MATTHIAS JOBELIUS| ÎNTRE INTEGRARE ȘI EXPLOATARE Figura 9: R omânia: Remiteri și investiții străine directe, î n milioane de euro 10 000 8 000 6 000 4 000 2 000 0 2004 2005 2006 2007 2008 Remiteri Prezentare proprie, surs a: Banca Națională a României(BNR) 2009 2010 2011 2012 2013 Investiții străine directe de-altă parte sunt în continuare enorme. România și Bulgaria se confruntă cu cel mai ridicat risc de sărăcie din UE. În timp ce în Germania, salariul minim pe economie este de 8,50 de euro pe oră, în România el este de doar 1,14 de euro(Figura 8). Salariile medii din Bulgaria și România sunt de peste cinci ori mai mici decât salariul mediu din Germania. Calculat la paritatea puterii de cumpărare, Produsul Intern Brut(PIB) pe cap de locuitor se cifra în 2013 potrivit Eurostat la 11 900 de euro în Bulgaria și 32 600 de euro în Germania. Aceste discrepanțe nu se vor modifica pe termen mediu. Astfel, România are în continuare structura unei clasice țări de tranziție, cu un sector agrar neproductiv, o economie subterană mare, o infrastructură slabă și o dependență ridicată de importuri de capital. În privința acestora din urmă, remiterile migranților au depășit începând cu 2009 de departe suma investițiilor directe (Figura 9). Astfel, în anul 2013 românii din străinătate au trimis înapoi în țară 4,2 miliarde de euro, în timp ce investițiile străine directe s-au cifrat la doar 2,7 miliarde de euro. Pe această cale, o parte a veniturilor obținute de români în Germania se întorc în țara de origine. Însă acest lucru nu generează impulsuri de modernizare. Atât timp cât decalajele de bunăstare în UE rămân la fel de pronunțate ca în prezent, mulți cetățeni din UE vor face uz de libertatea lor de circulație și vor încerca să-și creeze oportunități economice și sociale mai bune în alte state ale UE. Concluzie »Turismul social« și»fraudele sociale« rămân ceea ce au fost dintotdeauna: elucubrații ale unor populiști exaltați. Și nici nu a existat vreun»asalt« al românilor și bulgarilor, odată cu intrarea în vigoare a deplinei libertăți de circulație a forței de muncă. În anul 2014, numărul persoanelor stabilite în Germania, provenite din aceste țări, a crescut cu aproximativ 120 000. Nou-veniții ajung pe o piață a muncii, pe care românii și bulgarii sunt bine integrați, fiind însă mai prost plătiți decât alți imigranți și având deseori locuri de muncă sub nivelul lor de calificare. Este o piață a muncii unde se observă și contradicții puternice, unele chiar în curs de accentuare: între migranții apreciați și cei exploatați; între cei ce lucrează în condiții normale și cei ce muncesc în condiții precare; între români și bulgari; între migranții ce au putut profita de calificarea lor și alții, care lucrează sub nivelul lor de calificare; între comunitățile cu mulți și cele cu puțini migranți din Europa de sud-est; între un tablou satisfăcător la nivel național și mari probleme regionale; între orașe cu o situație relativ relaxată pe piață a muncii și unele, în care capacitatea de integrare este insuficientă, în ciuda unor mari eforturi depuse la nivel local. Aceste contradicții arată în același timp și unde se impun măsuri politice. Ele arată că o discuție obiectivă privind configurarea optimă a migrației interne din UE, despre integrarea cu succes a lucrătorilor din UE și apărarea drepturilor acestora rămâne de actualitate.