INTRODUCERE acopere adecvat modul în care producția, veniturile sau consumul se împart în interiorul județelor, între diverse localități – unele dintre cele mai mici, fiind totuși robuste ca traiectorie economică, în zone cu dinamica mai slabă. Astfel, se omit frecvent diferențele traiectoriilor de dezvoltare locală, oportu­nități sau evoluții microeconomice și macroeconomice care pot oferi mai multe informații cu privire la modul în care teritoriile României reușesc să crească și care sunt factorii care inhibă sau stimulează cu adevărat creșterea la nivelul acestor localități. Modul în care performează economiile locale poate să genereze tendințe de creștere și dezvoltare mult mai echilibrate și reziliente la nivel național. Nivelul de propagare a efectelor de creștere la nivel subnațional a făcut alte economii din regiune (ex: Polonia, Cehia) să performeze mai bine decât România în același context. De asemenea, pentru a urmări disparitățile la nivelul unităților administrativ-teritoriale am scos în evidență evoluția de-a lungul timpului a structurii cheltuielilor publice la nivel local⁵. Obținem astfel o perspectivă asupra mixului de cheltuieli care poate sprijini mai mult creșterea economică locală—relevată în valorile PIB per capita ⁶ sau numărul mediu de salariați, dar și prin intermediul indicelui de dezvoltare umană locală(LHDI) realizat de Banca Mondială. Această abordare metodologică ne-a ajutat în cel puțin două direcții. Pe de-o parte, am arătat cum s-au corelat structura bugetelor locale și indicatorii de creștere a PIB per capita și de dezvoltare locală și dacă autoritățile locale, prin modul în care au executat cheltuielile de-a lungul timpului(fiind acoperită perioada 2010-2020), au oferit un impuls creșterii PIB-ului în localitățile pe care le conduc. Pe de altă parte, ne-a ajutat la identificarea unor modele de creștere și dezvoltare care s-au format în interiorul României, fiind luate în considerare doar municipiile și orașele, respectiv 319 localități. Analiza restrânsă la nivelul acestor două categorii de unități administrative teritoriale se bazează pe modelul de concentrare economică conform căruia centrele urbane ar trebui să constituie dinamica principala de creștere a regiunii de proximitate. Rezultatele studiului nostru arată că deși a avut o tendință pozitivă, procesul de convergență teritorial din România nu a avut dinamica suficient de puternică încât să aducă mai multe regiuni în ansamblul lor la un grad de dezvoltare ridicat. Disparitățile intra-județene rămân ridicate, ceea ce aduce în discuție modelul de dezvoltare local. Efectul de antrenare al principalele economii locale din România contează cel mai mult – localitățile din periferia unor centre urbane mari au crescut foarte mult și ele. De aceea, principalul model de dezvoltare locală în România a fost cel de proximitate față de un pol regional. A doua traiectorie de dezvoltare locală a fost cea bazată pe capacitatea autorităților publice locale să atragă capital privat sau să canalizeze capitalul public în investiții. A treia traiectorie de dezvoltare locală se bazează pe o structură de dezvoltare locală echilibrată, în care autoritățile publice locale, în parteneriat cu sectorul privat reușesc să asigure un cerc virtuos, acoperind atât calitatea serviciilor publice și calitatea vieții la nivel local, cât și o dinamică de creștere economică susținută. Acest tip de dezvoltare echilibrată se bazează pe cooperarea părților la nivel local, în ceea ce literatura recentă denumește „ alianțe locale pentru creștere”( local growth alliance)⁷ sau cooperarea părților la nivel local( multi-stakeholder engagement). Factorii structurali- diversele provocări și oportunități la nivel local, pot să impună traiectorii diferite de dezvoltare economică pentru diverse localități din România. Totuși, decizia administrațiilor publice locale asupra structurii cheltuielilor bugetare poate avea un rol determinant de asemenea. Datele de convergență la nivel subnațional arată că atragerea capitalului privat și dezvoltarea unei economii locale sustenabile depind în mare măsură de actorii locali și nu numai de tendințele economiei naționale. Pentru a fi amplificate procesele de creștere și dezvoltare în România, o implicare proactivă la nivel local este necesară. 157 de localități din România au avut o creștere accelerată a PIB cheltuielilor publice executate plecând de la clasificarea economică a 5 Pentru analiza orientării bugetelor publice locale am regândit structura per capita în ultimii ani, dar numai 13 dintre acestea, au avut o acestora. Am restructurat cheltuielile locale în două mari categorii – cheltuieli structură bugetară dedicată predominant investițiilor și acestea active(asociate cu suma cheltuielilor de capital și fonduri europene) și cheltuieli pasive(asociate cu cheltuielile de personal și cele de asistență socială). Această regândire ne-a ajutat pentru a vedea propensiunea autorităților publice locale între dezvoltare și cheltuieli de funcționare, se regăsesc predominant în proximitatea unuia din marile orașe. Din cele 103 municipii din România numai patru au o structură de cheltuieli echilibrată între cheltuielile cu servicii publice și respectiv între a aloca banii pentru a stimula creșterea economică în viitor în fața nevoilor curente. Totodată, cheltuielile cu fondurile europene pot reprezenta și un indicator proxy important pentru a măsura capacitatea administrativă a autorităților publice locale și a modului în care reușesc mai investiții în infrastructură; acestea au si cele mai mari valori ale indicelui local de dezvoltare umană(LHDI). Limitările bugetelor locale, în special în localitățile de dimensiuni mici, necesită degrabă să atragă și să utilizeze fonduri europene și mai puțin cheltuieli utilizarea maximală a investițiilor din fonduri europene și din finanțate de la bugetul local/de stat. 6 Din perspectivă metodologică cea mai importantă dificultate a fost de a surse private în perioada imediat următoare. Un nou model cuantifica PIB-ul la nivelul localităților, datele disponibile furnizate de economic ar trebui să antreneze mai multe economii locale de Institutul Național de Statistică fiind doar la nivel de județ. Astfel, am folosit ca indicator suplimentar ponderea numărului mediu de salariați de la nivel local (UAT) în totalul salariaților de la nivelul întregului județe pentru a descompune PIB-ul județean, considerând locurile de muncă un proxy succes pentru a se consolida traiectorii de dezvoltare sustenabile și să diminueze totodată nivelul ridicat al inegalităților din România. semnificativ pentru gradul de producere a PIB-ului local și, prin urmare, pentru a estima PIB-ul local. Ban, C., Medve-Balint, G., and Volintiru, C. forthcoming. A tale of three cities; 7 Volintiru, C.,& Gherghina, S.(2022). We are in this together: stakeholder cooperation during COVID-19 in Romania. European Political Science, 1-11. 3