Administrația prezidențială de la București s-a distanțat vizibil, iar, din comunicatele oficiale, poziția președintelui Klaus Iohannis părea una prudentă și reținută, rezumată frecvent la formula„privește cu atenție și îngrijorare”. În paralel, președintele Igor Dodon părea să accelereze, intenționat, degradarea dialogului bilateral, insistând că orientarea europeană nu este singura opțiune a Republicii Moldova și minimalizând necesitatea unei relații aprofundate cu România. Această perioadă tensionată s-a suprapus cu provocările generate de pandemia de COVID-19, context în care România a continuat totuși să ofere sprijin substanțial Republicii Moldova: asistență financiară, ajutor energetic, combustibil pentru agricultori și susținerea demersurilor Chișinăului de a obține acces la vaccin, inclusiv prin mecanisme europene de protecție civilă. Relația bilaterală avea să reintre pe un trend ascendent abia după 11 iulie 2021, odată cu alegerea unei noi majorități parlamentare pro-europene la Chișinău, care a relansat cooperarea politică și instituțională cu Bucureștiul. În acest context, trebuie reamintit faptul că înainte ca Maia Sandu să câștige încrederea electoratului și să obțină primul său mandat prezidențial, atât ea, în calitate de lider al Partidului Acțiune și Solidaritate(PAS), cât și Andrei Năstase, liderul Platformei Politice DA (PPDA), erau priviți cu reticență la București. Acceptarea lor ca parteneri legitimi de dialog politic era serios afectată de influența lui Vladimir Plahotniuc în politica din România. Abia după alegerea Maiei Sandu în funcția de președintă a Republicii Moldova, în 2020, relațiile dintre PAS și PNL au început să se dezvolte consistent și previzibil, pe baza unei agende pro-europene comune. Anterior, PAS avusese o relație de cooperare mai strânsă cu Uniunea Salvați România(USR), această legătură fiind însă doar parțial valorificată în timp, fără a se transforma într-un parteneriat durabil sau strategic. După declanșarea agresiunii extinse a Rusiei împotriva Ucrainei, Republica Moldova a făcut un pas decisiv spre Uniunea Europeană, depunând cererea de aderare în martie 2022 și parcurgând ulterior etapele tehnice – completarea chestionarului, obținerea statutului de țară candidată și lansarea procedurii de screening în iunie 2024. În tot acest proces, România a oferit un sprijin constant și necondiționat, atât politic, cât și tehnic, contribuind direct la elaborarea mai multor capitole ale chestionarului și la pregătirea instituțională a autorităților moldovenești pentru etapele următoare ale negocierilor de aderare. Această implicare a avut loc mai degrabă prin acțiuni concrete decât prin declarații publice, confirmând o solidaritate strategică bazată pe încredere și pe o înțelegere profundă a provocărilor regionale. Pentru România, această formă de sprijin reprezintă mai mult decât o expresie a proximității istorice sau a angajamentului politic față de Chișinău: ea este și un exercițiu de reflecție asupra propriului proces de integrare europeană. Sprijinul pentru formarea echipelor de negociere și transferul de expertiză revalorifică lecțiile învățate în perioada pre- și post-aderare: despre dificultățile accesării fondurilor europene, despre coordonarea instituțională și despre consolidarea dialogului cu Bruxellesul. În același timp, aceste demersuri oferă României oportunitatea de a-și redescoperi rolul de actor regional responsabil, capabil să convertească experiența sa de membru UE în instrument de politică externă. Un exemplu concret al acestei abordări este Platforma de Sprijin pentru Republica Moldova(Guvernul Republicii Moldova, 2024), lansată în 2022 împreună cu Franța și Germania, care a coordonat asistența financiară și tehnică necesară pentru gestionarea presiunilor economice și sociale generate de contextul războiului. În trei ani, mecanismul s-a transformat dintr-un instrument de urgență într-un cadru de cooperare strategică pentru consolidarea rezilienței instituționale a Republicii Moldova(Ministerul Afacerilor Externe al României, 17 septembrie 2024). România a avut un comportament proactiv în cadrul acestei inițiative, înțelegând dintr-o perspectivă unică – prin prisma proximității geografice și a interdependențelor economice – natura complexă a provocărilor de securitate cu care se confruntă Chișinăul. Aceste experiențe dovedesc că România poate acționa la un nivel mai înalt – diplomatic, politic, economic – în cadrul relației bilaterale cu Republica Moldova și că parametrii acestei relații creează sinergii la nivel intern și european de pe urma cărora Bucureștiul poate avea beneficii semnificative. Pe de o parte, întărirea capacității instituționale a părții române de a furniza expertiză și asistență tehnică este direct legată de continuarea consolidării propriei poziții în UE. La aproape 20 de ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România încă acționează timid în complexul ecosistem instituțional european, iar sprijinul activ acordat Republicii Moldova pentru a face progrese în propriul proces de integrare europeană forțează autoritățile de la București să exploreze cu mai multă încredere acest ecosistem, să creeze atenție și sprijin efectiv pentru Chișinău și să folosească instrumentarul european așa cum și alte state membre UE o fac. Totodată, tocmai această muncă asiduă de lobby european și de asistență tehnică cere din partea României o strategie de comunicare și vizibilitate la nivel european , care să reafirme statutul României ca stat membru matur, capabil să transforme propria experiență de aderare într-un model de sprijin pentru partenerii estici. Astfel, solidaritatea cu Republica Moldova depășește dimensiunea emoțională și devine o expresie a unei solidarități strategice fără paternalism simbolic – una care servește deopotrivă consolidării relației cu partenerul de peste Prut și afirmării rolului României în arhitectura europeană contemporană. Mai mult, relația cu Republica Moldova este menționată și în noua„Strategie de Apărare Națională pentru perioada 2025-2030”. Documentul angajează statul român să 10 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V.