București ȘTEFAN GUGA| INDUSTRIA AUTO, ÎNCOTRO? TENDINŢE GLOBALE, PERSPECTIVE PERIFERICE cum este ea specializată în momentul de faţă? În fine, aceste schimbări reprezintă oportu­nităţi sau ameninţări pentru rolul industriei auto în dinamica economică și a pieţei muncii din România? În mod cert, aceste întreb ări nu sunt prioritare în momentul de faţă pentru actorii din industria locală, primând mai degrabă chestiunile ce ţin de costuri și deficitul de forţă de muncă ieftină. În timp, îns ă, ele vor deveni din ce în ce mai importante, iar anumite ipoteze privind evoluţiile viitoare pot fi schiţate încă de pe acum. Înainte de a putea discuta impactul potenţial al schimbărilor tehnologice globale asupra unei industrii periferice, trebuie să înţelegem despre ce schimbări este vorba. Tendinţe globale: mașini electrice, mașini conectate și autonome, digitalizare Revenirea industriei auto europene după criza de la sfârșitul deceniului trecut nu a însemnat și întoarcerea la o oarecare stabilitate, ci, dimpotriv ă, a fost însoţită de apariţia unei multitudini de scenarii mai mult sau mai puţin pesimiste privitoare la viitorul industriei pe termen lung. Se vorbește din ce în ce mai mult despre o eventuală reconfigurare din temelii a întregului ecosistem auto, de la modul în care sunt produse, la modul în care sunt utilizate autoturismele și la locul pe care îl au acestea în viaţa cotidiană. La originea acestei potenţiale revoluţii auto stau trei inovaţii tehnologice esenţiale: vehiculele electrice, vehiculele conectate și autonome și digitalizarea întregului lanţ valoric al industriei. Este de așteptat ca fiecare dintre acestea să aibă un impact important asupra întreprinderilor, asupra forţei de muncă, și, mai general, asupra modului în care funcţionează industria auto. Motorizările electrice Dat fiind locul industriei auto în economia europeană, Comisia Europeană a subliniat importanţa unei tranziţii cât mai rapide către „noua eră industrială"²², pentru a păstra avansul tehnologic pe care producătorii europeni încă îl au pe pieţele externe(și în special în China) și pentru a proteja piaţa europeană de intrarea companiilor străine(din nou, în special a celor chineze) care în prezent investesc masiv în dezvoltarea noilor tehnologii auto. Comisia Europeană estimează că piaţa globală a automobilelor electrice va ajunge la 339 miliarde de dolari până în 2030, în timp ce piaţa vehiculelor autonome va ajunge la 273 de miliarde. Cu o profitabilitate deja scăzută în Europa, riscul este considerat major în cazul în care industria europeană nu reușește să capteze cât mai mult din acest potenţial tehnologic. În acest context, reglementările de mediu de la nivel european pot fi considerate ca fiind de fapt benefice industriei, forţând producătorii europeni să inoveze și să se adapteze în avans la nevoia de reducere a emisiilor, care va deveni globală în următoarele două decenii. Până în 2050, Comisia Europeană estimează că piaţa auto din Europa va fi complet electrificată, însemnând că toate vehiculele noi vândute vor fi pur electrice— mașini cu baterie, fără motor termic; la fel în cazul pieţei chineze și, în timp, pentru toate celelalte mari pieţe la nivel mondial. Previziunile pentru 2050 par însă mult mai ușor de trasat decât sunt scenariile referitoare la următorul deceniu. Drept dovadă, există o multitudine de estimări destul de diferite ale cotei de piaţă a mașinilor electrice, mergând de la 7 la 20% pentru autoturismele pur electrice până în 2025 și de la 6 la 27% pentru motorizările hibride(figura 28). Această diversitate se datorează persistenţei mai multor necunoscute esenţiale în stabilirea modului și ritmului în care va avea loc tranziţia către o piaţ ă auto electrificată. Este vorba în special de costul bateriilor, care deocamdată nu permite o comercializare în masă viabilă a automobilelor electrice, și de infrastructura de încărcare, care necesită investiţii de miliarde de dolari, în mare parte din partea autorităţilor publice. 22. Comisia Europeană, GEAR 2030. Final Report – 2017, p. 8. 31