FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG PARTICIPAREA FINANCIARĂ A SALARIAȚILOR 3 CONTEXT EUROPEAN Încă de la începutul secolului XX, PFS a fost susținută de reformatorii sociali ca unul din răspunsurile la doleanțele angajaților(Adams& Sumner, 1905). Însă adoptarea unei legislații specifice la nivel național a trebuit să aștepte contextul politic favorabil de după al Doilea Război Mondial. Practic toate democrațiile liberale din Europa au dezvoltat legislație și practici care să încurajeze(și mai puțin să impună legislativ) această soluție pe calea impozitării, a reglementării întreprinderilor, a sistemelor de pensii și așa mai departe. Principiul de bază a fost pretutindeni ca participarea financiară să acorde beneficii suplimentare angajaților în raport cu salariul. La nivel de UE, încă din 1992 avem Recomandarea Consiliului European privind participarea angajaților la profiturile și rezultatele întreprinderii(așa numită PEPPER). Recomandarea solicită statelor membre nu numai să se asigure că legislația națională nu inhibă aceste forme de participare, ci și să ia în considerare adoptarea de stimulente fiscale pentru promovarea lor. De asemenea, Comunicarea Comisiei Europene din 2002 pe această temă clarifică principiile adoptării PFS: PFS să se adopte de obicei pe baza voluntară, în ce privește atât întreprinderile cât și salariații(acordarea obligatorie nu este așadar exclusă n.a.); PDS trebuie deschisă către toți angajații; PFS trebuie gestionată transparent, cu informarea și consultarea salariaților și a reprezentanților lor; PFS să se acorde pe baza unei formule de calcul predefinite; PFS să fie concepută astfel încât să evite riscuri nerezonabile pentru angajați și să nu se substituie salariilor și bonusurilor. Dezbaterile din Parlamentul European au arătat că nu este adecvat să se conceapă un model general unic pentru participarea financiară a angajaților la nivelul întregii UE. Însă printr-o rezoluție, Parlamentul European a susținut clar un abundent repertoriu justificativ pentru diferite modele de participare financiară a salariaților, cum ar fi: participarea la 3 https://www.worker-participation.eu/National-I ndustrial-Relations/Across­Europe/Financial-Participation. profit, participarea individuală la capital, participarea lucrătorilor la modelele cooperative și planurile de participare la capital. Ideea de bază este însă că există susținere la nivel comunitar pentru:(a) evidențierea potențialului acestor sisteme, precum și a obstacolelor pe care trebuie să le combată Comisia și statele membre;(b) măsuri la nivelul UE, cum sunt de exemplu campaniile de sensibilizare, platformele pentru schimbul de bune practici, educația financiară a cetățenilor, creșterea transparenței și a informării, mai multe stimulente și reflecția cu privire la obstacolele transnaționale. Practica europeană dominantă în companiile europene este plata de cash, forma de participare pe bază de acțiuni fiind caracteristică mai degrabă modelului liberal american. Ancheta făcută pe 27,000 de specialiști în resurse umane de către European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions(2009 European Company Survey) a arătat că„cele mai multe dintre țările europene au niște politici naționale care promovează participarea financiară a angajaților, într-un efort politic deliberat de a întări participarea financiară și crearea de bogăție în rândul acestora” ³. Însă în doar 5% dintre firmele cu mai mult de 10 angajați din UE se oferea participare pe bază de acțiuni, pe când în 14% dintre ele se ofereau planuri de partajare a profitului. În Danemarca, 13% dintre firme partajau profitul pe calea acordării de acțiuni, Danemarca fiind urmată în această privință de Belgia, cu 11%. Însă dacă în aceste țări vorbim de o partajare a profitului cu marea masă a angajaților, în țări că România și Suedia, unde 11% dintre firme au planuri de partajare, beneficiarii erau direcțiunea și personalul TESA. Conform aceluiași European Company Survey, de dată aceasta din 2013, 30% dintre firmele cu peste 10 angajați acordau angajaților dreptul de a participa la profit. În ceea ce privește partajarea profitului prin plăți cash, modalitate de partajare oferită ansamblului forței de muncă din firmă, campioană este de departe Franța, o țară cu partajare obligatorie prin lege pentru firmele cu peste 50 de angajati(cam 35% dintre firme), urmată de Olanda(25%), Suedia(24%) și Finlanda(23%). La coada clasamentului se află Italia(3%) și Grecia(4%). Conform European Working Conditions Survey 2015, 13% dintre angajații europeni primesc venituri din partajarea profitului și 4% din dividendele aferente posesiunii de acțiuni, un trend ascendent față de 2005(Pendleton 2019). 6