FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN ROMÂNIA 2 CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA? România a avut de peste un deceniu o importantă traiectorie de creștere economică, cu una dintre cele mai mari rate medii de creștere a PIB-ului real din Uniunea Europeană, de peste 2,7%. Valoarea adăugată brută generată de sectoarele din economie aproape s-a dublat în termeni nominali, de la 115 miliarde euro la aproape 217 miliarde euro, potrivit Eurostat. Această creștere a fost susținută mai ales de sectoare precum ITC, servicii profesionale, științifice și tehnice, servicii administrative și servicii suport, dar și de creșterea unor domenii din zona administrației publice, apărare, educație, sănătate, iar dinamica de creștere a economiei naționale a făcut ca impactul crizei pandemice să fie unul moderat în comparație cu alte state membre în anul 2020. Tot la nivel agregat, statutul României de periferie economică s-a ameliorat, apropiindu-se de media UE și la nivelul indicatorilor ponderați cu populația. Spre exemplu, PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la un nivel de 52,8% din media UE27 în anul 2010, la aproape 73% în anul 2021. Dinamica de creștere a României se reflectă și în volumul schimburilor comerciale. Exporturile de bunuri și servicii au crescut între 2010 și 2021 de la 40,6 miliarde euro la peste 98 miliarde euro. Această creștere a fost susținută atât de îmbunătățirea intensității tehnologice a produselor(mai ales pe fondul intrării de capital străin), cât și de deprecierea constantă a monedei naționale. Dinamica pozitivă a economiei naționale este vizibilă și în atragerea investitorilor străini. Astfel, stocul de investiții străine directe s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând de la 53 miliarde euro la aproape 100 miliarde euro. Creșterea agregată la nivelul economiei românești nu are însă ancore puternice pentru susținerea tendințelor de creștere în fața condițiilor suprapuse de criză actuale. România are deficiențe structurale importante care au fost mascate de dinamica agregată de creștere. Creșterea importantă a PIB-ului ascunde în fundal mai multe deficiențe, atât sectorial cât și teritorial. În primul rând, aceasta a avut în spate impulsul unor politici fiscal­bugetare prociclice de cele mai multe ori, cu deficite bugetare structurale ridicate, peste limita de 1% din PIB impusă de Tratatul fiscal european. Au fost și persistente deficite ale contului curent înregistrate pe fondul unor creșteri ale importului peste cele ale În anul 2021 deficitul în comerțul cu bunuri reprezenta o treime din deficitul total- două treimi fiind bunuri intermediare și nu bunuri de consum. Asta înseamnă că la nivelul economiei românești nu există o dinamică suficient de bună la nivelul actorilor economici indigeni de tip întreprinderi mici și mijlocii (IMM) care să furnizeze componente intermediare lanțurilor de producție regionale dar nici o implicare foarte mare(inclusiv prin sprijin guvernamental) al companiilor românești în activități de export. România a avut una dintre cele mai mici rate de IMM-uri la 10000 de locuitori în ultimii ani. Mai mult, România înregistrează un număr mic de companii exportatoare, având mai puțin de o companie exportatoare la patru companii importatoare. Această situație arată deficiențe semnificative în lanțurile de producție locale, de nivel tehnic, de finanțare, marketing și mai recent chiar deficitul de resurse umane. Capacitatea de a ieși pe piețele externe a companiilor românești este așadar limitată atât de lipsa unor politici proactive în acest sens, dar și de integrarea limitată a acestora în lanțurile de producție locale și regionale. Dacă furnizorii locali s-ar dezvolta și consolida, nu doar contribuția la PIB a sectoarelor economice de producție ar crește, ci și bunăstarea comunităților locale. În comparație cu Bulgaria, care a avut o strategie de dezvoltare bazată exclusiv pe exporturi, România a încercat să navigheze printr-o politică de dezvoltare echilibrată bazată atât pe exporturi, cât și pe consumul intern ⁹. Marea provocare de astăzi este că în fața inflației crescute și a efectelor de sărăcire datorate crizelor suprapuse, capacitatea de consum intern scade semnificativ, crescând astfel dependența față de producție și export, aceasta din urmă fiind problematică în contextul în care și principalii parteneri comerciali se confruntă cu încetinirea cererii interne sau cu recesiuni. Deși o piață atractivă pentru investiții străine, România se află în continuare pe una dintre cele mai joase poziții în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește ponderea ISD în PIB sau, complementar, ISD per capita. Comparativ cu celelalte state din regiune, România a făcut eforturi instituționale foarte mici în a asigura mecanisme de complementaritate și susținere a exporturilor. În acest caz, structura acestui deficit este importantă, acesta nefiind generat preponderent dintr-un deficit 8 Guga, Ș., Aspecte structurale ale economiei românești(2019). Consiliul de al bunurilor de consum, ci pe fondul importului ridicat de bunuri Programare Economică, Comisia Națională de Strategie și Prognoză 9 Ban, C.,& Volintiru, C.(2021). A tale of two peripheries: The euro accession in intermediare și de capital ⁸. Bulgaria and Romania. In The Political Economy of the Eurozone in Central and Eastern Europe(pp. 255-274). Routledge. 4