MATTHIAS JOBELIUS| ÎNTRE INTEGRARE ȘI EXPLOATARE interdicții temporare de intrarea în țară în spețe individuale. În acest context este de remarcat faptul că amplul material statistic cu privire la situația românilor și bulgarilor din Germania nu oferă aproape deloc indicii privind eventualele cazuri de fraudă socială. Nici raportul interimar al comisiei de secretari de stat cu privirea la migrația din Europa de sud-est- altminteri foarte bogat în informații – nu oferă date(BMI/ BMAS 2014a). Singura sursă care oferă lămuriri privind fraudarea sistemului de protecție socială, este statistica judiciară a poliției (Polizeiliche Kriminalstatistik- PKS). Ea conține cele două categorii»fraudă împotriva asigurărilor sociale și a instituțiilor de asistență socială« și»alte fraude împotriva sistemului de protecție socială«. În anul 2013, în ambele categorii au fost înregistrați 141 de suspecți din România și 54 de suspecți din Bulgaria, ceea ce reprezintă aproximativ 0,05% din cetățenii celor două țări stabiliți în Germania(PKS 2014). Nici guvernul federal nu poate prezenta alte cifre privind fraudarea sistemului de protecție socială de către cetățeni ai UE stabiliți în Germania și afirmă că: »În principiu, sfera delictelor privind frauda împotriva sistemului de protecție socială este de competența Oficiilor vamale principale(Hauptzollämter), motiv pentru care Poliției nu are cunoștință decât de puține cazuri de așa-numită fraudă împotriva sistemului de protecție socială. Acestea sunt ulterior înregistrate în statistica judiciară a poliției(PKS), care însă nu poate oferi informații la nivel național privind aceste delicte, deoarece datele relevante de la Oficiile vamale principale nu sunt cuprinse în statistica judiciară a poliției.« (BT2014a: 3). Figura 8: salarii minime în U E(Euro/ oră) Aceasta înseamnă că guvernul nu știe dacă și în ce măsură cetățeni ai UE comit fraude împotriva sistemului de protecție socială din Germania, în vreme ce datele poliției indică faptul că dimensiunea fenomenului este neglijabilă. Pe lângă fraudarea sistemului de protecție socială, nici»turismul social«, un alt clișeu popular folosit în dezbatere, nu poate fi demonstrat empiric(cf. Jobelius/ Stoiciu 2014). A emigra în Germania în vederea obținerii de beneficii sociale este aproape imposibil și pentru că legislația germană împiedică plata unor prestații în baza SGB-II către cetățeni din UE, dacă aceștia nu intenționează să obțină venituri. În noiembrie 2014, o sentință a Curții de Justiție a Uniunii Europa(CJUE) a confirmat că această practică este conformă cu dreptul european. Decalajul de bunăstare ca motivație a migrației Dezbaterea din Germania despre»fraude sociale«, »turism social« și»migrația sărăciei« a fost privită cu oarece uimire în România. În această țară, discuția se poartă sub semnul opus: se vorbește despre brain drain, adică despre migrația capetelor luminate, a lucrătorilor cel mai bine calificați. Mult mai puțină mirare stârnește în România motivația plecării în Europa occidentală a celor cu performanțe notabile, chiar și după 25 de ani de tranziție. Emigranții sunt priviți cu multă înțelegere, pentru că decalajele de bunăstare și de venituri dintre pe de-o parte România și Bulgaria și o țară ca Germania pe Luxemburg Germania Spani a R omânia Bulgari a Prezentare proprie, surs a: Schulten 2014