MATTHIAS JOBELIUS, VICTORIA STOICIU| MITUL„TURISMUL UI SOCIAL” vederea clari cării chestiunii dacă cetățenii EU-2 au dreptul la servicii de sănătate, sprijinirea nanciară a cursurilor de limbă și a asistenței sociale etc. (pentru detalii, a se vedea ASMK 2013, DGB 2012). Ar însă eronat să se dea curs solicitării de a îngrădi libertatea de circulație a forței de lucru. O astfel de măsură ar nu doar retrogradă din punct de vedere al politicii europene și economic, dar nici nu ar îmbunătăți situația di cilă în care se a ă anumite comunități locale. Dimpotrivă: îngrădirea accesului emigranților români la piața muncii sau la sistemele de protecție socială nu ar avea decât un efect minim asupra preferințelor acestora în ce privește țările de destinație și ar duce mai degrabă la extinderea lucrului în condiții informale, nicidecum la diminuarea migrației. Concluzii Ca de atâtea ori când în Germania se vorbește despre„abuzarea de sistemul de protecție socială”, despre„migrație provocată de sărăcie” sau despre „turism social”, faptele vorbesc o altă limbă. Expunerea de față a arătat că cetățenii români trăitori în Germania fac parte din grupurile de migranți relativ bine cali cate și integrate. Când se vorbește despre abuz, acesta se poate constata deocamdată dintr-o singură direcție: acolo unde unele forțe politice din Germania se folosesc de problemele comunităților și imigranților, pentru a câștiga teren politic pe termen scurt. 7