București JAN BERGRATH|»DACĂ ESTE POSIBIL, VIRAŢI!« sfârșitul săptămânii, cât și timpul de odihnă „regulamentar” de la sfârșitul săptămânii în cabina autocamionului. Potrivit actualei propuneri a Comisiei, șoferii vor avea posibilitatea ca pe perioada a patru săptă ­mâni calendaristice să-și poată lua(consecutiv) două perioade de repaus redus la sfârșit de săptă ­mână, care, conform reglementărilor în vigoare, pot fi în continuare petrecute în vehicul. Căci, la o interpretare strictă, timpul„redus” de repaus săptămânal devine abia după 45 de ore o perioadă „regulamentară” de odihnă săptămânală. Prin aceasta s-ar deschide posibilitatea de a păstra ritmul de muncă de trei săptămâni al șoferilor est-europeni – cu condiția absolut clară ca cea de-a patra săptămână rezultată din perioadele compensatorii să poată fi petrecută în localitatea de domiciliu. Probabil că șoferii din estul Europei ar saluta o astfel de decizie. Însă acum protestează sindicatele împotriva unei asemenea reglementări, cu argumentul că timpul de condus pe perioada a trei săptămâni ar crește de la 135 de ore la 146 de ore, iar perioadele de repaus obligatoriu după două săptămâni s-ar diminua. Aici însă se poate contraargumenta că, încă de pe acum, șoferilor li se permite să stea câte 90 de ore la volan, pe perioade de câte 2 x 2 săptămâni consecutive. Așadar, încă de pe acum, șoferii au voie să stea 146 de ore la volan, la o defalcare în 56, 34 și 56 de ore. Doar că, potrivit reglementării în vigoare, deja din a doua săptămână, autocamionul ar trebui să se oprească în mijlocul săptămânii, pentru ca șoferul să-și poată lua timpul de repaus, în timp ce, pe viitor, acest lucru ar fi necesar abia după a treia săptămână. Pe 19 decembrie 2017, raportorul Parlamentului European pentru reglementări sociale, olandezul Wim van de Camp, a elaborat o propunere ce ar da peste cap toate reglementările sociale de până acum, dacă va fi acceptată ca atare în negocierile ce urmează între partenerii din est și din vest și care se anunță dure. În esență, se urmărește interzicerea petrecerii timpului redus de repaus săptămânal în autocamion. Acest lucru ar contraveni complet ideii de până acum a Comisiei, căci, chiar și la tururi de două săptămâni despărțite de un weekend, șoferul ar fi nevoit să-și caute singur un hotel sau un loc adecvat pentru somn. În plus, șoferul ar fi obligat să comunice acest lucru angajatorului cu patru săptămâni în avans. După ideea raportorului însă, șoferul ar avea în continuare dreptul de a-și petrece cele trei perioade de odihnă în autocamion, pe locuri speciale de parcare ce ar urma să fie certificate, așadar timpul zilnic de repaus, perioada redusă și cea regulamentară de odihnă, dacă acele locuri de parcare ar îndeplini standardele unui popas de autostradă sau ale unui parc de vehicule cu acces la instalații sanitare, iar șoferul ar avea posibilitatea legală de a și găti în acele spații. Ducând gândul până la capăt, toate acestea ar însemna următoarele: dacă, până la intrarea în vi ­goare a noilor reglementări sociale, statele mem ­bre reușesc să construiască atât de necesarele noi locuri de parcare certificate, care să permită gararea numărului mare de autocamioane, atunci șoferii ar putea în continuare sta câte patru săptămâni la volan, iar dacă, prin posibilitatea de a găti, vor cheltui mai puțin din banii alocați pentru propria întreținere, atunci o parte și mai mare din banii pentru cheltuieli va fi inclusă în continuare în salariul minim(afară de situația în care acest aspect ar fi reglementat altfel, la nivelul întregii Uniuni, printr-o hotărâre pronunțată în instanță). Toate acestea ar fi legate și de un efort birocratic major pentru firmele de transporturi, ale căror asociații deja fac tevatură pe tema asta. Dacă însă partenerii de negocieri nu vor reuși să ajungă până la jumătatea anului 2019 la un consens în cadrul trialogului ce se anunță dificil, din pricina numărului mare de propuneri de modificare ce vor fi înaintate, atunci lucrurile vor rămâne ca până acum. Doar că, potrivit unei decizii a Curții Europene de Justiție, petrecerea perioadei regulamentare de odihnă săptămânală în autocamion este interzisă în întreaga Europă. O astfel de evoluție ar fi ca mersul pe buza prăpastiei – o chestiune riscantă, mai ales pentru șoferi. 7