SILVIU MIHAI| ROMÂNIA: REFUGIAȚI ÎNTR-O ȚARĂ DE EMIGRANȚI? Al treilea factor e de natură politică și juridică. România – ca și Bulgaria și Croația – este membru al Uniunii Europene, dar încă nu face parte din spațiul Schengen. În practică, acest lucru înseamnă că cetățenii români încă trebuie să prezinte un act de identitate pe aeroporturi sau la frontiera terestră cu Ungaria. Cetățenilor români nu le poate fi refuzată intrarea sau ieșirea din spațiul Schengen, chiar dacă unii politicieni vest-europeni sugerează câteodată contrariul, ca de pildă în timpul dezbaterii germane despre«migrația sărăciei». În calitate de cetățeni ai UE, românii se pot deplasa nestingheriți prin toată Europa, controalele sunt de regulă o simplă formalitate, iar înregistrarea intrărilor și ieșirilor, pe baza actului de identitate, are loc doar sporadic. Din acest motiv, mediul politic de la București consideră blocarea aderării la spațiul Schengen drept o risipă de timp și de bani, ba chiar o nedreptate ce ar fi rezultatul opoziției încăpățânate și al populismului unor guverne vest-europene. Deși Comisia de la Bruxelles raportează de ani de zile că România îndeplinește toate criteriile tehnice pentru o aderare imediată, toate încercările de a pune subiectul pe agenda Consiliului de Miniștri al UE se lovesc de veto-ul reprezentanților Germaniei, Franței, Finlandei sau Olandei. În mod paradoxal, tocmai acest statut de veșnic candidat la integrarea în spațiul Schengen este unul din motivele pentru care România este atât de nepopulară printre cei în căutare de azil. În timp ce, pentru români, acest statut înseamnă doar controale neplăcute, pentru indivizi fără un pașaport UE, e un impediment major: un titlu de ședere în România de regulă nu e valabil și în țările Europei Centrale și Occidentale, membre ale spațiului Schengen. Astfel, obținerea azilului în România își pierde din atractivitate. Chiar și în calitate de țară de tranzit, de pildă pe ruta către Germania, România e doar parțial adecvată, fiindcă reglementarea de la Dublin e – cel puțin în teorie și indiferent de Tratatul de la Schengen – valabilă pentru toate statele UE și poate duce la o returnare a refugiaților în România. Faptul că repetata amânare a aderării la spațiul Schengen face România neatragătoare pentru refugiați nu a scăpat politicienilor de la București. Ce-i drept, reacțiile sunt mai degrabă discrete: subiectul e mult prea sensibil pentru alegători, ce încă se simt tratați ca europeni de categoria a doua, și mult prea multă energie s-a investit în negocierile cu țările sceptice față de aderarea României la Schengen, mai cu seamă în negocierile cu Germania, astfel încât o schimbare bruscă de atitudine nu e de așteptat. Astfel, în timpul primei sale vizite oficiale la Berlin, la începutul lui ianuarie 2016, premierul Dacian Cioloș a subliniat că aderarea la spațiul Schengen este și rămâne prioritatea numărul 1. În plus, în chestiunea refugiaților, România e pregătită să dea dovadă de solidaritate, a mai spus Cioloș. Când omologul său german, cancelarul Angela Merkel, a replicat referindu-se la necesitatea unor noi progrese în lupta împotriva corupției, acest lucru a fost văzut la București drept o reiterare a unor argumente vechi. Într-adevăr, politicienii români protestează de ani de zile împotriva încercărilor Europei Occidentale de la lega aderarea la spațiul Schengen de alte chestiuni, de pildă de combaterea corupției. Din punct de vedere formal, au dreptate: România îndeplinește toate criteriile de aderare, combaterea corupției nu joacă niciun rol aici. Împotriva cotelor obligatorii în UE Încă din vara și toamna trecută, când era în toi dezbaterea despre cote obligatorii pentru statele UE, în ce privește adoptarea de refugiați, în presa bucureșteană a fost articulat un lucru pe care politicienii nu îndrăzneau să-l spună: dacă nemții își permit să tot blocheze, cu argumente discutabile, aderarea României la spațiul Schengen, atunci le-am putea plăti-o cu aceeași monedă, votând în Consiliul UE împotriva cotelor obligatorii, chiar dacă asocierea României cu populiști de dreapta«anti­refugiați» precum Viktor Orbán nu se bucură de simpatie și nu e nici de dorit. Pe această direcție de argumentare s-a plasat și Traian Băsescu, fostul președinte conservator al României, considerat multă vreme discreditat, în urma măsurilor de austeritate impuse sub mandatul său și din cauza numeroaselor scandaluri de corupție. De câteva luni, Băsescu încearcă să-și recâștige popularitatea, printr-o retorică naționalistă. Criza refugiaților ar fi o problemă a spațiului Schengen, spune el, prin urmare nu ar privi România. Și, nu în ultimul rând, populația ar trebui avertizată cu privire la pericolul terorist pe care l-ar reprezenta anumiți azilanți musulmani, mai spune Băsescu. 3