FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI SOCIALE DIN ROMÂNIA 5 PREZENTAREA SINTETICĂ A MĂSURILOR DE PROTECŢIE SOCIALĂ DIN ALTE DOMENII ALE STATULUI SOCIAL a. Politicile familiale. În ansamblu, există o puternică favorizare a familiilor din clasa de mijloc, ținând cont că acestea beneficiază atât de alocația universală, cât și de valorile generoase ale indemnizației pentru concediul de creștere a copilului mic și stimulentul pentru întoarcerea timpurie la locul de muncă. Cheltuielile din bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru plata indemnizației pentru creșterea copilului mic sunt de 10 ori mai mari decât totalul cheltuielilor cu alocaţia desusţinere a familiilor cu venituri scăzute(vezi Figura 3). Alocaţia universală pentru copii, în ciuda popularității sale, rămâne o componentă costisitoare a protecţiei sociale. Cu toate acestea, pornind de la experiența poloneză a reducerii cu succes a ratelor de sărăcie în rândul copiilor în urma introducerii unei alocații universale generoase(programul 500+), creșterea valorii alocației universale pentru copii poate fi o opțiune viabilă pentru susținerea familiilor și care ar fi probabil ar întruni mai ușor consensul politic decât măsurile care țintesc doar familiile cu venituri scăzute. Condiţionarea alocaţiei de susținere a familiilor cu copii de de frecventarea zilnică a şcolii nu are cum să îmbunățească prezența și performanța școlară a copiilor celor mai dezavantajați, care nu pot ajunge la școală datorită definitului de resurse economice. Dimpotrivă, adâncește și mai mult deficitul lor, refuzându-le accesul la prestațiile de asistență socială. b. Sistemul de pensii este un sistem cu doi piloni principali: o componentă publică şi una privată, la rândul ei defalcată într-o 12 file:///C:/Users/HP/Documents/FES_2020/european-semester_thematic­factsheet_adequacy-sustainability-pensions_ro.pdf(accesat: 15.09.2020). 13 Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice a folosit pentru 2013 estimările Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții(ICCV) pentru a estima coşul minim de consum pentru persoanele în vârstă. Pentru o persoană în vârstă singură, valoarea minimă necesară pentru o viață decentă era de 749 lei/lună în zonele urbane şi 716 lei/lună în zonele rurale(vezi https://www.ces.ro/newlib/studii-ces/CNPV­Lucrare_cos_consum_2013.pdf, p. 21). Merită remarcat că pensia socială minimă a rămas sub aceste valori, fiind, în septembrie 2020, de doar 704/lună. 14 Vezi, de exemplu, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, https://bloculpentrulocuire.ro/2018/06/27/frontul-comun-pentru-dreptul­la-locuire/(accesat: 15.09.2020), Amnesty International, https://www.amnesty.eu/wp­content/uploads/2018/10/AIstopforcedevictions.pdf(accesat: 15.09.2020), Conisiliul Europei, Comisarul pentru Drepturile Omului https://rm.coe.int/the-human-rights-of-roma-and-travellers-in­europe/168079b434(accesat: 15.09.2020). componentă obligatorie, şi una opțională. Inegalităţile din sistemul public de pensii ¹² sunt mai mari decât media UE, cele mai mari 20% dintre pensii fiind de peste patru ori mai mari decât cele mai mici 20%. Înainte de 2009 nu exista pensie minimă garantată, ceea ce a dus la rate înalte ale sărăciei mai ales în rândul persoanelor în vârstă din zonele rurale, care, ca foşti lucrători agricoli, primeau pensii sărăcăcioase. Dualizarea este evidentă, dat fiind că sistemul de pensii diferențiează între un nivel superior de pensionari speciali(cum ar fi judecători, procurori, oficiali militari) ale căror pensii sunt subvenţionate prin bugetul general de stat, şi cei care primesc pensie socială minimă. De exemplu, în 2020 pensia unui procuror este, în medie, de 14 ori mai mare decât valoarea pensiei medii, în timp ce valoarea pensiei sociale este în jur de 51% din medie. La momentul redactării acestei lucrări(septembrie 2020), pensia minimă garantată este 704 lei, adică sub pragul sărăciei monetare pentru o persoană singură ¹³, iar în august 2020 aproape 950.000 de pensionari primeau această sumă. Ratele sărăciei în rândul persoanelor în vârstă au rămas mai mare decât media UE, ele zugrăvind şi mari discrepanţe de gen în termenii sărăciei în timpul bătrâneţii, ajungând la 30,4% pentru femeile de peste 65 de ani şi 17,3% pentru bărbaţi, în comparaţie cu mediile UE de 18,1% şi 13,6%, respectiv(date Eurostat, septembrie 2020). c. Locuire socială. Există un deficit alarmant de locuinţe în proprietate publică şi de locuințe sociale: doar 1,5% din stocul de locuinţe oferă locuire subvenţionată publică(inclusiv locuinţe sociale), în timp ce peste 95% se află în proprietate privată. Responsabilitatea locuirii sociale aparţine administraţiilor locale, dar acestora le lipsesc adesea resursele şi know-how-ul necesare extinderii disponibilităţii locuinţelor sociale şi îmbunătăţirii accesului la acestea. În 2017, 17% din populaţia totală se confrunta cu privaţiune locativă severă(FEANTSA). Angenţia Naţională pentru Locuinţe are propriile ei programe de subvenționare a locuirii, dar nu poate acoperi deficitul de locuințe sociale(Teșliuc et al., 2015). Grupurile pentru apărarea drepturilor omului ¹⁴ raportează în mod regulat discriminare instituţională şi evacuări forţate care afectează mai ales persoanele cu venituri mici din locuințele retrocedate, de multe ori de etnie romă fără alternative locative, perpetuând astfel marginalizarea socială şi spaţială istorică a comunităților rome (Vincze și Hosu, 2014; Swinkles et.al., 2016; Teșliuc et al., 2016). 16