MATTHIAS JOBELIUS, VICTORIA STOICIU| MITUL„TURISMUL UI SOCIAL” Dezbateri controversate în Germania Într-o țară precum Germania, n-ar trebui să mire pe nimeni constatarea că diferențele regionale de bu ­năstare – mai cu seamă în interiorul unei piețe comune – stimulează migrația. Toate statisticile despre migrarea populației autohtone între landurile est- și vest-germane după reuni care ilustrează acest principiu. În mod similar, ne putem aștepta ca diferențele de nivel de trai din interiorul UE să atragă după sine mi ș c ă ri de populație, de pildă din România către Germania. De ani buni, cetățeni români, totodată cetățeni ai UE, lucrează în Germania pe posturi ce necesită studii superioare, dar și ca muncitori cali cați sau în curs de cali care, lucrători pe cont propriu și muncitori sezonieri, bene ciind astfel de libera circulație a forței de lucru. De la 1 ianuarie 2014 pot munci în Germania, fără vreo îngrădire, și cetățeni români ce nu dețin vreo cali care profesională atestată. Cu luni bune înaintea acestui termen, în Germania s- au purtat dezbateri aprinse despre imigranții români și bulgari. Asociația Comunităților Urbane din Germania, precum și mulți politicieni locali și înalți funcționari publici au atras atenția asupra problemelor pe care sporirea numărului de imigranți proveniți din România și Bulgaria le-ar provoca. S-a adus argumentul că, mai cu seamă în ce privește școlarizarea obligatorie a copiilor, cursurile de limba germană, veri carea îndreptățirii de a bene cia de ajutoare sociale, cazarea, serviciile de sănătate și în genere cheltuielile de subzistență, comunitățile locale ar depășite de situație, din punct de vedere nanciar și administrativ. Nu a durat mult și îngrijorarea unor comunități locale a fost speculată politic.„Cine înșală[ statul] zboară[din Germania]”, s-a putut citi într-un proiect de rezoluție adoptat în cadrul reuniunii interne cu ușile închise a CSU din ianuarie 2014. Accesul ”migranților mânați de sărăcie” la prestații sociale ar trebui restricționat,”turismul social” nu ar trebui să existe, s-a auzit din rândul grupului parlamentar al Uniunii. Reacțiile la aceste demersuri au fost în mare parte critice: presa a oglindit manifestările de acest fel amintind de tradiția deloc onorabilă a forțelor politice conservatoare în lansarea unor sloganuri electorale cu tentă populistă de dreapta („Mai bine copii decât imigranți din India”), ba chiar a atras atenția asupra proximității retorice cu sloganuri neo- naziste(NPD:„Bani pentru bunica, nu pentru sinti și romi”). Dezaprobarea a venit nu doar din partea partenerului de coaliție(SPD) și a partidelor de opoziție, ci și din partea cercetătorilor pieței muncii și a asociațiilor patronale; aceștia au menționat impulsurile economice pozitive pe care migrația le-a adus Germaniei. În ansamblu, dezbaterea recentă din Germania cu privire la imigrația provenită din România și Bulgaria arată cât de importantă este o percepere diferențiată a realității. Pornind de la acest tablou de fundal, în cele ce urmează prezentăm cele mai importante caracteristici ale migrației dinspre România către Germania și alte state ale UE. T ranziția în România: cele trei faze ale emigrării 0 Plecarea forței de muncă în străinătate este o caracteristică a procesului de tranziție din România de după căderea comunismului. După diverse estimări, din 1989 încoace, între 10% și 18% din populația totală a părăsit țara. Într-o primă fază a migrației, în perioada 1990­1995, au emigrat apartenenți ai minorităților germană și maghiară, precum și muncitori români în țările gazdă. În timp ce migrația etnicilor germani (sași transilvăneni, șvabi bănățeni) și maghiari a fost de nitivă, românii munceau pe perioade limitate în străinătate, cel mai adesea în domeniul construc ­țiilor, fără a lua cu sine și membrii familiei. Cele mai importante țări de destinație au fost în această 1. În original:„Kinder statt Inder”(literal:„copii, în loc de hinduși”). Sloganul este atribuit lui Jürgen Rüttgers, politician din rândurile CDU. În martie 2000, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din Renania de Nord – Westfalia, Rüttgers, la vremea respectivă președinte al lialei regionale a CDU și țintind funcția de prim-ministru al landului, a acordat un interviu în care se opunea inițiativei cancelarului social-democrat Schröder de a se acorda așa-numite green cards(permise de muncă) unor informaticieni proveniți din India, pentru a compensa numărul insu cient de specialiști în domeniu. 2. Subgrup al etniei romilor, prezent în Germania, Franța și nordul Italiei încă din Evul Mediu, vorbind dialecte distincte de cele ale romilor est-europeni, de care cel mai adesea se și distanțează. Etimologia etnonimului este incertă. Astăzi, etnia sinti este recunoscută în Germania ca minoritate națională autohtonă, alături de grupurile etnice ale danezilor, frizonilor și sorabilor.(n.tr.) 1