ANALIZĂ ŞI RECOMANDĂRI sector de activitate, locaţie de lucru, poziţie şi responsabilităţi etc.(îi implică pe toţi angajaţii). În ceea ce priveşte măsurile reparatorii, legislaţia în vigoare prevede deja mecanismele de impunere a prevederilor legale, dreptul angajaţilor de a depune reclamaţii la angajator, autoritatea de muncă şi tribunal şi, prin asta, accesul angajaţilor afectaţi la măsuri reparatorii. Cu toate acestea, pot fi luate în considerare şi sancţiuni administrative specifice. Rolul partenerilor sociali- partenerii sociali trebuie să joace un rol central în definirea modalităţilor(a detaliilor practice) ale dreptului la deconectare şi a reglementărilor respective de la locul de munncă, iar legile naţionale trebuie neapărat să le atribuie un rol în negocierea mai departe a dreptului la deconectare. În prezent, legătura dintre telelucrători şi reprezentanţii angajaţilor este foarte slabă şi abia dacă poate să aibă loc un dialog social real referitor la drepturile specifice ale acestora. Pe lângă remodelarea modalităţilor de alegere a reprezentanţilor angajaţilor, inclusiv configurarea organizaţiilor sindicale, a organizării şi a mijloacelor şi modalităţilor lor de funcţionare pentru a le adapta la epoca digitală, trebuie identificat un mecanism care să îi implice pe partenerii sociali în identificarea şi definirea regulilor referitoare la măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru asigurarea dreptului la deconectare al angajaţilor şi la detaliile practice ale implementării şi respectării acestui drept în funcţie de specificitatea domeniului, companiei şi, respectiv, a locului de muncă, a condiţiilor de lucru, a rolurilor profesionale şi a atribuţiilor corespunzătoare. Rolul partenerilor sociali în identificarea şi definirea regulilor sus-amintite poate să urmeze mecanismul deja prevăzut de Codul Muncii pentru alte cazuri. Legea poate să prevadă ca astfel de reguli concrete să fie negociate prin intermediul contractelor colective de muncă la nivel de angajator sau, în absenţa acestuia, să fie oferite prin reglementări interne. În acelaşi timp, astfel de reguli ar trebui incluse printre capitolele obligatorii ale reglementărilor interne ale oricărui angajator, enumerate în mod expres de lege. Pregătire pentru angajaţi(telelucrători) – un mecanism mai practic de realizare a implementării şi respectării regulilor adoptate în zona dreptului la deconectare ar fi de a oferi telelucrătorilor o pregătire specifică referitoare la drepturile lor şi la modalitatea în care pot să îşi organizeze activitatea şi timpul de lucru, să prioritizeze sarcinile, să ofere superiorilor lor direcţi feedback referitor la deficienţele apărute în îndeplinirea muncii lor, să comunice provocările cu care se confruntă şi riscurile asociate pe care le identifică, să propună soluţii de îmbunătăţire etc., încurajând un dialog continuu între ei şi angajatorii lor. În sfârşit, considerăm că ar fi foarte utilă, în scopul identificării celor mai potrivite soluţii pentru reglementarea dreptului la deconectare al angajaţilor din România, efectuarea anterioară a unei evaluări speciale, atât din perspectivă socială, cât şi legală, a efectelor telemuncii asupra angajaţilor, a problemelor cu care se confruntă aceştia, a cauzelor acestor probleme şi a celor mai adecvate remedii(reglementare prin intermediul legii, acorduri colective de muncă, reglementări şi politici interne sau acorduri individuale de muncă, posibilitatea implementării deconectării de aplicaţii, inclusiv email-uri, servere etc. sau mecanisme de primire de alerte de la aplicaţiile folosite). O astfel de evaluare ar fi foarte utilă pentru identificarea măsurii şi nivelului normativ la care ar trebui adoptate astfel de reguli şi a conţinutului pe care ar trebui să îl aibă ele, ca şi a limitelor acestuia, pentru a asigura obiectivul protejării dreptului la deconectare al angajaţilor fără a strivi acea flexibilitate a relaţiilor de muncă pe care o preţuiesc în prezent atât angajatorii, cât şi angajaţii. 1 1