CE ESTE EUROSCEPTICISMUL? CÂTEVA PRECIZĂRI PRELIMINARE PRIVIND DEFINIREA UNUI CONCEPT DEVENIT CLASIC 2 CE ESTE EUROSCEPTICISMUL? CÂTEVA PRECIZĂRI PRELIMINARE PRIVIND DEFINIREA UNUI CONCEPT DEVENIT CLASIC După sfârșitul Războiului Rece, euroscepticismul a devenit, în mod progresiv, o linie de analiză din ce în ce mai importantă în științele politice, dar și un concept cu o notorietate mediatică din ce în ce mai însemnată. Datorită complexității și plasticității sale, precum și datorită caracterului său multidimensional, euroscepticismul nu a întrunit consensul specialiștilor pentru a fi definit într-o manieră larg acceptată. Pe scurt, avem de-a face cu un concept greu de conturat, utilizat de mulți cercetători și de publicul larg, fără însă a desemna aceleași realități. Este aplicat nu numai la nivelul partidelor politice(aflate la guvernare sau în opoziție, de tip mainstream sau periferice), mișcări sau asociații, ci și la nivelul opiniei publice. În contextul crizelor economice, securitare și sanitare din ultimii ani, euroscepticismul a devenit o platformă publică(și în special politică) eficace, fapt dovedit de valurile de succes mediatic și electoral al unui mare număr de organizații, mișcări și partide (Mudde, 2014; Gherghina, Mișcoiu și Soare, 2017). Pe de o parte, sunt în mod deschis eurosceptice acele partide situate de literatură la polurile extreme, precum Zorii Aurii în Grecia, Partidul Popular Danez(DF), Frontul Național/Adunarea Națională(FN/RN) în Franța, Lega Nord în Italia, Vlaams Belang în Belgia, Partidul pentru Libertate în Olanda(PVV) sau Partidul pentru Independența Regatului Unit(UKIP). Pe de altă parte, sunt menționate adesea partidele cu temă unică, dar și unele partide mainstream, precum Conservatorii britanici(care au susținut cu succes părăsirea de către Marea Britanie a Uniunii Europene), Fidesz în Ungaria sau Lege și Justiție(PiS) în Polonia. Prima concluzie care poate fi trasă din succinta enumerare de mai sus este aceea că euroscepticismul este un fenomen transversal din punct de vedere ideologic, cu variații importante de-a lungul timpului. Printre elementele constante pe care le regăsim în discursul acestor mișcări, partide sau asociații, trimiterile la o viziune critică a Uniunii Europene sunt omniprezente, reprezentând totodată numitorul lor comun. De cele mai multe ori, euroscepticismul acestor grupări reprezintă o prelungire a poziției critice față de establishment-ul politic național, căruia i se reproșează că ar fi trădat interesele comunității în favoarea celor economice transnaționale. În varianta sa de extrema dreaptă, discursul eurosceptic speculează un sentiment de competiție etnică, lingvistică și/sau confesională, o percepție difuză de amenințare culturală și economică venită în special din partea imigranților a căror circulație ar fi încurajată în mod permanent de UE. Nu în ultimul rând, este criticată și gestiunea unei birocrații impersonale, incapabilă să interpreteze necesitățile stringente ale diferitelor națiuni și comunități (Rooduijn, 2015). Crezul organizațiilor eurosceptice este amenințarea supremației suveranității naționale. La nivel transnațional, colaborările între aceste asociații sunt favorizate de poziția critică față de economia globală(Caiani și Kr öll, 2014). Acest gen de colaborări sunt adânc înrădăcinate la nivel european. Asociațiile şi mișcările extremiste de dreapta şi de stânga critică la unison globalizarea economică; grupările dreptei radicale au recuperat în ultimul timp teme care aparțineau în trecut registrului de stânga precum anticapitalismul, drepturile animalelor sau lupta împotriva alimentelor modificate genetic. Dacă internaționalismul este valoarea de referință la nivelul grupurilor de stânga, exaltarea identității naționale, a rasei albe, antisemitismul, nativismul, homofobia sau pozițiile antiislamice sunt punctele de reper principale ale polului diametral opus(Minkenberg, 2013). În legătură cu registrul argumentativ, UE este percepută de ambele extreme ca o sursă nocivă. Euroscepticismul nu poate fi însă încadrat ca o ramură a extremismului; dar nu poate fi susținută nici teza opusă: extremismul nu este parte integrantă a euroscepticismului. Avem de-a face cu intersecții circumstanțiale și nu cu suprapuneri inevitabile. În același timp, unele cercetări au demonstrat o legătură directă între cele două fenomene: prezența partidelor extremiste la cele două poluri accentuează vizibilitatea mesajului eurosceptic(Mudde, 2014). În accepțiunea noastră, euroscepticismul depășește așadar sfera mișcărilor care se opun direct Uniunii Europene, criticând-o și solicitând reducerea competențelor acesteia sau chiar părăsirea Uniunii de către statele în care aceste mișcări activează. În abordarea euroscepticismului, trebuie luate în considerare nu doar atitudinile politice față de construcția instituțională 3