anul 2021. Deși există în mod clar un decalaj est-vest în interiorul Uniunii Europene la nivelul PIB-ului per capita, totuși modelele de dezvoltare națională în interiorul regiunii Europei Centrale și de Est diferă semnificativ¹. Astfel, pe baza indicatorilor economici, putem observa o creștere economică axată mai mult pe activități cu valoare adăugată mai ridicată în țări precum Polonia, Cehia, țările Baltice sau Ungaria. De asemenea, dinamica dezvoltării teritoriale este mai bună în alte state din Europa Centrală și de Est decât în cazul României. Peste distribuția veniturilor, în România există și inegalități majore cu privire la accesul la educație sau servicii de sănătate între diferitele categorii de români. Inegalitățile dintre localitățile din România se relevă pe toate dimensiunile teritoriale. Regiune București-Ilfov performează mult peste toate celelalte regiuni ale țării, fiind singura zonă în care procesul de convergență economică cu UE a dus la categoria de regiune dezvoltată. În cazul municipiilor, primele 20% dintre municipii au avut un PIB per capita de 5,85 ori mai mare decât cele mai sărace 20% de municipii. Jumătate din rezultatul economic al României este concentrat în București, Cluj, Constanța, Iași și Timișoara – acestea reprezentând doar 5% din municipiile României. Se conturează o tendință dominantă de precaritate și lipsă de oportunități economice pentru majoritatea românilor. 2 din 3 români de vârstă activă se confruntă cu riscul de sărăcie și excluziune socială deși muncesc². În egală măsură, 2 din 3 români locuiesc în regiuni cu un grad de dezvoltare scăzut conform clasificării UE, adică având jumătate din PIB-ul per capita al UE. În multe localități din România, peste 50% din ponderea salariaților sunt angajați la stat sau agricultură este(ex: Teleorman, Olt, Giurgiu, Călărași, Vaslui, Mehedinți sau Botoșani). Subdezvoltarea sectorului privat în aceste localități limitează oportunitățile de angajare în economia locală și facilitează migrația către aglomerările existente și municipiile mai bogate sau de cele mai multe ori chiar în afara țării, conducând la un fenomen de depopulare. Studiul de față a avut ca obiectiv principal analiza decalajelor de dezvoltare la subnaționale din România și evidențierea unor traiectorii la nivelul economiilor locale. Date fiind elemente structurale de dezvoltare economică, precum dimensiunea localității sau proximitatea față de poli de competitivitate, acest studiu explorează factori care pot ajusta traiectoria de dezvoltare a unei localități, precum structura cheltuielilor publice locale. Întrucât structura bugetară poate fi asimilată cu prioritizarea strategică a factorilor de decizie locali, acest tip de date ne pot reliefa modul în care acțiunea locală poate determina o altă traiectorie de dezvoltare decât cea dictată de elementele structurale(efectul Zânei Bune³). Analiza datelor a acoperit toate categorii de localități – municipii reședință de județ, municipii, orașe și comune – în perioada 2010-2020. Față de alte studii care analizează disparitățile subnaționale oprindu-se la nivelul regiunilor(NUTS II) sau la nivelul județelor(NUTS III), studiul de față aduce analiza la nivelul de granularitate al tuturor unităților administrativ teritoriale(UAT) din România cu accent totodată pe structura cheltuielilor publice locale și a contribuției pe care acestea o aduc traiectoriilor de dezvoltare locală(sau, cum este cazul în multe situații, a absenței acesteia). Analizele la nivel agregat, regional sau județean ne pot arăta dezechilibrele inter-regionale de dezvoltare⁴ dar nu reușesc să 1 Bohle, D.,& Greskovits, B.(2012). Capitalist Diversity on Europe's Periphery. Cornell University Press. 2 https://monitorsocial.ro/indicator/riscul-de-saracie-in-functie-de-statutul­ocupational-2020/ 3 Pe baza poveștii Frumoasa din Pădurea Adormită, putem compara acțiunea factorilor de decizie locali(ex: primar, consiliu local) prin structura cheltuielilor locale cu acțiunea zânei bune care nu poate anula vraja cea rea – în acest caz vulnerabilități economice structurale(ex: depopulare, dezindustrializare, lipsă de conectivitate), dar o poate îndulci(ex: relocarea lucrătorilor de la distanță, dezvoltarea unei economii creative, salt în conectivitatea digitală). 4 Fina, S.; Heider, B.& Raţ, C.(2021). România inegală: Disparităţile socio­economice regionale din România, FES Policy Paper 2