PARTICIPAREA FINANCIARĂ A ANGAJAȚILOR ÎN ROMÂNIA 6 PARTICIPAREA FINANCIARĂ A ANGAJAŢILOR ÎN ROMÂNIA În România din epoca tranziției, PFS a fost reglementată de art. 178 alin.(4) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, potrivit căreia„fondatorii, administratorii și personalul societății vor participa la beneficii, dacă aceasta este prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, dacă a fost aprobată de adunarea generală extraordinară." Era o dispoziție laxă, care lăsa PFS la dispoziția echilibrului dintre diverse forme de acționari. PFS a fost extrem de răspândită în anii'90 în urmă privatizărilor prin metoda MEBO. Astfel, până și la începutul anilor 2000, exista partajarea profitului în formă de plăți în numerar în cota de 10% din profitul net executate în cadrul acordurilor colective de muncă la nivel național. afacerilor din România, atâta timp cât se referă la cadrele de conducere. Astfel, Deloitte normalizează ideea în felul următor: „Oferirea de beneficii sub formă de acțiuni în companie este un tip de remunerare prin care angajatorul poate conecta performanța individuală a angajaților din top management cu performanța afacerii, generând atât loialitatea acestora, cât și o motivare suplimentară. Deși fiscalitatea acestui instrument este clar mai avantajoasă decât pentru elementele salariale uzuale, decizia de implementare ar trebui să fie generată în primul rând de strategia de dezvoltare a afacerii și de nevoia de cointeresare a salariaților în realizarea acesteia.” Schimbarea filosofiei privatizării în anii 2000 înspre atragerea de investitori strategici a slăbit PFS. Oarecum în același timp, începând cu anul 2003, articolul 183 alin.(4) din Legea societăților comerciale care prevedea posibilitatea PFS a fost modificat pentru a elimina personalul din categoria celor care puteau solicită participarea la profit. Actualmente, conform art.1 alineatul 1, litera e din OG nr.64/2001 modificat prin OG 61 din 5 august 2004, participarea la profit se acordă prin lege numai în sectorul public, în„societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli, obligația de participare la profit, ca urmare a serviciilor angajaților lor în relațiile cu aceștia.” PFS se acordă până la 10% din profitul net,„dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar, realizat la nivelul agentului economic, în exercițiul financiar de referință.” Ideea schimbării legii pentru a stimula introducerea PFS pentru toți angajații este justă și, lucru important, la nivel de principiu de bază este deja acceptată în mediul de business. Principiul partajării profitului nu este considerat extrem de către elita Din acest punct de vedere, România stă bine la partajarea profitului firmelor cu cadrele superioare din gestiunea lor(„stock options pentru top management,” cum se spune în romgleza). Astfel, conform unui raport recent al Deloitte, oferirea salariaților-cheie de acțiuni în cadrul companiei angajatoare este mai favorabilă fiscal în comparație cu același procedeu din alte state din regiunea Europei Centrale și de Est. Concret, legislația fiscală românească creează un mic paradis fiscal pentru aceste cadre superioare, întrucât, prin oferirea de acțiuni, impozitarea remunerării muncii cadrelor se transformă în impozitarea veniturilor lor din capital la o cotă mult inferioară impozitării aplicabile unui contract de muncă. Astfel, dacă sarcina fiscală este de 42% pentru muncă, în cazul în care această muncă este resemnificată drept capital, cadrul superior primește în plus 32%. De asemenea, România este un mic paradis fiscal pentru această categorie socială: dacă impozitul pe venit pentru câștigurile de capital este în Letonia de 20%, în Polonia de 19%, iar în Serbia și Ungaria de 15%, în România el este în prezent de 10%. 1 1