București ȘTEFAN GUGA| INDUSTRIA AUTO, ÎNCOTRO? TENDINŢE GLOBALE, PERSPECTIVE PERIFERICE electrice. În scenariile cele mai futuriste, digitalizarea ar urma să afecteze total întreg ul lanţ de producţie, de la logistică la vânzări, ducând în final la o automatizare cvasitotală, permiţând o reducere a pierderilor(timpi morţi, utilizarea ineficientă a capacităţilor de producţie etc.) și o adaptare aproape perfectă la nevoile clienţilor și la tendinţele mereu în schimbare ale pieţei. Tehnologiile digitale ar permite coordonarea cât mai exactă a furnizorilor și constructorilor, generarea de date în producţie ar permite reducerea defectelor și generalizarea mentenanţei predictive a echipamentelor, iar inteligenţa artificială și noile generaţii de senzori ar permite dezvoltarea unor roboţi capabili să înlocuiască o bună parte din munca manuală a salariaţilor. În industria auto, aceste idei nu sunt deloc noi, stând de fapt la baza paradigmei producţiei flexibile( just in time, lean), dominantă pentru această industrie încă din anii 1980. Chestiunea forţei de muncă este centrală pentru digitalizare, susţinătorii„fabricilor digitale” subliniind că acestea rezolvă problema istorică a utilizării intensive a forţei de muncă, asociată cu sistemele de producţie scumpe și„inflexible”. ³² Reducerea ponderii costurilor salariale în totalul cheltuielilor este unul dintre scopurile principale ale digitalizării, contribuind la o scădere totală a costurilor cu până la 20%. Conform estimărilor Roland Berger,„uzinele digitale” ar putea înregistra scăderi cu 10-20% a costurilor de producţie, cu 10-20% a costurilor logistice, cu 30-50% a stocurilor, cu 10-20% a costurilor legate de calitate, cu 60-70% a costurilor legate de complexitate și cu 10-20% a costurilor cu mentenanţa. ³³ Indiferent cât de substanţială ar putea fi în realitate reducerea costurilor datorată digitalizării, investiţiile necesare pentru a realiza asemenea obiective sunt de ordinul miliardelor de euro, punând și mai multă presiune pe actorii din industrie. Astfel, p otrivit celor mai radicale scenarii, muncitorul în fabrica digitală din viitor nu va 32. Roland Berger, Digital factories: the time to capitalize on digital factories is now, 2016, p.3, disponibil online la adresa: https://www.rolandberger.com/en/Publications/pub_digital_factories.html. 33. Ibid, p. 7. mai fi productiv decât indirect; altfel spus, muncitorul nu va mai lucra cu mâinile și cu sculele mecanice sau electrice, sarcinile tradi ­ţionale de asamblare, ajustare sau rectificare fiind înlocuite c u cele de supraveghere a roboţilor— și nu direct, ci prin intermediul tabletelor sau laptopurilor. Spre deosebire de celelalte două schimbări tehnologice majore, digitalizarea nu poate decât să scadă nivelul ocupării din industria auto, însă la fel ca mași ­nile electrice și cele conectate și autonome, ea va tinde să transforme conţinutul muncii industriale, necesitând noi competenţe și eliminându-le într-o bună măsură pe cele vechi. Perspective periferice: impactul asupra industriei auto din România Mașini electrice: o tranziție întârziată, însă deja a ată în desfășurare Efervescenţa de scenarii privitoare la viitorul industriei auto nu lasă prea mult loc unei înţelegeri a impactului diferenţiat pe care îl vor avea aceste schimbări de la regiune la regiune sau chiar de la ţară la ţară, în funcţie de poziţia pe care o au pieţele și industriile acestora în ecosistemul auto global. Dimpotrivă, se vorbește predominant despre schimbări epocale, omogene și uniforme, lucru care pare cu atât mai relevant în cazul Europei, unde există reglementări comune ţărilor UE și unde pieţele și industriile naţionale sunt puternic interconectate. Dacă în anumite situaţii izolate se subliniază, spre exemplu, eventualele decalaje ale creșterii pieţei mașinilor electrice în ţările în curs de dezvoltare, există foarte puţin interes pentru modul în care aceste transformări vor afecta periferia europeană. Chiar dacă pe termen lung situaţia se poate uniformiza— adeverindu-se, spre exemplu, previziunile Comisiei Europene pentru o piaţă a mașinilor noi complet electrificată până în 2050— este foarte probabil că tranziţia va arăta foarte diferit în est faţă de vest, ţinând cont de dinamica divergentă a pieţelor și de integrarea diferenţiată în lanţurile de producţie de la nivel european. La fel ca în 38