FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI SOCIALE DIN ROMÂNIA 1 PROTECŢIA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA ŞI SCHIMBĂRILE IMPORTANTE DIN ULTIMII ZECE ANI Statul social românesc a suferit schimbări semnificative în ultimele două decenii. Nucleul lui universalist a fost transformat treptat prin reforme atât parametrice, cât şi paradigmatice, ceea ce a avut drept rezultat un model de stat social rezidual, cu tendinţă dualistă(Kuitto, 2016a, Kovács et al. 2017, Raţ et al. 2019). Drepturile sociale au fost reduse mai ales pentru cei mai defavorizaţi şi care aveau cea mai mare nevoie de redistribuţie, în timp ce persoanele integrate mai stabil pe piața muncii, ale căror venituri sunt protejate contractual atât înainte, cât şi după pensionare, au beneficiat de menținerea unor prestații financiare relativ generoase. Această dualizare a statului social poate fi surprinsă cel mai bine în sistemul de asigurări sociale, spre exemplu în caracterul regresiv al indemnizației pentru creșterea copilului mic de care pot benefia doar părinții care au deținut contracte de muncă sau în diferența tranșantă dintre pensia socială minină și valorile pensiilor speciale în sistemul public de pensii. Dar și sistemul de asistență socială este marcat de inechități similare. Chiar dacă numărul programelor de asistenţă socială din România e mare(14 programe în total), acestea nu reuşesc să ţintească cele mai vulnerabile grupuri şi prin urmare rămân ineficiente în reducerea sărăciei. De fapt, în timp ce la aproximativ 11% dintre persoanele din prima decilă de venit nu ajunge niciun tip de program de asistenţă socială, cei mai bogaţi 20% dintre români primesc o formă sau alta de prestație socială plătită din impozite și taxe(Ministerul Muncii, 2019). Evoluția indicatorului social de referinţă(ISR) este elocventă pentru aceste procese mai largi de dualizare a statului social, care în mare parte a abandonat obiectivele redistribuţiei verticale către cei mai defavorizaţi. Introdus în 2008, ISR ar fi trebuit să servească drept etalon pentru stabilirea valorilor pentru diferite prestații sociale într-un mod coerent, pe baza unui sistem de indecşi specifici(Legea Asistenţei sociale nr. 292/2011). Cu toate acestea, guvernele care s-au succedat după această legiferare au ignorat indexarea ISR în raport cu evoluția prețurilor și a salariului minim, dar și indexarea coordonată a prestațiilor socială în relație cu valoarea ISR, crescând sau nu diferitele prestații financiare în baza unor decizii ad-hoc. Spre exemplu, în timp ce valoarea alocaţiei universale pentru copii(o măsură populară de sprijinire a tuturor familiilor cu copii în întreţinere) a crescut la o valoare de peste trei ori în ultimii zece ani, venitul minim garantat(destinat celor mai defavorizaţi, despre care se presupune tendențios că ar fi„dependenţi de asistenţă socială”) a rămas practic constant. Mai mult, aşa cum vom discuta mai târziu, ISR nu a fost indexat nici în funcţie de pragul sărăciei monetare, nici de coşul minim de bunuri şi servicii(Mihăilescu, 2012, Pop et al., 2016, Guga et al., 2018). A rămas constant, la 500 RON pe lună, indiferent de valoarea schimbătoare a nivelurilor reale ale salariilor şi inflaţiei. De exemplu, pentru septembrie 2019 valoarea coşului de consum pentru o familie compusă din doi părinţi şi doi copii în întreţinere ajungea la aproape 7.000 RON pe lună, potrivit studiului adus la zi comandat de Fundaţia Friedrich Ebert ⁵, în timp ce valoarea cumulată a venitului minim garantat şi a alocaţiilor pentru susţinerea familiei pentru această familie model era de doar 732 RON pe lună ⁶. Proasta ţintire şi redistribuţia regresivă sunt agravate de nivelul redus al cheltuielilor pentru prestațiile de asistenţă socială. Aşa cum arată Figura 1, cheltuielile totale ale statului social din România sunt sub 15% din PIB, în timp ce media europeană este în prezent de 28% din PIB. În ansamblu, România este codaşă în termenii cheltuielilor sociale și în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est( Figura 2). Datele arată, de asemenea, că, atât în UE, cât şi în România, mare parte a cheltuielilor sociale merg spre finanţarea pensiilor pentru limită de vârstă. Mai mult, în comparaţie cu media europeană, România direcţionează o parte semnificativ mai redusă a cheltuielilor sociale către prestațiile menite să combată sărăcia și excluderea socială, respectiv pentru protecția șomerilor și subvenționarea locuirii. 5 https://financialintelligence.ro/fundatia-friedrich-ebert-stifung-cosul­minim-pentru-un-trai-decent-creste-cu-28-la-6-954-lei-luna-in-septembrie­2019/(accessat: 15.09.2020). 6 Venitul cumulat al unei familii compuse din doi părinţi şi doi copii în întreţinere poate fi calculat ca valoarea ajutorului social(442 RON/lună), două alocaţii universale pentru copii(168 RON/lună) şi alocaţia pentru susţinerea familiei pe bază de anchetă socială(122 RON/lună). 4