FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG EUROSCEPTICISMUL ROMÂNESC 5 CONCLUZII Așa cum am putut observa în succintul nostru studiu, euroscepticismul românesc prezintă o serie de elemente comune cu cele existente în alte state, în special din Europa Centrală și de Est, dar și o serie de diferențe importante. Ca elemente comune, auto-referențialul etno-național, neîncrederea în st r ăini, speranța reîntregirii colectivității prin excluderea elementelor alogene, preocuparea pentru suveranitea națională – toate acestea se regăsesc în marea majoritate a formelor de euroscepticism prezente în țări precum Ungaria, Polonia, Cehia, Bulgaria, dar și în state fondatoare ale Uniunii, precum Italia sau Franța. Modalitățile de manifestare a acestor forme de euroscepticism – mergând de la atitudinile și acțiunile moderate ale unor grupuri sau platforme din mainstream-ul politic până la discursurile și acțiunile radicale ale mișcărilor populiste și extremiste – pot fi identificate transversal în aproape toate statele europene. De asemenea, tendința din ultimul deceniu de accentuare a diverselor dimensiuni ale euroscepticismului – neîncrederea în acțiunile instituțiilor europene, temerile legate de pierderea identității naționale, respingerea imixtiunilor europene în reglementarea unor aspecte ale vieții sociale și culturale, denunțarea centralismului european și a» eurocrației« – este prezentă în cele mai mult state membre, inclusiv în România. Pe de altă parte, putem concluziona și că euroscepticismul românesc prezintă o particularitate care îl deosebește de fenomenele simulare existente în multe alte țări europene. A ceasta este legată de gradul ridicat de susținere formală a direcției euro-atlantice a României, direcție identificată ca o garanție de securitate și stabilitate. Așa cum am văzut, puși în fața alegerii direcției pe care România trebuie să o ia, românii aleg în proporție covârșitoare» Vestul«, adică Uniunea Europeană și NATO, acest lucru întâmplându-se deja de două decenii, observație confirmată de cercetările efectuate în diverse etape ale integrării euro-atlantice a României(Mișcoiu, Bardi și Nabăr, 2007). Mai mult, încrederea în UE este constant ridicată și chiar mult mai mare decât cea în instituțiile naționale. Este insă discutabil dacă acest lucru poate fi interpretat ca o dovadă a faptului că românii au internalizat integral valorile europene. Mai degrabă, eurofilia formală a românilor s-ar putea explica, pe de o parte, prin atitudinea istorică de conformare față de o strategie națională percepută ca fiind utilă(Mișcoiu, 2020a), și, pe de altă parte, prin respingerea alternativelor la» Europa«, adică a Răsăritului, dominat de Rusia, dar și a izolării autarhice, propăvăduită de ultra-naționaliști. Totuși, deși persistente și înrădăcinate, niciuna din aceste două atitudini – conformarea față de doctrina oficială și teama față de soluțiile alternative – nu sunt ireversibile și, mai ales, nu reflectă înrădăcinarea structurală a valorilor europene(democrație, solidaritate, incluziune, toleranță ș.a.m.d.) în mentalul colectiv național. Deși a cunoscut un progres semnificativ(în condițiile în care, inițial, era slab conturat), curentul eurosceptic rămâne unul puțin pregnant în societatea românească. La nivel politic, el este asumat de un singur partid, Alianța pentru Unirea Românilor, care a obținut recent statutul de partid parlamentar. La nivelul societății civile, euroscepticismul este vag și doar implicit asumat de o parte a unor organizații cu caracter mai degrabă ultra­conservator și religios. Deși sunt vehiculate tot mai frecvent în media și în diverse rețele sociale și profesionale, ideile de natură să stimuleze euroscepticismul nu se traduc, pentru moment, prin proiecte concrete de tip Roexit. În ciuda potențialului său latent, euroscepticismul românesc rămâne, cel puțin deocamdată, într­un stadiu incipient. Totuși, în contextul creșterii potențialului politico-electoral al mișcărilor naționaliste – potențial, de altfel, valorificat în 2020 de Alianța pentru Uni re a Românilor – dimensiuni criticabile din politica actuală europeană, cum ar fi, spre exemplu, dosarul încă nerezolvat al aderării la spațiul Schengen sau protecția nesatisfăcătoare a lucrătorilor mobili la nivel european constituie vulnerabilități pe care euroscepticii le pot folosi pentru a crea breșe. În plus, anumite componente ale strategiilor actuale ale Uniunii Europene ar putea avea ca efect consolidarea euro ­scepticismului. Insistența Uniunii Europene pe Green Deal poate genera accentuarea decalajelor dintre țările membre, România numărându-se printre statele cu o tranziție energetică lentă și cu perspective slabe de accelerare a acesteia(Pîrvoiu, 2021). Costurile pe care le presupun eforturile de a atinge neutralitatea carbonului și implementarea economiei verzi vor afecta, în mod inevitabil, în primul rând, clasele populare, care sunt deja tot mai atrase de discursurile populiste anti-europene(INSCOP, 2021c). Este de așteptat ca aceste discursuri să se adapteze, înglobând elemente de învinovățire a» Europei« pentru im punerea unor standarde ecologice care conduc la scăderea puterii de cumpărare a populației. Precedente, precum mișcarea Gilets Jaunes din Franța, au demonstrat deja facilitatea cu care mișcările contestatare capătă amploare și se extind uneori dincolo de granițele naționale și au arătat cu prisosință și capacitatea partidelor anti-europene de a specula și valorifica 1 0