București ȘTEFAN GUGA| INDUSTRIA AUTO, ÎNCOTRO? TENDINŢE GLOBALE, PERSPECTIVE PERIFERICE Sursa datelor: Eurostat Figura 23. Valoarea adăugată în industria prelucrătoare, 2016(% din cifra de afaceri) Produse alimentare Metalurgie Chimicale și produse chimice Produse din lemn(exclusiv mobilă) Echipamente electrice Auto Hârtie și produse din hârtie Textile Construcții metalice Băuturi Computere, produse electronice și optice Mobilă Cauciuc și mase plastice Alte echipamente de transport Produse minerale non-metalice Mașinării și echipamente Produse din tutun Pielărie Farmaceutică Imbrăcăminte Prelucrare de tehnologie joasă Prelucrare de tehnologie mediu-joasă Prelucrare de tehnologie medie-înaltă Prelucrare de tehnologie înaltă Industria prelucrătoare Total economia concurențială 0% 20.6% 22.5% 22.5% 21.6% 22.5% 22.3% 31.5% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% România au crescut substanţial, partea din aceste venituri rămasă efectiv în România a scăzut ca pondere. ¹⁸ În mod interesant, o evoluţie similară a avut-o și valoarea adăugată din restul industriei auto, în ciuda creșterii ponderii modelului Duster(o mașină mai scumpă și mai complexă decât restul gamei Dacia) în producţia de la Mioveni. Din punct de vedere al marjei valorii adăugate, industria auto stă mai prost decât majoritatea sectoarelor industriei prelucrătoare, fiind sub media industriei prelucrătoare și a economiei concurenţiale și departe de industriile de 18. În combinaţie cu creșterea mai lentă a importurilor decât a exporturilor, scăderea ponderii valorii adăugate în cifra de afaceri ar putea să sugereze fie o integrare locală mai puternică a lanţurilor de producţie în amonte, fie o pondere din ce în ce mai importantă a asamblării de produse simple, din componente și materii prime care nu sunt clasificate ca produse auto. A doua ipoteză este mai plauzibilă, mai ales dacă ţinem cont de tipurile de produse exportate de România— cablajele, spre exemplu, nu necesită componente complexe. tehnologie înaltă(figura 23). Astfel, impactul economic real al industriei auto poate fi supraestimat considerabil dacă ne uităm doar la mărimea brută a acesteia(în termeni de cifră de afaceri, exporturi sau număr de salariaţi). Iată un motiv pentru care creșterea industriei auto din România până la un nivel superior unor ţări ca Italia sau Spania din punct de vedere al numărului de salariaţi are un impact mult mai mic asupra dezvoltării socioeconomice. Un alt motiv, mult mai important, ţine de tipul activităţilor industriale din România— mai exact, de tipul produselor fabricate. Știm deja că mașinile asamblate în România au preţuri relativ reduse. Este și cazul industriei de componente, care este specializată în produse cu valoare adăugată scăzută, cum sunt cablajele auto. În 2017, România era de 2 3