MATTHIAS JOBELIUS, VICTORIA STOICIU| MITUL„TURISMUL UI SOCIAL” cetățenilor români pe piața muncii din Germania par a în contradicție cu problemele pe care le rapor ­tează de câteva luni unele localități germane, atunci când e vorba de imigraţia provenită din România și Bulgaria(de exemplu Congresul Orașelor din Germania în 2013, ASMK, 2013). Cifrele furnizate de Institutul German pentru Studierea Pieței Muncii și a Profesiilor(IAB) arată că situația românilor pe piața muncii diferă de media la nivel federal în anumite localități marcate de o infrastructură slabă. Astfel, rata șomajului printre români se ridică în Duisburg la 18,7%, în Berlin la 21,6%, iar în Dortmund la 19,3% (IAB 2013b). Chiar și aceste cifre nu sunt însă alarmante, câtă vreme ele se a ă vizibil sub rata medie a șomajului printre străinii trăitori în aceste trei orașe; cifrele arată totuși faptul că în aceste regiuni integrarea pe piața muncii reușește mai puțin bine decât media în toată Germania. Economia subterană și încălcarea drepturilor lucrătorilor români în Germania Probleme precum munca la negru, spații mizerabile de cazare și condiții nedemne sau chiar exploatatoare de muncă apar în localitățile descrise mai sus în mod mai frecvent. Dar și în regiuni ale Germaniei bine dezvoltate din punct de vedere economic există cazuri de încălcare a drepturilor lucrătorilor români și a celor ale altor imigranți. Mai cu seamă acei lucrători care au muncit încă din România în zona gri a economiei nu sunt conștienți de drepturile pe care le au în țările de destinație. În astfel de cazuri, adesea nu se clari că de la bun început dacă există contracte de muncă și sub ce formă sunt acestea, precum și cum pot bene cia de asigurări sociale, de standarde reglementate de lucru și de drepturi la locul de muncă. Atunci când lucrătorii români încap pe mâna unor intermediari, subcontractanți, rme care lucrează cu agenți de muncă temporară sau chiar patroni care vor în mod deliberat să ocolească standardele de lucru, drepturile lucrătorilor români sunt adesea eludate. Când, în țările de destinație, piețele de muncă sunt dereglementate, există forță de lucru adusă din străinătate prin intermediul agențiilor de muncă temporară, condiții atipice de ocupare a forței de muncă(contracte de antrepriză, subcontractare etc.), mecanisme netransparente sau chiar ilegale de mijlocire a locurilor și forței de muncă, mergând până la tra cul de ințe umane, problemele se agravează(Lorenz 2010, DGB 2012). În astfel de condiții, apar rapid situații în care cetățenii români, totodată cetățeni ai UE, ajung să lucreze în condiții nedemne de ința umană și să e exploatați, chiar și pe piața legală a muncii. Granițele între ilegalitate, zona nereglementată și zona legală a circuitului economic sunt volatile în asemenea situații. În acest context, presa germană semnalează adesea exemple din industria prelucrătoare de carne. Dar și în alte domenii de activitate în care românii sunt bine reprezentați statistic, de exemplu în construcții sau în gastronomie, apar astfel de probleme. Numărul românilor ce lucrează în condiții ilegale sau de exploatare în țările de destinație nu poate determinată. Însă faptul că și în Germania există angajarea în condiții exploatatoare și ilegale a unor emigranți din țările Europei Centrale și de Răsărit este între timp un aspect probat cu documente (DGB 2012). Cunoscut este și faptul că în cele trei țări de destinație cele mai importante pentru emigranții români există o economie subterană pronunțată: în Germania este estimată la 13 procente, în Italia 21 de procente, iar în Spania 19 procente din PIB(AT Kearney 2013). Într-un sondaj efectuat în România printre emigranți întorși din diverse țări ale UE, 58% dintre respondenți au declarat că au lucrat în condiții reglementate și au dispus de un titlu legal de ședere. La ceilalți, titlul de ședere și/sau condițiile de lucru au fost în totalitate sau parțial nereglementate sau nelegale (Stănculescu/Stoiciu 2012). Îngrădirea libertății de circulație a forței de muncă ar eronată 0 Acolo unde apar probleme în mod concentrat, capacitățile comunităților locale și ale autorităților de reglementare își pot atinge rapid limitele. Alături de ajutorul acordat autorităților locale, încetarea condițiilor de de viață și de muncă exploatatoare și nedemne este cel mai important domeniu în care trebuie acționat. Între timp au fost identi cate numeroase propuneri de soluționare, de exemplu instituirea unor cerințe juridice în ce privește integrarea imigranților, instrumente diverse pentru limitarea condițiilor de lucru precare și mai bună implementare a standardelor de muncă, crearea unui centru de competență la nivel federal, în 6