Recalibrarea înţelepciunii convenţionale: o analiză aprofundată a relaţiilor dintre România şi FMI CORNEL BAN(Boston University) I DANIELA GABOR(UWE Bristol) Decembrie 2014 n FMI şi BNR împărtăşesc acelaşi mit cu privire la evoluţiile macroeconomice din România: cel conform căruia BNR controlează condiţiile monetare din economie(şi, în oarecare măsură, pe cele financiare) prin regimul său de ţintire a inflaţiei. Acest mit permite FMI să prezinte crizele balanţei de plăţi drept crize ale intervenţiei statului în economie, iar BNR să se debaraseze de răspundere pentru crizele economice. n Acelaşi mit sugerează că, deşi vulnerabilităţile transnaţionale ale modelului de piaţă românesc trebuiesc diminuate, tranziţia treptată şi ordonată către un model bancar local nu trebuie să se realizeze prin intervenţii de reglementare, ci prin mijloace de piaţă. n Prin faptul că foloseşte instrumentele de management al lichidităţii în scopul gestionării fluxurilor de capital, şi nu pentru ţintirea inflaţiei, BNR nu se aliniază viziunii FMI. Deşi recunoaşte neajunsurile cadrului politicii BNR, FMI este reti­cent în a impulsiona schimbarea acestuia, întrucât îmbunătăţirile ar necesita o regândire radicală a rolului şi activităţilor băncilor străine în România. n În ceea ce priveşte politica fiscală, guvernele României nu au profitat la maximum de transformările suferite de doctrina FMI. n Studiile şi doctrina oficială a Fondului privind politica fiscală şi de cheltuieli permit o distribuire mai echitabilă a costurilor consolidării fiscale decât sugerează programul de împrumut pentru România din 2010.