FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG EUROSCEPTICISMUL ROMÂNESC Democrația și statul de drept sunt considerate, la rândul lor, un plan diversionist al» puterilor coloniale vestice«(Șerbănescu, 2018), care să abată atenția cetățenilor din noile state-membre UE și NATO de la trecerea în mâinile capitalului străin nu doar a resurselor naturale și economice, ci chiar a justiției¹. În același timp, este accentuată ideea că românii ar fi cetățeni de rang secund în interiorul Uniunii Europene, fiind victimele unui plan extern de» sclavagizare a relațiilor de muncă« la ei acasă la presiunea FMI(Șerbănescu, 2011), și fiindu-le rezervat doar rolul de» colonie la marginea Europei«(Pop, 2016), furnizoare de forță de muncă ieftină pentru economiile statelor avansate din interiorul Uniunii, sau de piață de desfacere pentru produse de import de calitate inferioară. Referențialul valoric și cultural este asigurat, la rândul său, de cele mai multe ori de misticism și național-ortodoxism. De altfel, apelul la religie – deopotrivă ca izvor de identitate națională și ca act de salvare în fața modernității occidentale – apare drept caracteristica dominantă a acestor platforme și mișcări. După 2010, crește și popularitatea unor lideri de opinie proveniți în general din lumea artistică și având un discurs deopotrivă tradiționalist-identitar și critic față de procesele de modernizare și de europenizare ale societății românești. Unii dintre aceștia, cum este actorul Dan Puric, au organizat în mod constant spectacole și alte evenimente cultural-muzicale în cadrul cărora erau reificate valorile identitare și religioase naționale și erau denunțate practicile care ar duce la» știrbirea« suveranității și a modului tradițional de viață al poporului român. Nu de puține ori, Europa și America au fost indicate ca surse ale răspândirii unor practici și valori opuse celor autohtone( NapocaNews, 2019). În aceeași direcție, este important să notăm și faptul că mișcările religioase existente în societatea românească, având legături mai mult sau mai puțin transparente cu partide politice și platforme ale societății civile, s-au manifestat, în ultimii ani, într-o manieră din ce în ce mai coagulată. De multe ori, acestea sunt mișcări care nu se opun formal Uniunii Europene, dar care apără valori și idei incompatibile cu fundamentele construcției europene. Un exemplu de coagulare a acestor forțe religioase este inițierea și organizarea Referendumului pentru Familia Tradițională desfășurat în octombrie 2018, în condițiile în care inițiatoarea acestui referendum, Coaliția pentru Familie(CpF), acuzase deja instituțiile europene de încălcarea suveranității naționale a României cu ocazia unei hotărâri a Curții Europene de Justiție care obliga statul român să recunoască dreptul de reședință al soțului unui cetățean român căsătorit în SUA(Drăgan, 2018). O parte din aceste organizații și structuri religioase au alimentat unul din pilonii pe care s-a construit partidul radical-naționalist Alianța pentru Unirea Românilor(AUR)(Popescu, 2020). Având o ascensiune-fulger în a doua jumătate a anului 2020, AUR a federat trei grupări:(1) unioniștii, care militează pentru unificarea României cu Republica Moldova,(2) anti-restricționiștii și anti­vaxxerii, care se opun măsurilor de combatere a pandemiei impuse de autorități, și(3) ultra-conservatorii religioși – ultimii fiind cooptați, în mare parte, din structurile organizate, animate sau mobilizate de Coaliția pentru Familie( Recorder, 2020; Pora, 2020). Spre deosebire de alte grupări de orientare relativ apropiată care l-au precedat, AUR nu se sfiește să afișeze în mod deschis un discurs eurosceptic². Astfel, denunțată ca fiind un proiect» neo-marxist«, Uniunea Europeană ar fi o entitate supra-națională, care aduce atingere integrității și suveranității României. Acestui» imperiu socialist«, AUR îi opune» Patria«, valoare centrală apărată și de partidele naționaliste din alte țări cu care noul partid încearcă să se coalizeze într-un demers menit să restaureze o» Europă a națiunilor«. Dată fiind noutatea anvergurii politice și a prezenței parlamentare a AUR, formațiune care a obținut aproape 9% la alegerile din decembrie 2020, în condițiile în care obținuse sub 1% la alegerile locale din luna septembrie a aceluiași an, afilierile europene și internaționale ale acestui partid sunt deocamdată limitate. Totuși, primele contacte, de tipul celui cu Partidul Lege și Dreptate(PiS) din Polonia, precum și recenta susținere acordată de către liderii AUR politicilor anti-LGBTQ+ ale premierului maghiar Viktor Orban( G4Media, 2021) și declarației Le Pen-Salvini(Bukovics and Antal, 2021) anticipează începutul unei activități febrile de asociere cu partide din afara României care împărtășesc convingeri similare. Oricât de spectaculoasă ar fi ea, evoluția AUR pare să vizeze doar un anumit segment electoral. Un sondaj realizat în martie 2021 arată că peste 80% dintre români consideră că direcția în care trebuie să se îndrepte România este cea occidentală și aproape două treimi apreciază că aderarea la UE a adus mai degrabă avantaje decât dezavantaje(INSCOP, 2021a). O parte însemnată a suportului public pentru Uniunea Europeană este legată de percepția că aceasta reprezintă o sursă majoră de finanțare pentru dezvoltarea activităților economice și a proiectelor de infrastructură, precum și un spațiu al mobilității forței de muncă, oportunitate pe care românii o folosesc în mod extensiv. În aceste condiții, un anti-europenism răspicat și frontal, așa cum a fost el pe alocuri practicat de mișcările radicale sau extremiste despre care am vorbit mai sus, pare să fie condamnat să rămână minoritar. Pe de altă parte însă, interacțiunile cotidiene ale românilor cu realitățile Uniunii Europene în care trăiesc și muncesc, adesea din postura de lucrători mobili în alte state europene sau din postura de consumatori la ei acasă, ar putea să întărească narativul conform căruia românii ar fi cetățeni UE de mâna a doua – un 1 » Stat de drept, corectitudine politică, proeuropenism, transatlantism, dezvoltare prin globalizare și alte asemenea sunt împroșcate mereu și mereu în spațiul public pentru a ascunde împilarea, aservirea, subjugarea. Diversiunea face din colonialismul actual cel mai scârbavnic din istorie și nu pentru că ar fi mai rău decât altele din trecut, ci doar pentru că se bazează copleșitor pe minciună și manipulare. Într-un fel, colonialismul din trecut era mai onest. Colonialismul britanic recunoștea oprimarea coloniilor prin forță. Colonialismul nazist pretindea impunerea voinței › rasei superioare ‹. Colonialismul sovietic vorbea fără echivoc de dictatura proletariatului. Colonialismul actual cere aservire în numele, țineti-vă bine, al democrației.« (Șerbănescu, 2018). 2 » Cei patru piloni pe care stă doctrina A.U.R.[familia, patria, credința, libertatea] dau un contur precis poziției noastre. Suntem un partid conservator. În plan extern, suntem un partid care vrea o Europa a națiunilor, nu un suprastat federal cu capitală unică, guvern unic și parlament unic. Un imperiu socialist de ordin federal este o utopie pe care doctrina A.U.R. nu o poate împărtăși. Nu credem în Statele Unite ale Europei și ne vom opune programatic acestei tendințe de hegemonie nefastă. Suntem în mod răspicat împotriva colonizării Europei cu populații alogene«.(AUR, 2020) 8