CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI naționale, procesul de prioritizare și armonizare între diversele programe este esențial pentru a asigura impactul dorit la nivelul localităților din România. În al doilea rând, chiar dacă investițiile publice locale au lipsit, multe localități din România au reușit să înregistreze o creștere constantă a PIB-ului pe fondul investițiilor private sau a investițiilor străine directe. În acest sens, o mai bună coordonare verticală în administrația publică din România poate orienta și susține mai bine amplasarea investițiilor străine directe pentru a maximiza procesele de dezvoltare locală în România. În al treilea rând, maximizarea avantajelor deja existente și colaborarea cu investitorii deja existenți, mai ales în municipiile ce sunt centre universitare și care pot sprijini parteneriatele cu investitorii. Aceasta relație este importantă pentru a stimula extinderea investițiilor deja existente spre segmente din lanțurile valorice cu o valoare adăugată mai mare. O scalare a valorii adăugate în producția internă(ex: proiectare, design, cercetare­dezvoltare, servicii post-vânzare) poate oferi câștiguri economice mai importante. Rolul autorităților locale în aceste caz este esențial, dar la fel de importantă este dezvoltarea unor programe de formare profesională continuă la nivel local în proximitatea unităților de producție deja existente. (ii) protecție socială pentru cei vulnerabili și furnizarea de servicii sociale adecvate, având în vedere rata ridicată de sărăcie și excluziune socială;(iii) infrastructura de transport de orice tip, dar în special feroviar pe distanțe lungi;(iv) alocarea de fonduri prin politica ajutorului de stat și dezvoltarea politicilor industriale adaptate secolului XXI care să stimuleze sectorul privat local, dar și potențialii investitori străini care se pot localiza în România și care pot face transfer de tehnologie, know-how sau pot participa la proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare. Astfel, modelul de dezvoltare locală echilibrat propus în acest studiu—incluzând atât cheltuieli active, cât și pasive, este strâns legat de capacitatea localităților de a-și crește nivelul de resurse materiale și umane de care dispun. Ciclul virtuous de creștere echilibrată este așadar bazat pe un bun diagnostic al provocărilor și oportunităților locale, dar și pe o acțiune strategică și proactivă din partea tuturor părților interesate la nivel local. În al patrulea rând, stimularea antreprenoriatului local și a acceleratoarelor sau incubatoarelor de afaceri care pot sprijini crearea de companii în zona sectoarelor de activitate cu potențial de export. Acest tip de măsuri de integrare orizontală a activității economice locale sunt în mod special legate de potențiale strategii de dezvoltare din partea factorilor de decizie locali. Aceste sinergii sectoriale la nivel local pot consolida anumite industrii în sensul creșterii competivității la export ²². De asemenea, o altă externalitate pozitivă poate fi compatibilizarea pieței interne de furnizori de bunuri și servicii intermediare. Având în vedere că o pondere majoră din deficitul cu bunuri al României provine din zona bunurilor intermediare, compatibilizarea furnizorilor interni cu companiile străine competitive, exportatoare dar totodată și importatoare de bunuri intermediare, este esențială în îmbunătățirea competitivității și ajustării deficitului comercial(pe lângă alte măsuri care țin de capacitate de prelucrare a materiei prime produse local). În final, reducerea discrepanțelor regionale de dezvoltare mari la nivel teritorial – România fiind printre primele 10 din UE, trebuie să aibă în vedere și creșterea ratei de colectare fiscală și absorbția fondurilor europene pentru a asigura capacitatea statului de a acționa în susținerea cetățenilor și a economiei locale. Aici discutăm de cel puțin patru direcții în care investițiile publice sunt esențiale și resursele suplimentare ar trebui utilizate:(i) capitalul uman prin orientarea mai multor resurse către sectoarele de educație și sănătate(personal și infrastructură de învățământ și sanitar, echipamente, dotări etc.); 18 deficitul comercial semnificativ al României nu trebuie privit strict ca o chestiune care ține de reducerea importurilor, ci și ca o problemă a exporturilor prea mici, a numărului prea mic de companii exportatoare și a lipsei de inițiativă privată în producerea de bunuri care se pot exporta. 15