FRANȚA: MODELUL DE SUCCES (cum ar fi taxele percepute pentru formare continuă); beneficiul de partajare este supus plății contribuțiilor sociale datorate de angajat, precum și impozitului pe venit. 5. În anumite condiții și dacă sumele sunt vărsate în cadrul unui plan de economisire pentru salariați, se acordă dreptul de a constitui un provizion de investiții care să nu depășească 50% din sumele vărsate de firmă, pentru a completă valoarea primei de partajare atunci când provizionul este inferior plafonului prevăzut de lege. PFS demarează printr-un acord între firmă(indiferent de forma ei, de numărul de angajați sau de domeniul de activitate) și reprezentanții salariaților. Se semnează un acord încheiat pe o perioada de minim 3 ani și care stipulează modul de calcul și regulile de repartizare a beneficiilor. Acordul de partajare poate face parte din contractul colectiv de muncă sau nu. Daca acordul este propus de patronat și votat de 2/3 dintre angajați, de pildă, el poate exista și în afara contractului colectiv. Statul francez livrează în acest sens un acord-tip care poate fi descărcat de oricine. ⁹ Nivelul cotei de partajare variază de la firmă la firmă și este legat de diverși parametri precum cifra de afaceri, întârzierile de livrare, performanța unui anumit proiect etc. Există trei limite impasabile însă: 1. Primele de partajare acordate ansamblului salariaților nu pot depăși 20% din salariul brut anual vărsat. 2. Suma vărsată per salariat nu poate depăși 30,852 de euro pe an. 3. Nivelul cotei de partajare trebuie sa fie același pentru toți salariații, proporțional cu salariul sau cu durata de lucru. Cota se plătește cel târziu în ultima zi a celei de a cincea luni de la încheierea bilanțului contabil( la clôture de l'exercice). Pe lângă partajarea obligatorie a profitului pe calea PFS, încă din 1967 există și o modalitate voluntară numită„interesarea salariaților”( Intéressement des salariés).¹⁰ Acesta este un dispozitiv juridic facultativ al cărui scop este încurajarea salariaților să se implice în realizarea obiectivelor întreprinderii. Numită de Emmanuel Macron„o frumoasă invenție gaullistă”, interesarea este un fel de primă legată de performanța salariaților și de profitul întreprinderii, în așa fel încât, după cum spune președintele francez,„toți salariații să aibă o parte justă când lucrurile merg bine și pe calea dialogului”(Baghdadi et al. 2013; Floquet et al. 2016). În urmă unor schimbări legislative din 2015, atunci când un salariat nu indică ce dorește să facă cu sumele aferente interesării(există opțiunea retragerii lor sau a investirii lor), plățile i se varsă automat în cont. Dacă însă există un plan de economisire pentru angajați la nivel de întreprindere, sumele aferente interesării vor fi administrate de termenii acestui plan. Tot în urma acestor modificări, în scopul mobilizării acestor venituri ale salariaților pentru finanțarea economiei, sumele din participare și din interesare care vor fi transferate unui plan colectiv de economisire( Plan d'épargne pour la retraite collectif sau Perco) urmează să beneficieze de scutiri fiscale. În contrapartidă, legile din 2015 au anulat dispoziția introdusă de președintele Nicolas Sarkozy care impunea o prim ă de partajare a profiturilor tuturor întreprinderilor care care își măreau dividendele timp de doi ani consecutiv.¹¹ 9 https://www.service-public.fr/particuliers/vosdroits/F2140. 10 L'intéressement, la participation et l'actionnariat salarié: Note de synthèse [archive], septembre 1999, senat.fr. 11 https://www.lemonde.fr/les-decodeurs/article/2015/08/06/ce-que­contient-desormais-la-loi-macron_4714255_4355770.html. 9