București ȘTEFAN GUGA| INDUSTRIA AUTO, ÎNCOTRO? TENDINŢE GLOBALE, PERSPECTIVE PERIFERICE automobilelor conectate și autonome; și(3) avansul digitalizării, sau intrarea în era așa-zisei Industrii 4.0. Provocările sunt fără discuţie globale, vizând toate marile pieţe și industrii regionale de pe mapamond. Revenită practic complet din criza izbucnită la sfârșitul deceniului trecut, industria auto europeană se confruntă la rândul ei cu reglementări de mediu tot mai stricte, care fac tehnologia motoarelor termice din ce în ce mai puţin viabilă, și cu nevoia de a finanţa și imple ­menta investiţii masive pentru a ţine pasul cu dezvoltarea tehnologică neobișnuit de accele ­rată și a-și menţine avantajele competitive pe piaţa internă și la export. În mod evident, aceste transformări nu pot ocoli piaţa și industria auto din România, care depind existenţial de contextul european mai larg. În cazul României, așadar, aceste provocări globale se suprapun celor specifice econo ­miilor de piaţă dependente din Europa Centrală și de Est. Chestiunea nu este deloc trivială, chiar dacă avalanșa de scenarii și planuri referitoare la schimbările tehnologice subliniază caracterul ineluctabil, profund și total al acestora. Problema industriei și pieţelor auto din ţările periferice nu este mai deloc discutată ca atare, sub asumpţia implicită că procesul de schimbare este unul relativ uniform ca intensitate și implicaţii. O privire mai puţin superficială ne arată însă imediat că lucrurile nu sunt chiar atât de simple în cazul industriei din România, care, pentru că produce anumite tipuri de produse și nu altele, se va confrunta cu niște probleme (sau oportunităţi) specifice rolului său în diviziunea geografică a muncii din industria auto europeană(și nu cu altele). Într-o asemenea situaţie, orice discuţie despre impactul potenţial al transformărilor globale din industria auto ar trebui să ia în calcul diferenţele notabile dintre pieţele și industriile ţărilor de la periferia marilor regiuni auto, printre care și Europa. ⁵ Acest studiu abordează suprapunerea transfor ­mărilor tehnologice globale și a problemelor specifice industriei auto de la periferie din perspectiva României. Scopul nu este de a elabora încă o serie de scenarii futuriste, ci mai degrabă de a evalua situaţia prezentă și de a identifica tendinţe care se întrevăd deja, precum și oportunităţi și vulnerabilităţi concrete pentru industria auto din România. Primele două secţiuni analizează dezvoltarea industriei auto din România prin integrarea din ce în ce mai strânsă în piaţa și lanţurile de producţie europene, mai întâi printr-o discuţie comparativă a situaţiei din România în context european și apoi prin examinarea detaliată a pieţei și structurii industriale din ţară. Secţiunea a treia prezintă tendinţele care se așteaptă să revoluţioneze industria auto la nivel global în următoarele decenii: electrificarea motorizărilor, dezvoltarea mașinilor conectate și autonome și digi ­talizarea. Ultima secţiune tratează aceste probleme din perspectiva particulară a traiectoriei industriei auto din România. Industria auto din România în context european Piaţa auto europeană a fost profund afectată de criza de la sfârșitul anilor 2000, o revenire reală nefăcându-și simţită prezenţa decât abia în 2015. În 2017, nivelul înmatriculărilor era în continuare cu 2,9% mai mic decât în 2007, începutul lui 2018 anunţând deja o încetinire semnificativă a dinamicii pozitive din ultimii ani și, deci, sfârșitul perioadei de revenire post-criză. Cererea de mașini noi pare să se plafoneze undeva la 15,5 milioane pe an, ceea ce într-adevăr sugerează că ultima criză a afectat structural și pe termen lung piaţa auto europeană. Însă impactul nu a fost distribuit uniform. P ieţele din ţările vestice mari (Germania, Marea Britanie, Franţa) au înregistrat creșteri nete mai mult sau mai puţin importante de-a lungul ultimului deceniu (figura 1). În același timp, pieţele din sudul Europei(Italia, Spania, Grecia) au căzut, lucru nesurprinzător dată fiind situaţia economică în 5. Despre fenomenul regionalizării industriei auto, vezi Jorge Carrillo, Yannick Lung și Rob van Tulder(editori), Cars, carriers of regionalism?, 2004, New York: Palgrave Macmillan. 5