TRAIECTORII DE DEZVOLTARE LOCALĂ decât suma agregată a celor de tip orașe sau a celor de tip municipii altele decât cele reședință de județ. Din punct de vedere metodologic, pentru a calcula PIB-ul la nivel de localitate și apoi agregarea acestuia pe cele patru categorii de UAT(municipii reședință de județ, municipii, orașe și comune) a trebuit să apelăm la PIB-ul la nivel de județ calculat de INS care a fost descompus în interiorul județului plecând de la ponderile numărului de salariați din fiecare localitate în parte în numărul total de salariați la nivel județean, fiind mai degrabă un proxy pentru estimarea valorii PIB-ului și, ulterior, a PIB-ului per capita la nivel de localitate. Dar, având în vedere că numărul de salariați reprezintă în general o variabilă corelată puternic cu evoluția PIB-ului, afirmăm că poate fi utilizat ca un proxy cu un grad de încredere ridicat în estimarea PIB-ului local. Dezvoltarea peri-urbană nu a adus numai creșterea activității economice, ci și o creștere a calității vieții în ansamblul ei. Dacă luăm ca indicator de dezvoltare echilibrată Indicele de Dezvoltare Umană Local(LHDI), putem observa evoluția localităților din România pe mai multe dimensiuni: capital uman, capital material, starea de sănătate a populației ¹⁶. Pe dinamica comparativă a acestui indicator la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale din România, există o concentrare mult mai puternică a valorilor superioare ale LHDI în cazul localităților care fac parte dintr-o zonă urbană funcțională sau din proximitatea unui oraș mare, decât a celor care nu fac parte dintr-o astfel de structură administrativ-teritorială. Concentrarea activității economice este în mod firesc legată de elevarea standardelor de viață, a creșterii demografice, dar și de capacitatea administrativă a unităților administrativ-teritoriale din România. În acest tip de traiectorie comună între creșterea economică și consolidarea funcțiilor administrative putem regăsi și dinamica de dezvoltare locală. Alt tip de clivaj menționat din ce în ce mai des în ultimii ani este cel referitor la traiectoria de dezvoltare a regiunii NUTS II București-Ilfov, comparativ cu orice altă regiune a țării. În urmă cu 10-12 ani, toate celelalte regiuni ale României aveau statut de regiune mai puțin dezvoltată—reprezentând sub 75% din media UE, în timp ce București-Ilfov se alinia deja celor mai dezvoltate regiuni din UE, cu 116% din media UE in 2010. În prezent, București-Ilfov se menține la nivelul de competitivi ­tate cu 164% din media UE, dar restul regiunilor au crescut semnificativ, chiar dacă viteza de convergență este relativ redusă, iar creșterea mai rapidă se păstrează mai degrabă în rândul regiunilor care erau deja cu un PIB per capita mai ridicat. Deși mediile regiunilor NUTS II în termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare sunt în continuare sub 75% din media UE 27 – doar regiunea Vest fiind aproape de acest prag (74% în 2020), în interiorul regiunilor există aglomerări și localități care au atras investiții importante, inclusiv străine, numărul locurilor de muncă a crescut, iar competitivitatea acestora s-a îmbunătățit. Aici putem menționa municipiul Cluj­Napoca(Regiunea Nord-Vest) și orașul Mioveni(regiunea Sud Muntenia). Figura 2. Convergența regiunilor de tip NUTS II în perioada 2010-2020 50 45 Creștere PIB per capita (p.p. din media UE27 la PPC) 40 35 30 Nord-Vest 25 Sud-Vest Oltenia 20 15 Nord- E st Centru Vest Sud-Est Sud-Muntenia 10 20 40 60 80 100 PIB per capita in 2010(% media UE27 la PPC) Sursa: prelucr ă rile autorilor pe baza datelor Eurostat Bucure ș ti- Ilfov 120 140 16 Sandu, D.(2011). Local human development index(LHDI). 7