Concluzii și recomandări Alegerile prezidențiale din mai 2025, la care Nicușor Dan a beneficiat de un sprijin covârșitor din partea electoratului român din Republica Moldova, au scos în evidență sensibilitatea relației dintre București și Chișinău în ceea ce privește percepția rolului și legitimității votului diasporei. În timp ce unii politicieni români au criticat alegătorii de peste Prut, acuzându-i că nu ar înțelege pe deplin realitățile din România, mesajul transmis prin vot a fost, de fapt, unul de responsabilitate și pragmatism. Opțiunea lor electorală a reflectat sentimentul utilității într-un context regional dominat de incertitudine și de războiul aflat la graniță. Totodată, votul exprimat în Republica Moldova nu a fost determinat de pozițiile oficiale ale partenerilor locali ai candidaților sau ale formațiunilor politice afiliate. Alegătorii și-au exprimat clar sentimentul de apartenență la valorile europene, dar și voința politică proprie, independent de calculele partidelor. Contextul geopolitic generat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a reconfigurat profund comportamentele politice și electorale din regiune. România și Republica Moldova au fost integrate într-un sistem comun de sprijin pentru Ucraina, fapt care a adus noi direcții de cooperare logistică, economică și de securitate. Trilaterala România-Moldova-Ucraina, consolidată după summitul de la Odessa, s-a impus ca instrument strategic pentru stabilitatea regională și pentru afirmarea României ca hub logistic și diplomatic în sprijinul Kievului. În acest cadru, integrarea europeană a Republicii Moldova a dobândit o miză strategică suplimentară, România asumându-și rolul de catalizator al sprijinului politic, diplomatic și financiar din partea UE. Întărirea procesului de aderare a Chișinăului contribuie simultan la securizarea frontierei estice a UE și la repoziționarea României ca actor responsabil și proactiv într-o regiune aflată sub presiunea Rusiei. Direcțiile anunțate de noul președinte al României oferă premise pentru aprofundarea dialogului bilateral; totuși, succesul acestui proces va depinde de capacitatea ambelor state de a investi în securitate, infrastructură și cooperare politică, într-un moment în care ordinea internațională trece printr-o transformare accelerată. Pentru ca acest deziderat să fie transpus în realitate, ambii parteneri trebuie să investească resurse politice, dar și umane ori financiare în sprijinul aderării Moldovei la UE și să proiecteze mai multe dimensiuni sau perspective de cooperare. Consolidarea relației bilaterale dintre România și Republica Moldova presupune o abordare strategică pe mai multe niveluri – tehnic, politic, energetic și societal – care să asigure continuitatea procesului de integrare europeană a Chișinăului, dincolo de ciclurile guvernamentale. În primul rând, este necesar un transfer sistematic și etapizat de expertiză privind procesul de negociere și aderare la Uniunea Europeană. România, valorificând experiența proprie de pre-aderare, ar trebui să extindă programele de formare destinate funcționarilor și negociatorilor moldoveni pentru a le oferi competențele necesare în etapele critice ale negocierilor. În contextul deficitului de resurse umane calificate și al migrației specialiștilor, o astfel de cooperare ar contribui la consolidarea capacității instituționale și la eficientizarea politicilor publice de integrare europeană. În al doilea rând, România poate juca în continuare un rol esențial în mobilizarea sprijinului politic și diplomatic la nivel european , acționând ca un„avocat” al Republicii Moldova în capitalele Uniunii. Consolidarea acestei dimensiuni presupune o implicare activă în dialogul cu statele membre sceptice față de extindere(precum Olanda, Austria sau unele state nordice) și o promovare mai vizibilă a importanței strategice a Chișinăului pentru securitatea regională și stabilitatea frontierelor estice ale UE. Totodată, Bucureștiul ar trebui să continue să contribuie la transformarea Platformei de Sprijin pentru Moldova dintr-un mecanism de gestionare a crizelor într‑un instrument durabil de coordonare a asistenței politice, economice și instituționale.„Triunghiul” diplomatic format de România, Franța și Germania a constituit coloana vertebrală a arhitecturii platformei, asigurând coordonarea politică la nivel înalt și direcționarea eforturilor internaționale către domeniile de maximă vulnerabilitate ale Republicii Moldova. Pentru România, designul platformei a oferit cadrul ideal pentru a transforma dialogul său bilateral aprofundat cu Parisul și Berlinul într-o forță de mobilizare globală în sprijinul Chișinăului. Este important ca România să transpună lecțiile învățate în cadrul Platformei de Sprijin în alte domenii de politică externă. Pe de altă parte, există și decizii interne recente precum propunerea de reorganizare a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova. Această decizie a 12 Friedrich-Ebert-Stiftung e.V.