consolideze și să diversifice în continuare colaborarea cu Republica Moldova, cel mai important vecin, pentru a elimina sau a diminua riscurile de securitate care reies din comportamentul strategic, dar și agresiv, al Federației Ruse în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Contribuția la securitatea statelor vecine înseamnă contribuție la propria securitate și protejarea intereselor strategice naționale. Există și câteva erori care persistă și influențează consistența dialogului bilateral. Printre acestea cea mai importantă se referă la ajustarea discursului politic de la București la potențiala reacție și escaladare a presiunilor Moscovei asupra procesului decizional de la Chișinău. Astfel, în diferite perioade de criză decidenții români au preferat sau au încercat în mod intenționat să promoveze o comunicare precaută, care să preîntâmpine reacții ostile din partea oficialilor ruși față de autoritățile de la Chișinău. Individual, politicienii români au acționat mai curajos, dar instituțional precauția a fost cea care a caracterizat diferitele discursuri și comunicate de presă. Mai mult, în unele situații doar după ce decidenții moldoveni au publicat poziții oficiale, au urmat și răspunsurile instituțiilor publice din România. Obiectivul de fiecare dată a fost de a minimiza această ostilitate discursivă rusă, dar efectele nu sunt cele estimate de partea română. Amenințările și presiunile politice sau șantajul economico-energetic la care a fost supusă Republica Moldova în ultimii ani nu au fost corelate cu reacțiile partenerilor români – comportamentul instituțional românesc, diplomatic fiind ușor de anticipat. Adevăratul lor scop a fost de a testa reacția Uniunii Europene și capacitatea acesteia de a-și menține coeziunea internă, care include și România. Totuși, o reacție mai dură din partea României, de condamnare fermă a presiunii și provocărilor la care este supusă Republica Moldova, ar putea avea un efect de temperare a eforturilor rusești de a influența evenimente politice, atât la Chișinău, cât și la București. O altă provocare care persistă în dialogul bilateral se referă la comunicarea despre asistența oferită. Cifrele se regăsesc în rapoarte sofisticate, exprimate într-un limbaj inaccesibil, care ar necesita o traducere suplimentară a performanțelor atinse. România trebuie să își asume contribuția la transformarea calitativă a Republicii Moldova, inclusiv intervenția în regiuni-problemă, cum este Regiunea Autonomă Găgăuzia. La rândul lor, autoritățile guvernamentale de la Chișinău trebuie să evidențieze cu mai multă insistență cine sunt partenerii adevărați, cât au contribuit aceștia efectiv, politic și financiar, ca Republica Moldova să reziste presiunilor externe. O altă sursă de provocări, care afectează dialogul bilateral, o reprezintă politicienii fără viziune. Aceștia nu se raportează la electoratul din afara frontierelor naționale decât ca sursă de voturi. Cel mai recent proces democratic din România poate fi considerat un exemplu în acest sens. Unii candidați la alegerile prezidențiale din România și-au fundamentat pretențiile electorale în ceea ce privește electoratul din Republica Moldova pe relația bilaterală dintre formațiunile politice care aveau un parteneriat acest sens. Astfel, politicienii români tratează Republica Moldova ca pe o miză electorală, făcându-și un scop din a fi prezenți în spațiul informațional și complicând astfel ecuația politicii interne de la Chișinău. Tocmai acest lucru poate pune presiune suplimentară pe autoritățile moldovenești, într-o perioadă în care puținele resurse, instituționale și politice de care Chișinăul dispune ar trebui în mod prioritar direcționate către întărirea rezilienței față de războiul hibrid al Rusiei. Un alt unghi de abordare este cel a procesului de aderare la Uniunea Europeană. În acest caz, susținerea este asigurată de instituțiile publice, dublate de un discurs proactiv și responsabil din partea unor europarlamentari români (Moldpres, 29 octombrie 2025). Strategia actorilor politici interni, însă, este una greșită, pentru că pe termen lung afectează nu doar interesul politic al formațiunii politice, dar și securitatea și interesele naționale ale țării. Prietenie asimetrică. O evaluare critică a relației dintre România și Republica Moldova 11